Istoria Lumii Inainte de Minciuni | PARTEA 1 (audio)

Bun, e timpul să avem conversația. Știu că lucrurile de care o să vorbesc pot fi dintre cele de care v-ați atașat și cu care v-ați obișnuit. Și știu că unele lucruri deja le știți într-o anumită măsură, dar într-un context diferit. Dar nu e ca de parcă nu trebui să trec și eu prin același roller coaster emoțional prin care o să treceți și voi. Acuma, deci, înainte de toate, vă datorez câteva explicații ca să știți la ce o să vă puteți aștepta.

Unu, toate informațiile sunt din spațiul public. Asta înseamnă că pe fiecare subiect, tot ce am cules e la un click distanță ca să observ dacă informațiile variază sau sunt schimbate cu timpul. Așadar, tot ce e cules e specific strict din anul 2024, anul cât a durat să fie compus totul din asta. Eu pot să vă garantez că spun adevărul din două motive: unu, e imparțialitatea mea, și altul e faptul că cei care deja mă cunosc de pe TikTok cam știu cum vorbesc și ce vorbesc și nu prea vorbesc prostii în general. Deci, dacă e s-o pun și mai românește de atâta, cred că un al treilea motiv ar fi: să moară mama dacă vă mint. Dacă e s-o punem un pic mai românește.

Trei la mână, informațiile sunt analizate de mine. Deci, dacă e vreo sursă de la care vă întrebați de unde mi-am luat eu concluziile, eu mi-am făcut propriile concluzii și dacă nu spun sursa, atunci încerc să o protejez de viitoare schimbări, pentru că e foarte periculos pentru unii experți să-și piardă jobul din cauză că m-a apucat pe mine să văd adevărul.

P. Ultimul punct e că eu nu sunt vreun istoric, dar îi reprezint pe ăștia care sunt cu istoria și experții care sunt din tot felul de domenii ca azi să vă pot zice povestea întregii lumi, ca să știți pe ce planetă trăiți.

Și în ultimul rând, am început căutarea asta din cauza șocului primit din cauza situației din Palestina și Ucraina și cum asta mi-a distrus ideea că lumea în care trăiesc e cea care mi-a fost vândută de guverne, școli și societate. Am crezut că suntem de partea bună a istoriei, așa că am cerut context și am primit tot contextul. Vorba vine că l-ați chemat pe Dumnezeu ca martor, așa că eu să cam fiu avocat acuma în judecata asta. Eu nu, cel puțin credeam că toată lumea știe tot contextul și numai eu sunt în ignoranța mea proprie, dar aparent altcumva stă treaba. Fapta cărei circumstanțe ne face să începem să învățăm acuma despre religii, Palestina, Israel, geopolitică, războaie, unele conspirații și evenimente care au avut loc în istorie, ce ne-ar face treaba mult mai ușoară acuma să înțelegem contextul real, în afara propagandei de pe social media și a rivalităților constante ale omenirii.

Ok, totul începe din regiunea canalului, cel puțin de unde începe povestea noastră în vest. Acuma, dacă cei din est care o să vadă chestia asta că n-o să fie tradusă pe engleză, o să fie diferită, da, la noi începe diferit povestea, dar o să acoperim și estul, nu-i mare problemă. Bun, deci, după cum am spus, regiunea canalului, specific West Bank, Palestina. De ce nu de la creație? O să vedeți mai încolo de ce, pentru că trebuie să intrăm în detalii și nu-mi permite asta o ordine cronologică exactă de la crearea lumii, dar o să ajungem și acolo până la urmă, pentru că totul trebuie legat să aibă sens. Numai că o să aveți un pic de făcut exerciții mentale până acolo, fiindcă eu am luat și religia ca fiind parte obiectivă din istoria noastră și nu vă faceți griji, nu sunt ateu, dar mi se pare că acolo totul s-a pierdut în context.

Așadar, istoria religiilor abrahamice începe cu Abraham în West Bank, Canaan sau Palestina de astăzi. Practic, Abraham acolo a crescut și din câte știți, religiile erau politeiste, adică se credea în mai mulți zei. Ei, deci, oamenii puteau să creadă în ce zeu voiau sau ce zeu puteau să facă pentru sine, ceea ce ne e relatat și când a coborât Moise cu poruncile și israeliții s-au hotărât pur și simplu să se închine la o vacă de aur până vine el, dar ajungem și acolo. Am zis asta că ne trebuie o bază de unde să plecăm, astfel multe informații care o să le vedeți mai încolo în clip pot fi diferite de concluzia care o facem acuma în momentul în care-mi auziți vocea la momentul respectiv și asta e din cauză că se tot adaugă la context cu cât mai mult mergem, pentru că cum am scris eu toată povestea asta e drumul sau mai degrabă spus, călătoria procedurală prin care am trecut eu ca să descopăr totul.

Așadar, acolo în Palestina, în West Bank, Abraham a făcut doi copii: pe Ismail și pe Isaac. Dar Isaac era special, fiindcă l-a făcut la bătrânețe și asta lui s-a părut un miracol. Așadar, s-a dus cu el și a sacrificat un miel, ca așa a simțit să satisfacă zeul care i l-a dat pe Isaac. Acel zeu era denumit ca Yah, care noi îl cunoaștem ca fiind Dumnezeu, care avea să fie prin sacrificiul ăla să-i binecuvânteze pe... spunându-i că va primi un regat și mulți copii. Așa cum sună în contrast versiunea curentă de așa ceva, mai puțin morbidă, e să sărbătorim când se întâmplă ceva ce credem că nu se poate. Doar că pe atunci omul ăsta e un animal practic, să pară mai cu un semnătământ pentru că e o viață și e o practică ce în ziua de azi nu e considerată civilizată odată cu dezvoltarea morală.

Acuma, din Isaac a venit Iacob și Esau, de unde Iacob, Isaac și Abraham formează cele 12 triburi ale Israelului, care se referă pur și simplu la familia genealogică a lui Abraham, care se referă la evrei. Ei sunt evreii și așa s-au înființat ei, religia lor fiind prima din cele trei religii abrahamice. Deci, în cronologie vine așa: iudaismul, creștinismul și islamismul. Aceștia fiind în zona Canaanului, înainte ca filistinii să ajungă. Iar acolo existau doar orașe-stat în regiune, adică state cu un lider ce deținea o suprafață teoretică de pământ din jur și nu era specificat exact unde o să fie regatul, ci doar că o să dețină Isaac 1, el fiind evreu născut în Canaan, într-un oraș-stat și deci evreii fiind prin origini din Canaan, sunt cananiți, parte din regiunea Canaanului, logică simplă, nu?

Bun, ideea e că Isaac nu a avut niciun regat, dar promisiunea a fost dată mai departe prin fiul său favorit, Esau. Doar că în prima instanță lui Iacob nu i-a convenit chestia asta și a început să profite de pe urma faptului că fratele său a venit flămând și obosit de pe câmp și așa că au cerut să-i dea binecuvântarea în schimbul la un bol de supă. Iar mai apoi, a doua instanță e când soția lui Iacob i-a zis să se îmbrace în piele de animal să fure binecuvântarea de la Isaac, tatăl lor. Israel, ce înseamnă tradus crud, suferință, și Dumnezeu din Israel, și el care înseamnă a te strădui și Dumnezeu, s-au tradus în ebraică cel ce luptă cu Dumnezeu, iar contextul luptei e interpretat de școlarii tești ca fiind doar un vis, nu o actuală întâmplare, deși în ziua aia el și-a luat ideea în cap că s-a uitat la Dumnezeu și nu a pățit nimic.

Iacob totuși a avut încă câțiva fii care au repetat narativa de gelozie, fiindcă Iosif, fiul lui Iacob, era cel favorit, ceea ce i-a făcut pe frații lui să-l vândă ca sclav în Egipt. Iar el în Egipt știa să interpreteze vise, ceva ce multora din audiență li se pare wow până și acuma, dar nu-i așa de greu de făcut. De fapt, e ceva ce oamenii pot face și vă pot și învăța și eu, dar nu se rezumă la varianta estetică de vrăjitorie vândută pe market. E ceva mult mai nesemnificativ, mult mai logic. De unde pot zice că e adevărat, Iosif chiar putea citi visele oamenilor de pe atunci, doar că exact cum era pe atunci, ca și astăzi, nu e la mintea oricui, adică nu te gândești că ar fi posibil sau ceva. Dar chiar îi și din nou, nu se rezumă în cărțile alea vândute pe market despre cum să faci chestia asta. Chestii alea sunt numai interpretări personale subiective ale celor care le vând.

În adevăr, totuși, da, e un fapt că putem citi vise în mod obiectiv și o să vă fac tutorial separat pentru chestia aia. Iar Iosif, fiind evreu și având un zeu, i se pare că era un dar de la el să înțeleagă așa ceva, ceva ce omul de rând nu putea, pentru că nu avea gânduri de genul în minte, fiindcă erau mai controlați de instincte, cam cum sunt și în ziua de astăzi omul de rând. Și în ziua de astăzi nu se gândește la multe, pur și simplu merge înainte cu ceea ce emoțional îl face să se simtă bine. Doar că abilitatea asta nu l-a salvat din aproape a fi forțat împerecheat cu nevasta lui Potifar, adică ea a vrut să se forțeze asupra lui și apoi a încercat să mintă ca să scape de vină și așa a fost acuzat pe nedrept și din cauza asta a intrat în închisoare. Dar abilitatea asta totuși l-a salvat din a fi executat în circumstanța asta, fiind chemat la Faraon, care i-a acordat un rang ridicat în societatea egipteană, unde doar Faraon era peste el.

Iar pe timpul secetei au venit frații lui în Egipt să cumpere mâncare și venit Cohath, din care a venit Amram, din care a venit Aaron și Moise. Pe vremea lui Moise, când se născuse în Egipt, deja situația era atât de alarmantă încât Faraonul a decis să omoare toți bebelușii masculini ai evreilor. Și maică-sa l-a lăsat pe râu în jos până fiica Faraonului l-a găsit într-un coșuleț pe Nil, care l-a adoptat ca fiu al ei, care a crescut știind că e evreu de origine, în ciuda adoptării. Și care în viața adultă, din cauză că un egiptean trata abuziv un sclav evreu, Moise l-a omorât pe acel egiptean și l-a îngropat în nisip ca să nu afle nimeni de asta. Ceea ce ne face să ne dăm seama de un lucru și anume de colonizarea sexuală, adică cu cât mai mult comunitatea aceea exista, cu atât mai puternică era împotriva culturii egiptene, care era politeistă.

Și Faraonul nu putea lăsa proprii oameni să fie o minoritate fără drepturi, asemenea evreilor, care și-au format religia pe baza faptului că ei sunt mai speciali și moral mai superiori ca și cananiții din care proveneau, pe care îi priveau ca fiind prea gay și hipersexualizați, până și în sfera sexuală și fixată pe dezvirginare și fixism pe o femeie care să o deții, ceea ce ne duce la punctul doi. Într-o măsură, ei trebuiau să facă copii doar în comunitatea lor și trebuiau să fie primii care dezvirginează femeile din familia lor, în ciuda culturii proprii, să nu facă incest, cât se credeau moral superiori, doar ca după să le închidă într-o relație ierarhică sexuală cu ei, ceea ce era extrem de ușor ca să-și extindă familia. Ceea ce a dus la problema că se poate atașa de alte femei din afară, iar practica pentru așa ceva e ca copiii lor să fie evrei pentru că poartă sămânța lor. Din asta putem vedea că evreii de pe atunci au fost nu doar ipocriți, ci și extrem de egocentrici, pentru că aici fiecare familie e o familie în sine, dar nu înseamnă că una e mai puternică ca alta sau cel puțin nu ar trebui să fie așa. Întrucât evreii și-au făcut mentalitatea asta în care luau familia altuia și o apropiau lor prin copii, ceea ce nu e moral deloc, făcând astfel un conflict prin care etnia lor e la fel de importantă ca etnia egiptenilor pentru egipteni.

Și deci s-a creat un conflict xenofob între cele două civilizații, pornit dintr-o colonizare sexuală, care avea ca scop dominarea prin majoritate, versus o civilizație care a colonizat și a armat și sexual pe cei din jur. Și lucru care e relevant mai încolo, cât discuția tot avansează pe subiectul ăsta. Diferența astfel între egipteni și evrei fiind niciuna. Practic, în ambii fiind exact aceleași cazuri de oameni de treabă care au existat mereu în fiecare comunitate, doar că din cauză că comunitățile lor nu și-au scos capul din cur, evident, au început conflicte care au fost total iraționale. De asta și Moise l-a atacat pe acel egiptean care era hărțuitor și abuziv față de cineva din familia lui, l-a omorât și apoi l-a îngropat, pentru că în mintea lui deja se formase un complex de noi versus ei.

După fapta asta, totuși, el ca să scape de consecințe a fugit la Midian, care erau nomazi și a ajutat fiica unui lider spiritual, fiică cu care s-a căsătorit și a trăit ca cioban. Numai că atunci când a văzut un boschet că a luat foc, având pe conștiință ce le întâmplase în Egipt, a vrut răzbunare și se gândea că comunitatea lui totuși avea ca promisiune un regat lor. Așa că, știind promisiunea dată din tată în fiu cu zeul pornit din Abraham, Isaac și Iacob, a mers înapoi în Egipt să-și elibereze comunitatea, care a fost ținută acolo forțat de Ramses, să le arate ce taică-s-o început și anume că zeul lor nu există și că cultura egipteană e superioară. Ceva de scris în carte cum că Dumnezeu i-a făcut inimă de piatră Faraonului, când de fapt el știa deja de ce taică-s-a făcut acele atrocități.

Și văzând că dacă era de acord cu el, Faraonul înseamnă că zeii egipteni erau falși și că evreii erau de fapt aleșii zeilor, pe lângă faptul că dacă îi elibera din pedeapsă care avea să-i facă mai umili, să pară posibile. Și acum, dacă vă amintiți de boschetul care arde, asta înseamnă un singur lucru: secetă. Moise știa că vor veni vremuri grele, așa că în numele binecuvântării sale a încercat să solidifice narativa, folosindu-se de elementele naturale ale erei și zonei de pe atunci, cum ar fi căldura care a omorât peștii, care au făcut Nilul în sânge, care după au răspândit boală, sau cum le-au făcut insula țevile, vitele, sau cum au avut secetă din cauza la lăcustele de deșert specifice Africii, din care Egiptul face parte. Acelea s-au înmulțit prea mult, mult și din cauză că migrează atunci când sunt prea multe, au mers în alte regiuni cu vegetație. În roa și roa mă refer la 40 și 0 de milioane.

Și faptul ăsta era cunoscut până și de Faraon, nu era nimic ciudat în Egipt să vină lăcustele peste ei. Și știm și în zilele noastre de vară, de exemplu, vegetația nu e întocmai normală, nici la noi uneori. Muștele se izbesc de noi, păsările mor, pădurile iau foc și animalele vin în mediul urban dacă le arde casa în continuare fiindcă le e foame, logic, nu? Nu doar că trebuie să luați în calcul și faptul că diferența între părțile sociale, între ierarhiile sociale, cum ar fi no, oamenii de rând și apoi Faraonii, îi că cei din casa regală aveau automat parte de educație, cât ceilalți pur și simplu erau muncitori, că așa trebuia. Și Moise, fiind din familia regală, avea acces la mai multă educație decât plebea.

Când ia foc un boschet în deșert, la fel cum știm azi ce vârstă poate să aibă un copac doar uitându-ne la el și ce locuri sunt mai pline de oxigen să știm dacă va fi mai multă viață care s-a adunat acolo ca prezicere. Și serios vorbesc, chiar există studii pe părțile astea și noi putem prezice lucruri de genul. Evenimentul care a pus capac situației totuși a fost moartea fiecărui nou-născut din Egipt. Acea moarte totuși nu a fost făcută magic, ci de evrei. A fost făcută ca răzbunare pentru cele întâmplate de dinainte și na, tot contextul a fost pus ca fiind ceva magic, ca ceva wow, când de fapt au profitat de pe oportunitatea situației ca să poată să-și facă planurile. De aceea și-au marcat casele cu sânge de miel să se distingă, pentru că chestia cu sângele de miel vine din tradiția lui Avram, care a folosit mielul și care e specific tradiției lor. Marcajul a avut ca scop distingerea dintre casele evreilor și casele egiptenilor ca să poată să meargă să le omoare nou-născuții ca să le arate cum îi să fii în poziția lor. Deși chestia asta a fost toată împinsă de nervi și o nevoie de revanșă, deși ei înșiși au fost exact ca și egiptenii de răi. Deci nu putem spune că egiptenii au fost mai îndreptățiți să facă chestia asta, chiar dacă o privim din perspective mai moderne, pentru că esențial n-ar fi trebuit să le pese la niciunul din ei de faptul că unii sunt mai mulți ca ceilalți, pentru că până la urmă tot oameni sunt.

După faptul ăsta, Faraonul, dezamăgit profund de ce a făcut Moise și ștrăpărit de extremiști în doliu din cauză că și fiul lui, al lui Ramses, a murit, a vrut doar să se scape odată de ei și să le dea drumul să plece, numai ca după să-și regrete decizia pentru că voia răzbunare pe ce au făcut. Așa că a mers după ei. Dar Moise a mers după nori, din cât se spune, urmând unul de ploaie, fiind foarte specific, zicând că Dumnezeu îi ghidează. Și asta fiind că la majoritatea le era frică de furtuna care știm că e destul de agresivă în mediile mai calde și care s-a oprit la o porțiune de apă. Pentru contextul de ce au urmat ăștia un nor de ploaie specific și mai ales unul care era așa de agresiv cu tot felul de descărcări electrice, e fiindcă pe atunce, ca și pe acuma, oamenilor le era frică să se apropie sau pur și simplu mergeau și se ascundeau când vedeau că vine o furtună.

Și deci acel nor indirect, strategic, printr-o metodă foarte naturală, psihică, efectiv acționa ca un fel de scut care speria lumea din jur din jurul ăsta toată furtuna aia, în afară de ei, care mergeau după Moise, care era la modul: băi, hai după norul de ploaie. Acel nor i-a dus până la urmă la o apă care era plină de stuf. Așa scrie în varianta originală, dar în varianta Regelui James din 1604 scrie specific: a fost la Marea Roșie, acolo cu norul, când de fapt ei a fost la un fel de apă cu stuf, de unde automat știm că a fost un râu, fiindcă varianta ebraică scrie "yam suf", adică mare de stuf sau cunoscuta noastră trestie, care se întâmplă să crească în mlaștini și la râuri de apă dulce, care au curgerea mai ridicată sau mai scăzută, lăsându-le traversabile de picior uman, depinzând de timpul zilei. Unul din râurile astea e Nilul, care mai are alte râuri care merg spre Canaan, către Golful de Suez.

Tot în cartea lor e scris că au trecut în zori, când și egiptenii i-au zărit și era distanța un pic mare între ei, destul încât apa să se așeze la loc înainte ca armata egipteană să se poată întoarce din ea când au intrat după ei, ceea ce înseamnă că vedeau că puteau trece, dar când au ajuns pe la mijloc sau să treacă cu totul, n-au mai avut timp să se întoarcă. Și fiind în armură, evident că s-au înecat, pentru că ca proștii, atunci când au văzut că râul tot crește, au zis că hai să-l trecem cât mai repede că poate-i prindem. Și când a trecut prin apa aia care era semi-adâncă, ei au ajuns să fie înecați de din cauză că aveau armură pe ei.

Și din cauză că Faraonul nu a intrat primul sau prin mijloc sau așa, ci a intrat ultimul, din cauză că voia să vadă dacă ai lui pot să treacă apa sau nu, el nu s-a înecat și pur și simplu i-a lăsat să scape. Văzând cât de nedreaptă e situația, nu a putut decât să-și schimbe gândul despre zei și să accepte faptul că zeul evreilor e adevărat, când de fapt nu prea era. Era el mai prost de fel să nu-și dea seama de faptul că lucrurile astea erau doar o circumstanță naturală a norocului în universul nostru. Evreilor totuși li s-a părut un miracol, fiindcă nu credeau că e posibil ca apa să se schimbe în volum și mai ales fix atunci când au trecut ei, adică nu-și puteau da seama că, băi, am avut noroc și nu puteau accepta faptul că au avut noroc, așa că au spus că, băi, ne-a ajutat Dumnezeu, ce naiba.

Deși varianta originală, care vouă nu vă e spusă pentru că aveți alte variante după câte rescrieri au fost, II că ei au mers prin trestie până când a scăzut apa și după aceea când a scăzut apa au trecut. Pentru că atunci când e scris "mare de stuf" se referă că era atât de mult stuf încât părea ca un fel de mare pentru că era foarte mult stuf. Așadar, evident că atunci când treci când apa e mai ușoară și ăștia sunt în spatele tău și tu ai trecut deja și încearcă să meargă prin aceeași mare de stuf ca tine, evident că ajung să se înece pentru că n-au cum să treacă, e prea mult stuf și prea multă apă.

După care s-a pierdut prin deșert pentru 40 de ani, cum scrie la noi, pe un drum care din Cairo până în Ierusalim e șapte zile de mers pe jos la pas rapid. Dar istoria spune că au mers prin Sinai și au ajuns la o locație numită Mara, unde au găsit o oază de apă crudă și un copac de mesquite, a cărui ramură crește niște păstăi dulci și a fost aruncată în apă să o îndulcească, aparent. După care și-au continuat călătoria în Elim, unde au avut umbră la o oază și apoi și-au continuat călătoria către Refidim, unde a început să le fie foame. Odată ajunși acolo, ca să-și curme foamea, au găsit man, un cuvânt derivat din întrebarea "ce e asta?" și se referă la o substanță secretată de trabuirea ara, o insectă ce mănâncă din tamarisc, un alt copac ce crește în zona respectivă.

Iar adjectivul de "mană cerească" e doar o remarcă la cât de bună e substanța care putea fi integrată în alimente și a fost pe piața din Sinai de atunci până în secolul XX. Doar că din cauză că se uimeau când Moise trimitea oamenii înainte și mergea uneori până și el ca să caute resurse pentru ai lui, de au găsit până și prepelițe pentru ei, era o minune pentru erau gen: Uau, suntem așa de norocoși să avem chestia asta! De unde deja deducem tiparul gândirii oamenilor de pe atunci, care din insuficiențe informaționale și fiind la mila naturii mai mult, cât și-au păstrat latura impulsivă care și astăzi practic, au fost foarte superstițioși și considerau un miracol orice nu a mai fost văzut de ei sau de câte ori se simțeau norocoși să aibă ceva.

Iar latura descriptivă divină vine din o emoție puternică de recunoștință și plăcere, care o manifestau prin cuvinte față de lucrurile bune care li se întâmplau, cum ar fi mie, de exemplu, de Crăciunul ăsta mi-au venit două chestii care le-am comandat mai repede decât scria termenul că trebuie să vină și pur și simplu puteam să spun că e un miracol de la Dumnezeu, dar nu, și simplu a fost. Ăia cu bun simț. Revenind, odată ajunși la Refidim, avea o altă problemă: apa, din cauza căreia erau să-l omoare pe Moise cu pietre și n-ar fi prima oară, by the way. Pentru că perspectiva lor, fiind egocentrici, evident, ei îl urmau pe Moise spre acel regat promis și alte chestii de genul, din interes pentru o viață mai bună. Alminteri s-ar fi întors înapoi în Egipt și aia ar fi fost totul și na, ar fi rămas hărțuiți.

Deci, văzând că nu prea au resurse, evident că a început să-l bată și să-l huiduiască, să zică: Uite și la astea, câte promite și ce zice și nu se adevărește nimica. Așa că, ca să nu fie bătut cu pietre, a mers înaintea lor și a continuat cu disperare să bată cu toiagul în fiecare piatră și în fiecare stâncă în care putea să bată toiagul, până într-un final a nimerit ceva și a ieșit. Acea locație a fost după aceea denumită Horeb, iar acel loc de unde a țâșnit apa e numită Masa și Meriba, adică test și ceartă împreună. Pus testul, cearta din cauză că Moise aproape a fost omorât de proprii oameni în căutarea lui după. Deși interpretările care au fost făcute după aceea în cărțile sfinte au fost că a fost un test de credință, vezi Doamne, pentru că Moise le-a promis că eliberează din sclavie și va fi liderul lor. Cât a fost foarte greu să găsești Canaanul fără hartă sau compas cu o hoardă de oameni după tine și animalele lor, care trebuiau să aibă încredere în tine oarbă, dintr-o speranță că știi ce să faci, din cauză că dacă nu aveau, mureai. Că ei vor o siguranță, de asta te urmează. Și e una din strategiile care le vedem până și astăzi în politică.

Și aici vine o dramă de familie. Vă mai amintiți de Esau și cum și-a pierdut binecuvântarea? Da, păi partea lui de familie a rămas în zona Canaanului cu nomazi și amalech, descendența lui, l-a găsit pe Moise, descendența celui ce i-a furat binecuvântarea lui Esau, care evident și el și-a propagat narativa prin fiii lui. Deci vedem divizia între triburile Israelului deja acolo pusă foarte bine. Deci vă las să vă gândiți un pic cam ce s-ar fi întâmplat după ce logic s-ar fi întâmplat dacă ăștia au fost certați și după s-au întâlnit și probabil cum deja mulți v-ați gândit sau ați spus, evident că s-au bătut, că ce altceva să facă?

Și în timpul bătăii, efectiv Moise a mers și s-a dus mai încolo un pic, mai sus pe munte, ca să nu fie în mijlocul acțiunii, cât evreii și ăștia lui Amalech se băteau acolo, își dădeau în cap unii la alții. Exact nu se știe ce a spus Moise de acolo de sus, având în vedere că și-a luat și apropiații cu el acolo ca să scape toți cu viață. Dar ce se știa e că Moise stătea acolo cu mâinile și cu toiagul sus și apropiații lui îi țineau mâinile și așa ca să-i inspire pe evrei să se bată mai cu putere și mai să continue, pentru că ei sunt imposibili de ajuns acolo sus de de inamici. Și așa, no, prin lupte psihologice au câștigat bătălia împotriva lor.

Și după victorie, au mers peste familiile lor și au făcut ceea ce știm amândoi ce au făcut cu ele și cu copiii lor, evident. Și după aceea, după ce și-au terminat treburile și nevoile, i-au omorât, după care au făcut un altar care l-au denumit "Yah este steagul meu", ce face referire la toiagul lui și cum încerca să-l țină sus. Izvoarele cărților sfinte totuși denumesc bătălia asta ca fiind un conflict militar foarte strategic, foarte estetic pentru moralitate, pentru Dumnezeu, dar a fost o bătaie pe resurse și ranchiună, din cauză că na, aer și alte. De fapt, apa de acolo era cunoscută de toți nomazii din jur, adică nu era un loc necunoscut neapărat. Ei pur și simplu s-au pus acolo și au nimerit acolo din pură întâmplare, dar locul era cunoscut deja.

Și probabil că și Moise oarecum știa de el sau ceva, având în vedere că avea conexiuni cu Midian dinainte, pentru că locul ăla era cunoscut până și de tatăl soției lui, dintre Midian, care a lăsat-o în grija lui când a mers să se confrunte cu Faraonul și cu care s-a întâlnit după bătălie să-l sfătuiască în materie de conducere. Văzând miracolele și cu Moise era responsabil și ca judecător și ca lider pentru israeliți, deci practic el era totul pentru ei, din cauză că principalul motiv fiind că el era mult mai educat decât toți. Acel tată al soției lui i-a și spus cum să se organizeze ca să-i fie munca mult mai ușoară, cum ar fi să-i ia pe cei mai capabili dintre oamenii lui care să fie drepți și să-i pună pe ei să judece cazurile mai ușoare, iar cele mai grele să vină asupra lui ca să-și ușureze povara. Și așa a și făcut. Deși nu pot zice neapărat că judecata lui Moise era cea mai clară, dar altceva n-aveai ce să ai pe atunci sau că restul, cei n-au mai dat de manuscrise în viața lor, ar ști să facă mai bine judecata.

Ideea totuși subliniată de cumnatul lui era să fie oameni cărora le era frică de Dumnezeu, adică cărora le era frică să se opună autorității. Și în acel punct era Moise, care era indirect reprezentant al Domnului. Așadar, te luai de Moise indirect prin proxy, te luai de Dumnezeu prin și prin el prin proxy, te luai de evrei dacă chiar ziceai ceva împotriva lor, pentru că toată chestia asta a mers așa într-un cerc de asocieri mentale ce după a fost asimilat ca identitate proprie. Și până acuma totuși vedem cum grupul lui Moise are caracteristici destul de brutale, o realitate centrată pe sine și deluzii care se adâncesc din cauza suferinței care o îndură. Acea suferință fiind marcată de căldura care le bate în cap și bucuria enormă la fiecare lucru bun ce se întâmplă, cât suferă.

Lucru care a setat tiparul de abstinență în religie, care glorifică suferința ca să justifice propria credință, ca omul care e flămând și găsește de mâncare și își reafirmă că nu el e sursa norocului propriu și a circumstanțelor proprii prin acțiune proprie că a căutat, ci că a îndurat și a suferit și de aia merită ceea ce are, ceea ce dacă observați, prezent ca idee și în societatea noastră, în lumea reală. Totuși, în lumea necapacită minimul de drepturi ale omului care să-i asigure supraviețuirea și eventual și plăcerile. Adică eu știu că am dreptul la mâncare ca să mănânc, ca să stau în viață, la fel și cu apa, la fel și cu confortul. De asta avem case. Condiția de a suferi pentru aceste lucruri vine din cauză că circumstanțele prin care le obținem ne fac să suferim pentru ele și noi încercăm să eliminăm acea suferință ca să putem să ne bucurăm de viață într-un fel în care suntem confortabili cu ea.

În asta e o parte bună și o parte rea. Partea bună fiind cea naturală și cea morală e să nu-ți manipulezi sau folosești sau să-ți abuzezi, adică să-i bagi în suferință pe semenii tăi ca să obții ceva. Partea rea e atunci când tu crezi că ești îndreptățit să ai ceva ce pune în pericol și restul oamenilor, cum ar fi o națiune, cum ar fi casa altuia, nevasta sau soțul altcuiva și așa mai departe. Spun asta ca să clarific un pic cum stă situația în viața reală versus cum cei îndoctrinați o pot vedea și cum cred că să sufere pentru ceva chiar îl merită, când acea suferință reprezintă doar cât de proști eu sunt, cât să muncească prea mult pentru prea puțin, ba că se luptă cu niște circumstanțe nefavorabile pentru un mediu mai bun pentru toată lumea.

Întrucât să alegi să suferi pe degeaba e semn de prostie, e semn de masochism, de probleme mentale, ești deraiat. Ok, deraiat, ceea ce e vast diferit de atunci când te lupți cu nedreptatea sau inabilitatea ta prezentă sau a societății de a realiza sau a face lucruri care să-ți aducă un confort și deci o calitate a vieții mult mai bună, ca tu să te bucuri de rai aici pe pământ. Și o să vedem chestiile astea cum se reflectă până și în istorie. Așa că hai să trecem înapoi la subiectul nostru.

După cele întâmplate urmează crearea tabletelor cu porunci scrise de Moise în piatră, în funcție de ce trebuie alții să respecte în legătură cu aleșii Domnului. El și-a făcut un cort portabil care l-a dus sus și israeliții au făcut un cufăr din salcâm și l-au placat cu aur, care e important, fiindcă în el sunt puse tabletele scrise de el. Pe engleză poate vă sună cunoscut numele cufărului: Ark of the Covenant, sau pe românește, Chivotul Legământului. Și aia e prima manifestare fizică a formării culturii israeliților, arătându-ne că ceea ce au în cap are mai multă semnificație dacă e reprezentat și fizic. Așa că fizic au făcut ceva ce au cărat cu ei, care era considerată prezența zeului lor și prima manifestare fizică a religiei care a supraviețuit până în ziua de astăzi.

Până la situația asta totuși, cât Moise era sus și scria 40 de zile în șir, cei de jos, speriați că o fi murit acolo, l-au rugat pe fratele său să le facă un alt zeu care să-l slăvească și la care să se roage pentru asta, ceea ce el a făcut, dar a mers să-i zică și lui Moise. Practica asta cu crearea zeilor totuși era destul de populară, pentru că erau diverse personalități deja cunoscute pe acolo. Deci faza și povestea noastră de unde începe nu e povestea de unde a început toată omenirea, merge un pic mai înapoi de atâta, dar vreau să clarific câteva chestii înainte să ne întoarcem la chestia aia ca să vedeți un pic din ansamblu toată situația.

Dar revenind, vestea asta nu i-a ajuns deloc bine la urechi la Moise, ci s-a înfuriat așa de mult încât îi venea să facă el tot toată populația de evrei de la zero, cu zora. În punctul ăsta deja se vede că Moise devenea senil și începea să-și creadă propriile minciuni. A mers și le-a dat foc la zeu și a spart tabletele în care le-a scris înainte și a încercat să-i înece pe câțiva în apa în care a aruncat statuia. Iar ca pedeapsă că au fost necredincioși, au ales tribul lui Levi, specific copiii lui, fratele său, să-și omoare frații, prietenii și vecinii care au făcut parte din asta. Iar ce s-a întâmplat poate foarte ușor fi descris ca fiind un masacru pentru o bucată de pământ, acel regat promis, ce până acuma nu a fost dat. Întrucât ceea ce s-a întâmplat în Egipt și ceea ce s-a întâmplat acuma nu prea îi diferit, adică exact aceeași soartă ar fi simțit-o și acolo.

Și pe fiecare dintre tablete erau 10 impuneri, care erau practic cinci porunci pe una, cinci pe cealaltă și era așa: unu, n-o să aveți niciun alt Dumnezeu în afară de mine. Doi, n-o să vă faceți chip cioplit, adică efectiv orice statuie sau poză sau așa cu el. Trei, să nu vorbiți urât de el. Patru, să-și amintească de Sabat, adică de sâmbătă și s-o păstreze sfântă, adică că numai atunci au voie să se odihnească. Cinci, supuneți-vă părinților și respectați-i pentru că știu mai bine. Eu vreau ca familiile să fie fericite, așa că am făcut asta o regulă importantă. Șase, nu o să omorâți. Dumnezeu vrea ca să păstrăm viața umană. Șapte, n-o să vă înșelați partenerii sau să o faceți cu mai multe de o persoană. Opt, să nu furați. Nouă, să nu împrăștiați minciuni. Și zece, să nu vreți ceva ce aparține altcuiva.

Și după ce acestea au fost făcute, le-au pus în chivot și au mers mai departe în călătoria lor. Doar că călătoria lor prin sălbăticie a întâlnit mai multe probleme, cum ar fi verișorul lui Moise, Cora. Deși e portretizat ca un tiran arogant, opusul adevărului, el avea o problemă cu neîncrederea din cauză că era cu business-ul și dacă era cu chestia asta, nu acredita pe Moise pentru averea lui, punând la întrebare: cine, Doamne iartă-mă, l-a pus pe el și fratele său Aaron ca lideri ai israeliților în mijlocul nicăieri, din cauză că sunt încercați de sete și de foame și așadar banii lui n-o să cumpere absolut nimica de mâncare de la nisip, făcând o anumită invidie de ego pe bază de identitate între unii israeliți, unde o parte încearcă să arate că au avere fiindcă au cap s-o facă și deci sunt superior conducerii, din cauză că acei bani acumulați cu timpul o să ajute la clădirea regatului.

Iar cealaltă parte, care discriminează și alege favoriții în funcție de care e mai supus, pe scurt, era un om influent la care nu-i plăcea corupția pe care Moise o perpetua. Și Cora considera că toți din trib sunt sfinți, nu doar cine crede. Una dintre replicile ce le putem găsi în Coran, care are legătură cu situația respectivă, e că cineva, nu se știe exact cine, i-a spus lui Cora că nu contează cât de bogată poate să fie și cel mai bogat om din trib o să scape de el, cum au scăpat și de restul. După ce a auzit asta, atât el cât și restul, gen 260 de lideri puși de Moise înainte, au început să dea în rebeliune. Așa că Moise a întins o capcană în fața cortului unde i-a pus să facă un ritual și să stea în fața cortului să aștepte, după care, depărtat de ei, au adus ceva și apoi le-au dat foc. Restul, ce după a fost văzut de restul ce s-au răsculat împotriva lui Moise și asta a dus la o confruntare între forțele lui, adică tribul lui și alte alea, și restul israeliților.

Și așa a ajuns să le dea lor foc la corturi, după omorându-i în sânge rece și numind situația asta ca fiind o ciumă de la Dumnezeu, adică o pedeapsă, cum a fost atunci când au venit peste copiii Egiptului și i-au omorât. După ce forțele lui Moise au fost învingătoare, s-a hotărât să cheme pe cine mai era din triburile respective care au mai supraviețuit la cortul lui să aleagă un nou lider și având niște migdale le-a înfășurat proaspăt cu reze la toiagul lui Aaron, fratele său, că la cine altcineva să-i pună. Astfel arătându-ne corupția care exista pe atunci, lucru ce a escaladat să fie și mai rău pentru el, deși șoca, meritam.

Au venit spionii lui înapoi și i-au spus că cananiții au fost avertizați de egipteni, după ce au plecat, că o hoardă de evrei însetați de sânge vine să le ia pământurile ca să-și facă statul lor propriu. Când au auzit restul evreilor că nu mai e nicio șansă la a face un pământ al lor din cauză că toată lumea sunt armată împotriva lor, s-au năpustit asupra lui Moise, care în momentul ăla și-a cam dat demisia, dar care totuși i-a și înjurat un pic, adică i-a blestemat, că pe atunce chestiile astea erau sinonime una cu alta, să cutreiere pământurile alea pentru 40 de ani, ceea ce era o sentință pasivă la moarte pentru că i-a cauzat multe probleme comunitatea, punând așteptări prea mari pe el.

Și așa, dintre toți evreii, doar lui Caleb, fiul al lui Iuda, ce era fiu al lui Iacob, zice Israel, și a lui Iosua, fiul al lui Iosif, le-a fost spus în ce direcție să meargă ca să înființeze regatul promis. După care Moise și-a omorât fratele pentru că nu i-a păstrat imaginea bună printre israeliți și fiul acestuia a preluat rolul de preot, împărțind rolurile la lider politic și religios în două unități diferite, ceva ce interesant observăm că în timp contradicțiile și rescrieri vin în funcție de noii lideri ai religiilor abrahamice. Și vorba vine, cameramanul tot timpul supraviețuiește fiind cineva aparent.

Din familia lui, care a scris toată chestia asta, asta fiind una din multele dovezi care ne arată că de astă sunt și foarte multe interpretări și multe secte pe baza interpretărilor, dar nu e automat și singura.

Povestea noastră totuși continuă cu Moise, care pe atunce nu o lăsat per total fraieri puterii, ci pur și simplu conducea, dar din umbră, prin noul lider politic, adică Prigi, ce a condus evrei care au mai rămas în viață prin ce câți au mai rămas în viață.

Prin campanii militare, sau hai să le spunem cum a fost de fapt, nu să punem un fel de voal de ăla de superioritate, oaie, strategie, chestii. Nu, pur și simplu om să se bată cu alții pentru pământurile lor, exact după cum a avertizat Ramses, c o să facă printre cei pe care i au asuprit pe nedrept, mergând împotriva propriilor porunci, care aparent erau doar spre comunitatea lor. Doamne ferește să se aplice la restul.

A fost medienii, amalecii și amorții. Până și Balak a intrat în negocieri prin Balam, un profet proclamat de sine, încercând să ajungă la o rezoluție înainte de conflict. Și aici avem ideea de înger, care apare ca și mesager, împreună cu zeul lor.

Când vine vorba de măgarul ce vorbește, măgarul de fapt un sclav care î face de rușine pe Balam în fața delegației israelite. Dar aici vedem și mai clar cum spionii sunt de fapt îngerii și zeul e de fapt liderul adevărat al israeliților în evenimentul ăsta.

Balam e omul care zice regelui că o stea și un sceptru vine din Iacob, semnalând declarația de război împotriva lor. Dar mai și aduce în context faptul că ei, sau cel puțin liderul lor, folosea imoralitatea ca să și cucerească oponenții. Adică Balam a fost pus să manipuleze medienii ca să păcătuiască, că ca apoi israeliții să aibă nu doar justificare, ci și context istoric care să reafirme faptul că ei merită acel pământ mai mult decât aceia care sunt păcătoși.

Fapt ce ne arată nu doar cât de brutal și imoral era evreii, dar și cum Balam nu era un om de vreo credință, ci o persoană prefăcută care acționa pe baza egoului să profite de pe urma altora, scăpând de omorul evreilor și și de persecuția propriului lui rege, dar și care a provocat înfrângerea mediilor pe care i a sfătuit, doar ca să și reafirme că șatra ăia de barbari nu sunt diferiți de de ei, care sunt politeiști.

Pe timpul acestor războaie de cucerire, numele zeului lor și pornite de pe o binecuvântare banală, timpul lui Moise a venit. L-a pus pe Iosua, cel mai ascultător dintre ei, la conducere și le-a zis comunității lui niște atenționări și anume că să nu se ia bată de la plan, să și aducă aminte de poruncile zeului lor și să asculte de noul lider, fiindcă o alegere între viață și moarte, între a fi binecuvântat să câștige pământul promis, sau să fie blestemat și să moară cu totul.

După care a plecat pe muntele Moab, marcând finalul credinței lui, care nu a avut loc în ciuda speranțelor sale și a blestemului care l-a urmat până și el să i țină în deșert pentru 40 de ani pe israeliți ca pedeapsă, că nu au crezut destul și au pus în pericol planul. Asta, deși în ciuda faptului că până la urmă tot i-a folosit ca să cucerească pe alți oameni.

Doar că nu acolo s-au oprit omorul lor rampant. Iosua a continuat campania de distrugere a cananiților păcătoși și a refăcut pe muntele Ebal poruncile, spunând din nou că noii sunt sfinți și deci sunt automat diferiți și mult mai superiori decât națiunile păgâne din jurul lor. El spunând că ia păcatele în serios și o să fie consecințe grave pentru cine i încalcă poruncile.

Și aici putem vedea clar din nou cum narcisismul își arată fața, conducând oamenii prin frică și impunând frica ca să vedem narativa principală că ei sunt speciali, diferiți de restul. Și aici a dus o mică binecuvântare și incest familial în regiunea Canaanului.

Câțiva ani mai târziu, după căderea lui Iosua, a venit regele Saul ca monarh, după o perioadă plină doar de judecători dintre triburile lui Iacob, care mai apoi i-a fost luată puterea de Profetul Samuel, tot descendent din Iacob, și i-a dat-o lui David, ce a fondat oficial regatul Israelului, adică pământul promis, venind astfel din linia lui Caleb, dar tot din partea lui Iacob, care a fost un om al războiului și a dat denumirea stelei lor ca scutul lui David sau steaua lui David, pentru că reprezintă credința lor oarbă în faptul că pământul ăla e al lor.

Pe lângă faptul că din cuvintele lui Balam, dacă vă amintiți, era zis să o stea și un sceptru, care ei l-au făcut ca simbol al lor, un simbol asemănător svasticii de astăzi, practic, care reprezintă rasa ariană și un simbol al rasismului, la fel ca și steaua lui David, doar că reprezintă ura față de oricine nu e ei sau oricine dintre ei care nu se supun. Și putem vedea asta din lupta contra propriului frate de sânge, Saul, pentru putere și Goliat, care era palestinian.

Și hopa, aici am dat de palestinieni. Dar cum de cine s-a ăștia? Păi, de fapt, nu așa se numeau originali, ei se numeau filistini, ci sunt greci ce au venit și s-au așezat non-confruntațional în regiunea Canaanului, adică pământul era liber, așa că s-a pus acolo și gata. Asta a fost, bam, felisa. Doar că era o mică mare problemă.

Israelienii o vedeau indiscriminatoriu, zic porțiunea aia de pământ ca pământ al lor, chiar dacă pe vremea promisiunii nu se specifica ce și cum, dar interesele sunt interese și narcisismul e narcisism, iar xenofobia a fost la ordinea zilei. Așa că la ce să vă mai așteptați?

Totuși, cinci orașe sunt native, fondate de filistini: Gaza, Ascalon, Ashdod, Ekron și Gat, ceva ce nu aparținea israeliților în nicio formă, dar care astăzi jumate din ele deja sunt controlate de ei și Gaza a bombardat la momentul curent. Locul israeliților de origine, deci fiind West Bank, care nu era al lor, ci era nimănui, până a venit Egiptul și apoi au pus ei din curul lor promisiunea că tot pământul e al lor. Ce naiba?

Acuma, dacă vă întrebați despre chestia cu David și cu Goliat și așa, lovitura cu praștia nu-i ca în desene sau ca alea care le facem noi la școală de n-mai dau așa, chestia de plastic și aia-i. Nu, o lovitură cu praștia în viața reală e echivalentul a unui glonte, adică atât de puternică e.

Eii, dar reușita asta e un pic cam prea supraestimată, pentru că Goliat era cu handicap. Deci lovitura au fost la fel de tare ca realizarea că credința nu e de fapt adevărată, ci supunerea la un plan de dominație al triburilor israeliților pe pământul Canaanului, care, în ciuda poruncilor, tot s-au extins, arătând că nu e de fapt vreo credință într-un Dumnezeu, ci o credință în liderii israeliților, care credeau că pământul din jur și probabil și civilizațiile din jur le aparține atâta timp cât pot să le facă ceva.

Dar continuând șarada familiei Abraham, fiul lui David și următorul rege a fost Solomon, care era privit ca fiind înțelept, mai ales din cauza judecății luii cu cele două femei care vau custodia unui copil, unde metoda lui de a rezolva conflictul a fost să vrea să taie copilul în două. Aici, din nou, se împart perspectivele, pentru că o parte, respectiv ce ateistă, crede că el era înțelept și a zis chestia asta numai ca să le vadă reacția, ceea ce e plauzibil într-o oarecare măsură.

Dar orice om normal care ar fi asistat la chestia aia s-ar fi enervat pe el de numa așa. Așa că hai să vă aduc un pic de context la situație. El e considerat ca fiind înțelept și că știe cum să rezolve problemele, dar cele două femei care au venit la el au fost două curve. Ambele aveau un copil, dar unul dintre copiii ăia erau morți și una dintre ele a luat copilul celelalte. Așa că Solomon s-a gândit ca să zică că l împarte în două, ca să într-un fel medieze situația.

Doar că nu se știe exact dacă el chiar voia sau nu să taie copilul, ci pur și simplu concluzia s-a luat după finalul judecății, când a ales-o pe mama care a fost cea mai cu compasiune față de copil, fiindcă cealaltă era pregătită să accepte faptul că niciuna din ele nu merită niciun copil. Adică, dacă ea nu are, să n-aibă nimeni. Așadar, cum nimeni nu știa nimica despre ele și ele pur și simplu fiind acolo și fiind niște nimeni, nu prea, nu se știa și nu s-a rezolvat niciodată eficient situația. Adică, încă nu se știe care era de fapt mama reală, pentru că mama reală putea să fie și aia indiferentă, numai că să fi fost o mamă rea, pur și simplu, și atunci astalaltă care l-a furat să-l obțină după. Pur și simplu așa.

Decizia într-un final chiar a fost bună din cauză că până la urmă copilul a picat pe mâna unei femei care căreia chiar îi pasă de el. Pentru că în situația aia nu ai cum să știi care e mama adevărată a unui copil de care nu se știe absolut nimica. Așadar, decizia a fost bună, doar că nu-s sigur că aia era prima lui decizie, având în vedere viața lui per total. Adică, celelalte imperii îl cunoșteau ca fiind un om imoral și de asta și scris testamentul lui Solomon, care practic nu-i al lui, îi fals. Deci e efectiv propagandă.

Dar faptul că el era cunoscut pentru chestiile lui imorale a dus la crearea cărții în care spune că el cooperează cu demonii. Demonii, ce pe atunci erau asemănați cu niște ființe imorale per total, adică orice om putea fi considerat demon, la fel cum îngerii au fost simbolic făcuți cu mulți ochi, reprezentând spionii care erau și mesageri, cât și rapiditatea lor prin aripile ce le aveau. Iar demonii de căzuți erau cei ce schimbau taberele și astea, ca să sperie copiii, să-i îndoctrineze, variind de la cei păcătoși pe care i-au pus jos să se simtă superior fără să-i înțeleagă, oamenii cu dizabilități și sodomiții, adică gay, zoofili și altele care existau de pe vremea aia, fiindcă nu prea erau conducători sau atâtea metode de control. Ceva ce în contrast s-ar întâmpla și în ziua de astăzi dacă am da frâul liber la toată lumea să și facă de cap.

Și așa, pe atunce, Solomon a avut mai multe neveste decât eu încăput în pat, pe lângă faptul că a uitat de propriile porunci. Și așa, regatul Israelului s-a spart în două din cauza corupției în era sa de aur, construită pe un munte de pedepse și cadavre, numai diferite de ei într-o lume de nedreaptă, în care israeliții voiau să-și aducă la realitate dilemele.

Și povestea totuși nu, nu se termină aici. Israelul era împărțit în două: cel original și cel al lui Iuda, care după au ajuns distruse. Nordul a fost luat de asirieni și l-a redistribuit în imperiu să prevină rebeliunile și să integreze în societate, iar sudul de babilonieni, luând evreii cu aceleași scopuri, să integreze ambele imperii, lăsându-i să-și mențină identitatea și să-și practice religia, să evite conflictele. Dar Ierusalimul și templele au fost distruse.

Și după ce Babilonul a fost consumat de perși, regele Cirus le-a dat hotărârea ca ei să se întoarcă pe pământurile lor, să evite conflictele, asemenea celorlalți pe care i-a cucerit. Sub conducerea lui Ezra și Zorobabel, ai tribului lui Iuda, Ezra care a refăcut Tora și Zorobabel care a reconstruit templul, sub ghidarea și decepția lui Hagai, ci promitea binecuvântări la cine participă în reconstrucția lui. El era practic un broker teist, așa, un de-ăsta, un agent de asigurări mai pe religie.

Lângă ei mai era și Zaharia, care a supervizat construcția și a zis că o să fie un rege care o să vină pe un măgar din linia lui David, care o să le rezolve toate problemele, să-i conducă spre victorie. Din nou, linia care au protejat-o de orice pericol, dar care a ajuns să gândească pentru sine și s-a dus la condamnarea de către Zaharia, care a fost omorât cu pietre pentru așa ceva.

Și Maleahi, care a încercat cât a putut să le readucă aminte evreilor, aruncând cu rahat în ei și confruntându-i, ca pe vremea lui Ilie, a lui Ahab. Iar situația s-a tot dezvoltat până în perioada elenistică, când a venit Alexandru cel Mare, care și-a impus cultura pe evrei, iar ei s-au revoltat și au deținut un stat, tot sub o conducere din tribul lui Levi, care a îndurat până a venit Pompei și romanii.

Și pe vremea lui Herod cel Mare, când Ierusalimul a trecut printr-o perioadă de înfrumusețare, era vremea când Ioan Botezătorul era născut din Zaharia și Elisabeta, din linia lui David, și care planificau cum să facă intrarea lui Iisus. Și acum știți cine i-a pus la cale totul și de ce i-a ționat mai înainte mai importanți ca restul care au mai fost Zaharia.

Totuși, avea o problemă cu unul din fiii din linia lui David, fiindcă s-a întors împotriva fricii propagate și nu vrea să fie sclav, și asta a dus la moartea lui Zaharia. Ioan Botezătorul a făcut ce i-a fost spus de părinții lui să facă, să fie un profet dur care să anunțe în lung și în lat că va veni regele care îi va elibera și le va da pământul promis înapoi și că e mielul lui Dumnezeu, adică o piesă de sacrificiu în impunerea narativei că pământul e al lor.

La vremea aia deja existau și sectele de evrei, care fiecare interpreta ce voia din poveste, din cauză că nu le conveneau anumute lucruri. Deci deja vedem cum iudaismul începe să aibă bran, din cauză că oamenilor nu le plăcea modul disperat prin care încercau profeții să-i convingă și să guverneze, nu mai diferit de restul imperiilor de deasupra lor, pe lângă faptul că unele chestii care le erau impuse nu le plăceau pur și simplu.

Dar tot în vremea asta, tânăra Fecioară Maria, sau na, Virgina Maria, a ajuns la maturitatea necesară a corpului să producă copii. Ea era să se mărite cu un om bătrân numit Iosif, ambii care erau din aceeași familie, apropo, doar că generații diferite din linia lui David, pe când era promisă lui. Când s-a aflat că ea e gravidă, Iosif a vrut s-o lase, gen, s-o să se despartă de ea, dar mai subtil, de frica răspunsului comunității, pentru că era rușinos și o lipsă de respect față de persoana de care erai legată marital să faci copii în afara măritișului și mai ales pentru Iosif, fiindcă măritișul cu așa o persoană arată caracterul său în comunitatea care l-ar fi hărțuit și discriminat după, din cauză că ignoră tradițiile.

Așa că au încercat să păstreze secret lucrul ăsta cât de mult posibil, până într-o noapte când a venit unul din acei apropiați aceluia care se credea Dumnezeu în perioada aia și le-a zis amândurora că și-a lăsat ăla sperma Maria când dormea, dar să nu-și facă griji că nu și-a băgat și pula ca să nu-l disrespecte pe Iosif, la fel cum a făcut cu Zaharia și Elisabeta. Deși nu face situația mai ok pentru că tot asta e, dar ideea e că totul era planificat și cineva chiar a lăsat câteva chestii în Maria ce avea să perpetueze mai încolo narativa israelită.

Și aici probabil că toți am fi reacționat dacă am fi fost în situația lui Iosif, un pic cam agresiv dacă nu l-am fi aruncat pe ăla pe geam. Dar din cauză că le-o spus o în așa fel încât ei să se simtă ca fiind cei aleși pentru Mesia, ei s-au bucurat de faptul ăsta. Ciudat, știu. Așa că s-au căsătorit după și au fost fericiți de ceea ce se întâmplase, deși asta nu însemna că că lumea nu o huiduia ceva, mai ales că alți evrei mai inteligenți, știind că așa ceva nu se poate, oricum mai luau o gen să faci copii în afara tradiției, le mirosea ceva, cea ce au început să conspire dinaintea vieții lui Iisus cu liderii lor, ce a dus într-un final la moartea lui Iisus.

Până acolo, totuși, mai trebuie să ne râdem de alte ciudățenii și să vedem cum s-au întâmplat toate chestiile procedural. În Betleem s-a născut Iisus, cât ai lui erau plecați să se înregistreze ca cetățeni și vestea s-a răspândit că vine regele evreilor să alunge romanii. Herod, când a auzit chestia asta, s-a pus imediat la treabă să încerce să omoare un bebeluș făcut de o copilă și un om bătrân, adică Maria și Iosif, pentru că dacă își făceau evreii veacul cu religia lor, mergeau la război cu provincia și asta însemna rebeliune, ceva ce Augustus Cezar nu ar fi suportat pentru că era pe timpul lui. Și știți cine mai e în viață pe vremea lui Cleopatra? Cine altcineva?

Dar când evreii din jur au auzit de planurile lui Herod, au mers cât de repede, au bătut la Iosif și Maria și le-a spus să emigreze în Egipt. Și când au ajuns acolo, s-au stabilit în Nazaret ca să îndeplinească profeția de Zaharia, numindu-l Iisus din Nazaret, chiar dacă actele îi erau pe Betleem.

De mic, Iisus era crescut să se creadă mai presus ca toți și cei parte din plan au făcut tot posibilul să pară cât mai real. De la Ioan Botezătorul care face drama că se simte nevrednic să-l boteze în Iordan, la atunci când a venit cel responsabil cu sarcina fantomă și a zis că e fiul lui și că e mulțumit de cum decurgeau lucrurile. După botez, numai ca să-l ia de mână după și să meargă cu el prin deșert pentru 40 de zile, simbolizând cei 40 de ani de pedeapsă și cele 40 de zile ale lui Moise. Și asta numai ca să-l învețe cum să vorbească, să pară credibil și să-l învețe cât se poate din ce știe, fiind mai marele lider al evreilor.

Deci deja putem vedea cum prin existența acestui caracter care zice că e responsabil pentru sarcina aceea fantomă, că de fapt există un grup secret de oameni din spatele poveștii israeliților. Cine sunt ăștia mai exact? O să aflați mai încolo. Până atunci, totuși, asta a și fost perioada de test a lui Iisus, ce a fost încercat până și de Satana, care era unul din oamenii celui care l-au adus acolo, menit să-l pună la încercare după poruncile date de Moise.

Și aici putem observa cum acel grup de oameni e mână în mână cu opoziția, care e reprezentată de Satana, atunci când încrederea lui Iisus a fost încercată prin testul cu pâine în momentul foamei. Iisus a zis că omul nu trăiește cu pâine, ci din vorbele Stăpânului. Apoi a mers diavolul cu el în Ierusalim și s-au cățărat împreună pe un templu și a zis să sară, la care Iisus a zis că e de asemenea scris să nu-ți încerci Stăpânul. Apoi a mers cu Iisus pe Muntele Sinai și i-a arătat toate regatele din jur și i-a zis că dacă n-o să mai aibă încredere în cine îl testează acuma, atunci toate regatele astea o să fie ale lui, arătându-ne indirect faptul că cineva deja controla statele din jur ce existau. Fapt la care a răspuns că să se ducă de acolo pentru că el slăvește Stăpânul și îi servește doar pe el.

Și așa a plecat tipul ăla și pe lângă el, fix atunci au venit și spionii și i-au dat sfat mândrii de supunerea lui oarbă, deși ceea ce aveau ei să știe că situația asta era să se schimbe în viitor. Apoi, după momentul ăsta, Iisus a mers să-și cheme apostolii, care erau 12 la număr, exact cum au fost 12 triburi ale Israelului, ce, by the way, nu e vreo coincidență, pentru că unele numere sunt specifice mentalității celor din spatele la toată situația.

Așa, cei 12 apostoli au fost următorii: Simon Petru era purtătorul lor de cuvânt. Iacov, care a murit decapitat de sabia fiului lui Herod, ca pedeapsă că nu i-a oferit reputație în cercul evreiesc. Ioan, care era discipolul cel mai apropiat al lui Iisus. Andrei, care aducea pe Iisus la oameni să-l arate. Filip, care l-a adus pe Bartolomeu în șatră, care era sceptic în prima parte. Bartolomeu, care era sceptic cu privire la credința evreiască în general. Matei, colecta taxe, deci nimeni nu-l plăcea. Toma, necredinciosul. Iacov cel mic. Tadeu, zis și Iudeul. Și Simon Zealot, cu naționalismul evreu. Și Iuda cu Iscarioteanul, care l-a vândut pe Iisus mai încolo.

Deci, ce 12 apostoli erau o echipă de oameni cu cunoștințe specifice ce îi făceau foarte de ajutor, ce conspira împotriva romanilor împreună cu Iisus, căruia i-a fost promis pământul sfânt să-l conducă ca și rege al evreilor, împrăștiind naționalismul evreiesc prin învățăturile date lui și talentele proprii, prin acordul actualului stăpân al evreilor din umbră, care îi folosea pe Iisus ca miel de sacrificiu să provoace o rebeliune. Și știm asta pentru că apostolii nu erau neapărat credincioși, doi nici măcar nu credeau în Iisus, dar s-au alăturat. Și așa, iar unul din ei era naționalist, nu de alta, dar nu parcă fiind cea mai de încredere șatră, nici cu Iuda acolo, care a făcut ce a făcut pentru că așa era planul.

Și toți, inclusiv Iisus, au fost evrei. Dar așa cum au fost ei, au mers împreună cu Iisus ca misionar în diverse regiuni și au făcut tot felul de miracole. Și deja am stabilit ce situații sunt considerate ca fiind miracole și le luăm pe rând.

Totuși, că cred că trebuie să mergem prin ele. La nunta la care a fost invitat Iisus, în prima fază, a zis că nu-i treaba lui, că o să rămână ea fără vin și era și maică-sa prezentă, care i-a zis că totuși trebuie să facă ceva, pentru că e regele lor și nu poate să-i lase pe oameni să arate prost la nunta proprie. Și atunci Iisus a zis servitorilor să pună apă în niște borcane specifice de spălat ale evreilor, că erau în jur de 75 de litri, că știți că ei au tradiție să se spele pe picioare și așa.

Și așa, iar pe lângă asta, să-i aducă zahăr și drojdie să-l lase la fermentat. Atunci, pentru că era cunoscută pe vremea aia metoda de preparare a vinului, ceea ce a salvat nunta. Și din recunoștință, chit că erau beți, sparți, au zis că vinul e unul divin, din cauză că până la urmă le-a salvat situația. Și dacă vă întrebați cum e asta posibil din puțină apă și zahăr și drojdie, lăsați-mă să vă dau formula pentru miracolul respectiv. Puneți în apă zahăr, drojdie și ceva, dacă chiar vreți, orice, așa un gust specific, ca să puteți să faceți o ceva care e ca și sucul în prima zi, o să fie exact ca și sucul, dar după prima zi o să înceapă să aibă încet încet gust efectiv de vin.

În cazul nunții, restul ingredientelor rămân un pic secrete pentru că nu se știe ce alte plante a mai folosit din cunoștința lui de plante naturale, prin care a reușit să facă procesul mult mai rapid. Pentru că atunci, cel puțin, nunțile nu durau ca și la noi acuma, astăzi la unii, așa, o zi și aia îi, nu, ci durau trei zile, patru zile, pe puțin, poate chiar o săptămână. Și contextul biblic, adică e strict axat pe faptul că el a făcut chestia aia, nu și detaliile. Acum s-a făcut.

Exact al doilea miracol a fost cu vindecarea fiului unui bogătan de febră, pe timpul căreia Iisus deja începe să arate semne că se simte un pic cam indignat de faptul că oamenii îl tot folosesc. Pentru cei care nu știu ce a fost învățat el, o să vedeți mai încolo că e medicină și Iisus a fost cumva doctor, de asta la majoritatea miracolelor lui se cam axează pe chestii medicale. El totuși e reproșat acelui om bogat că numai atunci când ajută oamenii au încredere în el, în rest nimeni nu-l ascultă și trebuia să-l informezi cu faptul că da, nu s-a schimbat deloc situația. Dar i-a spus că copilul lui, deși are febră, o să trăiască, nu-i nimic atât de grav.

Deși acel om bogat n-a venit cu copilul la el, ci a venit să-l întrebe dacă poate să vină să-i vadă copilul ca să poate să-l vindece și după ce i-a spus ce simptome are copilul, atunci Iisus a știut automat că nu e o febră de aia fatală precum era pe atunce. Și așa, când a ajuns înapoi acasă, acel om bogat la copilul lui, el era pur și simplu vindecat, se simțea mai bine și așa a considerat că a fost un miracol pentru că, wow, uite, s-a întâmplat și el nici n-a venit aici. Deci, wow, vindecare prin wireless.

Deși asta nu a fost neapărat așa, ci pur și simplu s-a vindecat de la sine copilul. Și da, știu că acel om bogat a spus că vai, că era grav bolnav, dar grav bolnav pentru un om bogat e un pic diferit de grav bolnav de către un om sărac, care atunci când e grav bolnav imediat pică și moare în următoarele ore sau următoarea zi.

Mai apoi, al treilea miracol s-a întâmplat în Capernaum, la casa lui Iisus, în fața multor oameni care s-au adunat. Ori fiindcă vor să se convingă, ori fiindcă vor să-l folosească să-și satisfacă interesele de pe vremea aia, promițând pocăință. Printre acești oameni au fost alții care voiau să-l discrediteze, să arate lumii că nu-i de fapt vreun rege sfânt. Așa că l-au coborât pe un covor din tavan pe fratele lor, care stătea nemișcat pe el, în fața lui Iisus, care se uita nedumerit la ei.

După care a luat ofensă de la atentatul acelora și au spus că iartă de data asta, doar că lumea apoi a început să vorbească că doar Dumnezeu poate să ierte păcatele oamenilor, nu și Iisus. Și cât vorba asta mergea prin mulțime, Iisus i-a spus la ăla care era pe covor să se ducă dracu de acolo și s-a ridicat și s-o dus. Și din cauză că erau atât de mulți oameni pe acolo, efectiv nu s-a știut ce s-a întâmplat exact până în spate și ca telefonul fără fir s-a ajuns la narativa cum că acolo a fost un om care avea ceva probleme cu piciorul, l-a atins un pic și aia a fost vindecare instantă ca prin magie.

Dar nu a fost n-a fost ăsta cazul, deși unii din ei au interpretat toată acțiunea aia nu ca ceva miracol, ci ca un simbol al autorității sale în fața celor ce încearcă să mintă pe alții cu privire la el și a fost priceput din pricina asta ca fiind un pic autoritar. Mai apoi, al patrulea miracol, Ela cu hrănirea la 5000 de oameni. În momentul ăla, Iisus era în pustietatea Betsaida, unde a venit multă lume la el să-l asculte, iar la unii deja începuseră să li se facă foame, că cealaltă porțiune din mulțime a zis că n-ar fi rău să mănânce ceva, în numele Domnului.

Așa că a trimis pe câțiva să meargă după mâncare și a întrebat pe discipolii lui câtă mâncare mai au. Iar Apostolul Andrei a venit cu un băiat ce avea cinci pâini întregi, dine de casă și doi pești. Iar Iisus le-a luat și le-a împărțit celor ce le era foame, cât să le ajungă până vine mâncarea să dea la toți. Miracolul fiind că a împărțit mâncarea să hrănească cât mai mulți dintre cei cărora le era foame, în loc să le dea pâinea întreagă numai la cinci.

Gestul și faptul că unii nu au mâncat să rămână și restul în caz că mai apucă foamea pe alții, a fost interpretat din nou exagerat ca fiind hrănirea a 5000 de oameni, deși o să aflați mai încolo că datele astea nu sunt neapărat exacte și că de fapt fapt a fost extrem de mult mai puțini oameni decât zice numărul acela. Și exagerarea doar indică faptul că indică o mulțime de oameni. Acuma, câți au fost nu se știe exact, dar se știe că n-au fost 5000 și nici măcar 1000, pentru că e un fel de a spune, nu un fapt adevărat. Asta e la fel ca faptul când a zis că a pus mâna pe pâine și s-a înmulțit. Evident că se înmulțește dacă rupi pâinea în mai multe bucăți, dar oamenii cumva au impresia și credința cumva, nu știu, luată din desene, că omul a atins o pâine și a făcut încă o pâine din pâinea aia, ca de parcă a fost trasă la xerox. Dar asta nu e adevărat.

Situația aia a simbolizat totuși pentru mulți faptul că el era capabil să amenajeze resursele și că le-a dat încrederea că atâta timp cât îl ascultă, vorbesc de la egal la egal ca rege și păcătos. Deci era un fel de simbolism al puterii sale divine asupra altora și era ce s-a întâmplat și la Cina cea de Taină, când împarte mâncarea. Dar mai avem până acolo.

Următorul miracol e mersul pe apă. După ce a hrănit lumea, le-a zis discipolilor să meargă cu barca pe cealaltă parte a Galileei, când el s-a dus pe un munte să aștepte căderea nopții. Și dacă vă mai amintiți bine, despărțirea apei de către Moise, la care i-am dat capăt cu mișcarea apei. Ei bine, la fel s-a întâmplat din nou. Iisus a venit la ei cu Moise, a trecut râul. Diferență fiind că la Moise a fost dimineață, când deja apa revenea la loc, iar Iisus pe timpul nopții, de la 3:00 la 6:00 dimineața, a stat să monitorizeze un pic râul și așa a mers în partea de râu în care na puteai să stai și cu barca și și în picioare și să nu te scufunzi.

Doar că apostolii au fost pe cealaltă parte, care era un pic mai adâncă, de asta erau și cu barca. Și Petru a vrut să se convingă că vede bine, la care Iisus i-a zis că dacă nu crede, păi să vină la el. Dar când venise vântul, l-a împins să calce într-o zonă mai adâncă, unde apa nu se retrăsese total și credea că se scufundă. Dar când și-a recăpătat balansul, i-a spus Iisus că de ce n-are încredere în el și trebuie să vină până acolo să vadă chestia asta.

Întrebarea fiind ușor un pic mai simbolică decât îi pe acolo, chestia aia fizică, adică în tema prieteniei, dacă el și cu Iisus erau chiar prieteni, nu trebuia să se întrebe gen: "Bă, ăsta n-are cum să fie pe apă acolo și să știe cum merge. Dă o dracu de treabă, hai că merg și eu și văd." Gen, trebuia pur și simplu să aibă încredere în el. Dar și Iisus a fost destul de naiv în faptul că n-are cum să prea aibă încredere în el dacă el nu știe, gen, Petru nu știe să facă diferența între ce-i adevărat și ce nu-i.

Și perspectiva se schimbă și mai mult pentru că sunt trei părți implicate: una îi Petru, care pică în apă împins de vânt; alta îs Isus, care stă pe apa aia, adică no, în ea practic; și alta îs apostolii din barcă, care îl văd pe Iisus că îl ține pe Petru de braț și îl ridică în sus, ca de parcă îi salvează din apă. Perspectiva fiind prezentată magic, pentru că avea să reafirme ideologia evreilor, cum că nu ei sunt ajutați de o divinitate și că au putere asupra elementelor și chestii de genul.

Alt miracol care s-a făcut, sa altă minune, a fost atunci când a venit un om orb la el, care era cunoscut ca fiind orb de când era mic, iar Iisus a luat noroi, a scuipat în noroiul ăla, ceea ce e foarte scârbos, dar nu a făcut să fie un pic mai umedă toată chestia aia și apoi l-a spălat pe față cu chestia aia. Pentru că acel om nu era orb fizic, ci era orb psihic, într-un fel, adică na, spiritual ar veni chestia asta. De îi zic psihic.

Contextul fiind dat de apostolul care după îl întreabă că de ce a avut, de ce a fost el așa de rău, e din cauză că așa s-a născut el rău sau au fost părinții lui care l-au făcut rău? Și apoi a spus Iisus că cel care l-a sabotat pe acel om îi cineva pe care el îl cunoaște, cineva la care el slujește și nu există decât un om la care el slujește. Deci nu se știe contextul în care acel om orb a fost acolo și de ce a pățit chestia aia până să-l întâlnească pe el, dar aparent Iisus știa cine a fost responsabil pentru suferința lui.

Doar că chestia asta nu a fost exact la întâmplare. El pe atunci mergea din casă în casă să vindece, eu pe cine putea, dacă nu veneau ei direct la el, practic. Și asta fiindcă el era doctor. Auzind de așa ceva, fariseii, care erau tot o sectă evreiască, deja deveneau îngrijorați că situația scapă de sub control și au chemat pe acel om orb, care era tot evreu, să zică cum l-a putut vindeca dacă era orb cu totul.

Iar în urma acea au aflat, l-au exilat din comunitate fiindcă nu a fost de fapt un miracol și a mințit lumea, deși unii dintre farisei s-au lăsat convinși între timp. Ultimul miracol, bine cunoscut, e reînvierea lui Lazăr din morți, care era un prieten bun al lui, cunoscut și de maică-sa Maria și Marta, fiindcă era fratele lor. Când Iisus a fost anunțat că el e bolnav și o să moară, nu s-a grăbit să meargă la el până nu a murit. Motivul era că nu era nimica destul de grav să necesite intervenția lui.

Dar știind că a mers după ce acesta a fost considerat mort din cauza bolii și a fost pus în mormântul familiei și Iisus a fost învinuit că putea să vină mai repede să-l salveze, la care el le-a asigurat pe amândouă că el nu lasă pe nimeni să moară și că Lazăr nu e de fapt mort, că n-avea de la ce să moară. Ce trebuie să știi e că pe vremea lor, o persoană era considerată moartă când familia îl vedea palid și că nu mai mișca în pat, după care imediat e spălat și înfășurat și aruncat în peștera familiei sau individual ca să moară acolo, după practic. Deci cam exact aceeași chestie s-a întâmplat și de data asta.

Iisus, știind că Maria și Marta au fost prea panicoase și au sărit la concluzii pripite, s-a dus cu să le arate că nu e de fapt mort și nu avea de la ce să moară. Un pic îndoitu de sine și spera și el să nu greșească de data asta. Odată ajunși, fetele ezită să deschidă intrarea că cică pute, dar Iisus insistă și până la urmă o deschid și-l găsesc pe Lazăr înăuntru, stând acolo pur și simplu. Și Iisus îi zice că poate ieși acuma și Lazăr, înfășurat și confuz din mormânt, iese și era fericit că bine, că nu s-a întâmplat nimica mai rău și memoria i-a servit bine.

Iar miracolele astea au fost picătura care a umplut paharul pentru evrei din mai multe motive: unu, Iisus i-a denunțat ca fiind necredincioși pentru că nu mai ascultă de Domnul, ci și-au făcut ei sectele lor, vrând putere proprie prin ele, făcându-i ipocriți. Cât Iisus în sine nu respecta poruncile, lucrând sâmbăta, vindecând oamenii în scopul decepției lor, deși nu pot să zic că nu a ajutat multă lume.

Doi, Iisus zice într-un fel sau altul că e fiul Domnului, asumând o relație intimă cu el, cât nimeni până la el nu a făcut asta. Și din miracolele precedente vedem că nu-i pasă de oameni cât îi pasă să se supună Domnului, la care slujește. Deci era dezinteresat de ce zic restul pentru că era îndoctrinat de mic să se creadă special, fiind parte din plan. Dar în același timp avea o contradicție interioară prin care lui chiar îi păsa de lume pe aici pe colo, numai că era și dezamăgit de faptul că lor nu le păsa de el mai deloc, decât dacă era de folos în vreun fel.

Trei, Iisus era un pericol la stabilitatea religioasă din zonă. Liderii evreilor de până atunci fiind sub aceeași frică ca Faraonul precedent din Egipt, care tortura oamenii lui Moise, și anume că popularitatea lui Iisus le va schimba tradițiile în ce au fost înainte cu forța, din cauză că el pregătește sclavi pentru secta lui de evrei extremiști, marcând începuturile creștinismului și a lui ca figură asupra căruia e centrat, fiindcă cei ce l-au cunoscut cât era în viață considerau pe el un zeu în sine, de unde avem și Martorii lui Iehova de astăzi, de exemplu. Deci era o libertate de a crede ce vrei, dar în scopul unei rebeliuni, într-un fel.

Patru, frica liderilor religioși că romanii o să-și dea seama de rebeliunea care încearcă Iisus să o facă, nu le cădea bine, deși și-au dat seama de plotul pus la cale. Cinci, era deja o contradicție a profețiilor, pentru că una zicea că o să vină unul Mesia pe poartă să conducă militarii evrei de sub conducerea romanilor, dar să sufere și pentru păcatele oamenilor. Ce nu au luat ei în considerare e că profeția se referă că Mesia va suferi conducând evreii, asemenea lui Moise, că pentru asta a fost pregătit, dar ca să conducă războaie împotriva romanilor, cât suferă să țină evreii împreună.

Dar lucrurile au luat o întorsătură, fiindcă el la un moment dat a început să-și încapă prea bine rolul de Mesia și să facă pe victima din ce în ce mai mult, lăsând oamenii să-l folosească și să-l rănească ca să le arate că e de fapt fiul Domnului, agățat de ideea că lumea nici cu miracole nu-l crede. Și asta era probabil din cauză că pentru ei să fii vindecat era doar pur și simplu medicină, cel puțin pentru unii, nu pentru toți, că nu toți știau de chestia asta și își putem marca faptul că avea un defect, pentru că el credea că o să se întâmple ceva ce i-a fost spus că o să se întâmple de către cei cu care lucra, doar că cu cât mai mult creștea, cu atât mai mult era dezamăgit constant de atitudinea lumii față de el. Adică, el efectiv le salva viața și pentru ei era gen: "No, tu ești medicul și cam asta-i treaba ta să salvezi viața și nu ți datorăm nimica pentru asta."

Ceea ce a dus la el să se cam îndoaie de propria misiune și să înceapă să fie un pic mai rebel față de planul original. Dovadă evidentă a acestui fapt fiind intrarea lui cu un măgar prin Ierusalim. Cum a fost chestia asta? Păi, lui atunce de fapt i-a fost comandat să-și adune armata și să înceapă războiul, având destui discipoli și recunoaștere, dar acesta a intrat în Ierusalim direct non-violent și a aclamat de evrei, care au interpretat asta ca semn că vine ceasul salvării de sub dominația romană și că trebuie să se aștepte că vine cu armata imediat după. Ceva ce a declanșat moartea lui Iisus de către proprii evrei, care l-au pus în poziția aia. Ba chiar Iisus, atunci când s-a pregătit, i-a fost oferit cel mai bun cal care l-ar putea dori, dar nu l-a refuzat și a luat efectiv măgarul.

Și a intrat pacifist în Ierusalim, iar chestia asta i-a lăsat cu gura cască, atât pe cei cu care lucra, cât și pe romani, și și pe evrei, pentru că ei nu se așteptau doar la atât. După care Iisus nu a fost la fel de bun cu propriii lui semeni, adică cu evreii. A început să le pună la întrebare cultura, alungându-i. Rău e, efectiv, exploatare. Situația asta totuși a escaladat și mai mult, mulți dintre evrei începând să-l batjocorească.

Și între timp, el, pentru că toată lumea o să fie inclusă, nu doar evreii, deși varianta spusă de ei e faptul că efectiv e regatul care doar a evreilor o să fie și restul o să le fie sclavi, pentru că asta e varianta descrisă, faptul că zice că regatul Raiului o să fie doar a evreilor și restul o să fie sclavi, că așa îi variantă originală care a fost rescrisă de ăștia, cât Iisus de fapt a spus că toată lumea o să fie primită, indiferent de gen, indiferent de naționalitate și așa mai departe.

Iar faptul ăsta solidificat de cum alte predici se învârt în jurul acum evreii se vor răscula și ei sunt s singura salvare care oamenii din jur o au. În rest, celelalte predici care le-au făcut ei și le-au acaparat ca fiind parte din religia lor și cultura lor, dar nu i de fapt adevărat. Iisus s-a rupt de evrei în momentul ăla. Și atunci chestiile astea, cum ar fi iubirea și compasiunea, sau salvarea pe timp de război, sau justiția socială, chestiile astea n-au fost parte din evrei până atunce, că nu așa mergeau lucrurile. Până și când venea vorba de umilință și servitudine, sau pur și simplu lege și împlinire, toate astea au fost instituționalizate după, în funcție de interesele altor oameni mai corupți.

Întrucât, haideți să explorăm un pic parabolele care a început să le spună după aceea, după ce a ajuns la templu. Și no, acuma fiecare s-a împărțit pe facțiuni. Parabola semănătorului se referă la un om care a încercat să facă sex de mai multe ori până a reușit să facă copii, ceea ce face referire la Abraham și începuturile iudaismului. Și vine așa un semănător și știind că sămânța e spermă, se referă la un bărbat și dat drumul în afara unei femei și sămânța lui o aterizat pe diverse suprafețe, până și-a dat drumul înăuntru ei în sol bun și a făcut mulți copii care s-au înmulțit și mai mult la rândul lor, ceea ce face referire la cele 12 triburi și cum s-au format în Egipt. Parabola avea ca informare mai estetică sub forma de poveste conceptuală a celor ce l ascultă față de cele întâmplate și e parte din primele parabole de care a fost informat să zică celorlalți care n-au fost parte din pregătirea lui de către cei ce dețin informația asta. Deci asta a fost una din primele ce aveau referire ce s-a întâmplat și de unde a început totul.

A doua parabolă e a bunului samaritean, unde un avocat îl întreabă care e vecinul lui de care trebuie să-i pese, la care Iisus îi spune prin parabolă că indiferent de cine găsește pe drum, dacă are nevoie de ajutor, pe resursele proprii să-i ajute la nevoie, pentru că toți sunt vecinul.

A treia parabolă e despre Fiul risipitor, care e o referință indirectă la fiii lui Abraham care s-au ciondănit și apoi iertat pentru moștenire, reprezentată de binecuvântarea lor, în fapt crezând că Dumnezeu i-a iertat după luatul la trântă în drum să ceară iertare de la frate-su. Parabola fiind interpretată cu mesaje propagandistice din nou de către cei ce au scris cartea, pentru că de fapt se referea la risipa de timp care a fost acea ceartă.

Iar parabola seminței de muștar se referă direct la averea celui la care slujește, care se întinde și se întinde și foarte măreață, pentru că practic îs cam toate națiunile care există până atunce. El astfel o compară cu o sămânță de muștar din cauză că totul a început, pentru că el știe povestea cum o știu și eu acuma, totul a început de la ceva foarte mic, insignifiant, adică o persoană și a început să crească în ceva mult mai mare.

După parabolele astea bine cunoscute, au urmat predicile, unde vedem și mai evident abaterea lui Iisus de la plan, punând bazele creștinismului. Și anume: „Binecuvântați sunt cei ce abia cred în el, pentru că a lor o să fie regatul Raiului. Binecuvântați sunt cei care plâng, pentru că vor primi confort. Binecuvântați sunt cei umiliți, pentru că ei vor fi stăpânii pământului. Binecuvântați sunt cei cărora le e foame pentru dreptate, pentru că vor fi satisfăcuți. Binecuvântați sunt cei ce arată milă, pentru că le va fi arătată milă. Binecuvântați sunt cei pur la inimă, adică pe-ăia morali, cu integritate, pentru că ei vor au privilegiul de a-l vedea pe Dumnezeu. Binecuvântați sunt cei persecutați în numele Dreptății, pentru că lor vor să fie regatul Raiului. Binecuvântați în cei ce sunt persecutați în numele lui și primesc tot felul de injurii și rele spuse la adresa lor, pentru că răsplata lor o să fie mare în acel Regat.”

Și așa, doar fiindcă cei ce i atacă indirect deja i-au făcut praf și i-au rănit pe profeți înainte, el pregătește indirect oamenii pentru perioada care vine, în care vor plânge, se vor simți îndreptățiți, evreii vor persecuta pentru că le-au copiat tradiția care doar pentru evrei, prin binecuvântări, dar Iisus le dă pe ochi frumoși și vor fi la fel persecutați cum o să-i persecute pentru că cred în Iisus, nu în Dumnezeul lor. Și la fel cum au făcut cu alți profeți înainte, s-ar putea să-l cam omoare, ceea ce, da, cam asta s-a și întâmplat mai încolo.

Aici vedem cum Iisus înființează creștinismul după învățăturile evreice, dar cu o diferență majoră și anume că toată lumea poate face parte din cercul lui. Și asta doar ca să facă în ciudă evreilor și să-i aducă pe creștini la același smerenie ca ei să merite regatul Israelului, practic, în egală măsură. Ceea ce pentru evrei era strigător la cer, ei aveau binecuvântare originală pentru care au făcut toate planurile și luptele până atunce. Doar că ce nu-și dau ei seama îi că simpla prezență a lui Iisus și simplul fapt că venea dintr-un om misterios, practic dintr-o naștere misterioasă, implică faptul că acel Dumnezeu care înainte era cu ei și voia să le dea o binecuvântare, le-a dat-o deja, a avut-o și o pierdut-o. Și asta a fost, nu mai are nicio obligație față de ei și nu mai are nimica față de ei în primul rând. Dar aparent, ei rămân foarte puși pe faptul ăsta că acolo undeva îi regatul lor promis.

După care avem pasajul despre sare și lumină, unde își compară urmăritorii cu sarea din pământ, adică dacă își pierd credința, nu-s bun de nimic. Și pentru ce altceva să fie bun decât să fie călcați în picioare? Aici vedem cum Iisus începe încet-încet să sufere de aceeași boală ca Moise, nevrând pe nimeni să-i fie discipol dacă nu are încredere în el în sine. Amândoi având aceeași mentalitate de "trust me bro", numai că nu în sensul ăla neapărat. Amândoi erau foarte bine educați, în ciuda ce se mai spune pe aici pe-acolo și în ciuda ce au făcut. Moise învățând la Casa Regală și Iisus la o casă regală de-a lui de pe-acolo. Și deci, evident, și părea rațional faptul că aveau nevoia asta, pentru că în primul rând, bine, nu Moise și Iisus nu-s neapărat egali, nu-s deloc egali unul cu altul, pentru că Iisus e un pic mai sus decât Moise din simplul fapt că el are un pic mai multă empatie. Dar chestia e că orice om care gândește și aici, efectiv, asta e o regulă 100%, orice om care gândește și vorbește cu un prost la viața lui, o să fie foarte nedumerit și foarte dezamăgit în momentul în care acel prost se uită în ochii lui și-i spune că: „Bă, eu sunt prostia mea, punct. Lasă-mă-n pace. Eu nu vreau să știu adevărul. Eu nu vreau să mă simt bine. Eu nu vreau să știu nimica bine în viața asta.” Și atunci omul inteligent, când își dă seama că acea persoană se autosabotează, e cuprins de o dezamăgire destul de enormă din simplul fapt că tu îi spui la persoana asta ceva care e adevărat și care-i poate ajuta, dar persoana asta, din cauză că nu știe cât știe, nu consideră că ce spui tu ar fi adevărat în vreun sens. Și atunci, din cauză la chestia asta, plus, evident, cum minte lumea pe bandă rulantă peste tot, dacă se obișnuiește cu minciuna în jur, evident o să fie probleme de încredere. Dar și așa, e extrem de greu și sunt sigur că foarte mulți printre ăștia care-s inteligenți, care nu-s mulți și așa, unii chiar să creadă, dar nu-s. În fine, toți pot să empatizeze cu ei și să și dea seama ce gândeau ei în momentele respective.

Dar revenind, după chestia cu sarea, el spune și că ei sunt Lumina lumii, adică un oraș pus pe un deal nu poate fi ascuns, și nici să lumineze o lampă și s-o pună sub coș, ci pe un suport să lumineze pe toți din casă. În același mod, le: „Lăsați-vă lumina să strălucească deasupra altora, ca să vă vadă faptele bune și să-mi dea glorie mie când mor.” Ce vrea să zică Iisus aici? Și din nou, fără dacă și parcă, fără altfel de interpretare, ce fix asta a vrut să spună, e că el îi învață pe ei, ei după aceea fac fapte bune și astfel ei sunt Lumina lumii și prin lumina aia toți o să-l laude pe el din cauză că el e motivul pentru care ei sunt așa de inteligenți și știu să facă lucrurile alea bune pe care le și înțeleg și și știu cum merg. Deci numai ca să vă dați seama un pic și de spectrul de inteligență pe care el se situa, el putea să explice chestiile astea cu la fel de multă ușurință cam cum pot s-o fac și eu acuma, sau cum poate să facă orice alt profesor de morală, sincer.

După care el a început să vorbească despre îndeplinirea legii, adică a planului de a aduce pământul sfânt la realitate, zicând că nu a venit să desființeze profeții evreilor, ci să le ducă munca mai departe într-un sens mai bun. Așadar, nimeni nu are dreptul dintre cei ce cred în el să facă doar minimul, la fel cum a zis și Zaharia, fiindcă nu vor avea dreptul să intre în Regatul Israelului sau în Raiului acuma, decât dacă sunt înțelepți sau cară cuvântul mai departe, setând un standard evident anti-evreiesc, cât încearcă să pară non-confruntațional sau cum că nu ar judeca cultura lor, deși ar fi avut tot dreptul, date fiind originile. Doar că avea și el defectele lui, adică spunea și despre furie că nu e ok să simți furie față de cei apropiați, ceea ce e numai pe jumate adevărat, adică chestia asta se aplică doar atunci când familia ta chiar e ok și tu ești problema. În alte cazuri, totuși, atunci când nu ești problema și familia chiar e rea, atunci da, poți să fii furios pe ei. Sau mai era faza cu să nu i aduci ofrande lui dacă ești certat cu unul din familie, ci să rezolvi conflictul cât de repede înainte să escaladeze și apoi să-i aduci ofranda, ca de parcă avea vreo legătură el cu familia lui ăla, sau nu știu, asta ce legătură avea. Dar aparent, el nu suferea că atunci când ești certat cu familia să-i aduci lui chestii.

După care a vorbit despre adulteri și pofte sexuale, unde a spus că e interzis să te uiți la femei cu intenția de a le futa tot timpul. În contextul ăsta, adică că n-ar trebui să fie atras de femei toată ziua. Bună ziua! Și în caz că faci asta și ești dependent de femei, scoate-ți ochii, asta a spus el. Și dacă vrei să-ți calmezi hormonii cu o labă, taie-ți mâna și arunc-o. Altfel, dă-i dezinstalează viața, gen, la sine, dacă nu vrei ca tot corpul după aceea să intre în iad, adică în suferință. Voi nu știți acuma, deocamdată, dar trebuie să vă zic din cauza contextului care lipsește deocamdată, pentru că o să aflați mai încolo, familiei lui cea din care provine, de fapt, lui nu prea-i plăceau chestiile care-s scârboase, urâte, murdare și așa mai departe. Și aici, ca să înțelegeți contextul, el se referă la mai multe lucruri. Un lucru e că e rău să mergi tot timpul după plăcerile proprii și să tratezi femeia ca pe un obiect. Și alte chestii de genul. Bun, deci asta a spus-o el de pe atunci, a început, e clar că e adevărat și așa. Că am descoperit și noi mai încolo. Anyway, pentru cei care nu știu de ce chestia asta e în fapt așa și de ce e bine să ne uităm la femei ca fiind ființe umane, nu numai obiecte sexuale, după cum a spus și Iisus, e din cauză că, după cum puteți foarte ușor observa, în epoca modernă, toți cei care sunt constant obsedați să fută femei și așa, își fac tot felul de asocieri sexuale. Adică, pot să se uite la ceafa unei femei și să se facă excitați, gen, să se excite, sau să se uite la picioarele ei, să facă chestia asta, chiar dacă n-are niciun fucking sens, dar așa merg oamenii. Deci, de asta e prima. A doua, prin care îți spune că na, să-ți tai mâna dacă vrei să te atingi, în caz că faci lucruri de genul, e din cauză că e o chestie murdară ca după ce o faci sau așa să stai cu ea pur și simplu, pentru că după aceea atingi alți oameni și în caz că ai boli sexuale sau ceva, poți să infectezi pe restul.

Întrucât Matei însuși vine și spune că chestiile care le-o spus nu-s neapărat literale, ca să-ți scoți ochii sau așa, ci e modul lui de exprimare în funcție de contextul dat. Și cam ăsta-i contextul. Și dacă nu poți accepta să fii un om curat, corect și restul, tu pur și simplu, decât să trăiești în suferință pentru că vine din prostie să nu vrei să trăiești într-un mod ok, atunci efectiv nu, calea afară, pe dincolo. Și cum puteți foarte ușor vedea, faptul că el are și opinii puternice și e un pic mai diferit de omul de rând care în epoca modernă pretinde a fi creștin sau religios în general. Pe lângă asta, să ai chestia asta în cap cât vorbești cu o femeie care probabil e luată și nevasta cuiva, da, chiar nu-ți ajută cazul deloc. Doar că are și lipsurile lui, cum a fost la predica despre divorț, unde zice că oricine divorțează când nevasta nu s-o futut cu altcineva, o face de fapt să comită adulter pe la spatele ei. Ei, și oricine se căsătorește cu o femeie divorțată face adulter, fiindcă dacă a fost într-o căsătorie, e dezvirginată automat după cununie, deci nu mai merită vreodată să fie cu cineva. Aici o să vedeți totuși că el își încalcă chestia asta și practic se face singur curvar indirect, pentru că relația lui cu Magdalena, ea a mai fost așa cu alții. Just saying, că era cunoscută ca fiind curva satului, adică nu era necunoscută total, dar era și printre cei mai favoriți discipoli ai lui. Deci a fost foarte interesantă relația lor, deși nu-l prea judec pentru asta, că probabil a fost mult prea îndoctrinat de anumite chestii și nu și-a dat seama de ce a spus până atunce. Cine știe, poate-a învățat după aceea, dar asta e pur și simplu ceva ce numai el poate să judece la el.

După care a vorbit despre promisiuni și iubire pentru dușmani, adică să nu promiți nimica, să fim sinceri în vorbire și a adresat legea locală de pe atunci, adică ochi pentru ochi, ceva ce ușor poate fi întrepretat, într-adevăr, depinzând de prostia din capul omului, zicând că e mai bine să suporți suferința decât să retaliezi în vreun fel, oricât de rea ar fi, ceea ce nu-i foarte practic, pentru că dacă nu retaliezi când ceva rău se întâmplă, asta merge până și împotriva ce spune ăla la care el slujește, decât la Dumnezeu. Ce o să vedeți că el în mare parte îi foarte pentru ca să reacționeze atunci când se întâmplă ceva abuziv sau așa. Deși, ce-i drept, dacă stau să mă gândesc, totuși e mai bine ca să nu escaladeze totul cât mai repede posibil, ci pur și simplu să iei totul pașnic și să încerci să vezi o rezoluție înainte să sari cu bătaia. Și probabil la chestia asta s-o gândit și poate că n-au știut cum să articuleze chestia asta, dar asta rămâne speculativ. Doar că asta nu e singura instanță în care se contrazice. Adică, înainte spunea că el vrea ca ei să fie lampa ce luminează pe alții, să vadă lumea ce buni sunt ei, și apoi spune că să nu vadă nimeni ce lucruri bune fac, menționând din nou împotriva propriului lui cuvânt. Deși ai putea spune că se referă la două situații diferite, cum ar fi că să nu facă cât mai public posibil bunătatea lor, dar nici să nu se oprească din a face lucruri bune în general. Și asta cam are sens.

În contrast, Iisus încalcă multe legi evreiești, fiind o sectă în sine, și prima care acceptă oameni fără să fie de aceeași relație de sânge. Și a devenit și mai amuzant când zicea de rugăciuni, că să nu facă public ca ipocriții din sinagogă, ca să n-o facă pentru recunoașterea altora. Și aici, ai noștri creștini trebuie să înțeleagă că îmbrăcatul cât mai elegant și mers la biserică la slujbe nu-i neapărat constituțional din câte zice Iisus în originalele manuscrise, ci el zice creștinilor să se roage în secret, în camera lor, și să închidă toate ușile și să zică rugăciunea Tatăl Nostru. Iisus mi-a predicat să nu fiți urâcioși și să nu fiți ca evreii, să postiți și să arătați mereu în forță, ceva ce din nou e cam imposibil, depinzând de durata postului, care are ca simbolism călătoria de 40 de ani a lui Moise. Apropo, mai apoi zice despre faptul că pe pământ nu e nimic de valoare decât persoanele de lângă voi și așa bogăția nu trebuie să conțină avuția materială, chiar dacă poate fi o binecuvântare, ci acolo unde vă e inima, adică ce vă pasionează să faceți și de cine sunteți atașați, pentru că astea sunt lucrurile ce le aveți ca și comori și în viață și și în cea de apoi. Deși pentru el sărăcia e un pic diferită, pentru că atâta timp cât păsările pot să supraviețuiască, poate și omul și deci de asta n-are nimic ca dacă e sărac, pentru că tot încă poate să vâneze, poate să planteze și așa mai departe. Dar asta era posibil doar atunce, că acuma nu se mai poate așa ceva.

Următorul predică a fost despre cum nu trebuie să judece pe restul dacă nu vor să fie judecați ei înșiși, pentru că judecata altora înseamnă a fi ipocrit cu sinele, ceva ce e ipocrit în sine la Iisus, pentru că dacă nu judeca evreii, nu făcea secta proprie. Și fără judecată, nu știm cine e un pericol și cine nu de avut în jurul nostru. Deși din unele contexte reiese că el se referea mai mult la oamenii care sunt ipocriți și judecă pe alții crezând că ei n-o să fie judecați la rândul lor, sau ceva. Întrucât în cazul ăsta e un pic mai adânc decât pare, fiindcă implică de fapt o acceptare a defectelor celor din jur, nu e despre judecată, cât e despre acceptarea altora. De asta și spune că de ce te uiți la așchia din ochiul celuilalt, când dacă te-ai uita în ochiul tău, ți-ai scoate ție așchia și puteai să o scoți și lui.

Tot el a fost și cel care a început cu zicala: „Cere și ți se va da, caută și vei găsi, și bate și ți se va deschide.” Chiar asta se referea în special la rugămințile care erau date față de Dumnezeu de pe atunci, adică ăla la care slujea el, spunându-le că e foarte abordabil, adică că zâmbește și că ascultă și chestii de genul. Și deci, în caz că vor ceva, orice, pot să-i ceară. Dar prin asta există o subtemă a situației prin care el vrea să spună că și ei în viața de zi cu zi trebuie să fie exact la fel de generoși. Evident, până și după chestiile astea, relația lui cu fariseii nu s-a îmbunătățit mai deloc. Așadar, din cauză că se tot insultau, situația a degenerat într-un război personal între Iisus și liderii evrei, până în punctul în care au vrut să-i pună la întrebare moralitatea, aducând o curvă să fie judecată în fața lui. Dar Iisus, având o diversitate de oameni plini de păcate în jur și așa, le-a zis să arunce cu pietre în ea care se crede mai bun ca ea și nimeni nu a aruncat cu absolut nimica, subliniind că în jurul lui nu există niciun om care să n-aibă greșeli morale, zicând indirect prin chestia asta că practic toți îs acolo ca să fie salvați de el. Deci ce să judece la tipa aia? Pentru că n-are ce să judece, pentru că dacă o adus-o acolo, înseamnă că dacă ar vrea să stea, că vrea și ea să fie salvată și deci asta ar face automat o persoană mai bună decât a fost atunci când a fost racolată de evrei să-i aducă acolo.

Cred că evreii mai degrabă ar fi trebuit să se ia de faptul că atunci când venea vorba de cine are ultimul cuvânt, el de obicei folosea expresia „dar eu zic”, indicând astfel că ar fi mai presus decât cei ce fac legea pe-acolo, ceea ce oarecum era și așa. Dar totuși, de unde vin toate chestiile astea cu sfârșitul lumii, care credincioșii îi tot pun înainte în fiecare fucking an din existența lor? Păi, totul a început atunci când a coborât cu discipolii lui din templul de pe Muntele Măslinilor și ei au remarcat frumusețea templului, iar Iisus le-a spus că e doar o clădire care o să fie distrusă piatră cu piatră și cineva o să-l reconstruiască, punând alt zeu înăuntru. Iar în momentul ăla, evreii pot deja să plece din Iudeea și să se mute în munți. Mai apoi i-a avertizat că pe viitor o să mai fie aleși ai evreilor, dar nu o să fie ca și el, crezând că o să încerce să facă ce au făcut cu el, m că și cu ăia, încercând să prostească lumea cum că ceva s-ar fi adeverit când nimic nu s-a prea adeverit. După și așa, dar am mai menționat și că o să fie războaie și vorbe de războaie, de pe atunci până la finalul timpurilor și că trebuie să se întâmple, fiindcă oamenii nu se înțeleg. Aici sigur veniți acuma și-mi spuneți: „Păi, cum adică, că-i neapărat să se întâmple din cauză că oamenii nu se înțeleg?” Adică, de ce e neapărat să să ne batem, să ne omorâm? Păi, ăsta e un punct foarte bun de vedere, numai chestia cu asta e că el setează contextul prin faptul că el spune clar că războaiele se întâmplă din cauză că oamenii nu se înțeleg. Evident, ar fi super ca toți oamenii să se înțeleagă, dar nu prea merge așa în viața reală, din câte puteți vedea. Mesajul lui fiind că chestiile astea n-o să se întâmple la finalul timpului, ci până la finalul timpului, din cauză că și-a tras la anumită omenire se mănâncă reciproc dacă au interesele tot timpul ca să fie strict a lor și nu a comunității în sine. Și el știa foarte bine chestia asta, având în vedere nu cine l informează de chestiile care se întâmplă. Așadar, nu spune că așa trebuie să fie, ci că asta e pur și simplu circumstanța prostiei colective care există. Adică, toți ipocriții, toți superficiali, toți aroganți, pune-i pe toți ăștia la un loc și ai exact ceea ce a spus el. Și asta nu e un fapt care e un fel de prezicere Uau super inteligentă sau ceva. Nu, asta e o observație extrem de simplă, văzută din viața de zi cu zi, dacă evident aveți ochi să vedeți și urechi să auziți.

Așadar, el completează narativa prin chestia că o să mai fie și cutremure și secete, cum au fost și în Egipt. Deci el știe că lucrurile astea care e destul de evident că o să se mai întâmple și că cei ce-l urmează vor fi persecutați și omorâți pentru că nu sunt favorizați de societate, ori de evrei, fiind marginalizați încă din timpul lui și nimic nu s-a schimbat de atunci încoace. Doar că aici se face și o confuzie de context. Cum vine asta? El spune că toți urmăritorii lui o să fie persecutați și așa. Evident, asta e adevărat, dar în epoca de acuma, creștinii cred că ei sunt urmăritorii lui din cauză că, bă, uite, ne-am pocăit, mergem la biserică, facem rugăciuni și alte alea. Bun, nu la asta se referă neapărat, ci el se referă la șatra lui de atunce, care era plină de oameni care erau plini de defecte și era foarte imoral și așa. Și atunce, în sensul ăla, te gândești că romanii se persecutau din cauză că nu-s de religia aia păgână care erau ăia pe atunce. Și na, fiecare vern Roman a fost la fel de abuziv ca ăla de dinaintea lui. Și atuncia, da. Apoi era și chestia cu evreii care urmăreau o puritate absolută, cât ei o făceau chestia asta la jumate sau chiar sfert de măsură, adică erau ipocriți în draci. Și mai încolo o să aflăm pentru că o să consultăm musulmanii să vedem de ce evreii erau în felul ăla și de ce erau atât de ipocriți, pentru că n-are sens ca gen doar să și apropie lor religia principală care a venit în prima oară prin ei. De asta spun că o să vedeți un pic cu contextul cum avansează lucrurile. Dar până acuma, trebuie să clarificăm fiecare lucru mic, pentru că chestiile astea s foarte importante pentru omul de rând. Deci vedeți că eu cam stau ca Petru la poarta Raiului, așa că nu vă las aici nici în stânga, nici în dreapta.

Dar revenind, mai apoi le-a spus că lumea preferă să facă greșeli morale și atunci unde s-ar ascunde până la finalul timpului. Aici au venit mai multe parabole totuși despre cum oamenii ar trebui tot timpul să fie pregătiți de acea judecată și chestii, pentru că nimeni nu știe, nici măcar el sau îngerii, cine o să fie acel fiu al omului și când o să vină și ce o să facă, decât că o să judece lumea și o să fie pe partea dreaptă a stăpânului. Aici ne și spune că acel fiu al omului, deși e tot timpul interpretat ca fiind el, dar el niciodată nu recunoaște că el îi sau că nu-i el, deci practic nu dă niciun fel de indicații sau așa, pentru că de fapt el nu știe cine e acel fiu al omului, dar spune că o să fie parte din cei din Rai. Și spune că la venirea lui, care o să fie, apropo, neașteptată, o să împartă lumea și fiecare națiune, ca oile și ă cum erau caprele, așa o să le împartă între oi și capre, adică caprele fiind cei care fac greșeli morale și cei care sunt drepți pe cealaltă parte. Și atunci vine chestia asta și spune că fiecare lucru că are acele persoane bune, fiind acele oi, practic prin reprezentare, că în viața lor practic l-au ajutat pe acel fiu al omului, fiind pur și simplu buni cu oamenii din jur și astfel indirect făcând prin spiritul de comunitate un fel de ajutor prin proxy asupra celui fiu al omului. Doar că ceea ce nu știți voi e ceea ce se întâmplă întâmplat mai încolo și are să fie cumva adevărată chestia asta, din cauză că rolul acelui fiu al omului, care by the way, nu e Iisus, a fost sacrificat ca să arate cine sunt cu adevărat oamenii din jur de pe-acolo. Și din cauza lui, după aceea au urmat niște lucruri foarte interesante. Până acolo totuși, mai avem ca de obicei.

Apoi a fost întrebat dacă se va întoarce a doua oară și Iisus le-a spus că jură că ar vrea să vină și să coboare călare pe nori din ceruri cu armată de îngeri să facă dreptate. Dar până atunci, să fie vigilenți, că nu se știe dacă se va întâmpla sau când și când asta se va întâmpla, vor fi plânsete și dinți sparți și de partea păcătoșilor și și de partea credincioșilor care nu sunt mereu pregătiți. Deci nu vreau să vă zic că v-am spus eu, dar v-am spus eu că o să fie ceva foarte interesant. După el totuși, promițând să se întoarcă numai după câțiva dintre ei, numai că după aceea vedem că asta nu s-a întâmplat neapărat, ci până și plecarea lui a fost un test în sine.

În momentul în care era ungerea cu parfum a lui Iisus de către Maria, sora lui Lazăr, pe care l-a înviat, Iuda s-a luat de ea că nu e ok ce face și că putea vinde parfumul să dea la nevinovați, cam cum se mai zice și prin societatea noastră în ziua de astăzi. Deci puteți să vă uitați la oamenii ăștia care sunt foarte, cum să zic, extremiști cu chestia asta, până și în sensul ăla că ar fi cum a fost și Iuda pe atunce cu Iisus, doar că știind că Iuda mai e și hoț de profesie, i-a zis călărețului că nevoia și o să tot poată să aibă parfume, dar pe el numai o dată îl are în viață. După care a glumit zicând că miroase așa de tare de zici că se pregătește pentru înmormântare și a poruncit la cel ce scria lucrurile astea, că e un gest de mulțumire potrivit ca să noteze și pe Maria, că atunci când cartea va ajunge în jurul lumii, să fie și ea lăudată. Deci mă bucur din nou că cameramanul e acolo și vorbește cu el. Dar din păcate, fix după întâmplarea aia, l-a văzut pe Iuda acum mers să vorbească cu romanii și apoi a zis că totuși, dacă fix atunci se termină toate chestiile astea, pentru că trebuie să fie îndeplinită profeția, a zis să facă cineva de taină. După care el și-a trimis doi discipoli să se întâlnească cu Dumnezeul lui să zică că vor să vorbească, spunându-le că îl așteaptă și l-au identificat după borcanul specific evreilor care o să-l aibă la el și să-l urmeze într-o casă în Ierusalim, unde avea amenajat locul pentru a împărți Paștele, sau după traducerea crudă, să-și dea din mână în mână, ceva. Deși, hai să nu-i spunem Dumnezeu, hai să-i spunem tatăl, pentru că nu-i de fapt Dumnezeu. În fine, o să vedeți voi.

Așadar, au mers, s-au întâlnit cu tatăl și acolo s-a făcut cina de taină, care o vedeți până și în picturile respective. Bine, acuma noi spunem cina de taină, dar de fapt se numește ultima cină, unde Iisus a luat în mod ceremonial pâinea și le-a împărțit fiecăruia câte o felie, zicând că e corpul lui, simbolizând conexiunea dintre ei, fiecare practic făcând parte dintr-un întreg. Cam asta înseamnă toată chestia, adică cercul de apropiați. După care a ridicat vinul într-un toast pentru ei și a zis să bea, că ăla-i sângele lui, simbolizând conexiunea emoțională dintre ei, în ciuda diferențelor. De aici vine împărtășania, apropo. Și faza cu spălatul picioarelor, pentru chestia era borcanul, dacă vă amintiți de pasajul despre nunta unde a transformat apa în vin. Evreii la ocazii speciale spălau picioare înainte să intre și țineau apa în borcane. După care tatăl lui Iisus începe să depene amintiri, după ce a auzit că unul din ei îl va trăda, zicând de cum a fost la ieșirea lui când s-a născut, de cum a venit Magi, adică preoții zorilor, la el, cum l-a învățat să scrie și să recite din Tora și evanghelie, medicină să salveze oamenii și cum asta l-a ajutat să combată invidia evreilor din celelalte secte. După care s-a uitat la discipolii lui și le-a spus că să-l creadă pe fiul său, pentru că ei împreună au făcut chestiile astea. Și Iisus umil i-a zis că face doar ceea ce l-a învățat să facă. Totuși, l-au cam ignorat sau cel puțin au aprobat foarte superficial, întrebând fix după dacă mai are ceva mâncare ca să chiar creadă cu tărie asta, fiind un fel de glumă. Iar tatăl lui Iisus a răspuns în egală măsură, tot în glumă, cum că dacă nu l-ar crede nici după chestia aia, o să le se întâmple lucruri rele, cum nu s-a mai întâmplat la nimeni. După ce tatăl s-a plecat din scenă, vorbele tatălui lui îi reamintesc de Iuda, spunând că unul dintre apostoli o să-l trădeze, nu exact cine. Totuși, ei au spus că nu se poate, că ei chiar țin la el, Petru fiind cel mai breaz dintre ei, la care Iisus zice că el o să-l nege de trei ori până să răsară zorii, dar nu e el, ci Iuda, că l-a văzut că vorbește cu romanii. Și atunci Iuda, când a auzit, fiind prins în flagrant, a luat-o la fugă să-și vândă apropiatul, adică pe Iisus, la romani. Doar că nu au încercat să-l oprească sau ceva, ci după șocul ăla au mai urmat câteva convorbiri și au început să cânte, să mulțumească de masă și au mers spre Grădina Ghetsimani împreună cu tatăl său. În drum le-a zis lui Petru, Ioan și Iacov că o să moară din cauza lui, iar ei și-au exprimat credința mai mult. Iar pentru asta, ei au fost singurii pe care i-a găsit destul de încredere în cât să-i adune în grădină, acolo un pic mai adânc, unde stătea să-l acopere, pentru că îi era frică. Așadar, restul au cam stat la intrare, cât ei au mers acolo mai adânc, cu tot cu tatăl lui. Odată ajuns, Iisus a început să se roage de tatăl lui să-l ajute, implorând că face orice numai să-l scape de execuție, doar că tatăl i-a zis că nu poate, fiindcă predicția lui Zaharia trebuie să fie dusă la completare, un miel totuși trebuie să fie sacrificat, adică o persoană. Iisus a implorat din nou și s-a rugat de el să-l scoată și într-un final l-a convins ca altcineva să ia locul lui, asta doar fiindcă el nu vrea să fie scuipat sau împuns acolo și să sufere în agonie pe o cruce. O reacție perfect normală, considerând ceea ce s-a întâmplat după. Așa că, atunci când au adormit apostolii, el a fost înlocuit cu altcineva care nu arăta ca el neapărat, dar avea aceleași trăsături faciale, adică părul lung, gene mai negre, la piele, astea și constituția corpului erau necesare să păcălească destul lumea. Norocul situației fiind că, Doamne ajută, chiar a funcționat chestia asta, doar că la prețul profeției, pentru că nu s-a mai îndeplinit așa cum a fost, ci s-a îndeplinit într-un fel diferit.

Iuda a venit în frunte cu romanii, cu liderii evrei, învățători, cu torțe și săbii, împotriva tiranului care voia să arunce în sclavie și să pună la încercare autoritatea lui Cezar în regiune, adică pe Iisus. De ce? Pentru că aveau invidii, pentru că aveau deja bârfe personale, pentru că deja aveau un fel de a gândi lumea. Și atunci, cum nu s-a mai potrivit una cu alta, au fost la modul că, bă, fie trăiești și ești cu noi, fie mori și nu ești cu noi. Odată ajunși în grădină, i-au arestat pe apostoli și au mers după Iisus, care stătea cu spatele. Iuda, după aceea, direct la el a mers ca să-l întoarcă și să-l pupe, ca să-l marcheze ca fiind gay, ei în ochii liderilor, ca să-l poată condamna, fiindcă e împotriva legii evreiești și prin cooperarea lor cu romanii, ca să-și mențină puterea, să se i pupe bărbat cu bărbat. Deși nu asta era una dintre porunci și legi și chestii de genul, dar în fine, varianta lor e varianta lor. Știți și voi cum sunt unii ratați de pe planeta asta. Ei fac o anumită regulă, ei cred cu toată tăria în regula aia, pentru că îi beneficiază și prin chestia aia merg mai departe și fac tot ce vor și o interpretează după cum vor ei, chiar dacă rănește pe altcineva care e de fapt inocent. De ce? Pentru că nu s-au putut mai mult, nu i-au iubit părinții, n-ai ce să le faci. Oamenii ăștia sunt efectiv cu capul. Ei se trezesc într-o zi și pur și simplu zic că parcarea de nu știu unde, din nu știu ce țară, e a lor, chiar dacă nu e a lor. Și atunci ei efectiv o să se lupte ca parcarea aia să fie a lor. Și cam asta e toată logica lor. E tot un fel de „eu, eu, eu, eu, eu, eu” în stânga și în dreapta. Dar în fine.

Acel om a fost capturat în acea noapte și așa, când a ajuns în fața Consiliului evreilor, l-au îngropat în acuzații false. Traducerea ar fi că ei nu recunoșteau cum nici eu nu recunosc faptele ca fiind miracole și ei le-au considerat ca fiind magie, de fapt, când n-a fost niciun fel de magie, totul a fost știință pură. După care, la interogarea apostolilor, Petru a negat că-l cunoaște pe Iisus și când și-a dat seama de asta, a început să plângă, fiindcă se cam simțea vinovat că în grădină a vrut să lupte pentru el, încălcându-se. No, pur și simplu se schimbă și cum e ca persoană și ce valoarează ca persoană. Apoi, după condamnarea de către evrei, au mers cu toată mulțimea de oameni nervoasă în fața lui Pilat, cerând execuția lui Iisus. Dar Pilat a văzut că majoritatea acuzațiilor erau formulate din invidie și deci n-a văzut niciun pericol lui sau ceva așa, că să fie cât mai imparțial, să evite nemulțumirea publicului, a adunat oamenii să aleagă între crucificarea lui Iisus sau a unui criminal notoriu. Dar din cauză că preoții evrei au influențat mulțimea, oamenii au ales pe Iisus. Și ca semn că Pilat n-a avut de-a face cu decizia asta deloc, ci pur și simplu a acționat după cum a vrut lumea să acționeze, s-a spălat pe mâini, iar lumea i-a zis că: „Să nu-ți faci griji, că sângele e pe mâinile noastre și a copiilor noștri.” Adică, un tiran care subjugă oamenii e mai rău ca un criminal. Deci, decizia nu poate zice că a fost greșită. Așadar, Pilat a fost la modul: „Na, băi, asta vreți, asta vă dau.” Și în drum spre munte cu crucea, romanii, fiul lui Herod, l-au batjocorit, îmbrăcându-se familia lui și i-a pus după aceea o coroană de țepi pe cap și l-a pus să-și forțeze mușchii ca să care crucea până acolo sus. Și ca să fie și mai rău, au strigat să se dea lumea la o parte, că vine regele evreilor. Supus crucifixiei de către evrei înșiși, deși e de menționat doar unii dintre ei, că nu toți. Deși nu prea erau evrei buni pe-acolo, din câte observ. Dar din cauză că Iisus nu a avut puterea fizică să și...

Careie crucea cu totul. A venit un anumit Simon să i-o care. Deși nu știu dacă ar trebui să-i spunem Iisus, pentru că tipul ăsta nu era el, ci era cineva care arăta ca el. Că deja era seară când au ajuns și atunci era și momentul când l-au răstignit pe acel om ce arăta ca Iisus, lângă doi criminali. Omul și cu cine a făcut tatăl lui Iisus înțelegerea pentru mielul de sacrificiu, adică persoana care trebuia sacrificată. Și și cine a pus gărzile ca alții din afara familiei să nu-l ia.

Mai apoi a venit Maria, mama lui, și Maria Magdalena ca să-l viziteze. Magdalena, deși era cunoscută ca și curvă, ea a fost cea mai loială discipol, cu care nu se căsătorea neapărat, dar se pupa cu ea pe gură. Iar în privat îi mai spunea din când în când și "stăpâne". Deci, fiecare cu viața lui privată, presupun. Adică, e cam foarte ciudat să zici iubitului că e stăpânul tău. Dar în același sens, poate se referea la titlul lui de zeu. Adică, într-un fel, era tot pe-acolo. În fine, nu mă bag, e viața lor privată.

Da, revenind, ei au văzut că deja ușa era deschisă când au venit să-l viziteze și au văzut niște evrei în momentul ăla că mutau un corp. Și s-au răstit la ei și au sărit cu gura: "Că ce faceți? Că de ce, bă, dați-l aice dacă tot nu vreți să luați chestii de genul?". Numai că din spatele lor, după aceea, să vină efectiv adevăratul Iisus și să zică că "Totul e ok, că a fost doar un scenar". Iar cu el a fost, după aceea, îngerii care le-au sfătuit să se ducă după cei mai apropiați dintre apostoli, doi fiind la număr, printre care și Petru, să vină să-l vadă pe Iisus și să împrăștie despre vestea că a reînviat.

Moment în care a început un cutremur puternic care i-a speriat pe gardieni. Ceea ce știu că sună diferit de ce ați fost voi învățați. Pentru că în narativa asta propagandistă, de ce a fost acolo, cică veneau ăștia din ceruri și că a făcut ceva valuri de lumină și a dat aia la o parte. Și nu, nu a fost deloc așa. Gărzile care stăteau acolo erau gărzile familiei, deci ei știau deja ce trebuie și pe cine trebuie să-l lase să intre să vină pe-acolo. Și știm și că Maria Magdalena a fost iubita, în fapt, lui Iisus. Pentru că agenții s-au referit la ea și la el ca "Tatăl lui" și "tatăl tău", care prin relațiile de familie e știut că tatăl poate fi părintele, adică tatăl lui Iisus și tatăl socru al ei. Deci, n-a înviat după trei zile. A murit de cuse seară, următoarea zi a vin după el și după aceea l-a pus acolo. Tot a fost ok și s-a organizat un pic. Numai a doua zi au ajuns la restul apostolilor care, după aceea, au fost puși să răspândească vorba ce s-a întâmplat.

În a treia zi, iar atunci când au mers apostolii la el, l-a întrebat: "No, bun, acuma e timpul să vină în Regatul Raiului sau ce facem sau ce?". Și el a spus pur și simplu, adică Iisus le-a zis că ei nu trebuie să știe deciziile tatălui său și că singura lor răsplată e că a fost martor la toată șarada asta.

În momentul ăsta, totuși, credeți că acuma Iisus i-a dat cheia lui Petru și Petru a înființat biserica creștină? Nu. S-a întâmplat mai multe chestii aice. Faza cu cheia și datul de autoritate la apostoli s-o întâmplat înainte de crucifixe, unde mai întâi Iisus zice că o să-i dea cheile lui Petru, adică nu că el le-o dat, o să i le dea, ca să-l viziteze. Iar faza cu biserica și cu piatra îi că Petru era practic piatra în care să-și facă el înțelepciunea, gen să-și o transmită Iisus prin el, ca apoi el s-o răspândească la lume. Dar chestia asta nu era o oportunitate pentru ei ca să ia puterea personală, ceea ce a făcut după. Din cauză că au fost lăsați pe cubaș doar ca, după incidentul ăsta, tot înainte de crucifixe, să-l denunțe pe Petru ca fiind opoziție, adică Satana, și că tot ce are în cap e interesul lui personal, nimic ce să fie sacru.

Și aici decide să nu-i mai dea cheile. Între timp, după răstignire, Iisus n-a mai fost văzut nicăieri. Doar vestea a fost răspândită și dovezile au fost un mormânt gol și gărzi plătite să mintă. Lucru care a împărțit și solidificat oamenii în credințe și mai mult. Atât cât e și motivul pentru care nu-l mai pot găsi ăștia pe el, pentru că el n-a murit de fapt acolo. Așadar, după moartea lui, oamenii, fiecare s-au împărțit după cum au vrut ei de cuviință. Adică, creștinii, cel puțin primii care au fost, n-au fost oameni perfecți sau ceva, dar au vrut să se creadă perfecți din cauză că ei aveau încredere în el. Acuma, că se știa că, bă, uite, ăștia au fost martorii că Iisus o reînviat, doar că nu toți au pus botul la vrăjeala asta. Din cauză că mulți aveau un fel de dubiu că ceva s-a întâmplat totuși.

Și acuma, dacă vă gândiți la omul ăla care a fost pus acolo pe cruce în loc lui, nu vă faceți griji, că n-a murit degeaba. Tot scopul la toată treaba asta a fost că a vrut să testeze lumea să vadă în mare majoritate cum sunt cetățenii din Ierusalim și dacă își merită viața care o au. Și să nu vă gândiți că asta a fost singura misiune de salvare care a fost trimisă de către aceea, în încercarea de a salva oamenii de la propria lor prostie. Motiv pentru care zic: "Condoleanțele mele pentru toți ăștia că vai de capul meu cu ce o trebui să se confrunte". Doar că din cauză la chestiile respective și la divizia făcută, acuma știți de fapt de ce o parte îi la iudaism, o parte e la creștinism și așa mai departe. E din cauză că pur și simplu ori erau corupți, ori erau proști, ori au fost prea sceptici de faptul că există niște oameni inteligenți care încearcă să-i ajute.

Ce se știe clar după chestia asta e că apostolii lui Iisus sunt responsabili pentru împrăștiatul zvonului miracolelor lui Iisus. Și singura dovadă care o puteau da apostolii celor din afara Ierusalimului e propriul lor cuvânt. Adică, "Trust me, bro". De unde și zicala: "Crede și nu cerceta", că dacă cercetezi, afli adevărul. Și ăsta e adevărul despre formarea creștinismului. Din gură în gură a mers vorba despre creștinism prin Roma, Grecia, Turcia, Iudeea, pe perioada în care triburile noastre dacice erau sub dominație romană, sub Traian. Vă mai amintiți de la școală cu de ce Bal și cum a pierdut? Bine, acuma noi nu spunem că a pierdut, că nu-i frumos să spunem adevărul. Dar care nu știe istoria propriei țări? Noi pe timpul ăsta eram și noi politeiști. Adică, nici nu știam de Iisus până în anul 300 după moartea lui. Moment în care, de asemenea, cultura noastră a fost rasă aproape integral de pe fața pământului de către romani, a căror limbă încă o învățăm în școli. Norocul nostru e că ne permite să justificăm existența țării într-un fel, pentru că există și câteva manuscrise mai vechi care atestă că am fost aici înainte de romani, care mai încolo, după ce s-a spart în două și a făcut obligatoriu creștinismul, deci noi am primit veștile un pic mai târziu decât s-a întâmplat în restul lumii. Și acum aveți și răspunsul pentru motivul în care creștinismul nu a ajuns și la restul civilizațiilor. Că nu a ajuns. Asta e pentru că n-a fost magic. Ok? N-a fost nimic magic. Chestia asta a fost o minciună. Îmi pare rău că trebuie eu să fiu ăla care vă spune adevărul, decât cei care, cel puțin, v-ați pus baza. Deci, din nou, condoleanțele mele.

Așadar, creștinismul nu e nativ nouă și nici limba latină. Noi suntem o cultură indo-europeană care vorbește proto-indo-europeană. Adică o limbă cu rădăcini din slavii din regiunea Ucrainei moderne, care a dezvoltat diverse limbi, incluzând cea vorbită de iranieni și indieni, fiind a doua cea mai mare familie de limbi dintre toate, acoperind aproape 50% din populația globului. Acuma, evident, nu ucrainenii au fost primii, dar spun că ei s-au spart de acolo și din regiunea aia o vin spre noi. Iar cele mai recente studii indică că vorbeam traca, din Tracia ce venea din triburi din zona Turciei de astăzi și care din zona Bulgariei moderne, în mare parte, cu mici zone din Dacia noastră, Grecia și Turcia. Și una din ipotezele care există e că ori sunt locali, ori provin din turci, care erau mai mulți în zonă. Deci e mai probabil că ne tragem din arabi decât slavi, deși avem influențe slavice în limbă, la fel cum aveam și latine și arabe. Cine o format limba română de astăzi? În contrast, ce se știe despre originea slavilor e că originea din zona Slovaciei și Transilvaniei, în jurul râului Vistula și munților Carpați, adică Slovacia, Polonia și Transilvania de astăzi, care s-au extins formând rușii, kivi din Ucraina, din care vin rușii din Moscova.

Între timp, ungurii au apărut cu 800 de ani după Iisus, respectiv 200 de ani mai târziu decât Islamul s-a creat și vin după ce au plecat din Rusia de astăzi, din zona Uralilor, fiind seminomazi care au avut presiuni din cauza celor din jurul lor și aveau nevoie și de un loc să se stabilească unde să fie și pământ fertil pentru agricultură. Așa că au venit și au omorât slavii și triburi nomade de turci de pe aice și s-au stabilit în zona Ungariei de astăzi. Iar romanii sunt latini, care sunt indoeuropeni și au migrat mai în jos în Latium, de unde și-au luat denumirea pentru limba latină și se presupune că ar fi și greci. Mai apoi, balcanii de lângă noi provin din iliri, care erau în zona Croației, Serbiei, Muntenegrului și Herțegovinei, nu din slavi. Influența slavică venind din imigranți și alte regate care i-au cam cucerit. Între timp, urile germanice se întindeau din Germania până în Olanda, Norvegia și Suedia, și ceilalți erau prin zona Franței, Austriei, Luxemburg și Suedia.

Acuma că știți ce s-a întâmplat și care cum de unde vin și cum, în Epoca Târzie a Bronzului, a ajuns Imperiul Roman să dețină Iudeea, în același timp în care filistinii și ei au fost deja setați în zonă. Hai să continuăm povestea. După moartea lui Iisus, apostolii au mers să convertească lumea în creștinism în numele Fiului lui Dumnezeu, deși nu era de fapt fiul lui. Și o să vedeți mai încolo de ce. Dar de aice vine chestia aia cu numele "Tatălui", adică taică-lui Iisus, a "Fiului", adică lui Iisus, și "Sfântului Duh", adică relația de sânge care o au, fiind parte din familie. Doar că nimeni n-o să vă spună chestia asta pentru că nu mai e magic și deci își pierde din semnificație. Pentru că Sfântul Duh se termină unde se termină și linia de copii din familia lui Iisus. Alt minter face referire la spermă. Era să o luăm în contextul a ce s-a întâmplat după 50 de zile de la răstignire, când s-a înființat Rusalile, unde e menționat Duhul Sfânt. Pe atunci era și un festival al identității evreilor și pe atunci stăteau și apostolii și vorbeau unii cu alții la masă, până când au venit niște limbi de foc la ei.

Acuma, probabil că voi vă gândiți că, bă, limbi de foc? Păi ori a fumat ăia ceva, ori s-a întâmplat acolo ceva ciudat undeva. Sigur, că n-a fost nimic magic și nu, nu s-a drogat ăia cu nimic. Limbă de foc într-un context poetic înseamnă că vine o persoană care vorbește foarte pasionat de ceva. Acele persoane au venit și s-au așezat pe ei. Deci, fie au fost niște copii, fie au fost niște femei. Acuma, cu acele persoane, ei au început să vorbească în limba lor natală, care fiecare o avea diferită, pentru că pe atunci evreii de pe acolo vorbeau tot felul de limbi. Și când i-au auzit oamenii de afară, au fost la modul: "Bă, ăștia sigur beți!". La care venea unul din ei afară și spune că: "Nu, nu suntem beți, că e numai 9:00 dimineața". Și așa. Deci, având în vedere că era 9:00 dimineața, efectiv când nimeni aproape nu se prea ridică din pat și ei vorbeau atât de tare încât efectiv îi auzea lumea cum vorbeau și că pe ușă sau pe undeva a intrat odată cuvântul niște personaje care s-au așezat pe ei. Atât de dimineață ne poate doar indica și din cauza contextului foarte vag că au fost niște femei sau ceva care i-au vizitat și de care lor le plăcea. Și deci, atunci când a ieșit Petru și le-a spus că: "Bă, nu vă faceți griji, că nu suntem beți, pur și simplu vorbim limbile noastre". Mulțimea de evrei ce s-au adunat acolo, fix din cauză că și auzeau propria limbă, pentru că aparent când auzi limba ta natală, te oprești și te holbezi la casa la care o vorbește. În fine, dubios.

Eu am întrebat ce o să fac acuma, pentru că Iisus s-o dus acasă și ăștia au rămas acolo. Așa că Petru pe moment s-o decis că Profetul Ioel spunea cândva că Dumnezeu o să-și arunce duhul peste toată lumea, indiferent, adică că o să-și împlinească linia un pic mai mult pe pământul ăsta. Și după ce Petru a spus chestiile astea, s-a gândit că, bă, hai să convertim pe toată lumea. Și așa 3000 de oameni, cică, deși sigur au fost mai puțini, au fost convertiți la creștinism și de atunci a pornit grupul oficial. Deși Petru a făcut o blasfemie, pentru că practic botezând atâția oameni, a făcut ceea ce Ioel a spus că Domnul o să facă, nu Petru. Iar evenimentul ăsta a fost cunoscut de după ca Rusalii, ce practic e din cauză că toți au fost evrei, o sărbătoare evreiască, numai că pentru un grup mai mare de oameni care nu neapărat și evrei. Deși, fie vorba între noi, știm amândoi acuma. Am 3000, 4000 de oameni, cât o să se uite, că e de fapt o sărbătoare pentru înființarea bisericilor.

Și dacă v-ați întrebat vreodată de ce vă calmează mirosul, de ce învârt ei pe acolo la slujbe, sunt uneori droguri făcute din plante care se regăsesc și în uleiuri esențiale din diverse plante, combinate cu rășină, praf, bețe din lemn și condimente, gen scorțișoară. Dar nu v-am spus eu asta. Nu, nu. Ce despre ce vorbeam? A, da, despre cum se droghează preoții în biserici. Ă, da. Nu despre cum ți se dă un loc de liniște în biserică împotriva poruncilor lui Iisus să stai acasă să faci deastea. Ești crescut să vrei așa ceva și deci să impui altora să creadă în Dumnezeul tău, când îți pun credința la încercare, ca să fii nervos, când îți dau peste cap cu logică, ca să ți-o faci ca identitate. Ba din cauză că crezi că o să fii pedepsit dacă ești din cult, din cauza necunoștinței proprii, sau crezând că dacă nu e ceea ce ți s-au spus, atunci automat e o minciună, chiar dacă asta e ceva ce ești pus să crezi ca să rămâi blocat în sfera aia de gândire, să nu fi fericit niciodată decât cu împăcarea sufletească că ai făcut ceea ce trebuie după standardele celor care au furat tradiția lui Iisus și și-au însușit-o lor, în ciuda tot ce a fost spus, ceea ce e extrem de ipocrit și practic ilegal.

Așadar, vreau să subliniez un lucru: atâta timp cât există mai multe versiuni a unei povești, înseamnă că e un impostor amărât, adică prin dintre noi. Deci, micul Moș Crăciun nu există. Și faptul că unii îți vând povestea cum că există prin niște chestii magice cu niște reni care zboară pe cer, înseamnă că te iau de prost și te fraieresc. De fapt, singura magie care chiar există pe pământul ăsta e știința. Alminteri, n-ai nimic altceva care să dovedească că există magia aia din desene și din povești cu fantezie. Deși până și extinderea non-confruntațională prin împerechere a sectei, atât a lor cât și a evreilor, au în plan ceva mult mai malefic și anume distrugerea realității încă de mic a copilului care o să-l aibă oamenii ăștia. Pentru că într-o mare majoritate se cam influențează copiii să creadă în magiile astea tâmpite și cumva credeați că o să scăpați și nimeni n-o să și dea seama de ignoranța proprie sau chiar corupția voastră? Copiii voștri până la urmă tot o să ajungă în societate și dacă nu-i controlați și nu sunteți autoritari cu ei, de să le schimbați până și ceea ce pot să vizioneze și ce nu, atunci inevitabil să se lovească de oameni care au inevitabil mult mai mulți neuroni decât voi și atunci o să primească șocul vieții lor când o să vadă că proprii lor părinți i-o săpat pentru chestia asta.

Totuși, vă țin vinovați atât eu cât și restul lumii care s-au trezit la realitate în sfârșit. Și nu doar părinții, ci toate instituțiile, toți politicienii și toate grupurile astea de oameni obosiți care nu vor decât să vă exploateze naivitatea. De ea vedeți popii care pedofili sau bărbați nebuni după virgine pentru că păstrează oamenii proști să poată face prostii, ca să poată fi imorali, ca să beneficieze un anumit grup de oameni. Grup ce a început de la apostoli încă de pe atunci. E o rușine să nu fi însurat sau măritat în societatea lor, întrucât te marginaliza. Iar fetele începeau să facă copii între 10 și 15 ani pentru că întrecerea bărbaților era pe virginitate și doar fetele tinere sunt virgine în mare parte. Vă sună chestia asta cunoscut? Lipsa de educație, minorele care fac copii, condițiile mizere, relațiile noastre externe extraordinar de bune cu Israelul care face genocid, puterea bisericii în țară și legăturile cu statul, ignoranța și ipocrizia oamenilor, identitatea creștină a țării, în ciuda faptului că nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem. Că am fost aruncați în ea de părinții noștri și de strămoșii părinților noștri, fiind amneziți de faptul că noi am fost păgâni original, ca toată planeta. Se leagă acuma, nu-i așa? Să vedeți realizarea în ochii oamenilor când o să-și dea seama că crucea creștinismului reprezintă sacrificiul, nu renașterea, și nu a lui Iisus, ci suferința lor proprie. Pentru că de ce altceva ai purta un obiect de omorât la gât sau mână, mai ales cu un om pe el, și așa, mai ales când a fost făcut în urma unei reînvieri care nu a durat trei zile?

Să faptul că noi nu putem s-o avem bine pentru că oamenii ăștia sunt ținuți în așa confort arogant încât să fie ignoranți și să nu le pese decât de ierarhii și împerechere strict, fiindcă doar așa se pot sabota unul pe altul și să fie ipocriți religiei proprii, mergând spre căsătorii strict ca să poată să experimenteze plăcerea de genul, nu că ar iubi persoana de lângă ei. Mesopotamia, o țară politeistă cu mii de ani înainte de religie. Și dacă e să luăm căsătoria după originile ei, e doar un contract social, economic și legal între două persoane care aveau să stabilească moștenirea, drepturile proprietății și responsabilitățile familiale unii față de alții. Deci, căsătoria nu implica dragoste. Simbolismul sigur a fost așa pentru că mai încolo o să vedeți exact cine a lat în semnificație și de ce. Dar la noi, la oameni, noi n-am avut căsătoria ca simbol de iubire mai niciodată. Deci, căsătoria nu era ceva ce ai voit, ci părinții îți alegeau partenerul pentru status social și siguranță financiară și pentru asigurare. Ambele familii schimbau între ele zestrele familiei sau o plată ca să formuleze în contract drepturile și responsabilitățile fiecărei părți, unde bărbatul era mai privilegiat pentru că el câștiga de pe urma contractului, nu cei care au fete. De asta familiile de obicei, când dădeau zestrele și așa, se dădea mai mult din partea fetei, pentru că tot ce trebuia ea să facă era să-și deschidă picioarele să stea în pat sau oriunde îl apucat pe bărbat și să-și facă el nevoile cu ea, ca apoi copilul ăla să fie dovada fizică că cei doi au făcut o. Și prin copilul ăla, prin simplul fapt că există, le dădea un semnal ambelor familii că acuma sunt împreunate și deci automat sunt obligați să respecte anumite chestii. Bun. Și acuma, din cauza aranjamentului respectiv, din cauză că femeia era lăsată gravidă constant, nu avea cum să lucreze și deci era pur și simplu de A gospodăriei. Deci, proștilor, nu e un standard, nu e un rol care trebuie îndeplinit automat necesar, ci o circumstanță a vieții în care unele femei se pot regăsi. Și din cauza situației respective, ele nu puteau să lucreze în majoritatea locurilor de muncă. Iar pe lângă asta, ele nu făceau copii din plăcere, ci pur și simplu că erau nevoite să facă așa ceva. Și unele măritișuri se nimereau pur și simplu să se și înțeleagă între ei, dar nici nu puteai fi divorțat pentru că, după cum o spus și sus mai înainte, erai considerată folosită și deci n-ar mai trebui să fie nimeni îndrăgostit de tine vreodată. Din cauza circumstanțelor respective, bărbații au ajuns să ocupe majoritatea joburilor din jur. Dacă nu mă credeți, du te și fă copil, du te, hai, fă copil și vezi cum e. Uită-te și vezi cum, dacă ești gravidă, nu prea poți să lucrezi cum trebuie. Și dacă femeia ți-e gravidă, nu poate să lucreze, așa că lucrezi tu. Bun, bun, trecem mai departe.

Așadar, primul criminal al zilei de astăzi e identitatea. Și nu mă refer la epoca modernă, mă refer pe atunci, din contextul în care tocmai l-am discutat. Cu cât mai fluizi suntem și cu cât mai critic gândim, devine extrem de greu să fim categorizați, fiindcă devenim mai conștiincioși, mai înțelegători și mai cu identitate personală. Pentru că, din câte am văzut, lumea își face identitatea în jurul lucrurilor care le admiră sau îi plac, dar aproape niciodată în jurul sinelui ca dezvoltare personală. Pentru că are anumite nevoi psihice care nu le înțelege. De aia se atașează de tot felul de estetici și face lucruri care uneori n-au niciun sens. Și în niciun caz nu luați identitatea altora și vom însușiți vouă, pentru că fiecare dintre noi creștem și cât creștem, valorile noastre se tot schimbă. După cum a făcut Petru, pentru că numai pe el pot să-l dau acuma ca exemplu, fiindcă comunitatea creștină a tot crescut pentru ca apostolii și-au continuat misiunea, vindecând oameni, copiind efectiv pe Iisus, răspândind vorba în lung și în lat că ei sunt sacri, adică sfinți. Motiv pentru care vă rog să vă uitați la exponatul din casa bunicilor voștri cu Sfinții Apostoli care stau fain frumos și sunt lăudați, deși ei sunt niște nimeni în drum, de fapt. Atât s-a înmulțit comunitatea de creștini încât a adus în calcul faptul că ei deveneau o majoritate care efectiv ștergeau cultura Romei, cum și romanii au făcut-o nouă. Deci, karma. Așa că al nostru Nero a început să-i cam discrimineze prin societate. Dar acuma, deși e karma, înlocuiești un dobitoc cu un alt dobitoc. Și așa, cu cât mai mult creștea un număr, cu atât mai bine era să-i urăști și să minți că ei sunt de vină pentru tot felul de lucruri. Deși din perspectiva lor, ei sunt doar niște victime. Doamne, ei nu fac niciodată nimica. Gen, "Domn profesor, dar ce am făcut? Ce am făcut?". Cum îs și specimenele de la școli din ziua de azi. Ceea ce poate foarte ușor face o portretizare a romanilor ca fiind cruzi și nedrepți față de ei, că vai, uite ce cum sunt romanii. Deși, da, era ca, erau cam proști romanii, anyway, și erau foarte nașpa, așa. Așa, nu putem nega faptul ăsta. Dar în situația asta, când doi proști se bat, nu prea poți să zici că unul sau altul e bun.

Iar creștinii de preș erau efectiv făceau copii în prostie și convertau multă lume. Și și apostolii convertau mai multă lume din cauză că îi vindecau și erau la modul: "Oh my God, medicină, gata, miracol, eu cred!". Deci, din totă, băi, să moară mama, deci eu cred tot. Și deci, fiind un grup diferit de oameni, da, cu tradițiile lor, da, evident că numai ce ceea ce a fost Roma până deci, evident că au fost inamici și evident că au avut probleme cu celălalt grup care erau romani. Ei dând și seama că e ca de parcă aș veni în casa voastră, aș face 10 copii cât voi aveți trei și să schimb aspecte ale casei până deveniți agresivi și eu zic: "Dar nu ți-am făcut nimica, pur și simplu am colonizat casa asta, formând o majoritate care îți schimbă ție casa în care trăiești până acuma și felul în care arată. Dar eu n-am făcut nimica rău, nu, nu, nu, nu. Doamne, eu, eu pur și simplu am schimbat mobila, n-am fost agresiv". Deci automat eu n-am făcut nimica rău, pentru că nu se încadrează în aspectul de răutate. Ba, dar se încadrează în pula mea, când te uiți asupra casei unui om care și-a făcut-o el bine. Romanii nu o prea meritau și așa, dar spun așa, ipotetic, logic vorbind, dacă vine la tine acasă omul ăla și începe el să-ți aranjeze casa, e un pic cam jignitor, zic și eu.

Și ghiciți unde a dus chestia asta? Efectiv la Războiul Roman-Evreu din 666, cu doi ani după persecuțiile creștinilor, fiindcă evreii nu mai aveau dare și așteptau ca Iisus să reînvie iarăși dracul o dată să-i conducă spre victorie, ceea ce n-au făcut. Și atunci a trebuit să ia toate chestiile în mâinile lor. Adică, până și romanii încercau să integreze în societate, ceea ce altul a furat. Adică, el nu pierde nimica până la urmă. Păi, istoria tot la fel o să fie. Bine, acuma aleg ei să nu mai zică așa, mai aia e partea a doua. Așadar, evreii au protestat. Romanii au zis că nu, "Dă-vă dracu, evrei!". Și au îndreptat nemulțumirea după aceea față de localnicii non-evrei, adică romani. Ci, în consecință, au început să-i omoare. Și din cauză că au început să-i omoare, ei au dat-o în rebeliune în diverse zone și s-au grupat toți în Ierusalim să reziste și să facă război cu tot Imperiul Roman. De ce Ierusalim? Pentru că acolo au ei templu și acolo a fost stti sus. Lucru care, având în vedere contextul rea situației, nu pot zice că ar avea vreo valoare sau ar trebui să aibă, fiindcă e ca de parcă aș apăra un monument cu Adolf pentru că a ridicat miraculos Germania din colaps economic, ceea ce n-o să fac veci. Dar ghici ce s-a întâmplat?

Acuma extremiștii naționaliști evrei s-au format și după ce au pierdut în Ierusalim, au făcut ravagii prin lupte de gherilă, pentru că de ce să ne adaptăm locului în care suntem și să luptăm pentru dreptate, când putem lupta să ne reafirmăm narcisismul fără să ne pese de cum afectează credințele personale o cultură întreagă de alți oameni? Păi ca de parcă merg la mașina vecinului și apoi mă plâng când cineva o zgârie: "Bă, ce mi-ai făcut la mașina mea? Mamă, cât am făcut pentru asta!". Bă, da, cam așa au fost și evreii pe atunci. Adică, zici până și preoții creștini au fost făcuți martiri odată cu apostolii, pentru că au fost niște sacrificii glorificate, pentru că a murit pentru cauză. Ce pula mea, cauză a fost că a fost ăia 12 proști acolo care au fost la modul: "Bă, gata, a plecat Iisus, noi suntem bă, aicea, dar hai să ne frecăm pe sfârcuri de toți istoricii să zicem că, bă, vai, deci a fost așa de adâncă situația și a fost Iisus și a fost ăla acolo". Lăsați-mă, mă, dracu, în pace! Dar asta nu i-a oprit să-și facă lideri în masele de creștini. Ești tratat bine cât ești înăuntru pentru că ai exact aceeași opinie formată de ăștia din mediul tău, cu ei, unde se face competiție pentru cine e mai credincios. Apoi cine reamintește celuilalt să fie în continuare credincios. Dar dacă pui prea multe întrebări sau faci ceva ce lor nu le convine, începe abuzul. De asta majoritatea creștinilor, când vorbesc despre chestia asta, pur și simplu sună ca un casetofon stricat care zic exact aceleași chestii. Asta e la fel de patetic ca musulmanii care se bat pentru cine face cele mai multe fapte bune, gen, serios acuma? Adică, da, sigur e drăguț, dar what the fuck, bro?

Pe atunci totuși era interzis să nu fii de acord cu preotul. Autoritatea lui era supremă și să nu faci nici conflicte cu el, să nu vrei să schimbi ce face el și să nu vrei nici altul în afară de cel care a ales de cercul restrânsă apostoli ca să-ți fie stăpân peste tine. Adică și aici trebuie să-ți pice fisa în cap, că dacă Iisus nu a făcut chestiile astea de organizare și cu cine e preotul, cine e stăpânul, la care ăștia de ce o fac? Pentru că s proști? Pentru că s corupți? N-au primit nimica în urma loialității lor. Așa că uitați ce a făcut Domnul. Și nu, nu, nu. Stai așa, că nu se termină aici povestea. Pentru că nu faci o altă sectă dacă crezi că știi mai bine. Că nu știi și n-o să știi niciodată, pentru că așa ai făcut scriptul să fie. Și dacă îți faci altă sectă și interpretezi după cum vrei tu, nu după cum vrea autoritatea de atunci, cel puțin, hopa! E o problemă. Tu ești necredincios, tu ești nașpa, tu ești diferit. Zi să mori tu! Serios? Adică, dacă voi ați scos din cur o religie, totul e ok, dar dacă face altcineva asta, h, e o problemă. Da, și așa e o problemă și moral vorbind, în ambele sensuri. Unii că și-au asumat puterea așa scoasă din cur, și după că alții interpretează după nevoile lor proprii personale. E exact la fel de rău. Și exact aceeași chestie care au făcut-o și apostolii.

Totuși, în urma celor întâmplate, evident romanii au fost mult mai stricți cu evreii pentru următorii 66 de ani, până la a doua revoltă a evreilor din 132. Templul lor a fost distrus în consecință și în locul lui au pus un alt zeu. La asta se și referea chestia aia de profeție cu "abominație" care o să fie pusă acolo, fiindcă pe vremea aia "abominație" erau zeii din ce scria Titus în rapoartele lui despre creștini, că pentru romani Christus, adică Iisus, era din perspectiva lor o abominație. Însăși cum pentru creștini zeii romanilor erau niște abominații. Iisus însuși a zis că vor pune acolo o abominație în centru până la finalul timpului, pentru că era destul de clar că putea oricând să vină alt imperiu peste și să pună acolo zeul lor. După care evreii au fost împrăștiați în tot Imperiul, iar în Ierusalim le-a fost interzisă religia. Și dezgustul pentru creștini a crescut și el odată cu bătaia asta și nu a fost ultima, pentru că a urmat Barc, a doua revoltă evreiască, din cauza unui anit Simon Barcoga, care și-a asumat un rol de Mesia, care coincident era din tribul lui Iuda, exact ca Iisus, ambii fiind descendenți a lui David. Iar numele lui Simon înseamnă "fiul Stelei". Și cu Mesia nu a mai venit, a marcat începutul așteptării non-stop a credincioșilor să vină naibii odată Iisus pe pământ, cât Simon s-a hotărât să facă el pe eroul pentru populația lui, pentru familia lui, pentru națiunea lui. Și știți ce a cerut Simon? Un stat independent evreiesc acolo. Care nu-i de parcă nu a omorât pentru el și așa, ca să pară că e promis de drept, dar l-au primit și l-au pierdut. Deci ar trebui să accepte înfrângerea. Pentru că mie mi se pare banal cum de-a lungul timpului oamenii se luptau să-și facă o versiune a lumii, cucerind pe alții ca să-i beneficieze pe ei strict. Cam asta văd că ar fi al doilea inculpat ca factor provocator de războaie și motivul pentru care fiecare trib a vrut să pară special față de altul. Adică, ai diferite triburi din aceleași familii, dar cu granițe diferite, care se bat cu alte familii din alte triburi pe diverse prostii prin alți oameni. Like, ce dracu, cum vi se pare chestia asta normală? A, dar scuzați, eu sunt ăla care nu înțelege cum funcționează lumea. Las' că vedeți voi.

Continuând cu revolta, a dus la un eșec total, precum era de așteptat, pentru că era un imperiu întreg contra lor. În consecință, ceea ce s-a întâmplat: iudaismul a fost interzis total, iar Ierusalimul a fost tras de pe fața pământului și înlocuit cu Aelia Capitolina, o redenumire a orașului care a mers printr-o renovare totală. Deci, orașul sfânt nu mai e sfânt. În el, totuși, doar templul lui Jupiter a rămas intact, adică cel în care era Iisus înainte. Iar zona Canaanului a fost redenumită Palestina, numai să le eradice identitatea evreilor. Și așa, din cauză că locul a avut schimbări și Simon eroul a văzut ca Mesia de evrei, din cauză că creștinii, fiind sclavi proști, au așteptat pe cineva care ar ataca Iisus și nu a fost. Facțiunile au început să se bată între ele și să se despartă de la planul inițial, pentru că fiecare a ales să meargă în treaba lui. Pe lângă asta, creștinii începeau să atragă oameni din toate mediile. Nu au fost doar criminali, ci și oameni cu speranțe, oameni fără speranțe, oameni disperați și cu handicapuri, pentru că era mai deschisă ca credință. Așa că la văzul acestui lucru, evreii i-au văzut ca fiind inferiori și i-au abuzat și ei din cauză că nu sunt puri la fel ca ei și nu fac incest în așa mare măsură, fiind nerestricționat. Iar puterea liderilor creștini fiind în mâinile unor oameni cu urmăritori care nu vor să le pună autoritatea la întrebare. Și nu doar atât, dar și diferențele de ce înseamnă salvarea pentru fiecare a început să difere. Până și evreii s-au împărțit în mai multe secte și mai multe diferențe în credință, unii fiind exilați total după revoltă și neputând să mai participe în propriile tradiții. Desigur, o prescurtare de la Hristos și un simbol secret al creștinilor pe perioada persecuției să se identifice între ei, fiindcă i-a fost spus că o să câștige dacă poartă simbolul ăla și a și câștigat și s-a convertit în urma bătăliei. După care, în 313, prin Edictul de la Milan, a adus toleranța religioasă pe plan intern, atât pentru evrei cât și pentru creștini și a recunoscut creștinismul ca religie oficială, care a înflorit în Imperiul Roman mai repede ca apa de la robinet când îi dai drumul. Apoi s-au strâns toți popii la Consiliul de la Niceea să discute Arianismul, creat de un preot în Alexandria, care nu recunoștea pe Iisus ca fiind egal cu Dumnezeu, ci creat mai încolo, ceea ce pentru retardații ăia care nu au citit cartea, nu și-a dat seama că de fapt ălălalt nebun, în egală măsură, avea de fapt dreptate. Iisus nu a existat ca ființă eternă și nu știu de ce pe restul i-a apucat în 300 de ani o confuzie totală față de ce s-a întâmplat. Adică, mi se pare tâmpit faptul că toată chestiunea aia ei o portretizează ca fiind sacră și apoi pur și simplu nu le prea pasă de ce s-a întâmplat. După care a construit Constantinopolul în 330, care a fost un centru major al creștinismului. Și mai apoi, evident, au început persecuțiile perpetuate de creștini asupra păgânilor. Uau, cine s-ar fi gândit că o șatră de proști, dacă vin la putere, o să abuzeze? Dat seama deloc. Templele păgânilor fiind distruse, mulți au început să fie executați. Ce bogăție aveau templele erau furate și duse în Constantinopol să-l facă mai frumos. Unde creștinii, așa-ziși inocenți, au trăit în pace cu gândul că cei diferiți de ei sunt omorâți pe capete. Iar învățații acelor oameni erau numiți vrăjitori, cât al lor e considerat salvator, uneori considerat chiar zeu sau profet. Ipocrizia creștină fiind la o cotă infectă. După care un decret a venit cu tot cu pedeapsa cu moartea pentru oricine are idoli sau se roagă la altceva decât religiile abrahamice. Și în zona Siriei s-a făcut primul genocid industrial al oamenilor care nu cred în Dumnezeu. Creștinii au fost primii care să facă ce Adolf a făcut în al Doilea Război Mondial, practic. Dar evident, ei n-au fost informați despre chestia asta, pentru că dacă ar fi știut că au fost ca și ăștia din al Doilea Război Mondial, probabil că nu le-ar fi păsat. Și așa, după Constantin, a venit totuși vărul lui la putere, dar au fost asasinați de ăștia. Deci creștinismul continuă.

Iar după a venit Teodosie, care a încercat cât mai mult să facă creștinismul majoritar față de celelalte religii, interzicând păgânismul. Deci putem vedea că creștinismul a fost favorizat și deci, dacă vrei să controlezi Roma, trebuie să ajungi sub papucul preoților creștini, din cauza GL de masochiști, ceea ce v-am zis că se va întâmpla cu statul care și-a schimbat cultura deja de la politeistă la monoteistă. Întrucât și dacă privim Trinitatea ca fiind mai mulți zei sau ceva, adică trei persoane principale sau trei entități principale, asta tot înseamnă că te închini la mai mulți zei. Pentru că esențial, chiar dacă e fiul Domnului, dacă Domnul și fiul sunt amândoi considerați eterni sau nu au cel puțin zeități, atunci ai măcar doi. Și atunci toți politeiștii. În punctul ăsta, totuși, aflăm în contul lui Teodosie că Apostolul Petru deja are o nouă denumire și anume Petru cel divin, arătându-ne astfel că apostolii au ajuns să fie ca și dumnezeii acelor regiuni. De fapt, să fii creștin era așa de favorizat în societatea lor încât evreii, pentru beneficii, și-au schimbat propria religie și au abandonat cultura cu totul. Uau! Și asta evident că a creat și mai multe probleme între comunitățile religioase, în special păgânii și evreii erau cot la cot contra creștinilor, că ocupă prea mult loc pentru bisericile lor. Și odată cu puterea și liderii creștini au început să se împartă tot mai mult și să se certe între ei, pe lângă faptul că deja era gata, romanii nu mai aveau cultură, au fost înlăturați. Acuma biserica creștină era de fapt Roma. Și aici avem dovada clară, nu doar acolo, totuși, dar și în Grecia cu distrugerea templelor lui Zeus, în Egipt prin rizurile de fanatici, în Palestina prin raidurile de călugări cu măciuci, aparența unui tâmpit numit Hipatia, zis și "Sabia lui Dumnezeu" și așa mai departe. Practic, dacă nu erai creștin, erai dat afară de la locul de muncă. Botezul deja devenise obligatoriu. Inchizitorii au apărut în diverse regiuni. Grecii din imperiu sunt răstigniți pe capete. Și da, creștini, deși nu toți creștinii au fost chiar așa, pentru că unii s-au simțit foarte dezgustați de cele întâmplate și s-au opus. Iarăși, la păgânism, unde au fost persecutați de proprii semeni. Mai apoi, în 467, Imperiul Roman de Vest, inițial întreg sub Teodosie, dar împărțit în două celor doi fii ai lui, a picat și creștinismul ajuns prin misionari încet și în triburile germanice, prin zona Mării Britanii. Iar creștinismul a căpătat mai multă putere, convertind naivii și ignoranții dintre elite, care au făcut normele culturale după valorile creștine și s-au infiltrat în educație. Pe partea astalaltă, a fost Imperiul Bizantin, care a început un război cu perșii. De ce?

Proost, ca de obicei, pentru că erau creștinii și iudaici, care erau versus Zoroastrienii. Și deci, evident, că tâmpiții secolului erau la modul: "A, păi, păi, păi, și au un zeu ca și noi?" Și "Păi, păi, păi, trebuie să moară!" De fapt, acuma trebuie să vă dau vestea șoc: că Zoroastrienii, mul, a fost una dintre primele religii de pe acolo, înainte de iudaism însăși. De fapt, era mai veche decât toate religiile abrahamice puse laolaltă. Doar că și zoroastrianismul însuși a fost derivat din hinduismul de dinainte la toate. Deci, hinduismul a fost prima religie de pe planeta asta. Și cum să nu vă spun acuma despre zoroastrienii? Ei se trag din Zoroaster, prin cartea Avesta, care menționează altă șatră de nebuni, condusă de zeul principat Ahura Mazda, ca zeul înțelepciunii și forța principală a binelui, într-o dualitate cosmică. Ei sunt fondatorii dualismului, apropo, care are la bază lupta între două forțe care sunt într-un balans constant, adică binele și răul. Doar că povestea la e un pic mai complexă. Ei zic direct că au agenți care se ocupă cu ordinea în lume, numiți Amesha Spentas. Și se spune că ne-ai dat o alegere între a crede sau nu, cu consecințe bazate pe ce alegem. Și asta are legături direct în hinduism, ce o să aflați și de ce are chestia asta.

Totuși, povestea adevărată vine cam așa, totuși, pe general, pentru că mai încolo o să povestim și mai în detaliu chestia asta. Zoroaster era un tip curios de viață, care nu prea știa de ce trăiești în primul rând. Așa că s-a hotărât să se izoleze și să gândească cât de fain ar fi să fie Profetul Adevărului, numit Ahura Mazda, care e foarte probabil unul din călugării hinduși care dă ordinea divină, numit așa după ce e confuz. Nu, serios, așa chiar chiar așa se numește. Așa e ordinea divină, n-am ce să-i fac. Așa se numește, așa îi, așa. Deci, e ca atunci când zicem așa, da, numai că acum are conotație divină din cauza la chestia asta. Deci, have fun, distrați-vă. Deci, data viitoare când cineva vine și vă zice "ordine de idei", imaginați-vă pe pe Ahura Mazda, care e ceva de genul așa, deci, a, aia ordinea. Așa.

Zoroaster, totuși, la vârsta de 30 de ani și-a început misiunea, când a mers într-o pădure și acolo s-a întâlnit și s-a întâmplat un pic mai multe, dar nu intrăm în detalii deocamdată. Ce trebuie să țineți minte pe mai încolo e faptul că el chiar s-a întâlnit cu cu el, cu Dumnezeu, față în față. Acuma, despre conceptul lor de dualism, se referă la un concept de bază de care m-am lovit și eu la începuturile dezvoltării mele și anume dualitatea obiectelor. Cum mai mereu ai nevoie de două chestii să creezi o a treia, sau cum există două forțe opuse mai mereu. Ei bine, la fel și ei probabil au ajuns la concluzia aia, doar că au hotărât să fie mai șmecheri ca mine. Iar prin "așa", adică ordinea divină, el zice despre cum totul a fost făcut după ordine etică a universului, ceea ce e fals, pentru că universul nu e etic nicidecum. La ce practică și oricine ar venera universul, nu-i prea consider normali la cap. Și aici zic în mod literal, pentru că dacă ne gândim la cum funcționează universul și așa, nu, nu mi prea pică fisa ca fiind ceva bun. Desigur, nu se referea totuși la universul literal, ci la altul, mai filozofic vorbind. Așadar, nu se prea pune ce am spus eu, dar așa, sau să-i spun așa, cred că o să-i zic așa.

Bun, deci Așa are ca forță negativă Druj, adică dezordine și forțele răului. Partea pozitivă fiind reprezentată de foc, care practic reprezintă puritatea și un simbol important al celor ce cred în Zoroaster și ce predică, pentru că de ce nu. Dar cred că știți deja unde duce chestia asta, nu-i așa? Evident, că la o luptă a binelui și răului, asemenea Bibliei cu Iadul și Raiul. Binele e reprezentat de dreptate, justiție și înțelepciune prin Ahura, și forțele haosului prin Angra Mainyu, iar Zoroaster e presupus ca fiind ghidul pus de Ahura pe pământ să ne ajute să ținem forțele haosului la locul lor. Prin forțele haosului se referă la ăștia ciudații de pe aicea, cu tot felul de căcaturi în cap. Rolul umanității totuși, în toată chestia asta, e unul spiritual, prin care avem o alegere importantă de făcut, prin acțiunile și gândurile noastre, dacă vrem să facem parte din ordinea lui Ahura sau haosul lui Angra Mainyu. Pentru că ziua judecății, unde o să fim judecați conform acțiunilor noastre, o să vină la un moment dat și acțiunile și gândurile noastre o să contribuie la acea judecată. Și dacă vă gândiți că conceptul de rai și iad a fost făcut de creștinism, din cauză că zoroastrismul vine înainte la toate religiile abrahamice, din păcate trebuie să spun și să afirm faptul că nu, nu e creștinismul. Zoroastrismul a avut conceptul ăsta dinainte de religiile abrahamice. Respectiv, avea Garothman și Duakard, numai că nu-i etern și există șanse de pocăință. Lângă astea două vine purgatoriu, adică Hamistagan. Iar plotul religiei e lupta, care zice că binele va învinge și lumea va fi reînnoită sub conducerea lui Ahura.

Acuma, mai gândiți-vă un pic la ce predicții există în cărțile sfinte și cât de corelate și influențate sunt de zoroastrism, având în vedere că între el și iudaism, de la care am început povestea, zoroastrismul e mai vechi ca iudaismul. Prin simplul fapt de răspândire, de la cea mai veche religie numită hinduism sau Sanatana Dharma. Dar Sanatana se referă la o cale de trăire eternă, diversificată, fără un set de idei care să nu poată fi contestabile sau rigide. Deci și ateii și politeiștii pot fi parte din religia asta, pentru că recunoaște mai multe căi către realizarea spirituală. Și de-aia păgânii erau ok în Persia, dar nu erau la fel de ok și în Imperiul Bizantin. Hinduismul totuși recunoaște samsara, adică ciclul vieții, după care a făcut și ciclul de îndatoriri în funcție de vârstă și gen, ca să știți și de unde vin standardele religiilor abrahamice. Prima e Ashram Dharma, bazată pe vârstă, unde ai Brahmacharya, adică prima vârstă de învățare, în care scopul tău e să te axezi pe dezvoltare personală și să-ți dezvolți mintea cu informații noi, contradictorii, să înveți să rezolvi conflicte și să-ți ascuți. Apoi ai Grihastha, adică vârstă mijlocie, care standardul de a forma o carieră, a-ți face familie, punând accentul pe responsabilitatea față de familie, societate și carieră. După care ai Vanaprastha, adică vârstă de pensionare, când ești lăsat să te retragi cu totul din problemele vieții și să continui să te dezvolți spiritual și să faci ce ți place să faci, dacă mai ai vise de realizat, de exemplu. Sau dacă nu mai ai ce faci în viață și încă trăiești, ai Sannyasa, ce înseamnă că te dedici religiei total. După care ai Dharma bazată pe genuri, la femei se numește Stri, iar la bărbați Purusha, unde pe scurt sunt rolurile tradiționale care le știm în creștinism, unul să dea banii, celălalt să stea acasă. Dar partea bună e că din cauză că pune accentul pe diversitate, au mai fost discuții despre cum se pot egaliza rolurile în societate. Deci hinduismul cam evoluează odată cu lumea din jurul practicilor care au ca scop dezvoltarea personală în favorul societății.

Iar Varna Jati Dharma se referă la ierarhiile sociale ca roluri, nu ca diferențe. Și se rezumă la faptul că fiecare are un rol egal în societate, niciunul nu e mai sus ca celălalt și toți au responsabilitatea egal de mare. În materie de profeție, nu au avut vreunul, dar au conceptul de zei și anume Brahman, care îl are ca ajutor pe Vishnu și ca distrugător pe Shiva, care protejează ordinea Universului împreună cu nevastă-sa Shakti, ce e responsabilă pentru creare. De unde au venit rolurile inițiale și se știe că așezarea lor a fost pe Muntele Kailash din China modernă, unde își păstrează familia și spune că vin ca uniune practic, adică unul nu e mai spre sus ca celălalt sau așa. Vishnu fiind creatorul conceptului de al treilea ochi, ce se referă mai mult la o deschidere mentală, pentru că odată ce știi anumite chestii mental, poți să și vezi prin ele, într-un fel. Nu știu exact cum să vă descriu conceptul ăsta, dar puteți să-l simțiți atunci când citiți o poezie și știți exact ceea ce autorul vrea să spună prin versul respectiv. Și cam asta e trinitatea la ei, la fel cum la religiile abrahamice, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh și așa mai departe. În unele tradiții, Shakti și Shiva sunt cei responsabili pentru împărțirea celor patru Vede și anume Rig Veda, Sama Veda, Yajur Veda și Atharva Veda, ce conțin în general cântece, ritualuri și filozofii. Upanishadele totuși ating conceptul de Atman în relație cu universul cosmic, ceva ce vedem și în zoroastrianism. Ai discuții filozofice de cum au ajuns la concluziile respective și faptul că Brahman, adică zeul suprem deasupra lui Shiva, e o realitate care nu o putem observa, dar există peste percepția noastră și observabilă numai atunci când murim. Dar cât trăim, suntem Brahman, pentru că suntem creați din El, prin relația cu cosmosul. Și aici vedeți clară formare a identității și de unde zoroastrismul și-a luat faza cum că tu te judeci, sinele fiind numit Atman, iar calea către eliberare e prin Moksha, adică o înțelegerea sinelui atât de puternică, încât te eliberezi de lumea materială și ascendezi peste ciclul de viață și moarte.

Ideea asta, evident, fiind foarte abstractă. Aici intervine conceptul de Maya, adică conceptul iluzoriu al realității, adică concepția multor oameni e făcută în capul lor despre cum văd ei lumea și pământul și tot ceea ce îi, pentru că depinde foarte mult de cât știu. Și așa intră într-o stare iluzorie a realității, în care ei se cred că sunt pe viața reală, din cauză că au logică formată. Dar de fapt, ei nu trăiesc de fapt viața reală, pentru că limitele lor informaționale îi ține într-un stadiu în care ei decid în ce fel de univers trăiesc, cum ar veni. Adică, îs atât de proști și fraieriți pe față, încât nu și mai pot da seama de ce e real și ce e nu. După care avem Brahma Sutra, care e mai dată de ei, care sunt mai multe discuții filozofice și școlile filozofiei lor. Iar în Bhagavad Gita e istoria de cum s-a format hinduismul și coincident e și cel mai mare epic din lume. Pentru cine nu știe ce e un epic, e practic cum e Iliada de la greci, unde e vorba evident despre familii regale favorizate de Shiva, care să zicem că pe atunci avea complexe de zeu și predica ceva de genul: "Nu-ți fă griji de consecințele acțiunilor tale, concentrează-te în a face ce trebuie." Ce spunea că trebuie să-l venereze ca să fie totul bine și că sufletul moare când corpul moare și deci nu are vreun viitor sau trecut și deci nu contează ce faci în timpul vieții, ceea ce merge din nou împotriva ce predică, pentru că dacă zici că ai nevoie de morală și etică, inevitabil și contează ce faci sau cum faci, dacă îți atingi acel scop care îl dorești așa de mult.

Din ce state putem ușor observa faptul că aparent totul a început de la un bărbat și nevasta lui. O parte din poveste fiind că Krishna era fiul unei regine care l-a născut în închisoare. Și, ați ghicit, din cauză că era aproape imposibil să se întâmple asta, au zis că e un miracol și că copilul e sfânt. Și nașterea asta s-a întâmplat pentru că se băteau două clanuri între ele și regina clanului ce și-a pierdut fiii a jurat că o să-i facă pe ăștia să se bată între ei și asta s-a întâmplat practic. După, după care vărul reginei din cealaltă tabără a acaparat puterea și din cauză că eu optit cineva că o să facă un al optlea copil care o să-i pună în pericol tronul, i-a aruncat pe cei ce-l pot concepe la închisoare. Iar în închisoare s-a născut Krishna, din cauză că a supraviețuit. Încetul cu încetul a devenit consilier în timpuri de pomină a unuia dintre frații implicați în fratricid. Apoi o prințesă s-a îndrăgostit decât de manipulativ era Krishna și a furat-o de la familia ei ca să se însoare. Ce, păi voi nu furați femeile de care vă place? Chiar și așa, a murit vânat, când, în ciuda eforturilor să-și facă clanul puternic, nu a reușit și invidiile interne au distrus totul mai repede decât a fost construit. Și nu, serios, moartea lui, de care o să vorbim, o să e foarte tâmpită, dar no, așa erau vremurile pe atunci. Deși asta nu a fost parte din fondarea hinduismului, ci un pic din istoria sa, când deja exista într-un fel. Și la fel cum oamenii l-au văzut pe Iisus fizic, la fel au fost și hindușii. De fapt, dacă trăiați pe vremea aia, era o șansă de aproape 99% ca să-i întâlniți fizic pe oamenii ăștia. Așa că dovada că ea există, o avem efectiv. Avem dovada fizică că toți zeii ăștia au fost oameni, ca și gen. Ok, poate că n-o să le placă că le zic oameni, indivizi ca mine, tine și restul. Deci, din nou, Moș Crăciun nu există.

Povestea totuși dincoace continuă așa: Persia și Imperiul Bizantin au făcut război, care a făcut ambele părți ale conflictului să fie extrem de vulnerabile intern și și extern. Și ghici cine s-a născut și a înființat Islamul pe perioada asta? Exact, Muhammad. Deși lui o să-i spunem după cum îi spun arabii, Muhammad. Cum s-o întâmplat totul? Păi, vine cam așa: în micul oraș din Mecca a început totul, în clanul Hamit, centrul economic al Arabiei de pe atunci, al tribului Quraysh, descendența lui Ismail, primul copil al lui Abraham, dar făcut cu servitoarea lor, cu acordul soției care nu era prea fertilă. Ismail a ajuns în peninsula arabă din cauză că Sarah, soția lui Abraham, era geloasă că el era mai atras de servitoarea lui, din cauză că poate face copii cu el. Așa că i-a zis stăpânul lui să meargă cu servitoarea în deșert, în zona Mecca, acolo unde Adam, da, acel Adam din Adam și Eva, își făcuse casa lângă Marea Roșie, aparent din exilul lui din Grădina Edenului. Casă a cărei nume este Kaaba, știți voi, cu bola în jurul căruia se învârt musulmanii.

Povestea creației e aproape asemănătoare în toate credințele, cu mici variații. Dar din cauză că Coranul e mai complet ca Biblia, luăm și analizăm pe baza lui. Și știind că Dumnezeu e un el, nu o ea, începem cu teoria Big Bang-ului din cartea sfântă, unde ni se spune că Paradisul și pământul au fost cândva una și aceeași entitate, numai că ei o rupt-o. Și din cauză că e evident faptul ăsta, atunce cum, cum mama naibii să nu aibă nimeni încredere în el? Așa spune în Sura Al-Anbiya 21:30. Așadar, Dumnezeu atestă faptul că cândva nu exista Paradisul până când nu l-a înființat el și ai lui. Deci, deja putem să ne dăm seama de o rânduială fizică. Doar că deja izvoarele religioase care sunt din cărțile astea sfinte se cam inspiră din alte părți. La musulmani, Adam și Eva n-au fost creați din coaste sau ceva, ci pur și simplu din spiritul lui, adică îs din linia lui genealogică. Cât în Biblie spune că a luat din coasta lui Adam s-o facă pe Eva, cel puțin. Doar că mai încolo să aflați că asta e fals, de fapt. Doar că nu pot decât să aduc observația faptului că Adam și Eva erau frate și soră, cât Dumnezeu însuși spune că incestul nu-i ok. Dar pentru ei nu s-a aplicat aceeași regulă, pentru că el au vrut să creeze oamenii din jur, fiind cu directă legătură din linia lui, cel puțin în narativa asta. Dar oameni pe pământ erau și înainte de Adam și Eva, apropo. Doar că ăia n-au fost rude și nu erau apropiați și de asta nu contează. Știți? Și aici vine și chestia cu Iblis, adică Satana, care știm noi, deși nu-s una și aceeași persoană. Satana înseamnă un pic altceva. O să vedem mai încolo. Dar Iblis până atunci a fost un pic geloasă pe faptul că Adam a avut pe Eva și el n-a avut pe nimeni. Unde, sincer, cam pot să înțeleg nedreptatea. Și dacă e să luăm în considerare și faptul că există și îngerii și arhanghelii, înseamnă că Dumnezeu era un om destul de bogat, cu agenți dintr-o familie bine stabilită. Și devine și mai evident statusul lui și planurile când le zice lui Adam și Eva să nu mănânce din copacul înțelepciunii. Copaci având multe ramuri înseamnă că e vorba despre o carte cu mai multe subiecte și merele sunt de consumat, deci sunt subiectele de consum. Așadar, e de fapt o carte ce nu trebuia să o citească. Și le-a zis că fratele lor e inamicul lor pe viață, pentru că nu a făcut odată ce i s-o spus de către "Taxu", adică de Dumnezeu, și anume să se închine lui Adam. Ceea ce, cine, Doamne, se închid la propriul frate? Pe lângă asta, acel copac mai exista până și în tradițiile păgâne de dinaintea la islamism și și la religiile abrahamice. Deci nu vreau să zic ceva, dar inspirația se observă foarte clar.

Pe lângă asta, ce e și mai dubios e faptul că Iblis pur și simplu a venit la ei și le-a spus că le cam vrea binele, așa că să meargă să citească chestia aia, indiferent. Și când au citit, au aflat că s-au dezbrăcat și voila. Au fost prinși de tatăl lor, care după aceea i-a numit delicvenți în casa lui, fiindcă și-ar fi dat seama de chinul lui de a vedea dezbrăcat sau ceva, pentru că era ciudat faptul că nu le-a spus faptul că să fi dezbrăcat e rușinos. Dar în fine. Iblis a făcut chestia asta numai din ciudă, din cauză că a fost izgonit din Paradis. Și asta a fost din cauză că, după cum am spus înainte, atunci când i-a pus pe îngeri Dumnezeu să se închine lui Adam, Iblis era la modul: "Păi, eu sunt mai superior ca el, deci de ce să mă închin lui?" La care Dumnezeu l-a întrebat: "Păi, de ce nu te închini? Adică, care e problema?" Iar Iblis, în mod arogant, era la modul: "Păi, ești tu? Păi, pe el ai făcut așa, pur și simplu, și eu sunt făcut direct din tine, gen. Nu-i un pic ciudat? Cam mă pui să mă închin la ceva ce ar trebui să fie inferior nouă." Iar Dumnezeu era la modul: "Te dracu de arogant, treci afară! Nu mai, nu mai ai ce căuta în casa asta." Iar răspunsul lui Iblis era ceva de genul că: "Bine, bine, lasă că vezi tu, mă dai tu afară din casă, vin eu după ăștia." Așa că după aceea au venit la ei și după ce au fost toți dați afară din casă, deși aștepta ca să și ceară scuze, atât Iblis cât și Adam și Eva, din fericire doar Adam și Eva au cerut iertare. Și de asta Iblis a rămas de pe atunci până când a murit ca opozant direct al tatălui său. În același timp, Dumnezeu nu neapărat i-a pedepsit în sensul în care zicem Biblia creștină, ci a fost la modul că: "Ok, sunteți pedepsiți, fiecare în colțul vostru de planetă și vă dau bani și mâncare și tot ce vă trebuie, numai vedeți că o să fiți în amici unul cu altul, gen, să nu vorbiți unul cu altul deloc."

Așa că adevărul despre Satana e faptul că el e arogant și din câte văd foarte mulți dintre voi, eu cam călcat pe urme nașpa. Deși o să vi se pară un pic un pic amuzant faptul că el era arogant, că chestia asta era și o trăsătură de caracter al lui "Taxu". Era o chestie foarte interesantă de familie, dar în fine. Dar în fine, revenind la Adam și Eva, ei s-au împerecheat și l-au făcut pe Cain și Abel. Iar el le-a spus despre bunicul lui foarte bun, numit Allah, adică stăpânul. Și le-a spus că dacă merg pe partea bună și fac sacrificii și exprimă mulțumire și supunere față de bunicul lor, e posibil să fie primit din nou în paradis. Doar că ofertele lor nu erau mod egal datate, adică Abel era singurul care a dat ceva substanțial, cât Cain a fost la modul că: "Na, am dat acolo ceva superficial, să fie și evident că atunci când dai un dar practic sau nu un sacrificiu, a fost pe atunci, dar practic ăstea tot se consideră ca fiind daruri, atunci când dai ceva superficial versus când știi că ceva îi place persoanei respective sau dai din ceva ce știi că e mai valoros decât, nu știu, fructe sau varză, era automat un simbol de apreciere mult mai mare decât ceva dat așa să fie." Și așa, bunicul lor, pe care noi îl cunoaștem ca și Dumnezeu, l-a ales pe Abel pentru că avea un pic mai mult sens să-l aleagă pe el. Totuși, ce prostii a făcut Abel a fost că a încercat să-l facă pe fratele său gelos, fiindcă i-a spus că el acceptă darurile numai de la cei corecți. Și când au zis chestia asta, Cain era la modul: "Futu-ți morții, mă-ti!" A, dar l-am omorât. După i-o și să fi văzut reacția bunicului lor. Aoleu! S-a cam aflat vorba cum că l-a omorât pe Abel și atunci a venit și bunicul să pe acolo și la modul: "Ce ai făcut cu opile?" După care i-a spus cât de prost e și cum o să moară de foame și de insolație prin deșert și că nu mai are ce căuta nicăieri, în nicio, nici acasă, nici la ei, nici la rude, nicăieri. Iar Cain, supărat, i-a spus că asta înseamnă că pur și simplu prima persoană care o să-l vadă o să-l și omoare, pentru că nu mai are nimica și automat o să fie asociat cu bandiții din jur. Deci, da.

Iar bunicul lui a fost la modul: "Nu, nu, nu, stai, că nu te pun acolo ca să mergi să mori tu. Nu, tu ești pus să suferi." Așadar, i-a dat ceva simbol să care după el ca să arate lumii că îi din partea sacră a lumii, ca nimeni să nu se atingă de el, altminteri o să fie ei pedepsiți de șapte ori mai rău ca el. După care l-a ajutat să-l îngroape pe fratele său și în momentul ăla a simțit regret, pentru că tocmai și-a făcut praf toată viața. Deci, bravo pentru că ai fost prost. După ce l-a îngropat, a mers după aceea pe drumul lui prin pustiul deșertului, unde jefuit și a suit locurile altora și a făcut orașul Enoh, numit după fiul său. Și deci, aici vedem cum or mai existat sate prin jur. Iar aici, din linia lui Cain, deși nu prea contează, dar vă zic că fapt divers, a venit Enoh, practic. După care a venit Irad, din el, iar din el Mujael, iar din el Methusael, iar din el Lamech și Zila, două tipe și un tip care au făcut incest. De aici încolo și de aici încolo nu mai contează. Dar Adam și Eva au avut un al treilea copil numit Set, care înseamnă înlocuitor, de care nu se știe prea multe în momentul ăsta în carte. Totuși, adaugă niște numere exagerate de vârstă, cum că ar fi trăit 900 de ani, ca să pară cât mai legitim că sunt primii în jurul anului 3000 înainte de Hristos. Dar e fals. Ei probabil au trăit în vremea aia, dar nu au trăit 900 de ani pe cap, pentru că e fizic imposibil. Iar religia lor nu e o religie, e ca de parcă aș face un altar pentru unul din președinții lumii. Chiar și așa, când Enos s-a născut ca fiu al lui Set, din el a venit Mahalalel, din care a venit Jared, care l-a făcut pe Enoh, ce se înțelegea așa de bine cu bunicul său, încât l-a luat în paradis direct. Deci, a dus-o bine el. Totuși, a avut un fiu numit Metuselah, iar din el a venit Lamech, care l-a făcut după aceea pe Noe. Da, acel Noe din Arca lui Noe, deși mie îmi place să-i mai zic și Noah, pentru că ăsta e alt nume al lui, numai că pe engleză.

Și acuma, ce s-a întâmplat cu Arca lui Noe? Păi, acuma o să înceapă lucrurile să fie și mai ciudate. Ce s-a întâmplat a fost așa: de-a lungul generațiilor, fie lui Dumnezeu, adică toată linia genealogică până la Noe, s-au cam îndrăgostit pe acolo de fete din triburi care nu neapărat regale, pentru că erau foarte frumoase, practic. Așadar, putem vedea cum linia lui Dumnezeu îi una regală, într-un fel. Deci, practic, ei o cam făcut conceptul ăsta. Așadar, copiii care erau făcuți cu linia lor se numeau Nefilim. Și dacă vă întrebați acuma de ce Dumnezeu e așa de, într-un fel, rasist împotriva omenirii, o să aflați mai încolo de ce. Și chestia asta o să aibă mai mult sens. Iar din cauza acelor probleme, el are o foarte mare repulsie față de omenire. Deci, dacă vreodată cineva din linia lui se pune cu oamenii sau așa, îi un semn foarte mare de încredere. Iar într-unul din pasaje, efectiv se spune faptul că că e l cam urât faptul că a făcut copii pe acolo și de asta l-a favorizat pe Noe. Doar că ce nu se zice îi că Nefilim era și Ghilgameș, care era jumate zeu, adică făcut din realitate, din partea nobilimii, dar cu un om din afară și avea tronul, dar era extrem de prost. Așa că oamenii din satul lui Noe, în zona râului Tigris și Eufrat, în Mesopotamia sau Irak-ul de astăzi, ce se întindea până la granița cu Siria, aproape de West Bank, condus de un "cut Abraham", s-au revoltat împotriva nobilimii, ca un copil prost pus la conducere.

Acuma, de ce Tigrul și Eufratul important e din cauză că aveau baraje și deci potopul putea fi efectiv o inundație, de fapt. Și acuma probabil ați spune că: "Băi, păi barajele s un pic cam complexe, nu poți să faci un baraj?" Da, pentru că voi vă gândiți la un baraj în sensul modern al barajului. Pe atunci, ei încercau să țină anumite agriculturi ferite de revărsarea râului, pentru că chestia asta se întâmplă până și în ziua de astăzi. Și acuma, dacă vă întrebați: "Păi, de ce nu a mers altundeva? Adică, de ce e necesar în râu sau așa?" Asta e pentru că râul are valoare în materie de surse. Voi acuma, în mare majoritate, trăiți la bloc sau pe la sate și așa și sunteți obișnuiți cu viața modernă. Pe atunci, totuși, unde mergeai conta foarte mult ce fel de resurse aveai în jur, de la animalele care le puteai vâna, de la floră și faună, până și la faptul că ai un râu lângă tine. Chiar din cauza asta, în istorie, de foarte multe ori barajele erau ceva foarte important, dacă nu chiar esențial fiecărei civilizații care voia să reziste. Așadar, ce s-a întâmplat acolo a fost faptul că acel zeu, când a văzut debandada care se întâmplă pe acolo și tot "house"-ul, s-o gândit să inunde populația. Și acuma, sigur vă gândiți că: "Aha, deci așa a ajuns toată lumea să fie inundată și deci a fost adevărat." Și tot așa, "bu", inundația a fost locală, n-a fost pe tot pământul. Cum ajungem totuși la concluzia asta? Pentru că trebuie să vă și explic un pic. Ei bine, pe atunci exista deja un personaj numit Enki, ce se ocupa cu menajarea apei, unde strategia lui era că atunci când se revarsă apele, ei strâng apa aia și o înmagazinează, ca după aceea pe vreme de secetă să aibă apă. Deci, în afară de inundație, tu mai aveai extra magazii întregi de apă. Și Enki mai e și cunoscut ca și "Babilon". Și da, o să vă zic și despre povestea cu Babilonul după aceea și de ce Enki cam are legătură cu chestiile astea.

Înainte de asta, totuși, Enki i-a spus lui Noe, care era devotat nobilimii, Noe care era și numit Utnapishtim în epicul lui Ghilgameș, că trebuie să-și transforme casa, care era un cub pe atunci, folosind lemn de chiparos și uleiul care era de fapt petrol, două resurse găsite în zonă. Practic, ăsta trebuie transformate totuși într-o barcă mai lungă, mai un pic mai mare, pe trei nivele, ca să adune și realitatea și animalele de pe pământurile lor, să nu piardă tot, dar să înece tot satul. Totuși. Și acuma, unii probabil ați spune că: "Păi, nu poți să iei pur și simplu detalii din altă parte." Ba da, poți, pentru că chestiile astea sunt făcute și scrise dinainte de religiile abrahamice. Desigur, voi știți varianta coruptă a poveștii, dar eu știu pe cea originală. Așadar, fiecare nivel al bărcii era pentru ceva: animale, provizii și bunuri și locuri de dormit pentru cei de acolo. Dar de-aia era pe trei nivele, pentru că era pentru persoane importante. Alminteri, omul de rând ar fi avut o plută pentru sine, familia practic și mâncare, dacă chiar era ceva. Acestea fiind spuse, zei, adică Dumnezeul nostru și inclusiv Enki, care și el era zeu, deci Dumnezeu nu era singurul zeu practic pe pământul ăsta. Ei au fost toți cu tot cu animalele lor de curte acolo pe barcă. Și acuma, dacă vă întrebați cum, Doamne, nu s-o mâncat între ele și ați zice că: "Păi, din voința Domnului, nu erau animale de ogradă." Maică, erau vaci, erau boi, erau găini, erau capre, oi, erau cai, nu animale care să fie de pradă. Și efectiv, nu toate animalele de pe pământ, ci din ograda lor. Pentru că pământ are două însemnă minte: pământ ca Terra pe care stăm noi, globul pe care stăm noi, și pământ ca moșie.

Mai, după ce s-au îmbarcat și au pus tot ce au avut și au dat drumul la apă, apoi au privit cum oamenii din jur țipau după ajutor și apa le-a distrus casele. Ei crezând că n-o să fie așa de rea situația, dar a fost. Iar una din femeile nobilimii, numită Istar, începe să-și dea seama că fără oamenii ăia nu mai au ei ce mânca și începe să plângă de regret că dacă nu mai au oamenii care să muncească pământul și să le dea tot felul de chestii ca ofrande și sacrificii, practic cine să le dea de mâncare? Că ei nu prea fac așa ceva. Și nu, nu era o chestie de exploatare, în caz că vă gândiți la chestia asta. Ei erau un pic mai cu știința și sacrificiile și ofertele erau ca niște donații practic. Chiar și așa, inundația a durat șapte zile. În a șaptea, a început iarăși pământul să se vadă, pentru că era apa destul de adâncă, minim 2 metri, cred că avea. Totuși, și când a zis că nu se mai vedea nimica, se referă la gravitatea situației, fiind o exagerare ca să descrie șocul care îl aveau, asemenea cum fac bunicii noștri când descriu chestii să pară afectați. Acuma, nu se știe exact unde s-a oprit, dar având în vedere că a fost o inundație, nu a mers foarte departe, deși după aceea a mers până la Muntele Ararat. De ce pe munte? Iarăși, pentru că e mai sus, e înalt, e deasupra omenirii, are simbolistica asta într-un fel. Odată și acolo, Nui le-a făcut un grătar să le mulțumească că l-a anunțat de plecare și că nu l-a lăsat să moară cu restul, deși nu știu sigur dacă chiar e motiv de celebrare și mulțumiri, având în vedere că ăștia au făcut o greșeală colosală. Deci, mai mult cred că nu, nu prea meritau grătarul ăla. Și prin grătar, nu, nu mă refer la chestia aia metalică care avem și noi în viața reală acuma, în epoca modernă, mă refer că a făcut un foc acolo, a avut un băț și ceva carne din ce o mai tăiat ei de pe acolo din animalele de ogradă care erau pe barcă și le-a dat să mănânce. Atât era, atât de simplu.

În fine, continuând pe timpul grătarului, ei au spus și au promis lui Noe că n-o să mai facă așa ceva niciodată și evident că nu s-a mai ținut de cuvânt. După aceea, by the way, o să vedeți voi după. Și din cauză că a plouat cât toate chestiile astea s-au întâmplat până s-a oprit ploaia și a putut să se pună iarăși pe pământ, s-a făcut un curcubeu. Ce ei l-au interpretat ca un semn de bun augur. După care i-a poruncit familiei lui Noe să facă mai mulți copii. Iar Noe a făcut cum i-a fost poruncit. După care a plantat vița de vie și a făcut vin. Pe timpul ăsta, cât putea face vinul, deja avea trei fii: Sem, Ham și Iafet. Dintre care Ham, atunci, după ce Noe s-a îmbătat și a fost în cortul lui, l-a găsit dezbrăcat acolo și ca să fie și mai amuzant, i-a pus și o floare în cur. După care a mers să-și bată joc de el în fața frații lui, practic. Referim la cei care vin din Canaan, practic. Doar că mai era o altă problemă: Ham a fost binecuvântat, gen, de Dumnezeu. Și ăștia de asta Noe n-o prea zisul lui să fie așa, ci fiului lui pedeapsa pur și simplu, fiindcă n-o să le mai pese de ce se întâmplă cu familia lui. Printre ei se afla totuși unul numit Cush, care avea să fie, după tatăl lui, Nimrod, tată care avea regatul mai încolo, când o să vorbim despre chestia asta, prin Etiopia, Sudan și părți ale Arabiei.

Acuma, în caz că sunteți curioși, Abraham vine din linia lui Em, care a primit binecuvântare. Respectiv, Sem l-a făcut pe Arpaxad, care l-a făcut pe Shel, care l-a făcut pe Eber, care l-a făcut pe Peleg, care l-a făcut pe Reu, care l-a făcut pe Serug, care l-a făcut pe Nahor, care l-a făcut pe Tera, care l-a făcut pe Abraham, care i-a făcut pe Isaac și Ismail. Evreii și eventual musulmanii, ei îs frați, știi? Cât despre Canaan, nu reprezintă tot Canaan, nu pentru că deja erau oameni pe acolo și nu se știe de unde erau oamenii ăia, pentru că nu s-a găsit nimica despre ei sau istoria lor nicăieri. Ce știm e că ăștia care au fost din linia lui Canaan s-a mai împerecheat pe acolo și cu alții, așa era normal, până la urmă. Totuși, Abraham, fiu al lui Tera, nu a fost original din West Bank neapărat, adică nu s-a născut neapărat acolo, ci de acolo începe povestea pe care am început-o noi, din cauză că de acolo începe povestea originii lui Abraham și a evreilor. Dar taică-su era din Ur, din sudul Irak-ului, iar promisiunea făcută despre un regat era dinainte de Abraham, pentru că Tera a fost pus de acel Dumnezeu să meargă într-o misiune, pentru că i-a fost promisă o țară mare cu sol fertil, unde să se poată și reproduce ca să trăiască pe acolo. De fapt, mai mult de atâta, sunt multe dovezi în cele scrise că familia genealogică a lui Abraham vine din Mesopotamia, zona Irak-ului, în special din cauză că majoritatea familiei trăia acolo și Abraham în sine se trage din prezența ce servește ca dovadă a caldeenilor din Ur din Irak, ce nu erau mai departe decât Eufratul menționat în povestea cu Arca lui Noe, care vorbea o limbă semitică numită acadiană.

Limbile semitice fiind o ramură a unui grup de limbi afro-asiatice, dintre care araba și ebraica au venit din zona Mesopotamiei. Și definiție pe baza căruia cuvântul "antisemit" s-a format să descrie discriminarea față de evrei, chiar dacă înseamnă o linie de limbi care există peste cultura evreiască. Deci poți fi semit și antisemit și asta nu se Rezumă strict la evrei, deși simbolul e păstrat ca după o poartă să fie doar despre așa ceva, când de fapt poți fi antisemit și să fii până și împotriva arabil or sau oricăruia de pe acolo de prin zona Irak-ului. Și acuma, pentru că are o explicație de cum, Doamne, aveau ei cărți și atâte informații și de unde și-a făcut mentalitatea, în Mesopotamia, din cauza prezenței zeilor, s-a dezvoltat prima roată, s-a inventat agricultura, scrisul cursiv, matematica, astronomia, producția vinului. De fapt, peste tot unde au mers indivizii ăștia cu titlul de zeu, au fost tot timpul toate civilizațiile de acolo un fel de "iesle" a civilizației în sine, pentru că ei mereu veneau cu inovații. Și dacă asta vă șochează deja, nici nu știu ce o să ziceți despre ce o să aflați mai încolo. Ei inventând lucrurile astea pe calendarul nostru curent la mai bine de 3000 de ani diferența de nașterea lui Iisus, adică înainte de el. Același aspect al inovației l-au cărat și musulmanii mai încolo, care au făcut școli, spitale, sisteme de irigație, ba chiar au făcut și cafeaua și au contribuit la algebră. De fapt, morile de vânt, atât de simbolice Vestului, nu ar fi existat fără arabi. Ei studiind până și opticile luminii încă de dinainte să fie cool și din cauza căruia astăzi operăm în spitale cu tot felul de unelte. Până și scrisul pe hârtie e ceva ce ei au adus la realitate din schimbul cu chinezii. Câteva dintre numele celor care au dus la înfăptuirea acestor unelte care le folosim până și astăzi sunt Al-Khwarizmi, Ibn al-Haytham, Al-Razi și Al-Kindi. Evident, chestiile astea n-o să vă fie învățate în școli, pentru că noi suntem în Vest și trebuie să știm doar cultura vestică. Dar în adevăr și musulmanii au partea lor de contribuții în lume. Până și asiaticii. Noi n-am fost centrul universului și din cauză că am ajuns într-un fel să împărțim, chiar chiar dacă e printr-un mod abuziv, tot am ajuns să împărțim tehnologiile astea, pentru că sunt necesare și sunt eficiente. Astăzi le avem și le putem folosi. Dar asta a fost doar o paranteză ca să vă mai adaug la contextul situației. Dar acum hai să revenim la povestea lui Abraham.

Știm tot cursul lui Isaac, al evreilor, până la Imperiul Bizantin, adică Imperiul Roman de Est. Dar acuma ne pasă de Ismail, ascendent al lui Muhammad, cunoscut ca Muhammad, Profetul Islamului. Toată povestea lui începe de când a mers cu Abraham să ridice acel Quba al musulmanilor, numit Kaaba, care era denumită o casă a Domnului, adică a familiei lor, din cauză că acolo au fost înainte Adam și Eva, după ce au fost izgoniți aparent din Babilonia. Kaaba e un monument. Abraham la fel de important pentru musulmani ca Ierusalimul pentru evrei și creștini și într-o oarecare măsură și pentru musulmani, din cauza următoarelor: pentru creștini, Ierusalimul reprezintă centrul evenimentelor care au dus la răstignirea lui Iisus și unde s-au creat ei, ăla e locul lor de fondare practic. Iar pentru mulți evrei, Ierusalimul înseamnă pur și simplu pământul promis. Cât Ierusalimul pentru musulmani reprezintă locul de veci unde a murit Abraham în Hebron, în Peștera Patriarhilor, care ei îl recunosc ca profet și fondator al islamului, fiindcă chiar e unul din ei. Și Kaaba important pentru că: unu, e casă părintească; doi, a fost renovată de Ismail și Abraham în Kaaba de astăzi; și trei, Hajar sau Hagar pe engleză sau Agar pe românește, mama lui Ismail, din câte interpretat.

De Ibn Kir învățat de al lui Dahab, ce era școlii de Zainab Bin Umar ibn al-Kind, ce era o femeie înțeleaptă din Siria, a mers de șapte ori. Deci Agar a mers de șapte ori în jurul căsii să găsească apă să-l țină pe Ismail în viață. Ceva ce a format tradiția musulmană de mers în jurul cubului, tradiție numită tava, care e un haj, adică pelerinaj, care toți musulmanii trebuie să-l facă măcar o dată în viață. Și scrie clar și metoda de închinare prin genuflexiune în poziția de închinare, asta fiind doar unul din cei cinci piloni ai islamului.

Iar Agar, mama lui Ismail, e un subiect sensibil printre credincioși din cauză că unii o consideră concubină, fiindcă a devenit servitoarea lui Sara. Și cum a devenit servitoarea ei e bazat pe faptul că atunci când a plecat din Babilon, a fost capturați de un rege care captura orice femeie trecea pe teritoriu și le omora soții. Așa că Abraham, să scape de persecuție, i-a zis că e soră sa, nu soție. Ca titlu și i-a dat-o regelui de bună voie să scape fără să fie omorât. Acel rege se zice că era cel al Egiptului, adică Faraonul. Și a luat-o pe Sara din cauză că era imposibil de frumoasă, aparent. Așa că ce a vrut el era să o facă nevasta lui. Numai că după aceea a venit cineva și i-a spus că, auzi, vere, tipa asta e măritată și nu e măritată cu oricine. Nu e măritată cu unul care din linia genealogică lui ăstalalt, care nu cred că o să se bucure când află că i-a luat nevasta lui ăsta.

Iar Faraonul a aflat asta după ce a încercat să și-o bage în ea și o cam reușit de câteva ori, dar în fine. Și când a auzit, o cam paralizat de frică. Și după aceea au fost la modul că, ok, dacă acuma știu cine îs oamenii ăștia, păi hai să le dau cadouri. Unul dintre acele cadouri a fost Agar, ce pe atunci când Sara, numită și Sarai, era în patul Faraonului, o avea ca sclavă. Așadar, Sarai o cam deținea pe Hajar. Și având în vedere că Sarai numai atunci și-a dat seama de faptul că nu poate face copii din cauză la cât și-o băgat-o Faraon în ea, nu voia să-și dezamăgească soțul. Așa că a luat-o pe Agar cu ea. Doar că ce n-a luat în considerare a fost faptul că după aceea Abraham a cam făcut-o geloasă cu Agar din cauză că atunci când a început să fie mai gravidă, avea mai multă grijă de ea, ceea ce a făcut-o pe Sarai să se simtă neglijată. Și apoi, din cauza nervilor, a izgonit-o pe Hajar în deșert.

Când s-a întâmplat asta, Abraham nu era acasă. Și noroc că a fost pe-acolo un înger, adică unul din ăștia apropiați a lui Dumnezeu, care au venit pe-acolo. Și a fost la modul că, tu ce faci pe aici, că ești cam gravidă? Și ea începuse să plângă că a fost izgonită și că n-are unde să meargă și n-are ce să facă. Așa că i-a spus că nu-ți fă griji, du-te înapoi la ăștia doi și dă naștere cum trebuie, pentru că fiul tău o să fie liderul unei mari națiuni. Așa că s-a întors înapoi. Și după ce s-a întors înapoi, după ce a născut, din nou Sarai i-a spus să se ducă naibii de data asta definitiv și de față cu Abraham. Și așa au ajuns cei trei până la Cabul din deșert. Doar că Abraham nu a rămas cu ei, ce s-a dus înapoi acasă, fiindcă ei au rămas în grija unui înger trimis de Dumnezeu.

Și acum, hai să revenim la celelalte patru piloni rămase ale islamului. Urmează Declarația de Submisivitate, că nu e nimeni altul decât Allah și Mohamed, adică Muhammad, e Mesagerul lui. Cele cinci Salah, adică cele cinci rugăciuni, denumite după timpul zilei: ai cea de dimineață, numită Fajr, cea de după-amiază, numită Duh, ai cea de seară, numită Asr, cea de după seară, numită Maghrib, și de noapte, Isha. A căror scop e pur și simplu să ții minte cine e cel mai suprem. Procedura e următoarea: începi cu Allahu Akbar, adică zici că Dumnezeu e măreț. Apoi reciți primul capitol al Coranului, adică Sura Al-Fatiha. După care se mai recită încă câteva versuri din Coran. Apoi te închini înainte, zicând Subhana Rabi Al-Azim, adică glorie stăpânului propriu cel mai măreț. Apoi te pui în poziția de prosternare, sau pe limba tuturor, în genunchi și te întinzi cu fața în jos, înainte, într-o închinare, atingând cu palmele, fruntea, nasul, degetele de la picioare și genunchii pământul. Ca apoi să stai și să zici Subhana Rabi Al-Allah. După care reții Shahada-ul, adică mărturia, în care îl complimentezi și spui și mărturisești faptul că nu există nimeni altul decât El ca să fie stăpân a lumii.

După care e Zakat, prin care dau 2.5% din mâncare sau bani celor nevoiași din comunitatea lor. Și Ramadanul, care ar fi spoiler dacă vi l-aș explica acuma, dar o să ajungem și acolo. Și la final urmează Kurbani, adică sacrificiul unei oi sau cămile sau vaci sau capre, că se poate și asta, la Festivalul Eid al-Adha, care pică în a 12-a lună finală din calendarul islamic. Pentru cei care nu știu, totuși, ei au alt calendar față de noi. Deci al nostru e solar și al lor e lunar. Și dacă vă întrebați, da, chiar sunt anii diferiți în ambele. La noi, de exemplu, suntem în anul 2000. La ei suntem în anul 1000. Sacrificiul simbolizează cum Abraham a fost pus să-l sacrifice pe Ismail, care a fost salvat după de Dumnezeu de pe atunci și înlocuit cu un berbec. Totuși, ăsta e alt punct sensibil, pentru că ambele părți se ceartă pe cine e cel de fapt ales de Domnul. Da, practic, să fii liderul unei mari națiuni. Pe atunci, națiune însemna și familie. Deci nu e exact chestia care avem noi acuma, ci națiune înseamnă familie de oameni. Deci, indiferent de cum vor ei să interpreteze chestia asta, cuvântul Domnului îi unul. Faptul că amândoi au ajuns să fie capul a două mari familii de oameni din lume asta. Deci avem așa: la evrei, mielul; la musulmani, berbecul; și la creștini, pe Ignat, adică porcul.

Și porcul vine de la Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, un scriitor apropiat al Apostolilor de pe vremea aia, care a fost executat în data de 20 decembrie pentru credința lui și cum încerca să solidifice legăturile comunității creștine. Practic, a fost un propagandist și practic e tot unul dintre cei care fondatori încearcă să și-l reamintească. Dar, sincer să fiu, nu prea merită. Pentru că, apropo, mucenic înseamnă martir, adică un om executat pentru credința lui. Iar noi îl sărbătorim sacrificând un porc, pentru că fiind din vremuri păgâne, luai cel mai murdar animal considerat pe atunci, adică porcul, și îl purifici, ceea ce e un simbol. Acum creștinii salvează oamenii. Și dacă credeți că în zilele moderne noi nu mai sacrificăm animale, permiteți-mi din nou să vă zic că opusul e adevărul. Noi nu ne-am prea maturizat de pe atunci până acuma. Dar toată semnificația asta a sacrificiilor vine din faptul că săracul animal în viață și nu are mai mult însemnăm înt fix din chestia aia.

Și dacă vă întrebați de ce e așa de aproape chestia asta de 25 decembrie, când e Crăciunul, adică Nașterea Domnului, e fiindcă are la bază înlocuirea culturii păgâne cu cea creștină, luând obiceiuri păgâne și creștinându-le. Pentru că așa funcționează colonizarea. Deci doar fiindcă se zice că s-au creștinat și le facem în scopul creștinismului, asta nu înseamnă că din cauză că le-am furat de la alții că n-au fost păgâni înainte. Pentru că fiind furate de la păgâni, evident sunt păgâne, la fel cum dacă fur mașina unui german, nu e automat o mașină românească. Sărbătorile astea au loc la solstițiul de iarnă, care pe vremea romană a păgânilor era Saturnalia, adică o zi dedicată zeului Saturn. Normele sociale nu se mai aplicau și sclavii puteau lua masa cu stăpânii lor, dacă nu chiar erau serviți de ei. Cum se petrecea totul, se împodobea casa cu vâsc, iederă și ilice, să reprezinte renașterea care are să vină odată cu primăvara. După care se aprindeau lumini în casă, se împărțea lumina de la focul comunal, se dădeau cadouri și toată bucuria era din faptul că vine renașterea naturii, primăvara, simbolizând conexiunea cu natura. Festivalurile de solstițiu fiind o metodă de conexiune a oamenilor din jur, din cauză că munca era mai limitată și era liber să petreci cu rudele și cu vecinii. Practicile gen colindatul era făcut fix ca tradiție de amuzament, ca ce altceva să faci de sărbători decât să cânți și să te distrezi cu comunitatea. Cât, evident, mulțumea zeilor că, bă, uite și anul ăsta ne-a mai dat alte invenții și ne-a protejat de altfel de chestii și tot așa.

Dar un lucru trebuie luat în considerare: păgânismul din limba romană, adică denumirea de păgân, zis și *paganus*, înseamnă rural sau civil. Deci ne referim la țărani sau civili. Atât cum și monoteiștii se refereau la ei. Întrucât voi acuma vă gândiți la păgân ca fiind un urmaș al unei religii, cum erau creștinii la creștinism, dar e total diferit. Păgânii erau numiți civili sau țărani pentru că nu era un grup de oameni care credeau în ceva la modul că, bă, s-ar putea ca după ce mor să ajungă într-un loc magic. Oamenii de atunci au avut interacțiuni directe cu zeii aceia. Ei știau că ei sunt persoane fizice. Deci pentru ei nu era nimic despre credință. Pentru ei era o simplă încredere într-un om căruia trebuia să mulțumească din bun simț că i-a ajutat. Adică e la fel ca de parcă mi-ați mulțumit mie sau așa. Și e ca și cum după ce ați fi creștinificați, ați fi fost numiți civil și cuvântul civil ar fi fost unul tabu. Centrul religiei lor politeiste, deși nu pot să spun că erau religie pentru că nu erau religie, ci era pur și simplu ceva de la om la om, bine, persoană la persoană. Scuze. Având o cultură de conexiune cu natura, aceasta fiind considerată sfântă. Aici știu că mulți credincioși se gândesc la păgân ca fiind niște ființe oribile, inumane, barbare sau așa. Dar ritualurile lor aveau la bază conceptul de energia a naturii ca să invoce spiritele sau zeii pentru ghidare. Și nu, nu energii masculine și feminine. Și evident că printre ei existau mulți tâmpiți, la fel cum și în religiile de astăzi. Majoritatea sunt nebuni cu capul. Dar au fost mai multe grupuri de păgâni: ai păgânii electici, ce își creau propriile tradiții din toate culturile care existau; apoi ai păgânii sincretici, care făceau totul cât mai inclusiv posibil, combinând aspectele principale ale fiecărei culturi ca să sărbătorească împreună. Ires de zeii care îi venerau. Unde aveai culturile principale a Satru, adică tradițiile germanice vechi, care vedeau pădurile, apele și pământul ca fiind sacru și aveau tradiții de disciplină și dezvoltare personală și loialitate. Știți voi de cine vorbesc cu chestiile astea, cu Odin, cu Loki, Freya și așa restul familionul lui. Lor le plăcea să aibă legături strânse cu strămoșii și să învețe de la spiritele lor cum să-și ghideze viața. După care mai erau și druiții, care aveau druizi și ăia sigur îi știți, că ați mai auzit de ei la jocuri. Dacă nu, ei erau cu înțelepciunea naturii, promovând un stil de viață balansat față de natură și viața personală. Apoi ai eleniștii, care se iau după filozofiile lui Platon, Aristotel, epicureism și stoicism, având un cod de moravuri bazat pe balanță, virtute, justiție, atât cât și respect adânc pentru natură și plăcerile sexuale. Ei sunt cei care îi vedeți de obicei portretizați ca fiind hedonisti, hipersexualitate. Orice fel de însemnăm înt, să-l zică că e o celebrare. După care ai pe cei Vica, care mergeau pe principiul cu atât încât nu face rău nimănui, să facă fiecare tot ce vrea, având o filozofie a balansului și responsabilității față de mediu și sine. Filozofia lor era de "fă ce vrei" și cam atât, pentru că nu te deranjează pe tine și de ce trebuie să-ți pese. Filozofia lor fiind atât de universală încât o cam câștigat cursa timpului, sincer. Adică până și în religii oamenii exact la fel.

Așadar, observăm că oamenii, oamenii înainte nu-și făceau zei din cauza la tot felul de fenomene ale naturii sau ceva. Nu-și făceau chestiile astea din cauză că voiau calitatea vieții mai bună, ce numai acei indivizi cu titlul de zeu puteau să le-o dea. Dar hai să revenim totuși la oile noastre cu Muhammad. Într-un final, Hajar a descoperit apa. După ce a dat cu colțul de la lopată într-un anumit loc și a venit cu putere apă. Și ea repede a încercat să facă un zid de nisip în jurul ei, pentru că venea și cu presiune și tot striga "Zam zam!", adică "Stop, stop!". De unde fântâna se numește Zamzam. Fântână ce o puteți găsi în Mecca, în Masjid al-Haram, și încă funcționează. Și vă pot zice doar că are un gust interesant. Și din cauză că a fost o sursă de apă, a atras oameni care au format încet-încet o comunitate acolo. Nu cu mult, nașterea lui Isaac a fost anunțată. Și așa ajungem la zi cu detaliile despre începutul religiilor abrahamice. Vestea a mers prin toată lumea până a ajuns la Lot, adică în arabă Lut, că așa i se mai zice, un alt profet care era nepotul lui Abraham. Și cred că știți acest scenariu, cum că Dumnezeu i-a pedepsit găsiți moral și alea. Stați să vă zic de fapt cum a fost toată povestea.

Acolo, Sodoma era lângă Marea Moartă, de lângă Iordan, unde se găsește și azi piatra de sare în care cică s-ar fi transformat nevasta lui Lot. În povestea asta, deja armata Domnului mergea spre Sodoma și Gomora, numai că s-a oprit mai întâi pe la Abraham acasă. Iar în vizita aceea i-a spus că, bă, noi mergem acuma să distrugem alea două pentru că oamenii s proști și s foarte imorali. Iar Abraham le-a spus că nu toți merită să moară din cauză că nu toți din satul ăla încearcă să și-o bage în alți bărbați ca să pară că sunt mai superiori ca ei. Deci asta e diferit de a fi gay. Ok, nu se referă la gay sau ceva, se referă strict la bărbați care sunt hetero, dar folosesc actele sexuale ca să batjocorească pe alții, ca să-și arate dominanța. Pe lângă faptul că e și nepotul lui pe acolo. Și îngerii au spus: "Ok, hai că vedem noi ce facem." După care au mărșăluit spre Sodoma, unde s-au întâlnit cu Lot. Acolo, la poartă, bine, nu toți s-au întâlnit cu el, ci numai câțiva, ăia care au venit acolo să-l avertizeze să plece. Ei fiind deghizați în oameni de rând. Doar că din cauză că nimeni nu-i știa în sat și i-au privit așa și era la modul, ăștia cine îs? A mers la Lot acasă și erau la modul, auzi, dar cine s ăștia? Așa, like, hai, dă-ne să-i cunoaștem. Un pic, un pic. Și că să-i lase să se cunoască în sensul mai sexual.

Iar Lot a mers la ușă să încerce să-i convingă să se oprească și să plece. Dar ei insistau că ei chiar vor să facă cunoștință cu acei noi veniți, batjocorindu-l. Au sărit în ajutorul lui Lot, vorbindu-i pe sătenii care erau acolo și luându-i pe Lot și familia lui, fiecare de mână și fugind spre ieșire. Cât au semnalizat că trebuie să fie atacul dat în momentul ăla. Cât lui Lot și familiei lui le-au spus să nu se uite înapoi, că trebuie să fugă mâncând pământul, pentru că o să dea aia cu sulfuri peste sat. Doar că proasta de nevastă s-a stat să se uite la cât de frumos picau acolo bucăți enorme de sare peste sat care erau în flăcări. Și din cauza asta a picat piatră de sare peste ea și a omorât-o. Deci ea nu s-a transformat în sare sau ceva, ci a fost strivită de acel cup de sare.

Între timp, după ce Lot a ajuns afară, a trebuit să se hotărască încotro să meargă, pentru că casa lui nu mai exista acolo, că a fost distrusă odată cu satul. Doar că aia nu mai era problema îngerilor, pentru că ei pur și simplu mergeau în jur și distrugeau sate. Așa că le-a spus că o să meargă spre Zoar, care și așa îi prea Bela, adică prea mic. Și acuma probabil vă întrebați că, de unde știu eu că a dat aia cu sare și cu sulf? Păi, pe lângă faptul că scrie că e dat cu sare, numai că în termeni care sunt un pic mai complecși pentru o minte simplă, e destul de clar că dacă nevasta lui Lot a fost distrusă cu o bucată de sare și acea sare era extrasă din domuri de sare din Marea Moartă, noi știm deja că sarea uneori poate conține sulf. Pe lângă faptul că sulful și sarea pot exista în același loc, din cauză că în cazul nostru cu Marea Moartă se evaporă apa și deci se acumulează sulfat elemental, cum ar fi sulfatul de calciu și de magneziu. Și cam așa au făcut ei rost de ce le trebuie ca să dea foc la tot satul.

Și evenimentul ăsta a fost portretizat ca Judecata Domnului. Dar de fapt a fost pur și simplu ordinul lui să facă așa ceva. Deci nu știu, a fost mult prea romantizată situația. Dar continuând cu povestea, după moartea soției, Lot și fiicele lui au mers în Zoar. Unde, vorba a venit, că familia lui e pusă pe omorât și de frică că n-o să poată trăi acolo, fug în munți. Unde fiicele lui, dezamăgite de cele întâmplate și îngrijorate că n-o să se mai împerecheze cu nimeni vreodată, decid să-și ia revanșa pe tatăl lor, îmbătându-l și apoi împerechindu-se cu el. Contextul fiind că Lot a fost vrăjit de alcool. Dar noi deja știm că asta nu se întâmplă. Relația lui Lot cu fiicele lui mereu a fost cam de obiectificare. Și, sincer, nu știu cine a fost cameramanul la chestia asta, dar aparent a fost cineva. Și din ei au venit moabiții, de exemplu, ce și-au murit după când au venit urmașii lui Isaac pentru pământul promis.

Nu cu mult după întâmplările astea, în Elam era un rege numit Codur-Lachmar, rege al elamiților, care trăiau la dreapta de unde râul Tigru se vărsa în Golful Persic, în zona provinciilor moderne ale Irakului numite Khuzestan și Ilam. Și el era un rege războinic. Voia din aroganța proprie să arate tuturor din zonă cine e șeful și cine e masculul alfa, mergând ocazional pe la canani, amoriți, amaleciți și restul ca să-i subjuge, să-i aducă sub autoritatea lui. Și a fost război între ei practic. Și în războiul ăla a ajuns până la urmă în Bera la Lot, luându-l astfel captiv pe Lot. Și când Abraham a auzit de chestia asta, a strâns toată familia și au mers după Lot, folosind tactici militare să-l salveze și l-au salvat. Și după aceea au mers în Zion, pe românește Sion, sau rescris Salem, ce era un deal din Ierusalim. În Zion avea casa un popă care era înaltul preot al stăpânului, deci tot ăla de a lor practic. Și era denumit rege pe dealul ăla fiindcă unu, casa lui cam era acolo și doi, numele lui efectiv înseamnă "regele dreptății". Deci și e locul unde s-a făcut după templul evreilor pentru evrei când s-a extins Ierusalimul. Și oricare temple le-au făcut, au fost ambele distruse. Deci originalele nu mai prea există, doar o reconstrucție a lor să le reprezinte. Zion, esențial, însemnând fortăreață, indicând că acolo înainte de ei a fost ceva fortăreață.

Acuma, cât toate chestiile astea se întâmplă, plouă pe acolo prin jurul Palestinei. Micul Ismael plângea și îngerul a încercat să-l calmeze spunându-i că o să fie un măreț lider a unei familii întregi. Acel individ cu titlul de înger stând acolo și familie ca să-i spună că iubita aia nu-i bună pentru el. Și acuma probabil vă întrebați, no, mă, dar ce a avut tipa aia de a fost așa de nașpa? Păi, aparent, din câte a spus el, se plângea prea mult de viață. Așa că i-a aranjat el să se mărite cu o tipă credincioasă, tot din triburile yemeniților, care erau mai mixate la credință. Dar știm că în timp s-au tot așezat acolo caravane cu comercianți din cauza la apa aia respectivă și s-a format o comunitate deasupra căreia familia lui Ismael conducea nativ. Ca să mai adaug la context, trebuie să mai știți că există un nume pentru era respectivă, a treia Ismail și anume se numea era ignoranței, pe arabă fiind Jahliah. De ce se numea așa? Fiindcă pe atunci oamenii cam omorau fetele nou-născute și abuzau pe cei mai slabi și aveau rivalități de sânge.

Acuma să vă explic lumea de pe atunci, de ce asta era normalizat și lumea era OK cu practicile respective. Omorul fetelor veneau din mai multe motive. Un motiv era faptul că erau prea săraci și nu puteau să-și plătească angajamentul față de alte familii care aveau băieți. Al doilea motiv era faptul că societatea arabă pe atunci era foarte sexuală. Adică, gândiți-vă că pe lângă faptul că a descoperit că dacă și-o scot din femeie e 100% aproape șansa să nu facă copil, unul din ritualurile de venerare a zeilor includeau oferirea femeii proprii la încă șapte-opt bărbați pentru chestiuni de domeniul intimității. Pentru că dacă ați reținut ce am zis, unii păgâni puteau pur și simplu să aleagă în ce formă celebrează acei zei. Deci se ajungea de obicei la orgii și era în așa hal de rea situația încât unele femei pur și simplu s-au hotărât să nu mai poarte nimica și să meargă goale tot timpul, pentru că și așa orice bărbat le vedea și o băgau în ele. Pe lângă asta, era și foarte cald. Și asta nu-i tot, pentru că în Mesopotamia erau vândute de familie pentru bani prin actele de căsătorie, ceea ce înseamnă că familia pierdea bani. Și în unele case erau abuzate din faptul că era o povară economică, deși erau puse să fie așa de sistemul care l aveau oamenii în cap și și l-au făcut ei pentru ei.

Și acuma că știți că v-am spus că pe atunci au inventat ăștia să ți-o scoți înainte să ți dai drumul ca să nu faci copil, ați crede că, bă, e o alegere personală și e libertate și vai și nu știu ce. Dar aparent chestia asta a avut altfel de consecințe. Când femeile au aflat de chestia asta, erau la modul, "Oh my god, în sfârșit putem să avem plăcere și să nu avem responsabilitate de a face copii." Așadar, ce s-a gândit lumea? Hm, eu dacă fac acuma o fetiță, e o șansă extrem de ridicată ca să devină curvă, pentru că acuma poate să facă și să nu se știe cu cine a făcut-o. Așa că, hei, ce-ar fi dacă le-am îngropa de vii? Yap, asta era o practică destul de comună aparent, unde multe familii își cam îngropau fiicele de vii în pământ de frică că o să... Dar în caz că supraviețuiți la toate chestiile astea, pentru că se poate, ați fi aflat și ați fi mers în viața reală cu gândul că, hm, de ce să mă mai îmbrac vreodată, având în vedere că tot ce vor bărbații de la mine e corpul meu? Sau, sau dacă supraviețuia destul încât să vină războiul peste tine, ajungeai sclavă sexuală în alt regat, pentru că automat ești inamicului. Deci de ce să ai drepturi?

După aceea, bine, hai să zicem că nu neapărat devii sclavă, ci mai exista și ocazia în care mai erai omorâtă cu tot cu copiii tăi, dar asta era mai rar. Din cauză că femeia poate aduce plăcere și deci mulți, dacă nu 99% din cazuri, alegeau să le păstreze în viață doar pe ele, pe ele și pe fetițele lor, dar pe băieți îi puneau la sclavie. Și bărbații erau omorâți. Și dacă aveau noroc și erau destul de frumoase, regii le luau în haremurile lor și făceau orgii, cât ei se flexau că erau adorate de femei, când de fapt aveau doar un sentiment fals de reafirmare, dat fiind faptului că forța a manipulat sau abuzat femeile să le facă toate plăcerile. Zic sentiment fals pentru că orice trebuie să forțezi să fie pe placul tău, practic, referindu-mă strict la interesul personal din prostia în capul vostru, automat nu e ceva ce omul chiar vrea să facă. Ce e prostit să facă și deci nu e nimic adevărat sau vreo intenție sinceră în tot ceea ce face omul ăla puternic îndoctrinat. Pentru că esențial, tu trebuie să ai foarte multă putere să schimbi toată percepția întregii realități a unui om, numai ca să-l faci să facă ceva ce te beneficiază numai pe tine. Ceea ce o prostie colosală. Like, îți dai seama cât timp pierd proștii ăștia să acapareze putere să facă toate chestiile, să le aibă pentru un pic așa de timp, după care pică totul și a făcut praf umanitatea pentru câteva tâmpenii care le aveau în cap.

Dar așa ciudați și tâmpiți cum erau ei, cei mai venerați oameni din societate erau bărbații. Evident, de alți bărbați, că, dară cine altcineva? Care aveau multe femei, la fel ca astăzi. Dar la baza lor stăteau un car putred, pentru că femeile alea erau baracolate din războaie. Ba cu probleme mentale, mai rar să aleagă una cu cap. Și așa, pentru că dacă alegea cu una pe una cu cap, efectiv îi tăia capul cu sabia. Sau, în afară de asta, mai trebuia să fie neapărat și un aranjament politic sau economic, pentru că alt minte de ce te-ai măritat cu cineva? Doamne, mare ți-e grădina, dar pomii s buni, dar oamenii de aici nu. Eu zic să ți iei înapoi, dau retur, nu știu cum facem, dar ia ți-i pe toți și du-i înapoi de unde i-ai făcut. Dar pe lângă asta, virginitatea ca și concept există și înseamnă fată tânără. Dacă e să dau cu zarul, totuși, ar fi în jurul vârstei de 10-15 ani, începutul, deși se referă un pic mai mult de atâta, depinzând de cât de mult stai nemăritată. Pentru că pe atunci se lua vârsta biologică, adică de când puteai să faci copii, că atunci ești bună pentru măritat. Nu se lua după chestia gen, a, păi ai numai 15 ani, cum să faci copii? Deci pentru ei era logic că dacă vrei o copilă mică, păi de ce nu? Adică poate să facă copii, deci ar trebui să fie pregătită, pentru că de mică era deja obișnuită și așa și cu chestiile sociale și cu îndatoririle proprii și cu toate chestiile astea. Nu, nu prea aveau școală la care să meargă și așa. Deci dacă vă întrebați de ce era așa de normalizat să nu ne o băgăm în copii, cam de asta. Fiindcă vârsta biologică începe între 10 și 15 ani, poate un pic mai repede, nouă ani și așa. Dar termenul se referă strict la o fată tânără, nemăritată, sau în general nemăritată. Toate femeile nemăritate erau considerate virgine din cauza faptului că dacă nu te măriți, nu te fuți. Pentru că pe atunci, cum nu toți știau să și-o scoată, tot ajungeai cu copil și deci nu mai erai nemăritată și deci erai automat pusă să fii cu cineva.

Așa a evoluat cu timpul în conceptul de virginitate ca fiind o împerechere personală până și în afara măritișului. Prima oară era despre contractul marțial, după care, din cauză că lumea a învățat să-și facă propria contracepție, ție s-a schimbat și însemnăm odată cu chestia asta. Iar virginitatea era considerată o virtute și reprezenta fertilitatea și onoarea atât a ei, cât și a soțului ei. Și deci, din cauză că bărbatul avea o imagine de păstrat în fața altor bărbați ca să obțină favor, să obțină venit, să aibă o femeie, onoarea se referă prin suprapunere mai mult doar la onoarea lui, să-și mențină puterea în societate, doar că luată din reafirmarea feminină a unei fete tinere vândute lui în mare parte la schimb pentru putere personală. La mijloc, în orice sistem uman se află interesul omenirii. Așadar, din cauză că modelul ăsta de patriarhie beneficia bărbații în mare parte, care aveau autoritatea și puterea din cauza simplului fapt că au un pic mai multă musculatură pe corp, automat a devenit o normă, un standard, indiferent de ceea ce vrea femeia sau în ce sens vrea să meargă cu viața proprie. Și zic asta fiindcă era cunoscut faptul că dreptatea pe atunci nu prea exista și bărbații mai puternici mereu puneau jos până și pe bărbații și mai slabi ca ei. Deci femeile nu erau singurele ținte. Cei din putere setând standardul și cei mai slabi acceptând-l dacă n-au ce face și n-au cu ce să se opună.

Iar asta inevitabil face două tipuri de bărbați: opoziția și lingăii, adică pupincuriști. Așadar, ceva ce există până și în ziua de azi. Și de asta spun, nu toți cerșetorii cu bani că cerșesc respect și așa printr-o fațadă aparentă, apărată de ignoranță, îs de fapt cu onoare pe care te poți baza. Doar că asta a făcut alte probleme, de fapt, mai multe probleme. Doamne, pentru că acuma femeia a devenit inevitabil și automat o unealtă de răzbunare, unde femeile care erau alese de cei care o duc bine în societate erau adesea ținte pentru forțări de împerechere, pentru că vine pe principiul că e deținută de un bărbat și dacă alt bărbat are ceva cu el, cea mai slabă verigă e nevasta și copilul. Așadar, femeile nu doar că nu aveau putere, dar erau fără să facă nimic mai mult decât să respire în mijlocul problemelor bărbaților făcute din invidii și concurențe. Valoarea unei femei fiind strict măsurată în aspectul diferitelor părți ale corpului, asemenea zilei de astăzi, incluzând talie, sâni, fund, parte superioară a picioarelor, forma vaginului și estetica feței. Lucruri care aparent îs destule să pornească un război. Asta pe lângă faptul că unii, neavând prea mult noroc, recurgeau la forță să le obțină prin a face un copil cu ele și să abuzeze legea, că dacă faci un copil cu ea, automat stai cu ea pe veci. Și asta sună bine, doar dacă te gândești că poți să ai revanșă pe ăla care se forțează. Dar dacă își alegea o femeie care să-i placă și o lăsa gravidă, era o formă indirectă de măritat și o formă directă de a crea o familie abuzivă.

Iar religia asta era făcută din cauză că în comunitățile religioase ei vreau să se asigure că femeia care și-o aleg n-a mai fost folosită de nimeni. Așa că, dacă i se întâmpla ceva, pur și simplu fără să vrea, proștii planetei o condamnau, că de ce și ce-ai făcut și cum ai făcut, din cauză că ei o găsesc ca fiind atractivă și deci acuma că nu o mai pot avea, o învinovățesc. Iar lipsa individualismului la femei nu e singura problemă. Mai e și problema faptului că în tradiția evreiască, dar dacă minți că ești virgină, pedeapsa era cu moartea prin aruncări de pietre. Și oamenii își bazau conceptul de virginitate după sângele care curgea și puteai fi ușor acuzată că nici virgină de către soț în urma contactului sexual, fapt care trebuia dovedit de tatăl fetei printr-o cârpă pătată cu sângele ei, cumva sânge care trebuia să vină de știți voi unde. Așa că în caz că o făceai pentru prima oară și nu curgea sânge, adică ori fata era prea îngustă, ori bărbatul prea prost la pat, nu se termina prea bine.

Și acuma numai să combat percepția socială. După acuma, că și atunci ca și acuma, oamenii nu-i cunoscuți numai prostii. Nu-i ok s-o bagi dacă tipa nu-i udă. Și dacă nu-i udă, e doar durere. Așa că să știți de ce unii sunteți înșelați din motiv că sunteți prea buni la pat. Opusul e adevărul, că toată definiția asta de a fi bun la așa ceva vine din cum o faci pe ea să se simtă, nu cum te face doar ea pe tine să te simți. Și ca s-o faci să se simtă bine, trebuie să înțelegi ce-i dă plăcere și nu ai cum să înțelegi asta dacă nu-ți pasă de ea în primul rând. Așadar, dacă erați născute în anii religiilor păgâne sau abrahamice, mai ales în peninsula arabă, erați abandonate de părinți prin deșert, aruncate pe la 12-20 de ani în fântâni, îngropate de vii în pământ sau mute cu pietre dacă mințea că sunteți virgine, date pentru bani familiilor ce aveau băieți, fiind forțate să iubiți și să le dați plăcere, iar fiicele voastre să fie date prietenilor lui să-și facă de cap, sau ajungeți nevasta uneia care vă care se forța asupra voastră în grup, pentru că ăsta era considerat rolul vostru în societate. Adică sexul pentru plăcere, procrearea pentru prestigiul social și vânzarea voastră pentru a avea părinții voștri sau părinții celuilalt bani mai mulți.

Între timp, dacă te nășteai băiat, era super în familie pentru că însemna că dai sângele familiei și numele mai departe și mai ai și dreptul la un job. Acuma, dacă vreți să vă uitați la practicile de astăzi cu schimbatul numelui femeii la căsătorie și cum bărbații vor fi nu fiice, exact aceeași chestie. Și în lumea de acuma, nimic nu s-a schimbat de pe atunci, decât cât de brutali suntem asupra chestiilor respective. Pe atunci, ca și acuma, oamenii nu-și dădeau seama de ce practic sunt OK și ce nu, fiindcă le pasă în mare parte doar să se simtă ei bine, să facă ce au fost învățați de părinți și forțați probabil de prieteni și sistem să lase totul să curgă de la sine, să nu-și bată capul, să nu simtă vină că-i incomodează și e mai ok să râzi și să-ți bați joc, să te simți în ton cu toți proștii decât să fii om. Responsabilitatea socială fiind aruncată pe geam fiindcă e inconfortabilă și nu se simte nimeni bine să facă ce-i drept, pentru că îi pune într-o poziție în care societatea să-i judece prin modul de gândire promovat. Și dacă oamenii s proști, n-o să încerce să înțeleagă sau să asculte, ci judecă după prostia lor ca să nu oftică pe nimeni care le dă reafirmarea că e ok să creadă ce vor și să gândească ce vor, nerealizând că mediul și societatea e totalul nostru mental de percepție și înțelegere.

Așadar, dacă alegem să fim corupți, alegem automat nedreptatea. Iar asta automat inevitabil duce la un conflict, dacă nu internațional, atunci foarte local, pentru că chestia asta a dus la balamucul cu rivalitățile de sânge, unde practic familiile și triburile, adică tot familiile care s-au făcut triburi, practic își forțau copiii să se bată între ei și să se urască din diverse motive, unele mai serioase, altele mai puerile. De unde a venit estetica care o cunoaștem și azi de iubiri interzise din două clanuri sau na familii rivale, chit că sunt normale sau regale. Adică, gândește-te că vii pe pământul ăsta și te gândești că părinții tăi sunt cele mai drepte ființe de pe pământul ăsta, numai ca să te trezești că îți dau o percepție greșită despre cineva și tu ajungi să urăști pur și simplu că ți-o spus ei. Pe acel cineva, te îndrăgostești de cineva din familia lor și prin asta să-ți dai seama într-un final, pentru că de obicei numai așa îți dai seama, că al minte toți oamenii care merg prin chestia asta, aproape nu ies mai niciodată din basul propriu. Că, bă, eu m-am născut pe pământul ăsta, numai ca ăștia care s așa zisi părinți ai mei au profitat de pe necunoștința mea ca să-mi formeze o realitate în care eu îi urăsc pe oamenii ăia fără niciun motiv. Și mulți ați crede că nu facem asta în ziua de azi, fiindcă suntem cică mai civilizați. Cât noi efectiv trăim într-o eră când adevărul trebuie să fie pe placul cuiva și deci omul vrea ca adevărul să-i fie oarecum îmbrăcat în diverse vestimentații ca să-și trăiască fantezia nebunul, nu să privească faptul în față să se schimbe în mai bine. Dar în fine, asta e doar una din multe predici care o să le auziți pe timpul materialului. Așa că pregătiți-vă să fiți spălați cu apă rece.

Revenind totuși la povestea noastră, din partea lui Ismael a venit încă 12 fii, care i-au avut aceia fiind nepotul Kedar, Adbility și Kedem. Dintre ăștia din Kedar au venit Kedarții. Iar din ei au venit Adnanenii, făcuți de omul numit Adnan. Și din el a venit Maad ibn Adnan, ce l-a făcut pe Nazar, care l-a făcut pe Chanan, care l-a făcut pe Mudrian, ar, care l-a făcut pe Al-Harit, care l-a făcut pe Fir, care l-a făcut pe Malik, care l-a făcut pe Chilabas. Oprește. El a făcut după aceea tribul Caișilor, din care a venit Muhammad mai încolo. Ce dar nu credeți că nu vă vin aici cu toată linia lor genealogică? Nu. De fapt, stai, că mai sunt din Kilb a venit Abd Manāf ibn Kusai, care l-a făcut pe Hashim ibn Abd Manāf, care l-a făcut pe Abdul Mutalib ibn Hashim, sau Hm, care l-a făcut pe Abdullah ibn Abdul Mutalib, care l-a făcut apoi pe al nostru Muhammad, care era Muhammad ibn Abdullah. Iar pe maică sa o chema Amina. Micul Muhammad s-a născut în Mecca în jurul anului 570. Luna exact a celebrației variază, că ei au calendarul diferit. Iar ziua specială se numește Maulidia. Taică-său într-o călătorie de muncă a murit de boală și nu l-a cunoscut niciodată. Iar maică-sa a murit și ea de boală după șase ani, când venea de la mormântul soțului ei. Așa că a mers să fie crescut de bunicul lui, Abd al-Mutalib, care după doi ani a murit și el, când micul Muhammad avea deja opt anișori. Așa că a fost crescut după de unchiul lui, Abu Talib. Iar faptul că el era orfan era ceva des întâlnit pe vremea aia, din cauză că medicina nu era prea dezvoltată pe atunci să acomodeze o naștere, darămite să vindece oamenii de o răceală pe aici pe colo. Acuma depinde un pic și de severitate, precum e și în epoca modernă. Norocul era că Muhammad avea sistemul imunitar destul de puternic. Și așa a dus o viață destul de grea, dar sinceră, ca negustor, aducându-i. Apropo, în ebraică și arabă, Amin înseamnă adevărat, confirm sau suport. Și de asta se folosește la biserică după ce zice popa ceva pentru că e o confirmare. Gen, bananele sunt galbene, Amin. Iar cuvântul provine din ahen sau ahm, mai încolo folosit de arabi ca amim. Iar simbolistica cuvântului în context e că vrei să primești favorul stăpânului din cauză că ești de acord cu el. Echivalentul modern a dat din cap la orice zice șeful ca să-ți mărească salariul. Dar Muhammad, fiind persoană de încredere, liderii tribului lui se certau pe care trebuie să onoreze reconstrucția Cabului. Pentru context, trebuie să vă zic, Cabul fiind într-o zonă cu cutremure și inundații, a avut multe reconstrucții de-a lungul timpului. Doar că în tinerețile lui Muhammad, ei voiau să refacă din piatră vulcanică venită doar.

de la meteoriți. Totuși, mie îmi place să zic obsidian, pentru că cam asta era. Ei o numesc totuși piatră neagră ce se regăsește în meteoriții comuni. Contextul spune că piatra căzuse din ceruri, ceea ce, da, din ce pică meteoriții. Dar aici aflăm contextul zor-stren al vorbirii, unde aparent raiul e egal cu ceruri, ceea ce se referă la univers. De până și când menționează pe Dumnezeu, se referă în mod spiritual, pe ici-colo, ca fiind universul, ceva regăsit până și în hinduism. Iar spiritual e pus în contextul intuiției proprii, al emoțiilor. Deci, pe logica lor, Dumnezeu e universul și universul lucrează prin oameni, adică prin cel ce își asumă poziția de putere deasupra celorlalți. Ceea ce ne confirmă în fapt că Dumnezeu era de fapt o persoană care justifică acțiunile și raționamentul spunând că așa a vrut universul, adică așa a simțit el de cuviință. Deși, având în vedere că are o familie genealogică, se poate să fie și ceva un pic mai comun de atât. Dar, în fine, revenind la Muhammad, a rezolvat zva problema zicând liderilor să o pună pe o cârpă mare și s-o ridice împreună. S-o pună el. Legenda spune că piatra e neagră, că absoarbe păcatele oamenilor, dar asta e doar o variantă romantizată. Piatra, v-am zis, din ce e făcută, e din obsidian. Iar după ce au pus piatra unde trebuie în Caaba, au făcut hilf al-fudul în 590, cunoscut ca legământul caișilor, prin care au jurat lui Muhammad că vor lupta împotriva injustiției. În limba noastră, alianță se numește Liga Virtuoșilor. Ceno obișnuiau să se caftească între ei, conflict care l-au mai calmat prin Banu Hashim, clanul lui Muhammad, prin el însuși. Pe atunci nu a existat exact un sistem de dreptate în Mecca. Totuși, și era destul de greu pentru o civilizație de negociatori să-și rezolve disputele înăuntru, fără clanuri sau influențe externe. Muhammad a făcut posibil faptul ăsta, totuși, gen să le rezolve problemele și disputele la doar 20 de ani. Iar la 25, printr-o cunoștință mutuală numită Nafisa, a cunoscut-o pe Khadija bint Khuwaylid, ce l-a cerut pe el în căsătorie din cauza caracterului lui, ea fiind o femeie de afaceri de succes, semnificativ mai bătrână decât el și văduvă de două ori.

20 de ani mai târziu, în anul 610, pe când perșii și bizantinii se băteau, când Dacia, care avea zona Sudului, o parte din Moldova și Ucraina de astăzi, se bătea sau primea slavi și germanici, fiind abandonată de Roma. Și pentru cei mai pasionați de animeuri, în același an, când Japonia trecea prin perioada Asuka, sub Kinmei Tennō, adică împăratul Kinmei, care a primit de la Song Wang al Coreei o statuie și scripturi despre budism. Și atunci a intrat budismul în Japonia. Iar budismul a fost înființat pe valul lui Zoroaster, dinainte de religiile abrahamice, fondat de Siddhartha Gautama, zis și Buddha, în Nepalul de astăzi, care era născut într-o familie regală și era ferit de toate necazurile vieții. Dar de el o să vorbim mai încolo. În anul ăsta, în 610, când deja dacii, după cum am spus, se băteau cu mutarea slavilor și germanicilor pe teritoriul lor, când Muhammad a împlinit vârsta de 40 de ani și stătea gânditor în Peștera Hira, de la marginea Meccăi, în luna de foc, zis și Ramadan, moment în care a venit Gabriel. Gavril, spuneți-i cum vreți voi. Eu îi spun Gabriel, arabii îi spun Jibril. A venit la el, iar el era cunoscut ca un Arhanghel. Dar cine s-arhanghelii? Păi, asta e o poveste un pic mai lungă. Dintre ei avem pe Jibril, adică Gabriel pe românește, care era diplomat, iar Mikael era cel ce s-a luptat cu un dragon în rai. Acuma, noi știm că raiul era pământul strămoșesc al lui Dumnezeu, al lui Abraham. Și din cauza inundației, știm că e lângă apa unde se varsă Tigrul și Eufratul în Golful Persic. Chiar dacă denumirea de rai a fost utilizată în mai multe contexte să descrie un loc de lux și confortabil. Și de ce contează asta, probabil întrebați? Pentru că Mikael e Ninurta, care e Hadad, care e Marduk. Și e o istorie dată din generație în generație la diverse civilizații, care le schimbă numele unui panteon politeist sumerian. Sau, după cum teoretizez eu, a unei alte familii regale care a devenit așa, fiindcă au migrat acolo sub numele de Anunnaki. Acuma, știu că sună ciudat, pentru că voi știți nu denumirea asta strict la toate conspirațiile și la tot felul de extratereștri. Dar istoric vorbind și științific, indivizii ăștia sunt, e scris despre ei. Deci, lăsați toate ciudățeniile conspiraționiste la gunoi și toate documentarele de pe History, pentru că ce ați auzit până acuma o să fie mic copil pe lângă ce o să aflați după. Și vă promit că tot o să aibă sens până la final.

Și ca să mergem înainte ușor, trebuie să vă reamintesc că anii dinainte de Hristos merg descrescător. De exemplu, dacă zic anul 200 și anul 100, anul 100 e mai aproape de prezent decât anul 200. Cât în epoca modernă, anul 200 e mai aproape de prezent decât anul 100, care e mai îndepărtat. Bun, bun. Acuma, puneți-vă centurile, pentru că devine, cum să spun, ăsta e un loc în care voi n-ați mers în viața voastră. Adad e menționat în anii 3500 înainte să fie născut Iisus, apoi dus mai departe ca Iur în Acadia, în anii 2300 înainte de Iisus. După care, în 1800-1500, vine cunoscut ca și Marduk. Și poveștile sunt una întreagă, dar evenimentele nu sunt scrise cronologic. Și fiecare civilizație care au dat-o mai departe, o rescris numele pentru diverse interese. Deci, eu le-am ordonat acuma în funcție de o cronologie, în funcție de fiecare civilizație. Întrucât, dacă mergeți voi acuma și vedeți fiecare chestie care o să spun eu, o să vedeți că cronologia e așa de împrăștiată ca un puzzle de 5000 de piese. Așadar, hai să începem să vedem de unde începe povestea asta. Iar povestea asta începe de la sumerieni. Teoria creației lor se numește Enuma Eliș, tradusă ca și "Salvarea de Haos". Și la ei totul a început de la Apsu și Tiamat, identificați ca apă dulce și apă sărată, ce ne descriu apele Golfului Persic și ale Tigrului și Eufratului. Lucrurile astea din nou s-au întâmplat înainte de religiile abrahamice. Deci, când zic de Apsu, Tiamat și restul zeilor, noi acum încercăm să identificăm care dintre ăștia străvechi au fost de fapt zeul Abraham. Și dacă îți spuneți cumva că vai, că alea-s doar invenții și că chestiile astea nu existau de fapt, voi credeți în chestii magice. Deci nu cred că aveți vreun cuvânt.

Revenind, ni se zice că din Apsu și Tiamat au venit Lahmu și Lahamu. Unde Lahmu fiind râul Shat Al Arab, și Lahamu e zona de unire a Tigrului și Eufratului să facă Shat Al Arab, care pică în Golful Persic. Deci știm cam unde au aterizat prima oară. Iar din Lahamu și Lahmu au venit An, ce înseamnă cerul, denumit în unele contexte ca și rai, și Ki, ce înseamnă și pământ sau femeie. Ambele descriind zona în jurul orașului modern din Irak, Al-Qurna. După care, din An și Ki a venit Ninhursag. Iar din An și Ninhursag au venit Enki și Enlil, familie ce s-a stabilit mai încolo în Nippur. Unde Enlil s-a forțat asupra uneia numite Ninlil să facă copii. Ea era descrisă ca zeița fertilității, fiindcă era considerată bună la pat și un pic prea proastă. Exact actul în sine, făcând clar faptul că oriunde se ascundea fata, el tot venea după ea și o găsea cumva. Iar Enlil a reușit să o lase gravidă, deghizându-se. Doamna Coastei, așa numita Eva, practic povestea adevărată a lui Adam și Eva aici vine în lumină și e total diferită de cum a fost pusă de zeul Abraham. Și acuma, nu vreau să-l fac mincinos, dar nașterea Evei a fost un pic mai diferită, pentru că ea nu vine din acel zeu Abraham, ci vine din Enki, care era bolnav. Și ca să-l vindece, maică-sa, adică Nur-sang, și-a tras-o cu el. Cu asta fiind o descriere pentru penisul lui, practic, ce a fost folosită de maică-sa ca să o facă pinti, ca să-l vindece. Mereu cuvântul "easă" din câte zic experții, e o joacă de cuvinte, un wordplay pe engleză. De-aia îl interpretez așa, fiindcă are ca și concept creația, "to make live", adică a face viață. Și nu poți să dai viață decât prin împerechere. Și după cum au mai descris și apa, până și apa în unele contexte înseamnă spermă. Totuși, Ninhursag e acreditată ca fiind născătoarea oamenilor, diferiți de zei, ceea ce aflăm că e din cauza Tabletei Destinelor, care le zice la fiecare ce fel de atribuții are din naștere. Și de-aia erau numiți "zeul AC ceva", că aveau grijă de acel ceva. Și cam asta face diferența între zeii mai importanți și cei mai neimportanți. Așa, deși trebuie să știți de pe acuma, deși o să aflați și mai târziu, de ce și cum, titlurile care le pot avea și descrierile care le pot avea sunt descriptive directe ale personalității și felului lor în care arătau. Deci, dacă cineva era denumită zeița pământului, nu doar că era fertilă, pentru că reprezintă cum chestiile cresc în ea, în pământ, practic, ci și culoarea corpului. Pământul fiind maro spre negru și, așadar, fiind o negresă. Totuși, dacă vreți să știți acuma de unde a început toată chestia cu sclavia, îi, din păcate, de la zei. Pentru că în Tableta Destinelor scria că oamenii au fost făcuți să fie sclavii zeilor, dar în principal zeul lui cel mai mare, ce avea moștenirea, adică tabletele și moșia de pe acolo. Iar oamenii erau ajutați de zei ca să aibă minimul necesar ca să îi poată sluji mai departe. Acuma, dacă vă întrebați de ce oamenii au fost puși să fie sclavi în partea zilelor, nu e mai mult despre pur și simplu a avea putere asupra cuiva, ci mai mult de faptul că oamenii înainte de ei nu erau cele mai bune persoane. Deci Tableta Destinelor mai mult asigura faptul că chestiile astea care pot fi extrem de periculoase, îs ținute sub cineva mai capabil. Ceva extrem de logic, pentru că dacă, de exemplu, nu ai nimic în cap, nu mă pot aștepta nici să știi ce să votezi, chiar dacă tu crezi că ai ceva în cap. Așadar, dacă ar fi o chestiune de ierarhie, pur și simplu ți-aș revoca dreptul să votezi. Ei bine, la fel și aici. Deci, nu se poate în totalitate lua ca fiind ceva rău.

Cronologic, totuși, după aceea s-a întâmplat o gălăgie a zeilor mai mici, care se distrau, ce l-au enervat pe Apsu, care a plănuit să-i omoare. Iar Tiamat era OK cu asta. Când află de chestia asta, el a mers să răspândească vorba la zeii mai tineri, care l-au ales pe Marduk să-i omoare pe ăștia mai bătrâni, care vreau să-i omoare pe ei. Iar el a acceptat să facă asta în schimbul puterii absolute și asta a și făcut. Dacă am scăpat de Apsu, dar aici aflăm că el e și Mikael, adică Arhanghelul Mihai, care s-a luptat cu Leviatanul sau Usumgallu, cum i se mai spune, adică un leopard descris și ca dragon sau cum e spus în sumeriană la dragon, șarpe, ce era descris ca un demon de munte cu cap de șarpe și corp de leu, adică un leopard, practic, specific zonei Mesopotamiei, cel puțin de pe vremea aia. Și aia e doar unul din animalele care sunt îmblânzite de Tiamat, fiind în total 10 la număr. Și vă zic pe scurt pentru identificări, că ele sunt descrise și ca diverse tipuri de șerpi sau ca copii a lui Tiamat. Cam cum e și în ziua de azi cu persoanele care zic la animalele proprii copii. Și șarpe pentru ei e orice are doi colți mari și cap lunguieț. Corpul de leu se referă la constituția puternică, iar aripile se pot referi și la urechi lungi sau felul în care animalul atacă cu membrele deschise, cu ghearele, sau încercând să muște. Contextele totuși diferă și unele le pot fi exagerări, gen numărul de capete, cum vedem din povestea lui Hercule de mai încolo. Totuși, înainte de Tiamat, forțele haosului erau în general orice era periculos omenirii, gen orice animal care putea fi întâlnit în junglă și care te putea vâna. Doar că din cauza asta puteai fi numit așa și dacă erai apropiat lor, pentru că zeii ăștia care au început să se bată cu Apsu și Tiamat, de exemplu, au fost redenumiți în forțele haosului. Iar Marduk, după moartea lui Tiamat, a devenit zeul suprem. Deci panteonul avea un zeu suprem care e mai măreț ca toți, pentru că deținea Tableta Destinelor ca moștenire. Din câte putem observa din mitologia lui Adad, era descris un război în rai, când Leviatanul a fost omorât, adică conflictul descris de mine înainte, la fel ca și în descrierea Sfântului Mihai și când a picat Satana sau Iblis. Și asta înseamnă că cronologic următorul eveniment de descris e ce s-a întâmplat având în centru pe Enlil. De ce el totuși? Pentru că fiecare zeu avea o așezare prin Irak, doar că ascensiunea lui e un fel de colonizare sexuală din nou, pentru că el a ajuns la putere mai mult din cauză că s-a împerecheat mai mult ca Marduk. Cum vine asta? Păi, după ce s-a forțat asupra lui Ninlil, a fost exilat în deșert, cunoscut pe atunci ca infern și în cărțile noastre ca iad, descris și în hituri indirect, ca în 71, 72 și 75, cartea 59. Și a luat-o pe Ninlil cu el, jurând să se răzbune pe familia lui pentru chestia asta. Furie, prin care a început să facă copii cu ea, să creeze zeii infernului. Unul din ei fiind Sin, zeița lunii, adică a întunericului sau a forțelor haosului, care mai încolo a păzit infernul prin niște porți. Și înainte ca arheologii să meargă să creadă că îs niște porți literale, din nou, cum fac ei de obicei, nu, nu porți literale, e un fel de chestie mai metaforică. Dar înainte ca Enlil să-și facă planul de răzbunare, a zis că-i pare rău și atunci l-au cam primit înapoi. Dar din nou, vine vorba despre povestea cu Arca lui Noe, după evenimentul ăsta, care pe atunci în sumeriană era numit ca Atra-Hasis, unde aflăm că cauza inundației, adică a potopului, a fost Enlil. Iar Noe a fost avertizat și ajutat cu sfaturi de Enki, ca să scape, pentru că el era cel mai corect om din tot regatul.

Iar după evenimentele astea urmează Turnul lui Babel, ce era un oraș pe nivele, ci era denumit în fapt "Orașul Orașelor" sau "Turnul și Orașul", pentru că era un sat pe mai multe nivele, format de inteligența pură a oamenilor, ceea ce înseamnă că stăpânul lor de pe atunci nu mai avea nicio putere. Și citesc ce a zis Dumnezeu în Geneză despre asta: "Dacă împreună vorbind aceeași limbă, oamenii au început să facă asta, nimic nu-i imposibil pentru ei." Și aici închei citatul. Și trebuie menționat faptul că singurul care a avut scris ceva împotriva oamenilor ca să nu fie mai bun ca el era Zeus. Dar ce s-a întâmplat? Nu e de fapt ca în cărțile sfinte. Povestea e interpretată de prea multe ori ca să mai aibă vreun sens, fiindcă nu se dau detaliile specifice. Deci, luându-ne după fapte, aflăm asta procedural și anume: descendenții lui Noe au fondat Babilonul, el fiind singurul care să refacă acea omenire din din zona respectivă, cel puțin. Apoi au fost prosperi, dar satul era o comemorare a lui Enki, care-l ajuta pe Noe să scape. De asta l-au făcut pe acel turn Babel. Iar Enlil, aliat cu Zeus, s-a distrus din cauză că oamenii îl comemorau pe Enki și nu pe el. Și așa au fost forțați să fugă fiecare pe unde apucă. Și așa s-a fondat alte civilizații. Și așa, dezbinați, a vrut Enlil ca oamenii să fie, ca să nu ajungă niciodată în top, deasupra lor. Doar că dorința asta nu era la fel în toți zeii, pentru că toți priveau o situație un pic mai diferit. De exemplu, Enki vrea să ajute omenirea să fie egală cu zei, cât unii ca Enlil credeau că dacă omenirea ajunge mai sus, efectiv o să fie totuși iarăși un haos. Doar că din cauza bias-urilor lor personale, din cele întâmplate dinainte ca să ajungă în Irak, pentru că o să vedeți cum cronologia e foarte imensă de fapt. Adică, dacă spun că acuma s-a întâmplat asta și apoi astalaltă, nu înseamnă că s-a întâmplat una după alta ca evenimente fix una după alta, nu, ci uneori poate chiar a durat mai mult timp să se întâmple. Deci, din cauza la bias-urile lor, ei nu știau cum să aleagă oamenii și s-au împărțit pe două idei principale: cum că omul ori e bun, la fel de bun ca zei, dacă chiar îl ajuți, ori că omul în principal e o sursă de rău și atunci trebuie ținut jos cu orice preț. Deși valoare poate fi găsită în ambele percepții, pentru că majoritatea omenirii chiar îi rea și nu prea merită mai nimic din cât are. Dar să fim sinceri, pedepsele colective nu prea funcționează. Și cât viețile multora, de fapt, chiar nu contează, viețile unora dintre ei contează mai mult decât orice. Și atunci, deși mulți când ați auzit de Enki și de șatra lui, sau de Enlil și gândirea lui, ați crede că ba una, ba alta ar fi partea cea mai moral superioară, de fapt e un pic mai gri situația. Adică, nu neapărat cea mai superioară parte și nici nu e o chestiune de superioritate, ci pur și simplu de gândire. Unde eu cred că dacă nu erau așa de aroganți, nu prea cred că se ajungea la conflictul ăsta de idei.

Iar asta trebuie privit într-un fel ca o comedie umană, pentru că atunci când v-am spus de Iblis și aroganța lui, de unde credeți că a moștenit-o? De fapt, de unde credeți că tot vestul s-a tras? O să aflați de asta mai încolo, totuși. Dar totuși, trebuie să notăm faptul că grandoarea acea derivată din prostie și mascată prin aroganță, e una din degradările mentale care duc la dezastru. Oricum ai pune-o, pentru că mereu exact același drum și omul nu-și dă seama de asta, pentru că fiecare crede că viața lui e un fel, cum să zic, personală și că nimeni nu a mai trăit cum trăiește acea persoană, deși oricine ar putea să meargă prin acele chestii sau se poate afla în situațiile lor. De asta spun că empatia îi necesară și dacă nu chiar imperativ obligatorie. Dar din cauză că fiecare îți trăiește în capul lui, e un pic cam greu să faci așa ceva. Dar revenind la turn, turnul Babel și restul poveștii, ce mi se pare foarte interesant e că orașul și turnul e o referință la piramidele cele mai vechi, gen din Indonezia, India și Peru, care erau ba sate pe nivele, ba se referea la structura centrală din sat, care era masivă. Și vedem că agricultura pe terase a influențat construcția piramidelor prin modele simbolice, care aveau la bază conexiunea între cer și pământ, după cum scrie și în povestea turnului lui Babel, cu oamenii care voiau să facă turnul până la ceruri. Totuși, doar faptul că Babel a fost construit după niște tehnologii și chestii care erau deja în Asia, dinainte să fie în Irak, ne arată un pic originea de fapt de bază a acestor zei. Și dacă analiza mea e corectă, construcțiile acelea uriașe sunt doar niște cadouri făcute în cinstea regalității sau conducerii. Iar felul în care au fost construite, sau mai degrabă timpul în care au fost construite, variază pentru că fiecare avea metodă și numărul de oameni diferit să le finalizeze. Unii nici având anumite piramide, ci diferite construcții care, observabil, se vede de ce erau așa frumos făcute și cu atâta detaliu, pentru că era o metodă de a arăta cât de mult apreciază conducerea. Și vedem aceeași narativă și în mitologia sumerului, unde e la fel de vizibilă ca în cea egipteană. Și în ambele ce e punct comun e faptul că chestiile astea au fost făcute pentru zei, iar zeii aveau un fel de înclinație spre știință și astrologie. Așadar, având în vedere studiile lor, fără universități în era aia, care erau pur personale și pe analize concrete și chestii care chiar funcționează, plus faptul că existau sclavi pe atunci, aceia fiind majoritatea oamenilor, cel puțin, asta explică unu la unu cum au fost făcute piramidele și de ce sunt așa de perfect înclinate spre anumite puncte din cer.

Acuma, motivele pentru care găsiți și o să mai găsiți piramide pe tot pământul ăsta, cât mai tot căutați și săpați și așa, îi din cauză că acești zei au fost în foarte multe panteoane și se regăsesc din nou și din nou, spunându-le povestea lor în acea zonă, dacă nu chiar, cum am văzut în anumite alte versiuni, un fel de reinterpretare a ceea ce s-a întâmplat, bazat pe cine a ajuns acum acolo, într-un fel. Pe lângă asta, umanitatea a făcut niște sculpturi din pietre impresionante de-a lungul timpului. Deci, de ce, de ce ați crede că nu a putut să dea cu unelte într-o piatră la fel de finuț pe cât putea face genitalele oamenilor? Decât dacă nu ați fost cumva victimele propagandei vestice, care vrea să acopere tot trecutul aparent. Și toate chestiile astea s-au întâmplat înainte ca Iisus să fie născut, în primul rând. Doar că și Roma, ca și egiptenii, în ciuda esteticii, nu erau cei mai ok oameni de pe pământ. Erau mult prea puși pe anexare, dintr-o dorință să se creadă mai superior ca restul. Adică, sigur au venit cu niște îmbunătățiri pentru omenire, dar nu poți acredita o civilizație nașpa pentru un lucru benefic omenirii, dacă au ajuns acolo furând de la alții, cum fac bogătanii acuma în ziua noastră. Pentru că e ca atunci când ai WC-ul în casă și zici că familia e ok, din cauza că ai acel WC în casă, în ciuda faptului că sunt probleme grave în ea. Pentru că nu e vreo diferență între barbari și romani, cum nu e niciuna între egipteni și evrei. Și deci, dacă e să aducem până și în calcul lupta civilizațiilor, de care mai avansată, care care pe atunci? Păi, având în vedere că ăștia au venit dinspre est, adică din zona Indiei, nu, nu prea ai cum să naționalizezi ceva, adică niște personalități sau anumalte invenții, având în vedere că beneficiezi pentru toată omenirea, nu pentru un grup de oameni specific. De fapt, singurul motiv pentru care contează tot felul de personalități și invenții făcute de ei în anumite teritorii, îi numai ca să reafirme ego-ul cuiva, care cumva cred că identitatea lor e direct legată de acele personalități și că ei au contribuit cumva la dezvoltarea lor. Doar că dezvoltarea e o alegere strict personală. Totuși, pentru cei mai pasionați de piramide și altfel de chestii de genul, cea mai veche găsită acuma în epoca modernă e în Visata Situs, numită Gunung Padang, ceea ce ne indică că primul val de inteligență a venit de undeva din Asia. Dar acum, hai să revenim la povestea noastră. Am terminat cu sumerienii, iar povestea continuă totuși cu grecii. La ei totul a început cu Gaia, Eros și Tartarus, adică pământ, iubire și infern. Infernul la ei descris cum că e sub pământ, unde oamenii sunt duși să fie pedepsiți. Deci, dacă nu se referă la deșert, se referă la un loc de închisoare. Iar Tartarus e parte din Hades. Hades, care e menționat până și în Biblie, doar că Hades nu-i neapărat un infern, cât e jumate-jumate, depinzând de ce și cum. Adică, acolo se spune că merg oamenii care s-au mort. Dar un om mort, de obicei, în scrierile astea, se și categoriza uneori metaforic, nu neapărat literal. Și știm chestia asta din cauză că Hades e împărțit în trei regiuni principale. Prima și cea mai bogată era Elysium, unde merg cei virtuoși și eroici, dar nu neapărat că erau și cei mai inteligenți sau ceva. Apoi era Asphodel, în care mergeau oamenii de rând, care pur și simplu își vedeau de viața lor, până și acolo. Și apoi era Tartarus, care era pentru cei care chiar erau jegoși în viață. Doar că Tartarus nu era un loc obișnuit de închisoare neapărat, ci era un loc special pentru zei, oamenii mândri și cei care au fost împotriva zeilor. Deci, înainte puteau fi pedepsiți oamenii de genul, doar că din cauza la chestiile de putere și cu mulți oameni acuma vor să scape de orice fel de repercusiune a acțiunilor, legea nu mai prea pedepsește pe cine trebuie, să zicem așa.

Și corelația între panteoanele grecești și sumeriene se cam leagă din cauza contextului întreg. Adică, Gaia ar fi Ninhursag, care face cu Enki pe Uranus. Iar ea cu Uranus i-a făcut pe cei 12 Titani. Mai ții minte unde mai era vorba de 12 persoane, 12 triburi, 12 chestii? Da, exact. Nici abrahamice, doar că pe lângă ăia 12, din cauză că au făcut incest, practic, au mai făcut și șase mutanți, adică copii cu doar un ochi și mai multe mâini și tot felul de altfel de ciudățenii. Numele celor șase mutanți descriu perfect totuși o furtună, o furtună puternică, în special brațele fulgerelor, pe cât de măreți erau ele. Așadar, putem să ne dăm seama aici că Gaia practic era Ninhursag, Eros era Enki și Uranus era Marduk. Iar numele celor 12 Titani vine tradus în următorul fel, care ne arată un fel de poveste: Oceanus e oceanul ce înconjoară lumea, din câte credeau ei. Tethys e starea pașnică a oceanului. Hyperion e deasupra și soarele. Theia e o nobilă. Coeus înseamnă explorare, inteligență și cu curiozitate. Phoebe înseamnă lună luminoasă. Cronus înseamnă timp, dar e descris ca un rege. Rhea era ceva femeie care avea rolul de reproducere. Nereus era scriba care nota tot ce se întâmplă, deci ea era pe atunci cameramanul. După care vine Themis, ce înseamnă destin divin și prezervarea tradiției printr-o carte de reguli. Ea e cea oarbă și e reprezentarea legii ziua de azi, by the way. Crius era Berbec și Iapetus era rană sau, din câte zic unele surse, Iapetus e de fapt unul din fiii lui Noe. Și vedem asta special fiind adevărat, fiindcă e exact aceeași narativă ca în Biblie, doar că sunt alte nume. Și de unde considerăm că Zeus chiar a fost Enlil, tipul care s-o forțat în altă tipă, practic, și a ajuns în infern după, ca apoi să revină, că a vrut să inunde totul. Și dacă pui toate astea 12 nume într-o anumită ordine, exact ca un puzzle, te trezești cu povestea asta că un rege cu nevasta lui, care era nobilă, și un scrib au mers într-o misiune divină prin așa-zisul lor destin divin, urmând soarele de la est la vest și luna luminoasă pe ocean sau mare, să răspândească tradiția lor, adică modul lor de gândire. Și având în vedere că a ajuns în Golful Persic prima oară, pe acolo, pe la Tigru și Eufrat, e clar că a venit pe o cale maritimă într-acolo. Totuși, din cauză că au fost nobili, sigur i-au luat cu ei averea lor. Și mai încolo l-au făcut până și pe Iapetus, pe lângă restul, ce aici vine o parte un pic mai controversată, din cauză că ei aveau handicap la ăștia, nu le plăcea că nu erau estetici cum arătau, așa că eu cam aruncat în infern. Doar că Gaia, fiind revoltată că Uranus și-a alungat copiii ăia care erau nu cum erau, a conspirat cu unul din titani ca să-l dea jos. Acel titan era Cronus, care cu o seceră de aur, simbolic, i-a făcut o ambuscadă lui Uranus când și-o trăgea cu Gaia. Și când își dădea drumul în ea, Cronus eu că am tăiat coaiele. Uf, ca să simbolizeze pe lângă faptul ăsta că și-a pierdut puterea, fiindcă nu merită să aibă copii dacă e așa de crud. Țin să vă reamintesc că Uranus e Marduk practic, deci știm ce i s-a întâmplat lui Gabriel. Și așa a ajuns detronat de propriul copil. Totuși, în urma chestiei respective, Afrodita totuși a reușit să fie băgată în Gaia și s-a născut până la urmă. Iar Afrodita a ajuns să fie cunoscută de noi ca una dintre zeițele Olimpului. Doar că mai trebuie să vă zic o chestie: Olimp nu-i în Grecia, teoretic, geografic. E acolo fiindcă acolo au fost grecii care au deținut scrierile astea și au ales cel mai înalt munte pe care să-l denumească așa. Da, asta e adevărat, dar adevăratul Munte Olimp e considerat locul respectiv, un munte unde se adunau zeii, adică nobilimea de pe atunci. Și fiind mai mulți munți descriși ca fiind măreți în mitologie, mi se pare că Muntele Olimp înseamnă doar "muntele adunării mărețe", care se referă în general la cel mai înalt munte din zona unde se stabileau ei și se adunau să facă o formă de guvernare a zonei. Deci, se poate că odată cu migrația să fi fost mai mulți munți ai adunării, de fapt, cum au fost ăla din India, de exemplu. Ceea ce mi se pare logic, pentru că, sincer să fiu, să merg pe jos sau cu căruța dintr-o parte a lumii în alta numai ca să fiu acolo prezent, aia e imposibil. Pe lângă asta, dacă e să știm ceva despre greci, ceea ce e foarte concret, e că înainte să fie cunoscuții Eleni, ce vin din Hellen, care e unul din fiii unui zeu, și înainte de el, totuși, nu prea avea ce Munte Olimp să fie în Grecia. Dar există alții în zonă. Deși e spus că în Arca lui Noe e un munte spre Turcia, la granița cu Armenia, unde debarcarea a avut loc. Dar cea mai ușoară cale să vezi ce și cum unde îi, îi să marchezi toți munții care s super înalți din Turcia, de acolo până prin India, într-o linie așa directă.

Alt lucru care îți știi concret și adaugă la analiză și teoria mea e faptul că Afrodita a fost născută în Cipru, ceea ce duce la teoria acum că în cele nouă luni de sarcină au ajuns până în Anatolia, după care în Cipru și de acolo au mers până în Cythera, o insulă între Creta și Peloponez, după care a fost dusă la Muntele Olimp, unde și-a tras-o cu zeii. Pentru că scopul ei era de reproducere, în special cu Ares, în afara măritișului ei. Totuși, de asta era o zeiță a fertilității și a iubirii și a dorințelor sexuale, într-un fel, pentru că aparent ea trebuia să fie cea mai inteligentă fată pe partea asta. Și asta e una dintre zeii care îs cei mai puțin menționați că au fost printre cei care au avut cele mai multe regate de pe planetă. Adică, sigur, când zicem Afrodita, ne referim pur și simplu la faptul că tot timpul merge dezbrăcată peste tot și se fute cu toată lumea. Dar nu-i neapărat ăsta cazul tot timpul, pentru că era rezervată mai mult pentru zei. Și pe lângă chestia asta, era printre cele mai puternice femei de pe planetă. Nu vreau să zic ceva, dar o cam uitat să menționeze faptul ăsta despre ea. O să ajungem la cum a ajuns ea să aibă toate chestiile astea mai încolo. O să fie foarte interesant și șocant de aflat. Dar, în fine, chestia e că povestea noastră continuă cu Uranus, care a fost castrat și fix atunci să născut și cele trei Furiile și cei șase Giganți. Furiile sunt catalogate ca feminine, adică ni se descrie o ceartă și simbolismul situației de după castrare, prin Megaira, Tisiphone și Alecto, adică răutate și răzbunare. Ele sunt micile soldate ale Mamei, practic, pentru că ele se ocupau și cu pedepsele în infern. Iar cei șase Giganți erau Aloadai, Enceladus, Porphyrion, Efialtes și Otus. Știu că numele astea nu înseamnă mai nimic pentru voi, dar ce trebuie să știți e că erau numiți Giganți pentru că erau foarte musculoși, înalți, aproape 2 metri, cam pe acolo. Iar tipilor le creșteau mușchi pur și simplu că existau. Deci, nu știu ce mutații aveau ei, dar aparent era, avea o construcție foarte puternică din naștere. Și dacă credeți că de ăștia nu mai există, nu chiar, chiar există încă oameni care au chestia aia genetică de le cresc mușchi fără să meargă la sală. Și nu vreau să zic că aș fi invidios sau ceva, dar viața chiar ar fi mult mai ușoară dacă mușchii noștrii pur și simplu s-ar construi singuri. Nu știu sincer unde s-au pierdut genele astea de nu știu, eficiență umană, pur și simplu, că pare că așa ar fi trebuit să fie, așa cum i-au toate animalele, dar aparent s-a pierdut pe undeva pe drum.

Revenind, după care Cronus și Rhea, sau după cum am zis înainte, regele și regina, au început să facă mai mulți zei ai Olimpului și anume: Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Hestia și Hades. După care Cronus, din cauză că a devenit un pic paranoic, proprii copii o să facă cu el cum El a făcut cu taică-su și a încercat să-și cam omoare copiii sau, pe românește, o să dea drumul în tipa aia. După care o și înghițit, ce i-a dat drumul. Deși scena e descrisă ca fiind un canibalism sau ceva, dar nu cred că era așa ceva. Dar în urma împerecherii lui cu Rhea, a lăsat-o însărcinată cu cei șase, dintre care Zeus a fost crescut în secret pe insula Creta, din cauza tensiunilor între cei doi, când vedeau că se tot nasc copii. Iar Zeus a fost crescut de nimfe, una din ele fiind descrisă ca fiind o capră. Deci vedem că într-un fel nimfele, care sunt de obicei cu natura și foarte sexuale în jurul ei, sunt demoni, zeițe numite succubi, ceea ce încă confirmă teoria acum că demonii reprezintă și anumiți oameni din societate, dintre păgâni, doar că ai o fel de caricatură a lor. Ceea ce e interesant e că începe să se contrazică cu narativa genealogică sumeriană, dar asta e doar fiindcă e prost spus cronologic totul, sau studiile sunt un pic eronate pe unele părți, sau poate chiar din cauza feudului familial, fiecare parte din familie o cam răspândit și o schimbat narativa ca să-și solidifice guvernarea și credibilitatea asupra teritoriului controlat. Oricum o fi, o luăm după ce e dat și aleg să cred că conflictul de diferență genealogică provine din feudul lor, că na, s-o tăiat din narativă intenționat.

Continuând, Zeus și sora sa Hera, s-au pus împreună, de unde ne dăm seama cine era Ninlil lui Enlil, ceea ce înseamnă că evenimentele astea nu s-au petrecut în Grecia neapărat, ci pe un teritoriu destul de vast, general, de la Mesopotamia până pe insulele grecești, a și până și în Turcia, de fapt. Pentru că ce știm că atunci când au murit Tiamat, a fost în Ugarit, lângă Marea Mediterană, și probabil e și locul unde a fost aruncată secera și coaiele, plus o călătorie evidentă de la Tigru până la Mediterană, ce marchează de ce Afrodita era prin insulele grecești și Zeus a fost crescut mai încolo tot acolo, în secret. Acum, din Zeus cu Hera a venit Hephaestus, soțul Afroditei, care l-a înșelat după cu celălalt copil, Ares, amantul Afroditei. Și Iambi sunt mai tineri ca Afrodita, apropo. Din Zeus cu Demeter vine Persephone și din Zeus cu Persphone vine Dionysus. Iar din Zeus cu Poseidon, nu glumesc cu chestia asta, nu vine nimic, dar s-a întâmplat. Iar din Zeus cu alte femei, printre care au fost prințese tot așa din familia lor, sau femei din nobilime, de unde le găsea, plus din Zeus și nimfe, au venit Atena, Apollo, Artemis, Hermes, Eris și Hebe. Alt lucru care știi despre Zeus că a condus o rebeliune împotriva zeilor vechi, numită Titanomahie. Prima instanță când vedem de ce narativa diferă, familia nouă a mers din nou împotriva celei vechi, pentru că Cronos era un tiran și era și o profeție care trebuia îndeplinită din cauza asta. Așa că fiecare parte și-a luat cine era mai apropiat și s-au aruncat la bătaie. În echipa Titanilor e Cronos, Oceanus, Hyperion, Iapetus (lui Noe), Crius, Theia, Rhea, Nereus și Tethys. Iar în echipa Olimpienilor au fost practic copiii mutanți din familia Titanilor, care au fost alungați în infern, plus Zeus, Poseidon, Hades, Hera, Demeter, Hestia, Atena, Apollo, Artemis, Ares, Afrodita, Hephaestus, Hermes și Dionysus. După 10 ani, zeii Olimpului au ieșit câștigători, iar mulți dintre titani, incluzând fratele lui Prometeu, Atlas, au fost aruncați în închisoare.

Iar în punctul ăsta al poveștii aflăm despre Ursitoare, adică Moire sau Destine. Moirele sunt cunoscute ca Moire. Eli au fost agenții lui Zeus, după ce a câștigat și a preluat puterea Supremă, de unde îl și știți ca șeful zeilor. Ce ne spus despre el e cum că nimeni nu poate să facă nimica fără voia lor și a stăpânului lor și ce decid ele practic e final, trebuie să se întâmple. Altfel o să-ți ruineze toată viața, pentru că le-ai distrus planurile, în special dacă te bagi în treburile zeilor sau în nobililor de pe atunci. Cum nimeni nu mai familia regală de atunci le știa, evident, nu aveai de unde să știi cine era de fapt și care era ținta, decât dacă erai tu însuți o țintă din diverse motive. Ele reprezentau ordinea cosmosului, pentru simplul fapt că era un top și nimeni nu le poate face nimica, pentru că nu există lege care să le facă rău, dacă le e dată imunitatea de către stăpân. Așadar, nu sunt consecințe dacă fac prostii. Și cam aia e și chestia cu ele și de ce ar fi ideea în lume cum că fiecare din noi se naște cu un destin, pentru că unul la mână, Tableta Destinelor deja zicea fiecare ce o să facă și pe lângă chestia asta, Moirele, ce erau trei femei la număr, pur și simplu aveau date un anumit număr de ordine și ele trebuia să facă chestia aia. Altfel, dacă le opreai sau făceai altceva împotrivă, efectiv cădeau peste tine. Așadar, la fel ca și în ziua de astăzi, nu ai altă cale să urmezi decât cea făcută de cei din top. Motiv pentru care s destul de sceptic despre cât de capabili au fost ăștia în unele instanțe. Nu toate, în unele. Adică, să zicem că erai un om bun dintr-un sat plin majoritar de oameni răi și ăștia pur și simplu decideau undeva cândva, că prin toate conexiunile, prin toate chestiile cu împărații, cu prințesele, cu tot felul de armate, cu tot felul de populații, să vină peste tine să te ardă și să ajungi în sclav. E și atunci destinul tău numai în mâinile tale, pentru că cum e peste tot, fiecare chestie umană e interconectată. Așadar, în ciuda zelului unora, acum că s-au născut și sunt ei cei care au pus bota la mătură, din păcate, nu așa merge destinul și lucrurile sunt un pic mai complexe decât par. De asta ele sunt reprezentate printr-un simbol a ceva țesătoare a unui covor al istoriei, practic. Totuși, aici e loc un pic de critică. Ok, spun pur și simplu că e loc de critică, pentru că având în vedere ce am aflat și ce o să aflați și voi imediat, covorul ăsta e un pic cam nașpa. Nu vreau să zic ceva, dar e foarte prost făcut. Și acuma mă întreb, chiar nu exista nimic altceva ce putea fi făcut ca covorul ăsta tâmpit să nu fie așa cum e acum? Întreb de pe acuma, ca să fie pe viitor un pic de reflecție personală, pentru că numai bătaia aia între zei arată că forțele haosului erau atât de ambigue, că toți se vedeau ca fiind partea.

Bună, adică e exact chestia care se întâmplă în viața de zi cu zi a omului, în toate planurile. Adică, faptul cum ne împărțim pe diverse idei și tot felul de estetici și tot felul de chestii. Ne tot împărțim, tot împărțim. Dar ei și-au făcut imaginea că sunt înțelepți și n-au putut doi dintre ei, în pana mea, să se gândească un pic mai din ansamblu. Știu și eu, adică a putut restul să le facă. Ok, de ce n-a putut fix chestia asta?

Dar chestia asta cu profețiile, acuma are sens. Pentru că, având în vedere că erau agenți deja puși să îndeplinească o profeție, chiar dacă nu era exact ca la carte, dar era, era tot pe acolo cumva. Cum a fost faza cu Iisus, ne dăm acuma seama cum profețiile astea erau îndeplinite sau pur și simplu abandonate.

Totuși, povestea continuă cu forțele haosului din perspectiva lui Zeus, adică prin Prometeu, într-un act de compasiune față de oameni, când le-a dat tehnologia focului. Deci noi, în punctul ăsta, așa am descoperit focul. Ei totuși aveau o tehnologie și o capacitate tehnologică în general de 10 ori, dacă nu de 1000 de ori, de 1 milion de ori chiar mai mare decât o aveam noi atunce. Iar Zeus, când a auzit de chestia asta, au făcut spume la gură, că de ce l-a, că de ce îi ajută pe oameni dacă i-a fost așa zis de mică. Bă, oamenii au fost făcuți să-i slujească. Cum a gândit-o Prometeu că asta ar fi vreodată o idee bună?

Și doar ca să vedeți un pic comparația, numai invenția focului le-a dat acces oamenilor, nu doar la a face mâncare gătită, ceea ce zeii deja mâncau, dar omenirea nu prea. Dar în același timp, le-a dat și accesul la arme, ceva ce Hefaisos deja făcea din diverse materiale, gen din aur, din tot felul de minereuri de astea.

Așa că, ce s-a întâmplat cu Prometeu? Zi că Zeus l-a legat de o piatră și le-a dat cu ceva să atragă vulturii și l-a lăsat să-l tot ciugulească în mijlocul nicăieriului.

După aceea, Zeus l-a făcut pe Hercule, numit și Heracle, cu Alcmena, o femeie din rândul oamenilor considerați inferiori. Și dacă vă întrebați de ce o ales-o pe asta, deși el a zis clar că, bă, nimeni să nu se mai împerecheze cu oameni. Păi pentru că era foarte frumoasă. Astfel vedem ipocrizia lui Zeus.

Practic, iar cum a reușit el să se bage în Alcmena a fost un plan teribil de tâmpit. I-a spus lui Temis s-o distrugă pe Hera, soția lui, ca să poată s-o lase pe Alcmena gravidă. Și ca să fie și mai tâmpit totul, Zeus i-a dat numele lui Hercule simbolic, ca gloria lui Hera. Cam asta înseamnă Hercule.

Și să zicem doar că chestia asta a făcut-o pe Hera foarte geloasă și răzbunătoare. Și pe bună dreptate, totuși, pentru că a vrut efectiv să scape de ea din viață ca să și-o tragă cu alta fără să fie ținut responsabil. Așa că Hera, din cauză că el și așa s-o băgat în Alcmena și chestii, o trebuia să trăiască că de atunci încolo în familie cu rușinea că, bă, na, soțul ei a făcut copil cu alta. Deși n-aș considera neapărat o rușine. Chestia asta se aplică strict pentru oamenii superficiali. Mie mi se pare mai mult că tipul a fost tâmpit și el îi devine mai mult decât ea sau ceva. Nu știu exact cum funcționează rușinea la majoritatea oamenilor cu chestiile astea. Dar e ca atunci când vezi o persoană dezbrăcată, nu-i nimica special sau nașpa despre chestia asta, e pur și simplu corpul lor. Ca ființă ce e rușinos, totuși, e să pui persoana în în ipostaza de a fi dezbrăcată în scopul de a-i face rău. Da, aia îi rușinos. Dar din nou, persoana aia, din cauză că e victimă, n-are ce și cum să, n-are de ce să fie rușinată.

Totuși, din momentul ăla, familia s-o cam spart așa la ei. Dar chiar și așa, viața lui Hercule a mers mai departe. Pentru că, deși Hera era foarte agresivă cu el, atât verbal cât și fizic, el a mers să se căsătorească cu una dintre fiicele unui rege grec numit Creon din Teba. Teba era în Grecia, apropo. Doar că, din cauza lui Hera, care tot îi punea bețe în roate și l-a abuzat constant, a luat-o razna într-o criză existențială prin care și-a omorât nevasta și toți copiii. După care a regretat asta, numai fiindcă a realizat că a fost dus de disperarea să trăiască ca tot omul și nu a putut. Fiindcă norocul vieții i-a spus să fie urât de o nebună, când el n-avea nicio treabă cu relația ei neapărat. Bine, în afară de posibila moștenire care trebuia s-o împartă, dar nu cred că asta era sursa geloziei ei.

Așa că, după ce a regretat și și-a dat seama de cele întâmplate, a mers la oracolul din Delfi, loc care există și în ziua de azi, ca să ceară iertare și ghidare. Dar iertarea aia avea să fie dată doar dacă făcea misiuni la regele din Teba. Deci Hercule a fost ca un fel de CJ al nostru din 2003. Dintre toate misiunile lui, ce ne interesează pe noi e Misiunea a 11-a, în care a trebuit să fure mere dintr-o livadă din zona de nord a Mării Egee. Și de ce mă interesează asta în special e fiindcă aici e vorba de unde ar putea fi Atlantis. Deci are legătură cu povestea lui Platon.

Și mi-am dat seama de chestia asta din cauză că în Teogonia lui Hesiod, grădina era păzită de Hesperide, care s-au în aceeași zonă unde era și Medusa, ce a fost forțată într-o împerechere de Poseidon și ajutată de Artemis după să facă orice bărbat se uită la ea în piatră. Locații unde se aflau și Gorgone. Loc unde Perseu să trebuia să meargă urmând vântul de Nord, numit și Meltemi în ziua de azi, care era prezent în zona Mării Egee. Iar nimfele de Nord l-au ajutat. Ele erau numite Hyperboreene. Totuși, ce erau foarte bune cu arcul, cu incident Artemis e și ea foarte bună cu arcul și a fost născută din relațiile lui Zeus cu niște nimfe din Delos, unde își avea cultul Artemis. Iar unde sunt nimfele Hyperboreene e considerat marginea lumii de Nord sau mai degrabă marginea regatului lor. Pentru că Pământul poate însemna și moșie, deci regat în sine, care îl ocupă. Și având în vedere că Delos nu era marginea Pământului în niciun sens, era pe atunci, în fapt, în zona de nord a regatului, pentru că până acolo au ajuns ei.

Problema era că Hesperidele erau de Vest și insulele din jurul zonei respective erau considerate ținuturi, pentru că erau independente de o masă de pământ enormă. Dar uite faza, vântul de Nord bate tot spre Creta. Și dacă luăm estimările în calcul a sfârșitului regatului, vestul regatului anoni se sfârșea pe Insula Creta, practic. Așadar, din teoria mea, cel puțin acolo ar fi fost grădina unde Hercule a mers să se întâlnească cu Atlas să-i dea mere din pomul lui, care erau foarte bune. Așadar, dacă știm unde e vestul, știm unde e Grădina și știm la ce se referă în a zecea misiune unde trebuia să fure vacile lui, unul din cea mai vestică parte a insulei, unde a făcut el stâlpii lui Hercule. Un alt indiciu e că insula era numită Erite, adică roșu, de descripția vacilor ca fiind roșii. Și ghiciți ce insulă are din când în când pământ roșu? Exact Creta, a cărei sol e lateritul, care îi schimbă culoarea din când în când. Dar nu vă gândiți că e pe toată insula sau ceva.

Dar cronologic, după muncile lui Hercule, după ce l-a eliberat și pe Prometeu, acesta ca recompensă i-a zis că va urma o răscoală împotriva stăpânilor adunării, adică a zilelor olimpice, și că giganții n-au speranțe să câștige din cauză că-s mai inteligenți și avansați ca restul. Așa că, dacă e chemat de Zeus să lupte de partea lui, pentru că va primi ceea ce și dorește, ceea ce a și făcut. Giganții s-au revoltat din cauză că erau prea corupți și aroganți stăpânii adunării și au mers să încerce să-i detroneze, dar au eșuat. Iar Hercule și-a stabilit reputația ca fiind un erou al Olimpului, din cauză că a fost de partea care câștigă. Deși ar fi fost mult mai câștigat să omoare pe Hera, luptând pentru giganți, pentru că într-o oarecare măsură ar fi reușit să-și răzbune apropiații. Deși atât el cât și Hera n-au fost cele mai bune personaje din câte putem observa.

Și așa, viața lui Hercule a fost un șir de evenimente tragice. De la nașterea lui, au fost tot atentate să-l asasineze. Apoi și-a dedicat viața făcând tot felul de lucrări care aproape l-au omorât. După care a luptat în speranța că va trăi pe veci, ceea ce n-a făcut. Fiindcă din paranoie, a doua lui nevastă, având un fel de frică că poate o să-l înșele, a decis să-l omoare cu otravă, numai să regrete după și să-și ia și ea propria suflare.

Și înțeleg și pe Hera cum a fost, doar că chestia e că era prea, prea băgată în capul ei și prea băgată în normele lor de zei, ca să poată să-și dea seama că face un lucru rău.

Și așa, după chestiile astea, din cauză că oamenii au rămas nemulțumiți că zeul și zeii Olimpului au câștigat, nu i-au mai respectat. Iar Zeus s-a zis că ei sunt imorali și aroganți pentru asta. Așa că a decis să-i înece. Sincer, râd de cioapa spartă, dar în fine.

Deci, atât în panteonul sumerian, cât și în cel grecesc, cât și la acel Abraham, se menționează din nou și din nou cum zeul principal a inundat lumea. Și știm că după inundație, Deucalion și Pyrra au început să repopuleze zona. Cât zei au înconjur continuat să-și facă de cap. Și știm că copiii lor nu au fost de fapt Eleni, cei care se numesc așa din cauza unui copil numit Helen. Pentru că povestea Abraham zice că copiii lor au mers spre Levant din zona canalului, mai încolo, trăind în zona Mesopotamiei. Așa că eu unul estimez că e vorba de un alt Helen și anume Elena din Troia, din era miceniană, adică 1700-1600 înainte de Iisus, cu vreo 1000 sau 1000 și ceva de ani mai încolo. Așa că deducem că există înainte de era miceniană diverse populații în zona Greciei, atât cât și vedem că există un grup de oameni puși să colonizeze totul, cât se credeau mai presus sub titlul de zeu.

Întrebarea rămâne încă de ce. Asta o să rămână totuși de văzut. Până atunce, Elena din Troia a fost făcută de al nostru Zeus. Cum a fost făcută? Deci Sparta practic avea o regină. Bun, bun, și el s-a dat la regina asta și a făcut-o pe Elena. Și din cauză că Menelau era și el descendent de la Zeus, i-a dat-o lui să-i fie regină.

Între timp, la nunta forțată a părinților lui Ahile, da, acel Ahile, Eris, da, din nou acea Eris, pe care o cunoașteți de la Sinbad, bine, varianta reală, nu aia fictivă, nu a fost invitată la nuntă. Așa că a decis să le distrugă familia. Ca de parcă nu era destul că Afrodita a fost enervată înainte de faptul că a uitat unul din regii Spartei să-i dea atenție, care i-a dat trigger la ego să zică că toate fiicele care o să le facă o să fie curve și toți o să le știe. Sau Hera, care din cauză că a auzit pe doi că se laudă că se iubesc mai mult ca ea și Zeus, ceea ce, sincer, na, e cam adevărat, a pus-o pe Eris să-i dezbine. Și a mers, fiindcă chiar erau foarte proști. Ceea ce nu știu dacă neapărat ceva rău că a pus-o pe Eris să facă chestia asta sau nu, pentru că i-a pus pur și simplu să concureze unul cu altul. Și după ce a pierdut bărbatul provocarea, a mers la sora soției lui și s-a forțat în ea.

Doar că Eris nu era chiar așa de malefică. Era mai mult haotică. Nu prea era ea pusă decât pe, ok, poate era competitivă. Asta e adevărat, dar în rest nu știu neapărat dacă chiar e, chiar putem spune că e rea. Cum nu putem spune nici despre Hades că era cel mai urâcios om de pe pământ, deși aș înțelege de ce, lucrând cu atâția oameni, ar fi nervos constant.

Și cum totuși, mai exact, a distrus Eris familia lui Ahile? Păi a pus un număr pe care scria pentru cea mai frumoasă. Și și Hera, Afrodita și Atena l-au văzut și se gândeau fiecare că, păi, eu îs clar. Bine, chestia asta e un pic tâmpită, pentru că ar fi trebuit să facă chestia aia cu, eu îs, eu îs, știi, din cauză că s-competitive într-un mod drăguț. Dar nu, ele chiar s-au luat de păr. Așadar, cum să rezolve disputa asta decât dacă întreabă pe cel mai sexy tip din zonă, de care e cea mai sexy dintre ele? Dar cu o alegere gen, numai una poate să fie aleasă. Și fiecare i-a oferit ceva ca să-l mituiască, ca să zică că ea îi. Ceea ce nu-i prea corect. Dar având în vedere mentalitatea lor, nu mă surprinde deloc.

Acel tip fiind nimeni altul decât Paris, ce s-a trezit între trei zeițe care îi întreabă că pe ultimul prost. Efectiv l-a întrebat chestia asta. Și da, Atena i-a oferit înțelepciune, Afrodita pe Elena a regelui, iar Hera i-a promis putere politică.

Înainte să continuăm povestea, totuși, trebuie să știți cum a trăit el practic sau ce i s-a întâmplat în viața lui. El a fost fost fiul lui Hecuba cu Priam. Doar că Hecuba a decis să-l abandoneze pe muntele Ida, din cauză că a visat o chestie cum că o să fie cu o torță și o să distrugă Troia, practic, din câte o spus înțelepții locali de pe acolo. Dar acolo l-a găsit un cioban care a avut după aceea grijă de el. Și între timp, cât a crescut și a câștigat titlul de Alexandru, ce e format practic din cuvintele Alexo și Aner, adică protectorul bărbaților, deși era doar o zicală pentru faptul că el își proteja foarte mult prietenii și turma. Până într-un final când au auzit de faptul că el e încă în viață și așa a fost reintegrat iarăși în familia regală.

Acuma, de ce l-au întrebat pe el despre care e mai frumoasă, deși a fost dată mită? E din cauză că a mers mai întâi la Zeus și după aceea Zeus le-a trimis la el, pentru că până la urmă trebuia s-o aleagă neapărat pe nevastă. Altfel nu ar fi fost corect. Dar aflase el așa din gură în gură faptul că Paris era destul de drept, atât de drept încât o trebuit să vină cu mită la el. Și dintre toate mitele, a fost la modul că, bă, Afrodita parcă o să-mi o dea pe tipa aia a lui Menelau. Și deci, gândind cu partea dintre picioare, efectiv a ales-o pe Afrodita și a dat mărul ei.

Și ce a spus Afrodita? Hai să mergem în Sparta să ți-o luăm pe Elena. Cum? Hai să ne prefacem că e o delegație diplomatică. Și așa, cei doi, nu Paris singur, au furat-o pe Elena. În timpul în care se întorceau spre Troia, totuși, au fost tot felul de perturbări ale mării din cauza vremii, așa că au făcut un detour până în Egipt. În Egipt i-a așteptat Proteus cu brațele deschise, când a auzit că vin. Numai ca apoi să afle că ăștia au răpit-o pe Elena. După care Proteus s-a luat de cap și era la modul, aoleu, ai încălcat Xenia, adică legea în care dacă tu primești pe cineva, ambele părți n-au voie să-ți facă rău și nici tu lor. Și având în vedere că Paris vrea să meargă acasă, Proteus ce s-o gândit? Hai să-i dăm o tipă care arată ca Elena, de nu Elena. Și așa s-o întors în Troia cu o Elena falsă.

Asta cât Agamemnon n-avea probleme cu Artemis, care cam sabotat flota, de ce? Pentru că tipul se credea mai bun la vânătoare ca și ea. Așadar, ca să nu-i mai saboteze flota, ea i-a spus lui Agamemnon că, bă, dacă tu vrei să mergi de aici, păi trebuie să-ți sacrifici fata. Așa că el, în loc să-și ceară scuze și să-și prețuiască viața lui fiică sa, o dată o să fie sacrificată Artemis. Când și-a dat seama că tipul e efectiv nebun, ce a făcut? Atunci când a venit la altar, a prostit-o că cică o să se mărite cu Ahile. Atuncea Artemis o trebuia să-i spună că, bă, da, că tu te-o cam dat la schimb cu totul pentru un aliat al lui. Așa că să o salveze de prostia lui, tatăl a înlocuit-o atunci cu altă ființă, din câte spune, era o căprioară și a dus-o în Tauris, unde avea să fie preoteasă. Doamne ajută că o salvat-o, că bă, prost a fost omul ăla.

Dar numai să vedeți cât de adâncă e situația asta cu zeii și cum își aleg părțile. De exemplu, Hera l-a tras până și pe Ahile în bătaia asta. Deci poate că din perspectiva, dacă voi trăiați pe atunce, vi se părea că, bă, iar s-a certat Agamemnon cu Priam că i-a furat fata, nu știu ce, nu știu cum. Da, dar în același timp, zei erau pe o parte și pe alta a conflictului. Și totul a început de la mândria celor trei. Pe lângă asta, nu știu de ce Afrodita s-a gândit vreodată că poate să dea un om pentru alt om. Și inevitabil, chestia asta a dus la Războiul din Troia. Deci ce pot spune acuma, totuși, e că mai mult Afrodita e responsabilă pentru chestia aia decât oricine altcineva. Și da, știu, Eris a început, ea a venit cu chestia asta. Eris își bătea joc. Ce legătură are Eris cu chestia asta? Dar cam așa s-a ajuns la Războiul din Troia.

Din păcate, pe timpul ăsta, totuși, aflăm că Resus era regele Traciei, iar el era fiul unuia dintre Titanii originali, unde aflăm faptul că familiile regale în primul pas au venit din dintr-un fel de combinație a zeilor cu oamenii sau pur și simplu de la ei. Totuși, mai încolo grecii o să treacă printr-o eră întunecată și cea elenistică, ceva ce nu ne mai interesează totuși deocamdată. Ci altceva ne interesează: orașul pierdut al Atlantidei.

Acuma, în povestea lui Platon cu Os și Critias, nu știu exact cum au fost traduse manuscrisele, pentru că sunt cam contradictorii, fiindcă menționează locuri și apgrafice care nu prea cred că erau foarte cunoscute cu 9000 de ani înainte de Platon, când deja se cunoșteau zonele astea. Adică mențiunea Atlanticului și a Elenilor e efectiv inexistentă. Deci o iau ca un semn că informația a fost rescrisă în vreun fel. În consecință, îmi iau liberul arbitru să interpretez eu. Pe scurt, cum sună legenda și anume: acum 9000 de ani înainte de anul 600 înainte de Hristos, atât grecii cât și alte națiuni reprezentate sigur pe atunci ca state, nu ca sate-stat, cumva, pentru că erau sate, nu erau orașe, s-au bătut cu atlanții, care erau puși pe colonizare neprovocat de nimeni. Unde erau ei? Păi există o insulă unde erau stâlpii lui Hercule, adică ăia făcuți în a zecea muncă, de care am vorbit. Deci lângă Creta, undeva.

Și spune clar că Creta avea un port care te ducea către un continent imens, mai mare ca Asia. Iar lângă insula aia mai erau și alte insule, cam cum e zona din jurul Cretei. Și spune despre Atlantis că era o putere măreață care guverna atât insula aia, cât și Marea Mediterană și câteva părți din continent. Și a încercat să subjuge oamenii, ceea ce vedem clar din narativa panteonilor. Adică observăm cum anumiți ăștia vin din apă, din Est, au stăpânit o parte din continent, au ajuns în Cipru și apoi în Creta și au încercat de-a lungul timpului să pună pe alții sub ei. Ceea ce e o poveste ce a ținut aparent cu timpul. Și culmea, că cei ce au venit din ei, din ce se zice în povestea aia, au reușit să-i învingă în ciuda diferenței de putere și se eliberează cumva zona Cretei.

După care a venit un cutremur puternic ce a izolat o porțiune de apă la care nu poți ajunge decât dacă mergi, fiindcă aparent poți să mergi acolo. Cât în poveste se zicea despre faptul că e tasat, ăla e un fenomen natural ce se întâmplă în zona Cretei, în arcul elenic, seisme care se întinde de la Grecia la Turcia prin zona Cretei. Iar a tasat un pământ e contradictoriu în context, odată cu întreaga scufundare a Atlantidei. Tasarea în contextul nostru se referă la faptul că s-a întins mai mult insula și din cauza asta a oprit accesul la un corp de apă. Dar Atlantisul totuși se referă la așezarea de pe insulă, că pe vremea aia numai sat putea fi, sincer, ceea ce e diferit de un loc, dami un continent sau ceva. În primul rând, iar așezarea satului era pe unde a săpat Hercule stâlpii. Știind că asta a fost la un munte, cutremurul se poate să fie provocat o alunecare de teren care, pe când se băteau între ei, a picat cum ar veni pământul peste, sau s-a creat o mini crăpătură care i-a făcut pe cei din armată să pice în groapa făcută de cutremur, ce în timp a fost acoperită de pământ. Evident, fiindcă zona Cretei e seismic activă.

Iar alt indiciu e faptul că Poseidon a fost născut pe Insula Creta, care a luat-o ca moștenire, insulă care a fost exagerat numită la fel de mare ca Asia și Libia combinată, când nu e de fapt așa. Și mai și zice clar că Atlas o primit moștenire acolo, după același Atlas la care merge Hercule. Atlas și era cu astronomia, deci are sens să fi fost lângă un munte, pentru că din câte observam, zeii și munții cam merg mână în mână. Dar până să aflăm și restul poveștii, trebuie să vizităm Egiptul și aztecii.

Și având în vedere că egiptenii existau de ceva vreme, din ce se zice în povestea zisă de Platon, hai să explorăm mitul lor a creației. La egipteni, totul începe exact la fel ca la sumerieni și greci, cu apă. Doar că aici observăm din prima denumire a apei ca fiind un abis. Și povestea se extinde tot la fel cu zeități care reprezintă pământul și cerul, adică Atum, reprezentând Calea de Vest, luată din Est pe ape, ajunge într-un loc, dă naștere la Shu și Tefnut, care dă naștere la Geb și Nut, care Shu i-a despărțit și că se mențină armonia cosmică. Deci observăm anumite influențe și gândiri despre cosmos similare sumerienilor. Iar Geb și Nut au dat naștere la Set, Neftis, Osiris și Isis. De unde Osiris și Isis au devenit soți, la fel ca Set cu Neftis. Și din Osiris cu Isis a venit Horus, care s-a bătut cu Set pentru tronul Egiptului.

Aici cred că dacă dați video pe YouTube o să se audă ca de parcă fac rap ca Eminem, dar nu chiar așa au fost. N-au ce să fac. Și acum, hai să le cunoaștem povestea. Mitologia egipteană e împărțită pe ordinea cronologică în care s-au înființat satele de pe atunci, numite cronologic pe baza înființării lor: Heliopolis, Hermopolis, Memphis și Teba, ce traduse în ordinea asta înseamnă stâlpul celor opt mari puteri. Și stâlp mai poate însemna simbolistic stabilitatea celor opt zei creatori, referindu-se la drumul făcut pentru crearea așezărilor din regiune. Deci avem deja în tipar cum miturile creației nu se referă la creația omenirii neapărat, precum ne-a fost spus să credem, ci se referă la înființarea așezărilor în anumite zone. Și modul de exprimare folosit în creație are la bază universul. Pe atunci, universul era planeta noastră, soarele și luna. Deci când se referă la univers, se referă la experiența personală de naștere și creare a altor oameni, numai că e un pic mai romantizată, gen și a deschis ochii și atunci, vai Doamne, s-a creat și universul, din cauză că l-a văzut. Și apoi a făcut pe alții din el, care seamănă cu care se seamănă cu chipul lui, pentru că sunt părinții lor, practic. Adică, uite, în Egipt, cei ce l-au înființat sunt cei opt Oad, adică patru bărbați și patru femei, toți fiind considerați misterioși. Ăștia practic fiind cei opt stâlpi ai puterii.

Și dacă vă gândeați că erau pe acolo singurii sau ceva, nu. În Sudan și Eritreea de astăzi erau deja Cușiții și evident că s-au bătut cu ei la un moment dat. Până acolo, totuși, cei opt au venit din abis, adică de pe un mare. Și judecând că ambele așezări sunt lângă două golfuri, le cam știm și zona de apă pe unde au venit. Acum, întrebarea e dacă ei au fost sau nu în Mesopotamia, precum zice mitologia greacă, fiind ea clar o istorie rescrisă a ce a fost înainte, când s-a rupt familiile. Adică, au fost opt zei creatori care au avut unul la conducere supremă ca mascul, împreună cu secunda lui soție, evident, fiind doi, urmând de trei, patru agenți ai lor și doi care să facă omenirea să-i slăvească. Din cum sunt traduse numele lor, cică s-au pierdut pe apă de au ajuns în Mesopotamia și au fost patru bărbați și patru femei în total, dintre care Ra și Isis sunt fondatorii religiei egiptene. Ra fiind denumit în sumeriană Utu și Isis ca Iara sau Inanna. Ei fiind frați și coincident, Ra fiul lui Nana, fiu al lui Enlil, și Isis fiica lui An, frați făcuți de aceeași mamă, adică Ningal, dar cu bărbați diferiți. Așadar, deja putem să vedem clar legătura între ei și sumerieni și cum practic asta e doar o altă parte a poveștii ce s-a întâmplat pe atunce.

Problema e că Utu avea o soție numită Aia și cu ea a făcut pe Maat sau pe sumeriană Chitumbuka și și a războiului în epicul lui Gilgameș. Inanna e cunoscută de asemenea și ca Steaua Dimineții, cam ca Lucifer pe engleză, gen Morning Star. Nu are cele mai bune relații, totuși, ba chiar își dă unul din iubiți să fie sacrificat în infern din cauză că ea făcuse o campanie de cucerire împotriva lui Ereshkigal în infern. Spre care, atunci când a mers și a dat jos din haine până a rămas nud, ca să reprezinte cât de puternică e, că poate câștiga lupte până și fiind dezbrăcată, numai cât a eșuat până la urmă. Și din cauză că iubitul s-a zăpăcit, nu i-a dus lipsa prea mult când s-a întors înapoi, l-a cam dat la schimb la cei din infern ca să scape ea de pedeapsa lor că i-a invadat.

Și să zicem doar că s-a îndrăgostit de Gilgameș după, iar el a refuzat-o, fiindcă din perspectiva lui, chestia asta ce a făcut-o cu Dumuzi n-a fost cea mai bună. Dar nici el nu era cel mai bun tip, până la urmă, el spunându-i mai direct de fel că i prea nebună, că toți iubiții ei până să vină la el o cam murit. Așa că a făcut ce știa mai bine pe atunce să facă și a mers la fratele său și s-a plâns că Gilgameș a refuzat-o. Așa că l-a pus pe fiul său să-l omoare în contextul zicând că e un taur al Raiului, ceea ce poate face referire ori la cum Utu, adică Ra, s-a bătut cu el, ori că i-a băgat un bou de chiar în casa omului să-l omoare, ca cum îndrăznește el să o refuze pe ea, or că practic ar fi Apis, fiul ei, coincident cunoscut și ca Taurul Raiului în mitologia egipteană.

Și aici povestea devine mai îmbârligată, pentru că Taurul Raiului ar fi cu legătură spre Ra, dar Ra nu moare de un războinic cu mare, taurul moare de Set, adică Enlil, din cauză că oamenii îl iubeau pe Ra mai mult. În povestea asta, Ra și Set sunt frați, cum Zeus și Poseidon sunt frați, cum Utu și Enlil, prin suprapunere, trebuie să fie frați, chiar dacă varianta acceptată e că Utu ar fi descendent. Dar și aici depinde de versiunea familiilor împărțite, a căror feud se întinde până în vremea lui Iisus. Totuși, ceva clar ce ni se zice e că Apis, Taurul Raiului, e făcut de Hathor, adică Isis, care e coincident, e un alt nume al Inannei, ceea ce înseamnă că fiul ei a fost omorât. Și în schimb, Enkidu, apropiat al lui Gilgameș, ajuns să moară din mâna zeilor, ceea ce l-a băgat pe Gilgameș după cum urmează povestea pomului Hulupu.

Povestea asta ne spune despre cum Enki pe malul Eufratului în Uruk a vrut să-i dea Inannei un tron și un pat, dar Marduk, cunoscut ca pasărea furtunilor, că no, el avea mai multe nume, Imdugud, regele cunoscut și ca pasărea sau dragonul, și Ardat Lili, curva care nu putea fi sedusă, i-au oprit creșterea, gen acel pom. Și practic, din ce scrie literal, vine cam așa: Cu tot cu traducerea mea crudă, fără tonul poetic, pentru că v-ar face foarte confuzi. În primele zile, în primele nopți, în cei dintâi ani, când tot ce e necesar a fost adus la viață, când tot ce e necesar a fost îngrijit, când pâinea era coaptă la altarele Pământului deținut și pâinea era gustată la casele Pământului deținut, când cerul a fost îndepărtat de pământ. Asta e referire la cele două rode. Și când s-a separat raiul de pământ, astea-s alte două rode. Când numele omului a fost fixat, adică scris în tableta destinelor, când An era rege în rai și Enlil asupra oamenilor, când Ereshkigal a mers în infern, adică deșert, să-și facă casa ca moștenire. Atunci e când copacul a fost plantat. Un copac pe malurile râului măreț. Enki, tatăl, care apropo, nu era tatăl ei, ci el era tatăl copilului din ea, a plantat copacul Hulupu, stăpânul înțelepciunii. A plantat pe malurile Eufratului, adică unde a făcut-o înainte să plece cu barca, înainte ca tatăl să plece în infern. Copacul a fost îngrijit de apele Eufratului, aceleași ape care l-au cărat pe Enki pe mare. Și pietrele de grindină mici și mari s-au izbit de el ca niște țestoase care se repetă, s-au lovit de chila navei lui Enki. Atunci vântul de Sud s-a ridicat și a bătut spre copac, trăgându-i de la rădăcină și rupându-i. L-au dus departe. Atunci o tânără care mergea fără frică nimănui și nu aparținea nimănui a luat copacul din râu și a zis: O să duc copacul în Uruk, o să-l plantez în grădina mea sfântă. Adică o posibilă referință la căsătoria copilului. Inanna a avut grijă de copac cu mâna ei, a așezat pământul din jurul pomului cu piciorul, adică a avut ea grijă de el și se întreabă: Cât timp va fi până o să stau pe un tron? Cât timp va fi până o să mă așez pe un pat delicios? Adică aștepta pe fiul său să crească. Ca să știți voi, pentru că pe atunce să te așezi pe un pat înseamnă să să tragi și să stai pe tron înseamnă să conduci. Deci pe atunce, în loc să spui că ți-ai te-ai combinat cu cineva, cum se zice la noi la români, pe atunce se zicea: M-am așezat lângă cineva.

Dar acuma că știm cine e ea, adică Afrodita, practic, și știm că a făcut Taurul Raiului, știind că l-a făcut cu Hefaisos sau în egipteană Ta, sau în sumeriană Ka. Deci până acuma, interpretarea mea e destul de bună. Dar revenind, anii au trecut, 50 de ani și copacul a devenit gros, dar scoarța nu s-a crăpat, adică a crescut, dar nu s-a maturizat. Apoi a venit șarpele care nu putea fi sedus de ea, adică Enkidu, care a refuzat-o pe Inanna și era considerat sălbatic fiindcă a crescut liber. Iar el a fost creat să-l detroneze pe Gilgameș, dar a ajuns să fie prietenul lui din cauză că a fost civilizat prin sex. Shh, o măicuță din cultul lui Inanna, dar subordonul lui Gilgameș, făcându-l să vină la făcându-l deci să vină de la stână la la oraș Uruk ca agent politic, care ajunge prieten cu Gilgameș și refuză dragostea Inannei fiindcă nu-i place viața de oraș. De aia era considerat om sălbatic, că nu putea fi sedus. Și pentru încă un pic de context, pe vremea aia, ca măicuță în cultul Afroditei, binecuvânta lumea cu corpul tău, că așa funcționau cultele ei. Aveau culte de personalitate, de aia erau și așa instabili psihic unii din ei. Deci Enkidu se așează la rădăcinile pomului, încercând să-l controleze. Apoi a Imdugud, cunoscut și ca Anzu, și a așezat copiii la crengile copacului, adică îl influența pe acel copil prin fiica lui cu care s-a măritat și Lilith, da, acea Lilith din religiile abrahamice, alias Ardat Lili, era o prințesă tânără nemăritată ce mergea noaptea să se culce cu diverși oameni când n-o vedea nimeni. Practic, prințesele astea erau numite Lil, cum prinții tot din aceeași practică se numeau Lilu. Și da, ăștia erau prinții și prințesele din familiile zeilor, iar ei erau considerați succubi în religiile abrahamice.

Revenind totuși la versuri, au fost cam așa: Tânăra care iubea să râdă, plângea o cu Inanna. Plângea și ei nu-i lăsau copacul. Cum păsările au început să cânte în zorii dimineții, stăpânul soarelui Utu a plecat din dormitorul său regal. Inanna și-a strigat fratele Utu, zicând: O Utu, în zilele când destinele au fost împărțite, când abundența curgea pe pământ, când locurile marilor zei au fost despărțite și Anki s-a dus în infern, atunci am scos copacul Hulupu din Eufrat, atunci l-am plantat în grădina mea sfântă și l-am îngrijit, așteptând tronul meu strălucitor și patul meu delicios. Apoi un șarpe s-a cuibărit la rădăcini ce nu putea fi sedus. Regele Imdugud și a așezat copiii în crengi. Și doamna întunecată Lilith și-a făcut casa într-un unghi. Am plâns, o, cum am plâns, dar Iou a plecat de lângă copac. Utu, războinic viteaz, Utu nu și-a ajutat sora. Inanna, cum păsările au început să cânte la venirea celei de-a doua dimineți, Inanna a apelat la fratele ei Gilgameș. Hopa, și ăștia erau frați. Gilgameș, Războinicul Viteaz, Gilgameș, eroul din Uruk, a susținut-o pe Inanna și a strâns armura de 50 de minas, adică de kile, în jurul pieptului. Cele 50 de kg fiind la fel de grele ca și 50 de pene. Și a ridicat securea de bronz, securea drumurilor, având o greutate de șapte talente, adică grame și 7 kg, la umărul său. A intrat în grădina sfântă a Inannei, adică pe moșia ei. Gilgameș și a lovit șarpele și nu putea fi sedus. Aici practic moare Enkidu, regele Imdugud a fugit cu copiii săi spre munți și Lilith și-a distrus casa și a fugit în sălbăticie, în ținutul pustiu. Gilgameș, după, a slăbit rădăcinile copacului și fiii orașului care l-au acompaniat au tăiat ramurile. D trunchiul copacului, el a cioplit un tron pentru sora lui sfântă din trunchi. El a făcut un pat pentru Inanna, iar din rădăcinile copacului a făcut un Pucu, adică un fiu pentru fratele ei. Iar din coroana copacului, Inanna a făcut o Micu, adică o fiică pentru Gilgameș, eroul Urukului.

Și cam asta a fost povestioara lor. Acum faza cu Enkidu, că acum ați aflat și de el și cum se naște. Nu cu mult după nașterea lui, șase zile face, se împerechează cu o măicuță a templului lui Inanna numită Shamhat, care vrea să-l civilizeze prin chestia asta, fiindcă e pusă de fiul unui vânător care a fost trimis să o aducă pe ea prin Kirgame ca să-l civilizeze pe Enkidu, fiindcă nu mai poate tată sub vână liniști din cauza lui. Iar în a șaptea zi, cei doi se opresc din a se împerechea și după o inițială ezitare, Enkidu acceptă să vină în Uruk ca să-l confrunte pe Gilgameș. Și aici puteți clar observa fenomenul ăsta de împerechere care se întâmplă până și atunci când ne spune în Biblia creștină despre cum Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, dintre care a șaptea au făcut o pauză.

Și din cauza contextului ăsta, trebuie să știți de existența șaizeci malelor sumeriene, care pe engleză le găsiți ca sexagesimale, adică prima descoperire a matematicii, inventată de Marduk, alias tot alias Arhanghelul Gabriel, ce a format numerologia, care azi o romantizează unele femei că ar prezice chestii sau ar arăta semne de obicei asociate cu spiritualitatea. Totuși, dar pe vremea aia au fost folosite și ca inscripții. Primele coduri făcute de om sunt exact ca alea care le face în colectiv din distracție la școală cu numere asociate cu litere din alfabet. 60 alele se referă la numerele de la 1 la 60, dintre care numerele de la 1 la 6 duc matematic înmulțite de la 1 la 6 crescător cu 60, 30, 20, 15, 12 și 10, ca să dea tot 60, de unde numerele care fac numărul perfect, adică 60, din cauza metodei de calcul care se consideră adevărată și perfectă, fiindcă 60 e drumul unde calculele respective duc atât din partea pozitivă cât și cea negativă, formând în percepția umană un adevăr ce ne-a ajutat de atunci până în ziua de azi să descifrăm universul în cel mai simplu mod și să formăm ce știm astăzi ca tehnologia.

Și e de menționat că funcția matematicii e să comprime și să ne dea răspunsurile ce avem în jur, nu după cum sunt de fapt, ci după cum le vedem noi, ca să ca noi să le putem efectiv înțelege. Lucru dedus de metoda în care se calculează lucrurile, ducând la un calcul predefinit de calcul în sine, care e bazat pe înțelegerea noastră de bază a lucrurilor. Adică simți vânturi, dar nu-l vezi și calculezi în funcție de cum bate și facem teorii după aceea în jurul cărora se face o anumită logică care să reprezinte fenomenele din jur într-un mod în care putem să le observăm. Deci din perspectiva mea, matematica e limitată în funcție de cât știm noi, din câte putem observa. Și cu timpul și-a format o anumită logică în care să poată prezice anumite fenomene înainte să se întâmple. Așadar, împingând ștafeta de cât de multe putem observa prin simțurile noastre pe atunci, totuși, să știi înmulțirile erai considerat un zeu. Acuma e o materie de generală. Și asta fiindcă, din câte ne zice situația, zeii își păstrau ierarhic puterea, ascunzând cunoștințele de noi, ca să poată sta în putere, ca să controleze oamenii, să aibă ca sclavi cu drepturi. De asta nimeni altcineva nu a fost acreditat în afara familiei regale pentru contribuții sau descoperiri. Deși o să aflați de foarte multe ori în istorie că singurii care sunt cunoscuți și au făcut chestii sunt oameni care au avut anumite privilegii.

Chiar și așa, calendarul care îl știm azi și cum numărăm timpul pe pământ e datorat lui. Tot de aia săptămâna are șapte zile, pentru că primul șir de numere e perfect până la șapte, asemenea zilelor din săptămână, care trec în fiecare zi în funcție de ciclul solar al lunii și soarelui. De aia creația a durat șase zile și a șaptea s-a odihnit, precum ne-a fost spus nouă la școală. Și de

Aia în ritualurile de însărcinare a femeii, de mai demult cunoscute ca și ritualuri de fertilitate, reprezentate de zeii fertilității. În Sumer, unii făceau dragoste pentru șase zile și a șaptea se odihneau, pentru că numerele respective însemnau ordinea cosmică pe care ei o aveau, ca și credința ultra-romanti dată. Iar estetica asta era aplicată ca o speranță că se va naște un copil, se va crea viață. Și ce mi confirmă că teoria mea e corectă e faptul că ce a făcut Enkidu cu Șamhat e un ritual de fertilitate, care Inana, zeița a așa ceva, avea ca tradiție. Ce a fost cât mai departe de Dumnezeul Abraham. Deci, teoretizări: cei doi având, într-un fel, aceleași tradiții. Primii oameni, exact ca și zeii, având mai multe nume, depinzând de zona din care vin și cât de multe chestii îi descriu. Căci, pentru exemplu, Adam și Eva, pe ei îi mai cheamă și Hazrat și Hava, cât pe sumerian erau cunoscuți ca Niny și Enki. Și primul om nu era neapărat primul om, ci unul dintre zei.

Și care-i faza cu anul solar și lunar? Păi, înainte să continuăm cu istoria, ca să înțelegeți mai bine cum au gândit ei totul și cum aia ne-au influențat totul până în ziua de azi. Calendarul solar și lunar se referă la mișcarea obiectelor din cer, cunoscute ca lună și soare, pe baza evenimentelor cerești, gen eclipse, anotimpurile sau a ciclului de zi și noapte, ca să numesc câteva. De unde ziua e considerată bună și noaptea rea, pentru că suntem animale de zi, în mare parte, și reprezintă lupta cosmică în același timp, pentru că ne e frică de întuneric și ne simțim un pic mai confortabil ziua. Problema calendarului, totuși, problema tuturor calendarelor, de fapt, e că nu sunt fixe. Săptămâna e făcută după ritualul de fertilitate, deci nu există în teorie. Există doar ca simbol, ca să măsurăm munca depusă, să aducem la viață diverse lucruri prin acțiunile noastre și ca ritual să slăvim pe cei ce l-au inventat, simbolizând ordinea cosmică. Ad-minter, poți organiza luna în oricare sistem de zile alocate dorești, în funcție de nevoile umane, nu fetișurile zeilor. Lunile arată câte rotații se fac, centrate pe corpurile cerești din jurul Pământului, care se rezumă la un total de 365 de zile și câteva ore, care tot adaugă zile extra, încet-încet. Adică, a treia lună, din când în când, pe care în calendarul solar o ignorăm și care cauzează o problemă masivă de înțelegere a timpului. Pentru că, de exemplu, dacă sunteți născuți în ianuarie, pe o dată fixă, la un moment dat ați ajunge să sărbătoriți ziua fără să știți în februarie, cât pe calendar tot ianuarie scrie. Pentru că nu înțelegem de fapt timpul, dar încercăm să măturăm sub covor faptul ăsta. Și nu înainte să faceți teorii, asta nu înseamnă că există o a treia lună necesar. Înseamnă doar că mișcarea Pământului în jurul Soarelui și mișcarea lunii în jurul Pământului au variații. Nu e mișcarea perfectă, care ne arată în filme și documentare și în calendare și aici pe PC-uri. Unele culturi, de fapt, formând un calendar unisolar, adică includ ambele măsurători. Și nicio metodă nu e perfectă și toate metodele trebuie constant măsurate în fiecare an. Păcat că timpul nu trece după cum dorește omul, la fel cum alți oameni nu pot să lucreze cât dorește omul. Dar, în fine, lăsând idioții la o parte, revenind la subiectele tabletelor lui Ghilgameș.

Oricine a scris o era un fan de lui Ghilgameș, din felul în care au fost scrise lucrurile, pentru că povestea e ultra-exagerată și un pic scoasă din context. Pentru că, după ce Enkidu a fost civilizat și a fost zis despre cât de nașpa era Ghilgameș ca și rege, a decis să vină în Uruk din munți ca să-l detroneze. De acolo, povestea o ia pe arătură rău, prezentând inconsistență. Fiindcă arată în tablete și și copacul H lupa din afara tabletelor că Ghilgameș e frate cu Inana, dar în același timp, în mitologia egipteană, el e Apis, născut din Isis, adică Inana, cunoscut în sumeriană ca și taurul sălbatic. Așadar, într-o sursă, el e fratele ei, în altă sursă, el e copilul ei. Și dacă vă întrebați de ce merg lucrurile așa, deși sunt scrise, pentru că pe atunci totul mergea din vorbă în vorbă și asta înseamnă că contextul era un pic mai spălat pe aici pe colo, din cauza la cum vorbeau oamenii. Pe lângă asta, două lucruri total diferite se întâmplă: în una, Enkidu moare din cauza la Taurul Raiului, și în cealaltă, moare de mâna lui Ghilgameș. Ceea ce are sens că e aceeași persoană. Dar cum poate să fie născut de zeița Inana și și să fie trimis împotriva lui în același timp? Adică, n-are sens. Pe lângă asta, altă inconsistență ilogică e faptul că toată chestia pornește dintr-o răzbunare, pentru că el nu vrea să o accepte ca fiind viitoarea lui iubită. Și după aceea și așa, tipul, după ce o refuză, face un copil cu ea. Și ca să fie și mai rău, după îți pierde prin deșert. Ok, Ghilgameș n-a fost cel mai bun om. Bun, cum n-au fost nici zeii, unii din ei. Și din cauză că i-a pierdut, Inana fură me de la taică-su Enki ca să meargă în infern după ei. Mai încolo, că la un moment dat, după povestea asta, Inana să ajungă cunoscută, după ce Egiptul a fost înființat, ca nevasta lui Ra, adică a fratelui său, care era cunoscut că are cunoștințe în infern și că merge cu barca de cu zori să ajungă altundeva decât noapte și viceversa. Altă inconsistență e faptul că Enkidu are numai șase anișori când merge împotriva lui Ghilgameș, ceea ce e cam imposibil. Adică, diferența de vârstă și corp e un pic cam prea mare. Și până și refuzul lui Ghilgameș e foarte exagerat. Adică, ai crede că la întrebarea că vrei să fii iubitul meu, ai răspunde cu da sau nu și în funcție de nu, să-i spui politicos că, bă, uite, nu ne potrivim, sau chestia asta. Nu așa, sau nu ne cunoaștem destul de bine, sau chestii de genul. Dar nu, omul a început un monolog întreg despre cât de nașpa ea ca persoană. Deci, eu mi-a aruncat toată lumea în cap la săraca fată, printre rânduri zicând că ce ți-aș putea oferi eu ție și continuând cu nu există cineva mai oribil ca tine. Și în același timp, nici nu pot să-l contrazic pe chestia asta, pentru că eu au pornit război din Troia și nu știu dacă neapărat voia sau nu, dar no, totuși s-a întâmplat. De unde putem deduce că cel ce a scris acele tablete suferea de ceva super personal cu ea. Cine și cum, aia nu știm, dar știm că o portretizat pe Inana ca fiind ultima lunatică, sărită de pe fix, ceva ce nu era neapărat adevărat.

Bine, ok, ok, n-au fost neapărat... nu ai cum s-o zic. N-a fost atât de rău pe cât părea. Ok, Inana, din câte am citit, pe lângă faptul că eu a fost băgat în cap faptul că e rolul ei ca femeie de mică, gen să fie escorta zeilor, ea fiind zeiță, că de asta era și acceptabil pentru ea. Era și invidiată din faptul că era cea mai frumoasă femeie de pe atunci, aparent, sau cel puțin așa era considerată de zei. Dar cât avea chestiile astea băgate în cap, în același timp a vrut și putere personală, pentru că lumea părea că e împotriva ei. Cât și a neglijat rolul de zeița dragostei. Pentru că ce e clar observabil e faptul că Afrodita nu e zeița dragostei, în fapt. Adică, din toate interacțiunile ei care a avut cu tot felul de personaje, cu perspone, cu chestiile, cu Ardon sau așa, efectiv tipa nu știe cum funcționează dragostea. Pentru că și ea a fost cuprinsă de gândul că, hei, chestia asta care mă face foarte plină de adrenalină e sigur pasiunea care trebuie s-o reprezinte. Dar nu, nu-i așa. Pentru că ea, zeița dragostei, a ajuns să fie certată până și cu Eros, adică cu pitonul care-l știm noi. Deci, când te bați cu forța primordială care ar trebui să te reprezinte, clar nu, nu ești unde trebuie să fii. Același lucru poate fi spus și de Zeus, care-l avem noi ca zeu Abraham. Ce nu doar că a umilit-o pe propria lui soție, dar are o listă extrem de lungă de abuzuri și ciudățenii. Gen, la faza cu Hera și cu Alcmene, ca să și-o tragă cu Alcmene, s-o deghizat în soțul său, Amfitrion. Pe Europa au răpit-o, la Leda au venit ca un fel de lebădă. Și să nu mai zic de Danae. Deși chestiile astea se întâmplaseră, ași tot în șa nevasta non-stop. L-o și pus pe Ixion pe o roată de foc în Tartarus, pentru că a încercat s-o se ducă pe Hera. Iar pe Prometeu, pur și simplu l-a legat să fie mâncat în mijlocul nicăieriului de vulturi, doar fiind că a ajutat omenirea. Sau ma era situația când l-a răpit pe Ganymede, numai ca să-i fie paharnic, din cauză că era prea frumos ca băiat și aparent relația lor era un pic, părea că-i ca de parte, ca de parcă e de dragoste. Oare se aduc în calcul și faptul că folosea și făcea copiii numai ca să-i trimită la bătaie pentru interesele și puterea lui? Sincer, având în vedere chestiile astea, nici nu-i de mirare că Pământul era un haos. Dar continuăm povestea cu Inana ca Isis, care ajunge nevasta lui frate său, adică Ra. Iar aici avem să aflăm de obiceiul cu sacrificiul mielului, care-l aveau ei în familie, pentru că cei doi l-au promovat prima oară în Egipt. Iar cei doi au creat Egiptul, Isis fiind mâna în care Ra a scuipat, știți voi ce, ca să facă copii cu ea. Dar uite, partea amuzantă din nou. Ra e cunoscut și ca Atum, Kepi, ș.a.m.d., Osiris, numele fiind reprezentative călătoriei lui din Mesopotamia în Egipt, după soare, cu ceva barcă. Dar singurele porți care existau între răsărit și apus sunt cele menționate în drumul spre infern. Și ce coincidență că și el, cât și Ghilgameș, și Inana mergeau pe acolo din când în când. Hm, mă întreb ce ar însemna asta, având în vedere că și Resh Gal avea porți prin infern. Hm.

Și pe lângă chestia asta, alt indiciu e că el avea cunoștințe în infern, adică prin deșert, unde era Igal și restul familiei din Sumer, pentru că până la urmă erau rude. Iar Isis, apropo, era cunoscută și ca Mut, Hathor, Ihi și Sem. Iar sacrificiul cu mielul de care am vorbit adineori vine dintr-un episod în care a murit un copil drag lor, din partea lui Enki și Niny, care pe atunci erau alungați prin infern, că au îndrăznit să afle despre faptul că sunt dezbrăcați într-o carte care nu trebuia s-o aibă, din câte zice scribul ce a scris povestea. Deci, perspectiva devine și mai interesantă. Hm, pentru că aparent minciunile ies tot mai mult la ideală. Doar că singurul exilat în povestea asta nu a fost Adam și Eva, ci a fost Enlil, adică Dumnezeul care-l avem noi, și a fost exilat din cauză că a hărțuit-o pe nepoata sa, ceva ce se potrivește și cu narativa grecească. De fapt, singur episod când Enki a atins Infernul, în primul rând, a fost din cauză că Inana a furat cele 60 de me, adică porunci sau legi, formate ca și calendarul după șaizeci de male. Și motivul pentru care a mers acolo e fiindcă Ghilgameș a pierdut copiii prin aventurile lui. Așa că Enki a făcut demon să meargă după ea, pentru că ori era prea periculos, ori lui efectiv îi era lene. Dar Enki și Isis e cunoscut ca Hefaistos, și Hefaistos e considerat cel mai șchiop dintre zei. Iar din familia lor, Iblis, zis și Satana, are însemnătura în numele pe arabă și ebraică ca cel dezamăgit, cel ce acuză, și pe latină ca aducătorul luminii, cu însemnătura de iluminare, ceea ce ne arată un pic drumul lui prin lume. Dar un alt aducător de lumină a fost Prometeu. Tot Enki ăsta e alt nume de al lui, și a cărui poveste e similară unui înger de căzut, pus să sufere în infern, legat de o piatră, pentru că a ajutat omenirea. Subtila din cartea sfântă că credea că știe mai bine. O temă întâlnită și în mitul lui Atrahasis, adică potopul lui Noe, care zice că Noe era un rege din Supac, o locație numită Tel Fara, din Irak de astăzi. Și numele lui înseamnă cel extrem de înțelept, pe ebraică înseamnă cel ce aduce confort. Dar ideea că în povestea asta Enlil e furios pe Enki că-l salvează pe Atrahasis și prin el omenirea, spunându-i de potop, care trebuia să rămână secret. Deși mi se pare deodată reacția lui Enlil că Noe nu a murit și că a rămas să spună povestea mai încolo. Așadar, n-a fost nicio milă arătată lui, hotărându-se idei în total. Enki are multe nume, printre care unul e Babilon, ceva ce e descris de cărțile sfinte, care alții au crezut că se referă la regele Nebucadnețar. Nu, ei sunt două persoane diferite. Și dacă vă gândiți de ce doar unul e numit Satana, dar seamănă în conceptul de aducere de lumină, e din cauză că ei de fapt sunt opoziția acelui zeu pe care-l știm sub numele de Zeus, cel puțin. Și doar ca să-mi testez teoria, am căutat referință în metoda de folosire a cuvântului și din cauză că metoda de folosire a cuvântului e mereu să arate un inamic necunoscut, automat înseamnă că ăla e o opoziție. Și opoziția e un termen general ce din context reiese că poate fi orice alt zeu care nu e de acord cu zeul zeilor, cum ar veni. Pe lângă asta, e o distincție între Satana, Lucifer și demoni în sine. Acuma că suntem la subiectul șeful demonilor, Satana înseamnă opoziție sau opozant, arătând o persoană care e împotriva ordinii. La musulmani, totuși, se numește Dej, adică un impostor, ca pe Among Us, sau chiar o persoană care înșeală pe alții pentru beneficiu propriu. Denumire de rege al iadului ar avea mai mult o perspectivă generală, atunce, cât de proști sunt oamenii de genul și că în topul celor mai răi, ei fac cel mai mult haos, ceea ce e adevărat, fiindcă au și la fel de multă putere. Și această opoziție fiind generală, automat nu se referă la Baalzeebub, ce mulți îl numesc Belzebub, ce de fapt înseamnă doar stăpânul ce zboară, pe scurt, Hermes, într-un fel. Sau Baal Hadad, care se mai referă și la Utnapishtim. Altul mai e Baal Hammon, adică Utu, alias Ra. Și Baal Melqart, cei asociați cu Heracle, adică Hercule.

Și acuma că înțelegem chestiile astea și vedem cât de fals ne sunt prezentate nouă, hai să vedem și despre ziua judecății. Ei bine, se referă din contextul la ce zice stăpânul însuși, la ziua războiului. Adică, când decide că oamenii sunt nașpa într-o țară, în consecință își adună armata, controlată prin diverși membri împrăștiați la conducerea unor teritorii, și începe bătălia. Și indiferent că credeți sau nu, dacă majoritatea sunt nașpa, toți sunt considerați nașpa. Scuza fiind că cei ce mor măcar primesc pacea morții, iar rudele bani ca răscumpărare, în caz că câștigă războiul. Iar Călăreții Apocalipsei reprezintă doar sindromul războiului. Primul reprezintă un om bolnav de putere, care marchează ținta cu arcul, formula din minciuni împrăștiată la nivel național. Al doilea e război din cauză la setea de putere și merge la luptă cu sabia, formula de justificările de război și declarația. Apoi vine foametea din cauză că economia suferă din cauza războiului și oamenii nu mai au ce mânca. Balanța reprezentând economia. Și în final vine moartea cu coasa, ce reprezintă recoltă, adică toți recoltează ce-o plantat pe timpul războiului. Câștigătorii ajung să scrie istoria și pierzătorii devin supuși, iar morții, fiecare, devin dintre cei batjocoriți, uitați sau răscumpărați, arătându-ne doar că oamenii sunt numai niște unelte pentru anumiți oameni. Așadar, Călăreții ăștia, dacă ne referim la termenul de Dumnezeu ca stăpân general, luând în considerare că pentru un conflict e nevoie de doi, motivele diferă pentru că și zeii diferă la inteligență și asta înseamnă că și percepția lor de bine și rău poate fi alterată grav.

Alt lucru care e interesant, deși nu știu dacă neapărat se potrivește contextul în care o să-l zic acuma. Tot în povestea, tot în povestea lui Ghilgameș, află că un șarpe a furat planta imortalității din copacul specific din care vine, ceea ce ne arată și mai mult că de fapt epicul lui Ghilgameș e o rescriere, fiindcă vine de mai devreme, pentru că nu se potrivește deloc cu multe evenimente reținute de către familia regală. În contrast, în religia Abraham, că ne e spus că Enki și Niny au fost ispitiți de un șarpe să mănânce din pomul cunoașterii, dar descoperim că într-o oarecare măsură nu se potrivește cu povestea Abraham, că pentru că găsim acel pom în realitate. Am mers pe toate descripțiile și am ajuns că e frate al Lycium sau pe engleză Box Thorn. Și acel frate e prin asemănare zis Fu Spina Christi, un pom folosit până și de egipteni să facă ritualuri și mâncăruri. Zicem că am găsit pomul și aparent lumea mănâncă din el și așa. Deci era numai un adjectiv dat lui. Și acuma, dacă v-ați întrebat vreodată până și de unde vin magicienii? Păi, prima oară ei au apărut ca fiind Asu, care erau echivalentul oamenilor de știință, fiindcă mergeau sub, sub îndrumarea zeilor direct sau făceau descoperirile pentru stăpânii lor. Iar termenul de magie neagră a venit din cauză că multe din acele descoperiri puteau fi folosite în scopuri malefice, ce și așa ajungeau folosite din cauză că existau multe probleme neadresate ale omenirii și a zeilor, care aparent la toți le-a fost frică să meargă să vorbească despre ele. Una din poveștile care include o situație ca asta în Egipt și ni se arată și cum erau oamenii pe atunci, adică cam similar ca cei de astăzi, e Masacrul lui Ra cu ochiul său, zis și Hathor, pe foarte scurt și general. Când Ra era bătrân și pe patul de moarte și pentru context, el era Faraon, pentru că de aia se credeau faraoni zei, apropo. Oamenii, momentele ăstea de moarte, au început să-l batjocorească și să-l insulte. De ce mai exact? Asta e la mila interpretării, fiindcă nu e nicio dovadă găsită de mine cu ce a făcut sau ce ar fi putut să facă. Așa că considerăm că n-a făcut nimica rău, prin absurd. În momentul ăla, și-a chemat familia să-i stea la pat să-i dea sfat cu ce să facă cu oamenii, zicând că n-o să le facă nimic rău decât dacă îi e poruncit să le facă. Și în momentul ăla, Nun i-a zis să o pună pe Hathor, ochiul său, să-i omoare, pentru că el e mai măreț ca ei, dacă nu chiar mai presus ca cel ce l-a făcut. Așa că l-a ascultat de sfat și a pus ochiul să omoare oamenii și așa Hathor și-a câștigat numele de Sekhmet, pentru că a fost ca o leoaică și îi plăcea să omoare lumea, până a fost prostită de faptul că toți o trebuit să dea în jurul palatului cu un amestec de lichide care să imite sângele, să-i arate că a mers prea departe și că i-a rănit și pe ei. În momentul ăla, Sekhmet s-a înduioșat și s-a calmat. Totuși, istoria întreagă a egiptenilor a început din Iu, adică stâlp, cât Hermopolis era numit Kemen, nu de la chem, adică opt. Și Memphis era Ineb-Hedj, adică rezistență. Și Theba înseamnă orașul puterii. Și știind că așezările astea au fost înființate cronologic, au dus evident la mai multe mituri ale creației, început de sus, de lângă Cairo de astăzi, în jos, făcând cele trei regate în diverse perioade de timp, a căror faraon erau în prima fază cei din familia regală sumeriană, deși sub numele altei țări. Deci avem o confirmare că ceva nu era ok în familia lor, careva nu se plăcea cu careva, cum adesea întâmplă.

Al minter, de ce atâtea legende și de ce atâtea limbi? În afară de faptul că Zeus vrea ca oamenii să fie cât mai dezbinați. Posibil și ca să înțelegeți de unde și-au luat și religiile abrahamice influențele și ca dovadă că sunt conectați. Ei aveau o religie în jurul iluminării, de unde sumerienii, Zoroastrienii și egiptenii împart exact același simbol al soarelui. La sumeri e numit Șamaș, care e coincident Ra. La Zoroastrieni numit Faravahar, și la egipteni Behi. Și dacă ați observat și în religiile abrahamice, Sfinții și Sfânta Treime sunt cei ce poartă coroana de aur, văzută la alții de dinainte, ceea ce reprezintă iluminare, pentru că reprezintă soarele și ce e reprezentat și la sumerieni, zoroastrieni și egipteni. Mai încolo o să vedeți totuși că simbolul ăsta merge mult mai departe, până la hinduși. Chiar despre simbolul soarelui, din câte deducem din cele care le știm până acuma, iluminarea vine mental, printr-o doctrină, adică un standard de gândire, influențat de spiritualitatea lor, adică un fel de a te simți indus de sine prin romanțarea unor acțiuni și modul de apreciere formulat prin ritualuri, pentru că le folosești în felul de gândire care le duce mai mult beneficiul lor decât la restul. Și metoda de transmisie e foarte identică religiei egiptene, care se referă la Ka, adică corpul fizic, Ba, corpul spiritual, Ren, adică numele și identitatea personală, Ka, personalitatea, Gen, genul, Ib, inima, Shut, umbra, sau Na, trecutul și Sekhem, adică forma ta de viață. Asta pentru că sunt factori ai identității: ce ești, cine ești, cum ești, ce simți și cum ai fost. Credința egiptenilor era și în jurul faptului că în viața de apoi poți lua diverse forme de animal, dacă ai fost om bun, ca să ajuți apropiații de când erai om sau să te răzbuni pe inamici. Și de aia diverși zei aveau cap de animal, fiindcă e metoda de comemorare a morților lor și asemănarea corpului fizic și spiritual cu caracteristicile unui animal specific personalității lor. De aia îi vedeți cu capete de animale, nu-i fiindcă arătau ei de fapt așa. Deci, nu, nu sunt extratereștrii. Și singurul motiv pentru care în istorie sunt considerați super dansați e fiindcă au venit cu un plan prestabilit în zonă și s-au dat pe lângă oameni ca fiind măreți, fiindcă tot caută și notează și cercetează tot ce e în jur să fie mai presus ca majoritatea oamenilor de atunci, care nu făceau nimic decât să se omoare și să se fută. Motivul pentru care noi am continuat să existăm, chiar dacă chestia asta era foarte răspândită, e din cauză că cineva adesea ajungea să aibă toată puterea și din cauză că avea toată puterea, îi forța pe restul să-i fie submisiv, ca să-și dea Gina mai departe. Întrucât, dacă noi am fi ales calea cea mai logică din situațiile alea, noi astăzi n-am mai fi existat și oamenii ăia ar fi murit de proști acolo și noi n-am fi în punctul ăsta în viață. Așadar, aplicând aceeași logică, universal vorbind, referindu-mă la Cosmos, dacă nu erau ei, posibilitatea făcea că ar fi fost altcineva care ar fi fost curios. Și aia e chestia, că nu știi cine e curios până nu se întâmplă să descopere. Și pe atunci, cine a descoperit avea o frică de natură și o numea malefică, o forță a haosului. Iar haosul rău, ordinea bine. Uga buga, nu și și așa.

Așa cum au fost zeii în general, nu a avut nicio treabă cu oamenii de rând decât pe plan politic. Pe atunci erau mult mai vizibili și mult mai băgați în societate, sau așa că erau și comunitățile mai mici. Dar acuma îs un pic mai mari, mult mai mari. Revenind totuși la mitologie, zi-i ai soarelui îi avem pe Atum sau Temu, Ra, Kepi, Horus, Aten, Amon-Ra și Red-Twi, toți practic fiind aceeași persoană. Numele lor puse în prunari aranjat înseamnă tradus prin interpretare ca "cel iluminat și a completat călătoria între cele două tărâmuri". Deși se crede că cele două tărâmuri se referă la ținuturile Egiptului. După care tot a venit în peisaj la un moment dat, făcut de Ra, tot și Maat stăteau la stânga și dreapta Faraonului, iar el era scrib, diplomat și om de știință pe medicină, matematică și caligrafie. Datorită lui avem astăzi matematica, dar el e asemănat cu Marduk, adică Arhanghelul Gabriel, dar în același timp și ca Arhanghelul Mikail sau na, Mihai. Și știți cine-l omoară pe Ra? Frate său, Poseidon, din gelozie. El, cunoscut ca și Set egiptean, sau stăpânul ținutului roșu, cunoscut ca și Atlant. Și coincident, purtând denumirea de Azrael în religia Abraham, că din cauza rolului lui. Apoi îi ai pe Rafael, care era din partea lui Enlil. Numele lui era Ninu. Și ăștia sunt arhanghelii, practic niște lideri ai oamenilor. Deci, într-un fel, ar fi niște deținători de regate. Cronologia evenimentelor continuă cu moartea lui Ra de către frate său Set, care nu cred că era neapărat frate, dar avansul lui Ra în tehnologie era destul de rapid comparat cu cel al grecilor. Așa că narcisismul și-a zis cuvântul și a luat viața lui Ra, care și așa era bătrân. După care Isis, încercând să-l resusciteze, că a fost aruncat în râu, a încercat varianta religioasă de resuscitare și anume că și-o tras-o cu el. În fine, ce aparent a funcționat. S-a trezit numai că s-a trezit plin de nervi și ură față de Set. Așa că și-a schimbat numele în Horus, văzând că moartea lui în limbajul poetic regal poate însemnat și o schimbare de personalitate sau caracter. Pentru că dacă ești mort, rămâi mort. Deci, atentatul la viață ori a fost de chiar, ori a fost doar o dispută aprinsă la mijloc, exagerată prin faptul că a vrut să-i ia viața și deci el și-a schimbat identitatea din cauza că din emoții și-a schimbat și felul lui de a fi. După incidentul ăsta, totuși, aflăm că Anubis era deja născut și lucra ca judecător și gropar. Iar morții din care interpretăm simbolic erau cei ce mureau după ce erau judecați ca având un suflet rău. Un prieten de-al lui, care era și fratele lui, era tot. Iar din familie, Maat, fiica lui Ra, lucra ca și călău, dar era și cea ce a procurat pana adevărului, care era o pană de struț, ce în jur de 80-100 de grame, cam cât un săpun. Și procedura era că, după ce se judeca omul, în funcție de cât de moral sau imoral era, li se acorda ori o amânare normală, ori era aruncat direct la crocodil. Judecata avea loc simbolic în scrieri, totuși, unde inima, adică faptele și caracterul persoanei, erau comparate cu adevărul. Pana nu există, dar procedura e descrisă de obiecte simbolice. Pedepsele erau în mare parte cu moartea și metodele de moarte variau între a te arunca la crocodil și a fi exilat în deșert, gol pușcă, fiecare după cum se judeca pe sine în fața lor, cum ar veni. Și asta ar fi prin acțiunile proprii. Asta vede, nu se aplica și la regalitate, fiindcă bătălia lui Set cu Horus pentru tronul Egiptului a fost parțial pe baza unei judecăți corecte și mai mult sub forma unui festival, care-l putem vedea și azi în politică, cu mai mult sau mai puțină nuanță ca atunci. El, ca să medieze problema, încercările au inclus curse cu barca, lupte între animalele lor, dezbateri, bătălii 1v1 și un concurs de cu câte femei te poți împerechea. No, atâta s-o putut, ce să fac? Nu pot să zic altceva dacă așa a fost. Și în toate competițiile astea, de ce să fie ei corecți când pot să trișeze, cum a făcut Set? Iar Isis și-a dat silința ca să-l protejeze și să-l ajute pe Horus, practic, că au fost lupte murdare într-un fel între ei pentru că ambele părți fiau tronul. Deci au făcut tot posibilul să-și ajute cazul. Unul din factorii care au influențat victoria a fost faptul că Isis s-a aflat numele adevărat al lui Set. Și în momentul când aflăm că dacă știm numele adevărat al zeului, îi putem controla într-un fel. De ce? Pentru că în mitologie, numirea cuiva e parte din procesul de creație. Deși, dacă v-ați gândit, da, e un pic o regulă ciudată, dar implică o chestie un pic mai personală cu ei. De asta numele lor adevărate nu sunt de fapt găsite nicăieri și ținute pur și simplu la ei. Când am căutat mai multe despre denumirea lor, îi recomandăm mai mult pentru a cere sfat, o relație mai directă de contact sau să exprim mulțumiri. Iar numele sunt bine cunoscute sub diverse identități, practic și numele din panteon sunt doar nume reprezentative, din câte vedem și nu sunt numele reale ale oamenilor, dar indivizilor. Dar știm unde au trăit și ce au făcut și știm că percepția care o aveau era cu privire la oameni că sunt răi și mincinoși, dar nu-i cadă parcă ei nu erau exact la fel unul cu altul. Tu, adică, scuze că are cu degetul ipocrizia, dar e vizibilă. Dacă zeii în toată măreția, păi ce putem zice de noi? Adică, pot pur și simplu să-și împingă orice idee ar avea în cap asupra noastră și aia îi. Dacă noi nu gândim, suntem la mila lor și mila lor aparent uneori se cam extinde în zona haosului. Nu știu, am lu chestia asta ca critică constructivă, pentru că dacă așa a fost, ce să-i fac? Nu putem fi drăguți cu cineva, dar că pur și simplu n-a fost. Dar continuând mitologia asta ciudată, Horus a câștigat într-un final. Apoi vine distrugerea umanității de către Ra, pentru că a devenit bătrân și senil. Și de unde află că Ochiul lui era Inana, care era de fapt un agent, care după cronologie vine moartea lui. Moment în care aflăm că până și el are mai multe nume, pentru că Ra însăși spune că are un nume care nu-l știe nimeni, după ce a fost otrăvit de Isis împreună cu multe altele, un nume care nici Inana nu-l știa. Și atunci Utu, ca să-și transfere puterea la ea, manipulat de ea, i-a zis că el e Kepi de dimineață, Ra de amiază și Atum la apus. Deci, când Faraonul zicea că e Steaua dimineții și a apusului, se referea că ei sunt șefii și Atum, umbra soarelui, adică cel înțelept. Dar observăm cum Inana, adică Afrodita, au făcut o altă manevră pentru mai multă putere. Și în Egipt, nu doar că o furat legile lui taică-su Enki, îm cu el ce naiba, doar că el cam stătea între ea și putere, aparent. Și după ce el a murit, ea a fost numită prima faraoane, numită Neith sau Sobek-Neferu, ce înseamnă "cele două Doamne", ce se referă la Wet și Nebet. Prima simbolizând leul, adică puterea, și cealaltă latura e protectivă. Puterea regală fiind schimbată de la Soare la Cobra, de care s-o folosit Inana să-și otrăvească fratele. Și de ce a făcut asta, rămânem încă un mister, pentru că copiii a avut, dar ea aparent avea alte planuri. După ea, la putere a venit Unis, care efectiv la orice femeie voia, indiferent era sau nu căsătorită, și și făcea nevoile cu ea pe unde dorea. În perioada lui putem spune că Egiptul s-a cam dus pe pulă, la propriu și la figurat, și cu el s-a terminat a cincea dinastie, din câte se știe, în total fiind 31 de dinastii. Pentru cei care v-ați uitat și la Tutenstein, de exemplu, când erați mici, Tutankhamon e din a 18-a dinastie. În dinastia asta, la un moment dat, a apărut Maximul vizirului Ptah-Hotep, care vine cu niște învățături, ca să vă faceți o idee și ce gândeau oamenii și înțelepții pe atunci. Aici am înlocuit toate mențiunile de zeu din ce zic cu cuvântul "stăpân", fiindcă cam asta înseamnă și se referă nu la șef, ci la autoritatea regală. Și vine așa: "Mare e legea. Injustiția există în abundență, dar răul nu poate câștiga pe termen lung. Pedepsește cu principiu. Învață cu sens. Acțiunea de a opri răul duce la crearea și menținerea virtuții. Omenirea nu îndeplinește nimic, e ceea ce poruncește stăpânul. Ce e făcut, urmează-ți inima toată viața. Nu fă exces din ce s-a poruncit. Dacă muncești din greu și crește ca pe pământuri, e din cauză că stăpânul ți-a pus abundență în mâini. Ascultarea beneficiază ascultătorul. Dacă cel ce ascultă ascultă cu totul, apoi devine cel ce înțelege. Stăpânul iubește pe cel ce-l ascultă, urăște pe cei ce nu ascultă. Cât de frumos e un fiu care-și ascultă tatăl. Nu aruncați vina pe cei fără copii, nu-i criticați dacă nu-i au și nu vă lăudați că voi îi aveți. Cei ghidați de stăpân nu se pot pierde. Cei ce le opresc drumul nu vor trece. Răul vieții, cât pentru cei ignoranți, nu îndeplinesc nimic în viață. Pentru ei, cunoașterea e ignoranță și inutil. Dacă ești lider, fii responsabil cu chestiunile înmânate și vei realiza fapte mărețe. Dacă ești un om al autorității, fii răbdător când asculți ce zice un petiționar, nu-l alunga până nu a zis tot ce plănuia să-ți zică. Iubește femeia cu pasiune, o femeie cu inima fericită aduce echilibru. Dacă ești înțelept, vezi-ți de casa ta, iubește-ți soția cu toată inima. Dă-i mâncare, îmbracă-i spatele, uleiul e remediul pentru membrele ei. Mulțumește inima cât trăiești, pentru că e o proprietate benefică stăpânului ei. Uită-te la cel ce e umil și tace mai mult decât la cel lăudăros, e valoare în caracterul umil, dar furie în inima lăudărosului." Și astea au fost câteva.

Apoi în Ur, în paralel, în dinastia de care tocmai am vorbit, ai Codul lui Ur-Nammu, ce nu mă prea convinge că ar fi fost un bărbat, pentru că din nume, Ur e locul și Nammu e o zeiță din mitologia lor. Deci, rămân sceptic faptului, pentru că una din teoriile mele e că numele orașului și numele persoanei înseamnă locul de unde provin și cine sunt, și numele de zeu și numele propriu înseamnă din care linii regale vin. Codul ei sau lui e următorul: "Cel ce fură și omoară e omorât. Dacă îți înșeli nevasta cu alta, ești omorât și tu și cea cu care o înșeli. Dacă faci sclav un om liber și fugi din templu, să fii omorât. Dacă un bărbat are o nevastă și nu-i asigură confort financiar, e liberă să plece fără să plătească nimica. Dacă un bărbat face incest cu fiica lui, va fi exilat." După codul ăsta și-a făcut Hammurabi legile, zicând ceva foarte interesant la începutul lor și citez: "Când anul cel sublim, regele Anunnaki și Belenlil, stăpânul cerului și al pământului, care a decretat soarta pământului, i-au repartizat lui Marduk, fiul dominant al lui Anki, Dumnezeul Dreptății, stăpânire asupra omului pământesc și l-au făcut mare printre igi, l-au numit Babilon cu numele său ilustru, l-au făcut mare pe pământ și au întemeiat în el o împărăție veșnică, ale cărei temelii sunt puse atât de solid ca cele ale cerului și ale Pământului. Apoi Anunnaki și Belenlil M-au numit pe nume Hammurabi, prințul înălțat, care se temea de Dumnezeu, pentru a duce stăpânirea Dreptății în țară, pentru a nimici pe cei malefici și pe cei răi, pentru ca cei puternici să nu facă rău celor slabi. Dacă are înțelepciune și poate să judece în țară, el dă instrucțiuni sublime pământului, el urmează calea cea dreaptă și-i susține pe cei slabi cu cei puternici. El nu asuprește pe cei slabi, nu judecă cu severitate, nu încruzești pământul. Hammurabi, ciobanul numit de Enlil sunt eu, el ce a făcut cele patru colțuri ale lumii să asculte, a luminat pământul." Și cam aici se termină introducerea. Dacă sunteți curioși, totuși, cele patru colțuri se referă la regii celor patru colțuri ale universului, respectiv Eanatum, Lugalzagesi în Uruk și Hammurabi în Babilon. Deși mai încolo aflăm că nu prea am dreptate, pentru că universul e un pic mai mare de atât, adică cuprinde și India. Dar la momentul în care am gândit chestia asta, m-am gândit că, bă, fiind în zona respectivă și pe vremea aia, cam are sens că regatul lor ar fi centrul universului lor. Și dacă vă întrebați de cod și cât de corect era, păi se zicea că dacă sari în apă și nu te îneci, dacă ești acuzat de ceva, cel ce te acuză pierde cazul. Și pentru alt context, igi erau și ei zei, dar erau mai jos în ierarhie decât Anunnaki, evident.

Uite partea interesantă totuși. Hammurabi venea dintr-o familie influentă de Amoriți, care veneau din linia lui Noe, din fiul lui blestemat numit Canaan, din Ham, practic, dacă vă mai amintiți de el. Doar că din fiii lui blestemați, a fost pus stăpân să fie rege în Babilonia. Deși putem observa că mai întâi totul a venit în Irak și de acolo s-a extins spre Egipt și s-a făcut o migrație prin spre Turcia și Grecia după aceea, care probabil s-ar fi dus în Roma. Dar aici, aici vine alt fapt foarte la indigo cu chestiile abrahamice din nou. Așa că v-am tras până aici, ăstea cinci ore nu degeaba și sper că vă place călătoria, pentru că vedeți tot felul de chestii noi și oameni și indivizi. Îl mai știți pe Moise? Mai știți și acadieni? Ei bine, da, Moise a fost acadian, din păcate. Adică, numele lui era de fapt Sargon. Și acuma probabil că spuneți: "Păi, cum? N-ai cum să le iei să le pui așa? Sargon și Moise? Păi, unul a fost în Egipt, altul în Kadesh?" Păi, de unde până unde? Așteaptă, auzi povestea. Sargon a fost pus de Inana într-un coșuleț în jos pe Eufrat, unde a fost găsit închi și de un grădinar al familiei lui Urz-Baba. A cui familie, cică era ca și o casă bântuită. Așa că Anunnaki și Enlil au decis să-l înlăture pe Urz-Baba cu Sargon, gen să-l înlocuiască, pentru că Sargon era fiul unui zeu. Și când Urz-Baba a aflat cine e Sargon, literalmente, din câte scrie pe tabletă, Urz-Baba se pișa pe el de frică, așa de tare, încât l-a trimis să livreze ceva pe care scria comandă celor la care trebuia să ajungă, că trebuie să-l omoare. Dar el nu putea citi acea chestie, că el nu știa limba. Și pe scurt, n-au reușit și Sargon a devenit rege și a făcut ce a zis în cărțile sfinte că a făcut Moise. A mers să se războiască cu toți din jur și așa au înființat acadieni, de unde și-au luat ei denumirea. Totuși, de ce să vedem ce înseamnă Akkad? Înseamnă "poarta". Deci, acadian înseamnă efectiv "portarii". Ce înseamnă Sumer? "Pământul stăpânilor civilizați", efectiv asta-i traducerea. Și ce înseamnă Babilon? "Poarta stăpânului" sau "poarta lui Marduk", ce a devenit stăpânul suprem al panteonului babilonian. Și ce înseamnă Mesopotamia? "Între râuri". Iar Sargon era un maniac al războiului și a format Imperiul Acadian, care a picat câteva generații mai încolo, din cauză că era prea șubred și lupta pentru putere era constantă. Cu cât mai mulți oameni începuse să se creeze, cel puțin. Deci, povestea lui Moise e doar pe jumate adevărată. Adică, cum ar fi dacă povestea e de fapt a lui Sargon cel Mare al Acadului? Și e e foarte ok să vă gândiți un pic la chestia asta, dacă bă, are sens sau nu, și cum s-au potrivit narativ, pentru că deja avem două povești diferite care seamănă mult prea mult. Ideea e că noi o să aflăm adevărul totuși a situației respective de la musulmani, aici, pentru că în Coran ni se spune de prostia colosală.

Care a făcut o evreii de pe atunce să fure ceva de la stăpân? Dar până acolo, trebuie să ne concentrăm mai întâi pe problema prezentă, care e în fața noastră și anume, că zona de desfășurare a evenimentelor e cu totul alta și n-ar avea sens. De ce o trebui să supraviețuiască atâta în deșert, când puteau pur și simplu să meargă la Muntele Adunării Stăpânilor? Acolo unde erau și ei, era și Tableta Destinelor. Deci nu e Muntele Sinai, practic. Și asta ar avea mult mai mult sens, având în vedere că puteau vorbi cu Stăpânul acolo și să se sfătuiască. Și asta ar însemna că Sargon a făcut primul cod de legi cu ajutorul lui Enlil, având-o ca însoțitoare pe Inana, când a plecat în deșert. Ce era zeița războiului și era motivul pentru care evreii de pe atuncea, în povestea lui Abraham, că cumva au câștigat împotriva la toată lumea din zonă. Ei, care au avut trei masacre și totuși încă puteau merge prin jur și să se bată cu alții. Și doar pentru referință, pe atunce ordinul oamenilor din Egipt nu era în mii de oameni, era în sute de oameni. Numai în cărțile sfinte totuși scrie că Moise, săracul, mersese singur, deși există pasaje care descriu că Stăpânul i-a zis ce să facă. Acuma, eu le-am interpretat prima oară după contextul dat, dar contextul ăsta nou, tare mică, se referă la mai mulți zei și nu le pomenește numele, pentru că lucrează împreună cu unul. De asta, titlul de stăpân revine mai multor indivizi organizați bine, care de ce să se mai ascundă după atâtea identități, când pot avea doar una? Ceea ce mi se pare genial, sincer, din punct de vedere al minciunii. Dar asta a fost egal de oribil contextului, pentru că pe termen lung, până acuma, în epoca modernă, noi am observat cum detaliile astea chiar au contat. Pentru că foarte multă lume a fost atât de prostită într-o variantă magică a to a întregii povești, practic, încât azi suntem forțați să revizităm toate evenimentele și să înfruntăm fiecare problemă și fiecare inconsistență care există.

Dar continuând cu narativa, Amori și Mago au fost în zona Canaan, pentru că în zona aia găsești în mare parte că de acolo originează și ar avea sens și stuful și râurile unde au dezvoltat cunoștința despre hidrologie. Dar întrebarea rămâne: de ce Egiptul a fost introdus ca și completare, când povestea e total diferită? Adică, Ramses menționat era în jur cu câteva mii de ani după potop, în a 19-a dinastie, iar familia era deja jumate făcută, abia în a treia dinastie. Iudita mai groapa între narative, practic. De fapt și povestea asta cu evreii, ei practic originează din Eber, pentru că de acolo a originat și cuvântul evreu. Deci înseamnă că lucrurile nu erau foarte bune în familie și deci ar avea sens de ce ar fi avut nevoie de o casă în Canaan. Și asta ar însemna că zeul evreilor ar fi pornit de la Eber, pentru că e descendent al lui Noe. Și pe lângă asta, a urât familia cealaltă destul încât să-și schimbe limba. De ce nu știu? Groapa e prea mare să pot să mă arunc și acolo ca să vă zic. Dar partea bună e că are mai mult sens de ce era stăpân evreilor așa de fixat pe copiii rudelor proprii. E pentru că dacă o privim din ansamblu, după cum arată, cel puțin din perspectiva mea, mie mi se pare că ei se băteau prin grupurile de oameni pe care le creau și prin națiunile care le creau între ei. Ceea ce ar însemna și că toți au trăit în cam același interval de timp. Și asta practic înseamnă că nu au fost intervale extrem de mari, gen 9000 de ani sau 900. Și ar avea și sens de ce restul familiei au fost considerați o mitologie. Dată pirzola mai multă cunoștință, care au folosit-o să devină din ce în ce mai anonimi. Așadar, tot ce e scris în cărțile sfinte e o descrierea ce a fost o dată. Ordinea cronologică s-ar putea încă să fie pusă în ordinea greșită, sau au fost reinterpretate și apoi mai modern s-a reinterpretat reinterpretarea. Ceea ce mă face să mă gândesc că și în anii când se zice că s-au întâmplat lucrurile astea, sau când se zice că trăiau anumite personalități, nu sunt de fapt date fixe. Și ăștia au cam mințit și în ce date s-au născut, pentru că sunt estimative și nu există o cronologie fixă, decât dacă urmăm calendarul gregorian, care ne zice când e înainte de era cunoscută nouă și în timpul erei cunoscute nouă. Deci e probabil că încă nu se știe exact în ce ani au existat artefactele, personalitățile și și evenimentele.

Așadar, deduc din câte am văzut când am căutat informația și după ce am procesat-o și acum am reprocesat-o, că anii și perioadele sunt la fel de indicative ca atunci când ai spune mai mult sau mai puțin, sau mai rece și mai cald. Doar că eu mi-am făcut propriul meu algoritm de pus totul cap la cap. Algoritmul creat de mine ia generalități, le date de ani, gen acuma 10000 de ani și acuma 9000 de ani și acuma 3000 de ani, ca să indice o durată de timp mai mare, mai medie sau mai mică între evenimente. După care compar anumite situații și notez inconsistențe, ca să-mi dau seama de șirul logic al evenimentelor, ca apoi să le pot aranja eu, indiferent de cum spun ăștia că au făcut cronologia. După care instrumentul meu de măsură, pe lângă toate chestiile astea, e viața umană, în care iau în calcul variațiile, confortul propriu, accesul la medicină și multe altele. Așadar, prin algoritmul ăsta am reușit eu să vă zic și o să vă zic în continuare povestea care o am eu aici despre toată istoria lumii. Pe lângă asta, fragmentele pe care sunt scrise întâmplările nu aparțin unui singur stăpân, ci a mai multora. Iar stăpânii pot fi de ambele genuri. Spre exemplu, Inana e un stăpân, dar e femeie și poate deține lucruri pe perioada aia, fiindcă pe ierarhia regală e mai sus decât o femeie de rând. Deci nu poate fi sclavă sau femeie liberă, în ciuda abuzului de pe atunce, la care și așa și ea era supusă prin rolul ei, într-un fel sau altul. Miturile fiind istoria exagerată a unor personalități și civilizații din Mesopotamia, care au rescris miturile în limbi diferite, dar în diferite exprimări poetice, fiindcă sufereau unii de sindromul "eu știu mai bine", cu un complex de superioritate, ceea ce era foarte comun pe atunci. Odată fiind dezvoltarea proastă a oamenilor, care după estimările mele, noi de pe atunci am și început să avem avansurile tehnologice, probabil. Ceea ce m-a mirat totuși pe mine e mențiunea existenței lui Noe în toate pante oanele astea. Caz în care trebuie să vă amintesc, păgânii au fost înaintea religiilor abrahamice. Deci deja ni se spune că cineva undeva o cam întors narativa și o mințit oamenii. Iar Noe se poate să fi fost unul din zeii primordiali, totuși. Deci asta adaugă și mai mult mister la situație. Doar că n-am strâns nimica care să poată să arate că el chiar îi, decât câteva dovezi pe aici pe colo. Numai că din păcate nu sunt suficiente să arate că el chiar ar fi fost așa ceva. Adică, în mai toate sursele, el îi considerat doar un simplu om, un rege sau pur și simplu neînțelept. Dar în același timp, nu era prea plăcut de Enlil, adică de zeos. Și până la urmă, din Noe, în zona aia au venit foarte multe grupuri de oameni, cum au fost Elamiții, Asirienii, Caldeenii, din care s-au tras evreii, a căror nume vine din Eber. Iar unul dintre Amori e efectiv Hammurabi însuși, pus acolo de Enlil. Și din descendenții lui Noe, respectiv din fiul lui Iapet, vin Magog, al căror lider era Gog. Acei Magog au fost de fapt ții cu care sunt asemănați și ai noștri Geți, ce s-au stabilit lângă Dere, ce provin din Masați, care sunt iranieni nomazi. Și lângă Daci erau și Tracii, care vedem că sunt prezenți în regiune de pe vremea Calului Troian. Magog la fel existau și dacă s-au stabilit unde s-au stabilit, asta înseamnă logic că nu puteau să se stabilească mai în zona din cauza Dacilor, care la stânga și dreapta aveau popoarele astea două. O problemă mai gravă e că Dacia se referă la regiune și un termen umbrelă, nu la oamenii de acolo, la fel ca la știți. Dar în regiune se știe că erau Traci și Geții, din cauză că Sciții s-au cam oprit pe unde s-au stabilit și Geții când în cealaltă parte sunt Tracii. Deci din nou zic, e foarte probabil să fim trași direct din arabi decât din latini sau slavi. Dar asta ar însemna că noi suntem și parte din faimosul trib Magog din cărțile sfinte. Și pe lângă asta, unele tribute ale Sciților au foarte mare asemănare cu cele ale mongolilor. Dar vom ajunge și la ei cu istoria.

O altă poveste care mi adaugă la argument și menționează Traci e Războiul lui Resus cu Sciții. Și având în vedere că Hitiții erau deja în zona Turciei și au avut o istorie de conflict cu familia sumeriană, cine credeți că erau mai sus? Și dacă povestea asta, gen istoria lor, nu a fost rescrisă, ar însemna că și noi suntem parte din Sciți, cum ar veni, care un termen umbrelă din nou pentru diverse grupuri de nomazi din familia respectivă, printre ei Daci și Geți, sau pur și simplu Geți, având în vedere că se trag din Massa Geți. Acuma, de ce au hotărât să se așeze acolo ai noștri? Numai ei știu. Se poate să fie faptul că deja erau înconjurat de triburi sau simplul fapt că le plăcea priveliștea. Asta fără Rămâne totuși mereu un mister al poporului nostru, pentru că nu există martori care pot aduce vorbe despre ce credeau pe atunci oamenii din regiunea Dacia. Regiune cu nume care atâta ranchiună să ai pe cineva, încât să-i ștergi și însemnăm în latină, mi se pare extrem de dubios. Dar de ce Roma a fost așa de crudă cu noi? Hai să aflăm. Trebuie afirmat de la bun început faptul că Dacii nu au fost romani, în ciuda ce zic pseudo-intelectualii de la noi sau din vest. Mișcarea lor provine din linia iraniană, nu din cea a turcilor sau a tracilor, care provin mai mult din greci și sumerieni decât din turci. Pentru că Resus era fiu de muză, iar Muzele sunt fiicele lui Enlil și Zeos. Iar Hitiții de lângă sunt și ei practic rude cu Tracii, doar că nu au venit din ei. I Hitiții au ca părinți pe Enlil și Inana, cunoscută ca și Taro și Arina. Descripții fiind un zeu al furtunii și un soarelui, care e regina tuturor pământurilor, incluzând pădurilor de cedru pomenite în epicul Gilgamesh. Mai multe nume și sunt mai multe zone. Până și zeul Abraham, pe lângă faptul că e Elohim, ceea ce înseamnă mai mulți zei, îl mai cheamă și Iehova și El Shaddai și El Elyon și și El Ala. Și acuma, dacă vă întrebați de unde vine denumirea de Iehova, vine din Yah, găsit în Aleluia, care înseamnă "măreți fie Yah", provenit posibil din cuvântul Haia, ce se traduce literal "cel ce e". Cât El Shaddai înseamnă "cel dintâi", El Elyon "cel suprem", și El Ala pur și simplu e pus împreună ca fiind Ala, ce înseamnă "stăpânul". Asta e la fel cum pe Iisus de fapt îl cheamă Yehoshua, care e tradus ca Iisus, pentru că în greacă e scris ca "Iesous", care în arabă e Isa, și și ca Iosua, a cărui tată e Nun sau pe arabă Nuh, zis și Noe. Doar că noi găsim o poveste total diferită atunci când ne uităm în sursele biblice sau chiar și în Coran. În Coran totuși știm că Alah e tatăl lui Iisus, care e și menționat. Cât aice pur și simplu ne dăm seama că genealogia e de fapt vaz diferită de cum a fost prezentată atât în Coran cât și în Biblie. Dar la Coran o să vi l și recit numai ca să vedeți.

Deci cine e Nun ăsta de care am tot vorbit aice? Păi e unul din zeii primordiali menționați în mitologie și a menționat înainte ca Ogd, dinainte de Enlil și un aspect al Heh. Iar Nun ăsta e cel dintâi zeu care a fost înainte de toți. Și culmea, n-avea niciun cult și era deghizat în mare parte, ceea ce poate să fi fost și de ce nu a fost menționat așa mult înainte, sau de ce era în viață și cu familie pe vremea când Anle și familia erau departe de scutece practic, sau de ce nu e și cel de care ra ascultă și explică. Și de ce era atât de umil încât părea ca un om simplu. Și numai ca să vedeți că există anumite inconsistențe până și în Coran, care atest de chestiile păgânești și că ăștia au fost ei sau așa e menționat în mitologie despre un rege grec pedepsit pentru 100 de ani de stăpân, care în mitologia respectivă era Zeos sau în alte surse Apollo, dar știm că era Zeos din cauza unui episod de necredință. Și ambele situații sunt prezente atât în mitologia păgână cât și în Coran. Acuma, evident, cei îndoctrinați o să facă totul după logica pe care a fost puși să gândească lucrurile și o să zică că "A păi chestiile păgâne doar arată cum că Coranul e mai adevărat decât orice". Când de de fapt nu i neapărat adevărul ăsta. Chestia e la fel de imperfectă pe cât a fost și zeul care a făcut o, având în vedere că nu le dă toată istoria precum vă dau eu acuma. Și că nu explică nici că ăia de la Nunchi se și traduceau ca "cei cu sânge regal", ceea ce e o reacție extrem de umană, pentru că nimeni până la urmă nu vrea să vorbească de rău de sine, decât dacă nu știu. Păi există și cazuri în care s mult mai sincere. Dar asta n-a fost cazul din păcate. Dar așa era, de exemplu, de care ați tot zis că a fost nevasta lui. Păi el a avut aparent mai multe femei cu care au făcut copiii. Deci nu i neapărat nevasta lui. Sau dacă îi, pur și simplu în panteonul din care vine e practic Gaia, totuși, gen aceeași Hera ca și la greci, practic. Dar pentru fanii Warhammer, Astarte de la Astartes, ea era Afrodita. Apropo, ăsta fiind numele fenician al ei, ce nu e fiica lui Enlil, ci a lui An. Și dacă vrei și numele la restul, la Arhanghelul Mihai îi Mikael, care înseamnă "cel care e stăpân". La Rafael înseamnă "stăpân un care vindecă". Gavriel, cunoscut ca și Gibril, înseamnă "stăpânul cel puternic". Deci din nou vedeți cum se pot lega și chestiile astea pot fi exact aceeași persoană. Și și Așa, Arhanghel e derivat din Archangelos, care înseamnă "reprezentant, observator, iscoadă", în principal se referă la un oficial de grad înalt sau efectiv la un spion. Și pentru jucătorii de Genshin Impact, liderii ăștia se și numeau Arconți, titlul fiind atribuit celor care erau din guvernul atenian, cei mai cunoscuți fiind Eponimus, Polmarc și Basileus.

Un alt fapt interesant e mențiunea egipteană cu privire la "șul" a lui YHWH, adică a lui Yah, unde "șul" înseamnă nomazi, derivat din cuvântul crud "hoinar" sau "rătăcitor". Adică practic "hoinarii lui Yah", unde aflăm că sunt mai multe grupuri de hoinari, a căror nume n-o să le pronunț după cum știu eu să citesc inscripția. Deci nu o luați ca o variantă originală, ci foarte personală de cum pronunț eu chestiile astea. Și anume: Șasa lui Sâ, și asta se scrie S'r, după care ai șul a lui Rbn, și se scrie Rbn, după care șul Smt, adică Smt, șul a lui Vrb, ce efectiv se scrie Vrb, și a lui Psu. Dintre ăștia, pe noi ne interesează de șul a lui Yah, adică YHV, având aceeași prescurtare ca Yaher, într-un fel, dar numai că pe jumate, pentru că la el se scrie YHVH, iar la ăștia e numai YHV, fără ultimul H. Și deci, dacă teoria mea e corectă, ăștia sunt de fapt evreii care au fost pe atunce și practic erau nomazi, în special dacă ne referim la istoria scrisă în Biblie despre lupta egiptenilor cu israeliții când scapă și ce scrie pe Merneptah Stele. Așadar, v-am făcut eu un pic logica evenimentului, povestea începând cu Sargon, care ar fi fost primul care să aducă legile în Mesopotamia, care erau scrise înainte și erau încă sub studiu sub numele de ME, respectiv E. O parte din poveste care se referă la cum au scăpat "Șasa" a lui YHWH din Egipt, după multiple bătălii cu ei, pentru că nu sunt menționați destul de mult. Și dacă vă mai amintiți, de ce am zis acuma ceva timp în video, ei au ajuns sclavi, fiindcă asta se întâmplă cu prizonierii de război și explică de ce nu mai există pe atunci sămânța lor din ce scria pe tabletă. Și se știe că ei au mers în Egipt din cauza secetei, dar știind că ei nu s egipteni, "hoinarii lui Yah" ar fi putut să fie cea mai logică denumire atribuită lor de către egipteni. Mai ales că numele de evreu vine și de la Yehuda sau Iudi, adică Iuda pe românește, de-aia se numesc ei iudei. Că era cunoscut ca fiind fiu al lui Iacob, adică Israel. Iar ei fiind sclavi din cauză că au fost prinși ca prizonieri de război, a merge poate însemna și o luptă indirect, unde se pomenește că lângă Moise era unul cunoscut ca și Salvatorul, care acela chiar era dintre evrei și era numit Hosa. Așadar, nu Moise, adică Sargon, i-a salvat, dar aparent s-a întâmplat o confruntare între acadian și egipteni, ceva ce se potrivește unul pe unul cu ce scrie și în Coran despre cum evreii de fapt mergeau spre Acad, nu spre Muntele Sinai, unde aparent, din câte scrie acolo și din nou o să vi l recit mai încolo, nu vă faceți grijă, acolo a fost locul unde Dumnezeu i-a blestemat pe evrei și doar doi au intrat pe pământul promis.

Pe Merneptah Stelei, încă o chestie interesantă se întâmplă. Acolo scrie "Is rir e devastată sămânța ei". Nu mai e pe latină, se citește "Israr", totuși, nu Israel, care e și asta o versiune latinizată. Iar pe ebraică, "a te strădui", "a suferi", "to struggle", se scrie "Isra". Și mă gândesc acuma în capul meu că s-ar fi putut mai degrabă să se refere la faptul că suferința nu mai există, pentru că scrie pe inscripțiile "oleacă jefuit Canaanul de orice rău". Toată inscripția pe românește e cam așa: "Prinții sunt puși la pământ, spunând pace. Niciunul nu-și mai ridică capul dintre cele nouă arcuri. Devastare e pentru Hati, sunt pacificați. Jefuit e Canaanul de orice rău. Cărat e Ascalon, Ian, Noam. Nu mai există suferința. E devastată sămânța ei, nu mai este. Caru a rămas văduvă din cauza Egiptului. Toți care au fost agitați au fost legați." Tot ce am făcut a fost să înlocuiesc acel "Isr" cu "Isra", pur și simplu, adică suferință. Și asta a ieșit. Și având în vedere că a fost o campanie de cucerire a Egiptului, care a dus la chestia asta tâmpită, evident că ne putem ușor referi și crede că "șul", adică "hoinarii", al lui Yah, chiar au fost original duși în Egipt direct ca și sclavi, din cauză că au fost prizonieri de război. Până și bătaia lui Iacob când venea înapoi și a primit denumirea de Israel, sau ceva, Israel efectiv înseamnă "stăpânul suferinței" sau pur și simplu "cel ce suferă". Deși există o poveste exact similară a lui Diomede, un favorit de al lui Atena, care se bate cu Ares, dar e ajutat de Atena să câștige, după care fură moștenirea și l trimit pe fratele lui în Argos. Diomede fiind fiul lui Tydeus, ce făcea parte din cei șapte regi împotriva Tebei, din războiul între Argos și Theba, din cauză că a fost ceva blestem a casei lui Laios. În povestea asta era și Sfinxul, care stătea la o poartă și întreba lumea: "Cine are patru picioare de dimineața, două la amiază și trei după amiază?". Care nu zicea omul, era pedepsit. Asta pentru că patru ai când te naști, două mergi toată viața și când ești bătrân ai un toiag. Din cauză că Oedip a fost cel care a răspuns corect, direct a fost încoronat, s-a pus cu maică-sa să se mărite și lu a făcut pe Tydeus și apoi pe Diomede. Și zic că situația cu Diomede ar fi fost direct suprapusă cu chestia lui Iacob. Și așa, din cauză că pe textele originale ebraice descria doar un oponent, nu un înger și nici ceva zeu, chestiile astea au venit ca interpretări din cauza la fiecare limbă prin care a mers chestia asta. Iar Iacob a fost favoritul lui Rebecca, cum Diomed a fost favoritul lui Atena. Și având în vedere că contextul e altul, nu se știe dacă chestia aia cu "ești stăpânul care suferă" sau ceva, a fost ceva spus de Ares lui Athena, sau Athena lui Ares, sau Ares la tipul ăla care s-a bătut cu el prin Athena, ce a fost de partea lui și l-a ajutat împotriva lui Ares. Ce e și mai interesant e că după picarea Israelului, numele de YHWH nu se mai menționează absolut deloc. Pe lângă asta, există și o contrazicere clară în povestea lui Iacob. Din Geneza 32:30 zice că l-a văzut pe Stăpân și a fost curățat, cât în Ioan 1:18 zice că niciun om nu l-a văzut pe Stăpân. Deci prin suprapunere, dacă contrazicerea e un indiciu despre identitatea lui Iakov, înseamnă că nu era om, ci literalmente unul din familia regală. Ceea ce ar avea sens, având în vedere genealogia lui Abraham.

Un alt lucru ce trebuie cunoscut pentru context e cuvântul "profet", care provine din "pro" și "femi", ce pus împreună se scrie "profetesa oamenilor", ca un fel de influencer. Iar ei erau aleși în funcție de cât de ascultători erau la caracter și erau puși să redirecționeze comenzile stăpânilor la comunitate, fără ca el să fie implicat direct. Și chestia asta cu Atena și profeții ca mare logică, având în vedere că Iisus nu i considerat fiu de stăpân, ci în Coran e considerat doar un profet al unui stăpân. Din versiunea Rama, că totuși aflăm că numele lui de fapt înseamnă "Salvatorul" și că pe vremea aia era un nume foarte comun, la fel de comun cum e Cosmin sau Alex în ziua de astăzi la români. Și ca să confirme teoria, o avem pe Khadija, nevasta lui Muhammad, care îl cunoștea pe acel înger, care a fost și pe vremea lui Iisus, prezent. Deși diferența de timp scrisă în toate cărțile sfinte e una foarte diferită. Și acuma, din cauza la mărturia lui Khadija, știm că lucrurile au fost mult mai apropiate decât spune fiecare carte sfântă. Și dacă vreți dovada de câți Iisus și a fost pe atunce, păi stai să vă spun o listă de nume. Pe vremea aia a mai fost un anumit Iisus a lui Ananias, adică Yeshua ben Hanania, ce era un țăran fermier. El a fost dat pe mâna autorităților de cât evrei și apoi a murit în Ierusalim de la o piatră de catapultă, când orașul era sub asediu. Cât cât chestia asta se întâmpla, practic ultimele lui cuvinte a fost "durere încă o dată asupra orașului și a cetățenilor și a templului" și "durere și mie". Al doilea era pe vremea celui de-al doilea templu, numit Shimon ben Iua, ben Eliezer ben Sira. El a scris Sirah, adică Ecleziastic, ce e sub examinare atentă, fiindcă e cică cea mai veche carte de înțelepciune din antichitate, cunoscută și ca parte din Vechiul Testament. Și similar în stil și conținut cu cartea proverbelor. Iar Ecleziastic promovează, din câte se știe public, frica față de Stăpân, urmarea căii înțelepciunii și a unei vieți pline de virtute, fiind astfel o foarte bună lucrare de propagandă. Și ce trebuie să spun, chiar nu-mi place faptul că DIP-ul ăsta nu-i recunoaște și pe ceilalți ca fiind parte dintr-un întreg. În total, totuși, a fost 71 de Iisus descoperiți pe vremea aia, care care habar n-am că n-am chef să sap mai multe morminte decât trebuie. Dar un lucru e clar: Hristos nu era numele lui secundar, ci înseamnă "cel ales" pe greacă. Nu i un nume, la fel cu Mesia, înseamnă același lucru pe ebraică. Așa că ce alte lucruri mai ascund cărțile sfinte? Păi faptul că în Exodul 21:23-25 pronunță Codul lui Ur-Nammu despre "dinte pentru dinte", când se face legea, dar în Matei zice că trebuie să întorci celălalt obraz. Deuteronom 27:22 continuă codul despre cine va fi împreună cu soră sau fiica lui va fi exilată, dar Abraham s-a căsătorit cu soră sa și a fost și binecuvântată. Iar familia regală e perfect OK cu incestul, din cauza scârbei lor pentru omenire. Cât mulți din ei n-au fost mai departe de perfecțiune, asta e foarte clar. Dar un alt lucru devine cert: faptul că toate populațiile care au venit în Orient și din Orient până în Europa au fost descendenți din sumerieni. Pe lângă asta, o altă inconsistență foarte vizibilă e și multitudinea de diavoli. Adică în greci ar fi Pan și Dionysos, dar Dionysos era parte din tot consiliul de zei, iar de la ei vin satirii, care-i cunoaștem ca fiind foarte dezbrăcați și cu tot felul de forme de animal și femeile sălbatice. În infern, de exemplu, mai încolo o ai pe Resh-Gal, iar în rai pe Enki, care e considerat un diavol într-un fel, pentru că e opoziție. Dar cel ce deține cele mai multe națiuni din jur nu e Enki sau El, ci Inana, care e practic o rudă de a lui. Doar că el scrie mai peste tot că el deține tot pământul și totul e al lui și el a făcut totul. Și după toată harababura asta apare Coranul, care zice clar că evreii au cam răstălmăcit cuvintele și învățăturile, ca să li se potrivească în societatea de atunci, care să vezi și să lucrezi în zonă, mai toți aveau relații cu stăpânii. Deci putem doar zice că a fost un atentat eșuat de a mușca mâna care te hrănește. Pentru ei, ceea ce înseamnă că scrierile egiptene au dreptate și "șul" a lui YHWH chiar au fost nomazii și au venit în fapt din Sumer, ce eu o identific ca zona Mesopotamiei. Pe lângă asta, primele tablete care au fost de legi au fost a lui Hammurabi, nu a lui Moise, și au fost date jos la proștii Pământului, de către Ra, unul fiind zeu în Egipt și altul efectiv rege în Mesopotamia. Și chiar și așa, înainte de ei erau alte tablete: una a destinelor și ME, adică cartea legii.

Și ca să vă mai dau un șoc, știți de unde vine originea cuvântului "religie" și ce înseamnă numele religiilor de astăzi? Vine din latinescul "religio", ce înseamnă venerare. Deci întrebarea: "Dacă religios înseamnă dacă venerezi vreun stăpân?". Întrucât uitați-vă la oamenii ăștia, cum venerează un om mort, pe care nici nu-l cunosc și nici nu s-o străduit să-l cunoască. În toată chestia asta și într-un fel înțeleg și de ce, pentru că pentru mine a durat un an și nu știu neapărat dacă toată lumea are un an din viață, ca să rezolve problemele astea și inconsistențe găsite la stânga și la dreapta, într-o narativă mai spartă decât o vază. Și totuși, înainte să ai încredere în ceva, trebuie să depui efortul să cauți și să ai un pic de gândire critică, adică să te dezvolți înainte să începi să gândești de capul tău, dacă nu chiar să asculți de tot felul de oameni pe care tu îi privești ca fiind o autoritate în sensul ăsta. Vă țin responsabil. Și dintre cele trei religii abrahamice, Islamul a fost declarat de Stăpân ca fiind ultima ce o să mai încerce să o construiască înainte să i abandoneze până și pe ei. Și din câte scrie în carte, ceilalți nu au nicio bază până nu se conformează cu Tora, tradus ca și legea, și Evanghelia, care s patru la număr și e tradusă din greaca "evangelion", adică "buna veste". Și din toată suspiciunea mea, nici măcar Coranul nu scapă, pentru că o să vedeți cu cât avansăm mai mult în subiect, că până și ei nu au avut datele cum trebuie. Și până și la musulmani, voi credeți că pur și simplu un cuvânt care e o etichetă de grup, dar cuvântul de fapt înseamnă "supus"? Și cât la noi, din cauză că gândim foarte în extreme, "supus" ar însemna că ești sclav automat. Pentru ei, probabil înseamnă pur și simplu că ești parte din acel întreg. Zic asta doar ca să evidențiez și să vă arăt faptul că voi cum gândiți, vă creează o realitate total alternativă, în care unele lucruri pot părea acceptabile sau inacceptabile, bazate pe normele sociale, din cauză că până la urmă ați fost copii și vreți să fiți ca restul. Nu așa mă gândesc. Doar că cei din putere nu au nicio restrângere să vă formeze realitatea după interesele lor, chiar dacă înseamnă să combine adevărul cu minciuna și apoi să amestece totul, ca să nu mai puteți găsi nimica și să fie prea greu de găsit. Și doar ca să vedeți exemplu de așa ceva, pe lângă narativa evreilor, la musulmani scrie că el a fost că Iisus a fost înlocuit. Bun, dar nu scrie și restul contextul, a ce s-a întâmplat înainte și multe alte chestii de genul, decât ca să adreseze chestiile care le aveau evreii. Și aici, numai ca să știți și de ce v-am spus înainte despre plecarea lui Iisus și cum au fost toate chestiile explicate, îi numai ca să vă spun acuma că uite cum am găsit și la ăștia adevărul și aice chiar musulmanii chiar au avut dreptate. Faptul că Iisus a fost găsit la Marea Galileei din Ierusalim, ceea ce e la nord de Ierusalim, direct spre zona Mesopotamiei, ne arată că drumul lui o lua cam încolo. De aia spun, combinarea unor fapte cu alte fapte care au fost adevărate, dar trebuie să înțelegi mult mai mult din toată pictura ca să vezi un pic ce și cum. E o minciună dusă la nivel de artă, dar nu e o chestie care trebuie lăudată, pentru că misiunea e una și dacă misiunea e una, faci tot posibilul să ajungi la acel paradis care l-ai promis. Dar din păcate, unde a dus toată chestia asta a fost la o împărțire și o dezbinare totală a tuturor, destul încât să trăim astăzi ca să putem critica acțiunea de genul și să nu ne aflăm la pur și simplu furia impulsivă a cuiva. Și chiar dacă ne-am afla, doar s-ar pune ca fiind inamicul adevărului și un fel de prieten al haosului.

Și acuma, o altă chestie care ne-o spune Coranul, î cine o fost tatăl lui Iisus? În Sura 19, versurile 20-22, uite cum sună tradus pe românește un dialog între Fecioara Maria și Arhanghelul Gabriel: "Cum să fac un fiu dacă nu am fost atinsă de vreun bărbat și nici nu sunt dezvirginată?". La care el răspunde: "Că e o soartă poruncită și mie îmi e ușor. Așadar, Stăpânul tău A zis că din el vor face un simbol și o îndurare pentru umanitate". După care scrie: "Și a mers cu el într-o zonă izolată și l-a făcut pe el". După care restul care încearcă să propage tot felul de tâmpenii vin și vă spun cum că Iisus a vorbit de când a fost bebeluș. Asta nu-i adevărat, el a vorbit când a mai crescut un pic și a fost mic, nu exact bebeluș. Și a zis următoarele: "Când a venit Maria înapoi cu el, într-adevăr, sunt un sclav Stăpânului, ce mi-a dat scriptura și m-a făcut un vorbitor în fața oamenilor". De unde ne dăm seama de următoarele: unu, Gabriel e de fapt tatăl lui Iisus. Doi, Maria și-a înșelat potențialul soț cu un prinț al familiei regale, ceea ce nu e ok, dar presupun că scopul scuză mijloacele la ei în familie. Și trei, Iisus nu a vorbit din iesle, ci celor din ea și a fost educat de mic. De fapt, numai ca să știți și voi mai mult context: Evanghelia și legea sunt parte din învățăturile date lui Iisus. Deci dacă în Evanghelia voastră scrie cumva despre viața lui Iisus, aia nu e Evanghelia originală, fiindcă prin ea ei încearcă să împingă o narativă și de asta narativa asta n-are nicio logică, pentru că promovează niște interese și îl pune pe Iisus acolo ca de parcă el a fost cel care le-a promovat. Iar Evanghelia și legea ce au fost învățate de Iisus, cele originale, vorbesc de fapt legea și morala, ca să poată fi înțelept. Deci înțelepciunea care o considerăm esențială practicilor predicate de Iisus și profeți în general, vine nu din venerare, adică religie, a unui om mai inteligent ca noi, ci din cultivarea noastră mentală cu privire la morală și lege. Pentru că morala formează legea inevitabil. Pentru că știți nedreptățile care le suferim unii din noi, păi le cam adresează și asta într-un fel de eficiență a comunității întregi, nu în sensul a unei națiuni, nu în sensul a unui om și a intereselor lui. Noi nu considerăm că furatul e greșit din cauză că așa a spus Dumnezeu sau din cauză că așa e frumos să crezi, din cauză că așa a spus societatea. Nu există o cauză nedreaptă la mijloc, care ne-a făcut să realizăm faptul că să furăm unul de la altul e total greșit. Și mulți credeți că e imposibil probabil să fie inteligent și la unii într-adevăr ar fi asta cazul, din cauză la genetica proastă și dezvoltarea precară. Dar aveți noroc în era asta. Eu lucrez acuma cât vă spun chestiile astea la o carte despre cum să vă puteți dezvolta. Acuma, cartea n-o să cuprindă toate mentalitățile, dar sper să fie evaluată mai încolo și să nu știu, împingem un pic scala și la cei care au diverse probleme de a înțelege lumea în funcție de cum o văd ei. Eu totuși o să mă refer în cartea aia strict dintr-un mod practic, care mie mi se pare logic. Și dacă mă considerați pe mine câtuși de puțin inteligent, eu o să fiu dovada clară că chestia aia a mers, pentru că pe algoritmul ăla mi-am bazat eu toată mentalitatea în cartea asta. Deși în contextele care o să le vedem, s-ar părea că le-am luat din alte părți unele idei, dar ce spun e stric dinainte ca să aflu chestiile astea. Și chiar mă bucur că o avut legătură cu ele, pentru că prin oglinda asta mi-am putut da seama care dintre zei sunt buni și care nu. Și anume, parte din cartea asta o să fie dezvoltarea voastră, unde aveți ego, inimă și mintea de adresat între ele. Trebuie să existe un balans, totuși. Adică, trebuie să-ți pui destul ca să vrei să fii mai bun. Altfel, doar să crezi că trebuie să simți o emoție ca să fii mai bun, sau să fii într-un anumit fel împotriva cum ești tu cu adevărat, aia nu merge, aia nu funcționează și e de fapt o minciună. Dacă nu o delu proprie, unde primul pas e să fii curios și să ai mintea deschisă, după care să înveți ca să cunoști și să aplici ce cunoști și apoi să observi și să testezi ceea ce cunoști, ca să poți dezvolta pe cont propriu diverse ipoteze, unde ceea ce știi îți influențează cum interpretezi lucrurile și astfel îți influențează ego-ul și astfel îți influențează emoțiile. Așadar, acuma cât noi mergem la Romani, voi doar să știți faptul că eu am o bază în spatele meu, cât știu deja că voi o să judecați totul din prisma câte știți sau a câte cunoașteți sau a câte Ați fost forțați să cunoașteți. Doar că Adevărul e doar unul și sper ca în ceasul ăsta să vă deschideți mintea măcar o dată în viața.

Dar acuma, din cauză că am amânat romanii, hai să trecem la ei. Situația Romei a fost destul de pită. Deci știu că unii veniți aici cu gândurile naționaliste de așa, cu tot felul de estetici, că "bă, Roma, Uau, e civilizație!". Ea o să vă cam spălați pe cap cu chestia aia. Hai să vă spun povestea și poate vedem după. Deci rude erau deja în Italia din partea zeilor și au format triburi pe aici colo. Fiindcă înainte de Războiul din Troia, un fiu de al lui Hermes s-a stabilit deja în insula italică și era de origine arcadian, regiune cunoscută ca fiind Peloponezia modernă, ce era cunoscută ca ținutul unde umblau ciobanii și femeile dezbrăcate, fără niciun stres de viața urbană. Noi îi știm azi ca italieni pe cei din zona aia, pentru că au mers acolo o Enotria, "botul bocancului", sau mai geografic, regiunea Calabria, condusă de Italos, fiu al lui Penelope din Itaca și Telegonus, fiul al lui Odiseu din Itaca, făcut cu Circe, pe vremea Războiului din Troia. El la un moment dat a mers să-și găsească tatăl și cât a mers, crezând că e pe altundeva, a ajuns în Itaca și a început să fure și să ardă ce vede în cale. Că, Doamne, normal era să faci de astea pe atunce și fără să știe. Și o înjunghiat tatăl, adică pe Odiseu. Apoi s-o pus împreună cu Penelope. Cât TeleMhax s-o pus cu mama lui Telegonus, adică Circea. Și vă spun sincer, nu faceți caie pentru că ei au luat chestia cu "să fut pe mă-ta" foarte în serios. După care Războiul din Troia a continuat cu Eneas, fiu al lui Anchise și Afrodita, ce a scăpat din Troia și a condus oamenii la vest, până a ajuns în Latium, la rudele lui, în centrul Italiei, sub ghidarea zeului Tiberius, zis și regele Latinus, și a soției lui, Amata. Acuma, Tiberius a fost fiul lui Faunus, alias Pan, ce era fiul lui Hermes, făcut cu Penelope, o nimfă. Cât Odiseu lipsise să facă dragoste cu Circe, o nimfă care le avea cu știința. Ce e și coincident, fiica lui Helios, cel posibil recunoscut ca Utu, ce a conceput-o cu Nimfa Persis. Faunus era totuși zeu al pădurilor și era împreună cu mica nimfă a pădurilor. Acuma, să vă traduc ce înseamnă "ninfe", practic, pentru că cuvântul e un termen umbrelă pentru diverse femei ce aveau legătură cu natura și erau destul de prietenoase cu bărbații. Cuvântul vine din greacă și înseamnă "nevastă" sau "fiica zeilor" sau "fată tânără". Și sunt diverse domenii ale nimfelor unde le puteai găsi pe atunci, care astăzi nu se mai aplică, fiindcă cultura e un pic diferită și oamenii s-o mai schimbat. Și avem așa: Driade înseamnă "fete ale copacilor și pădurilor", găsite lângă stejar și păduri. Naiadele erau "fete care noată", c le găsea evident la fântâni, râuri sau lacuri. Oreade erau "fete ale muntelui", găsite în zone muntoase sau dealuri mari. Nereide nevestele lui Nereus, care erau găsite în jurul Mediteranei. Iar Oceanele erau nevestele lui Oceanide, care erau împrăștiate și ele prin zonă. Cât aveai și Hamad Triadele, ce erau fiicele lui Hamad. Hamad le-a făcut cu Oxil, un demon. Pe latină, da, se citește "demon", dar pe greacă era "diamon". El era fiul lui Oarius, fiu al lui Acas, fiu al lui Pelias, fiu al lui Poseidon, alias Set. Iar Set avea ceva personal cu Odiseu, descendent al lui Sisyphus, practic. Odiseu l-o cam mâniat pe Set, că și-a bătut joc de fiul său, care era mai prost de fel. Și Sisyphus a fost rege care a fost aruncat în deșert să împingă o piatră dintr-un capăt în altul pe dunele, care de câte ori ajunge sus, evident, alunecă la vale înapoi jos, din cauză cu încerca să-l șantajeze pe Zeus cu faptul că știa că și-o înșela nevasta. Ideea.

E că daimoni, cunoscuți ca și demoni, sunt intermediari între oameni și zei și nu sunt nici buni, nici răi, pentru că sunt persoane. Dar pot schimba soarta oamenilor, dacă e să luăm ruchi lor de familie. Da, demonii ar fi, din perspectiva lor, cu bias, tot timpul răi și corupți și așa, dar nu toți îs așa, pentru că, până la urmă, până și ei și și ăștialalți sunt indivizi. Pentru că e mai cunoscut faptul că prințișorii ăștia decăzuți sunt mult mai puși pe a fi corupți, din cauză că nu sunt decăzuți. Până la urmă, și având în vedere influența familiei lor, nu pot spune că nu pot să răstălmăcească nimic din cele spuse în folosul lor pentru tot felul de scopuri meschine, pentru că, până la urmă, în puful ăla e foarte ușor să dezvolți o gândire de prost și să crezi în tot felul de fantezii și chestii ultra existențiale și tot felul de chestii de genul.

Și acuma, probabil, vă întrebați cum a evoluat chestia asta și de ce unii se numesc demoni sau așa. Păi, ce trebuie să știți e că pe perioada aceea, unii oameni mai foloseau numele de demon și indirect ca să se refere la zei, din cauză că îi cam urau sau îi displăceau. Din cauza cât de nebuni erau uneori, perspectiva omului de pe atunci putea fi de multe ori foarte personală, dar în același timp, uneori, nu, nu e ca de parcă nu se simțea un pic fără nicio putere asupra faptului că o familie de oameni controlează indirect regatele lor prin regii care au acolo oameni ce sunt evident capabili pur și simplu să ascundă moartea unui om.

Dar hai să revenim înapoi la Roma. Acuma, tot din Faunus a venit și Bonadea, zeița tinerelor virgine și femeilor măritate. Cultul ei era pe Dealul Aventin, unde doar Damiatrix și virginele lui Vesta puteau intra, pentru că probabil ea era Vesta, care era și ea virgină și susținea focul statului constant aprins prin regiune. Erau și Sabinii, care erau din partea Afroditei făcuți, fiindcă unul din numele ei era Sabina, iar numele ăsta înseamnă pur și simplu cel sacru, așa că Sabinii erau numiți cei sacri. Practic, Romanii au fost într-o oarecare măsură troieni și greci combinați cu regalitatea sumeriană, care au mers din zonă și au înființat Lavinium în Italia de astăzi, unde fiul lui Eneas, Ascanius, a înființat Alba Longa. Din Ascanius a venit Silvius, care l-a făcut pe Enea Silvius, care l-a făcut pe Latinus Silvius, care l-a făcut pe Alba, ce l-a făcut pe Atis Cetus și Tiberius, din care unul din ei, nu se știe exact cine, dar cel mai probabil Tiberius, l-a făcut pe Numitor, care avea un frate numit Amulius, care i-a furat tronul lui Numitor.

Când a auzit Ares, alias Marte, că familia lui Afrodita are probleme, a făcut ce știe mai bine și s-a forțat în Prințesa Rea Silvia, care a promis să rămână virgină, să nu vină careva peste Amulius să l detroneze. Și așa s-au născut Romulus și Remus. Din frica lui Amulius, Rea i-a abandonat lângă fluviul Tibru. La fluviul Tibru, Tiberius a existat, care i-a găsit pe cei doi.

Acuma, trebuie niște clarificări înainte să continuăm povestea. Tiberius era de fapt și Faustus, adică Latinus, pentru că acel așezat cioban i-a găsit coincident la baza unui deal, lângă râul după numele său, iar lupoaica e un simbol sacru a lui Marte, adică Ares, care a mers după ei în josul râului să i găsească, după ce a aflat ce a făcut Rea, și i-a lăsat la baza dealului Palatin, unde a spus rudelor să vină să l ia. Deci, practic, Ares i-a salvat și așa a ajuns Tiberul să i aibă. De fapt, și așa au fost găsiți, au crescut și apoi au urmat momentul discuției dintre tatăl lor adoptiv, Tiberius, și ei, ca să informeze despre adevărata lor identitate legată de familia regală. Pe asta sunt multe surse care zic diverse povești, dar deja știm bine că majoritatea adevărului nu se află în ce e prezentat direct, pentru că au fost tot felul de învârteli pe atunci, de dragul strategiilor familiale.

Odată ce au aflat de injustiție, s-au pus cap la cap să detroneze pe Amulius, să restabilească pe Numitor și au reușit. Acuma, ei înainte erau cunoscuți ca fiind foarte creativi, inteligenți, cu un simț al justiției, calități recunoscute de Latinus, tatăl lor adoptiv, ca fiind foarte bune. E păcat că acele calități s-au terminat în fratricid, din cauză că nu se putea înțelege cu privire la locația de început a orașului ce aveau să l întemeieze. Și așa Remus a murit de mâna lui Romulus, din ce dintr-o amărâtă neînțelegere. Astfel, spunându-ne că Romulus și Remus au fost cam proști.

Astfel, el a înființat Roma pe Dealul Palatin. În timpul conducerii lui, Roma a dus-o așa de bine, din câte se spune, că lumea din tot jurul ei se înghesuiau să fie conduși de el pentru o viață mai bună și organizare impecabilă. Totuși, asta e un pic contradictoriu cu faptul că el a construit primele fortificații în Roma. Și așa Roma a crescut încet să și dezvolte cultura și religia, atât cât și templele pentru zei, unde începem să vedem câteva coincidențe. Exista 12 zei romani, 12 greci, 12 sumerieni, au mai fost și cei 12 apostoli și în prezent cele 12 stele ale Europei. Deci, e vreo coincidență cumva? Că mie nu mi pare că i vrea una, dar cineva pare să cam știe numerologia celor sacri.

Deși zeii la Romani n-au fost luați neapărat de la greci, deși au copiat foarte mult cultura greacă, pentru că din perspectiva lor era ceva mult mai civilizat, mai "wau", deși asta era fix opusul și o să vedeți chestia asta după ce ieșim din mitologie. Și ei au avut așa: Jupiter ca Zeus, Marte ca Ares, Minerva ca Atena, Vulcan ca Hefestos, Vesta ca Hestia, Ceres ca Demetra, Neptunus ca Poseidon, Apollo ca Apollo, Diana ca Artemis, Venus ca Afrodita, Mercur ca Hermes și Juno ca Hera. Iar la Romani deja se vede un pic de influența asta a zeilor ca fiind mult mai înfrumusețați decât varianta lor originală. De exemplu, a uitat complet de Hades cum a răpit-o pe Persefona. Dar hai să pretindem că nu știm chestia asta. Practic, au șters toate problemele care le-au făcut zei înainte și au început din nou cu o civilizație ce a ajuns să fie dezastrul omenirii.

Hai să vedem și cum, totuși, pentru că aici vine partea cea mai spicy. Romulus a fost primul rege, dar nu și unul prea normal la cap. Pe lângă că avea ambiții imperialiste, a și descris Sabinii merită să fie uitat de lume. După el a venit la conducere Numa Pompilius, de origine sabin. Da, știu, e cam ironic, dar no, lumea le-a plăcut destul încât să l aleagă pentru că era înțelegător și inteligent, în ciuda faptului că el nu prea voia să fie rege. Așa, și din cauză că a respectat nevoile familiei lui Zeus și a oamenilor din jur, i-a cam dat credibilitatea și și ajutorul din partea lorzilor care dețineau pământul, deși a atras invidia celor mai brutali de fel, care credeau că destinul Romei e să măcelărească oamenii ca să se extindă. Pe ăștia vi puteți imagina ca niște oameni cu ochii foarte panicati, care și rod unghii, care și la modul: "Roma e prima, Roma eternă, Roma peste tot, Roma trebuie să cucerească lumea, Roma, Roma, Roma, Eu sunt Roma, ea e Roma, totul e Roma". Și asta numai ca să vedeți cât de deraia erau de fapt oamenii care erau pe atunci cu identitatea națională, deși ei păstrau un aer de superioritate și așa, o mare inteligență de aia superficială.

Una din ajutoarele lui Numa a fost Egeria, trimisă de Jupiter, care e asociată cu Diana, din cauza locașului de cult unde cea mai apropiată de descrierea ei a fost Artemis. Ea, care în Roma era ajutată de Vir, adică Hippolytus al Atenei, fiu al lui Tezeu, fondatorul Atenei. Hippolytus era ajutorul lui Artemis pentru că era dezgustat de sex și căsătorie, deși era obsedat de Artemis și era direct opozant al Afroditei pentru că era mult prea deschisă sexual, ceea ce nu a fost o idee bună, având în vedere că nu era doar foarte frumoasă, cică, ci și nevasta lui Ares și și deținătoarea la toate regatele, aparent, referindu-mă strict la zona aia. Dar din cauză că tipul era atât de arogant, ea s-a folosit de faptul că taică-su Tezeu s-a remărit după moartea primei soții cu Fedra, fiica regelui Cretei de pe atunci, să vorbească despre Hippolytus, să îi stârnească dorințe sexuale. Și chestia asta a mers extrem de bine. Adică, tipa se uda așa de rău la văzul lui, încât atunci când a fost refuzat, a prins o gelozie față de Artemis că poate să aibă bărbatul visurilor ei, pe lângă jignirile de rigoare. Așa că s-a pus să se răzbune pe el că cum îndrăznește el să îi refuze avansurile, deși era mama lui vitregă. Și a făcut asta inventând o poveste falsă, cum că ar fi atentat la ea într-un mod nepotrivit, la taică-su. Și Tezeu n-a luat-o bine. De fapt, era așa de furios, încât a mers la Poseidon, adică zeul mării, și s-a rugat de el să i facă ceva la copilul lui pentru că a îndrăznit așa ceva. Așa că a vrut să i cauzeze un accident când era la vânătoare și a făcut asta aruncând o creatură marină pe cai, care să o sperie. Hippolytus, fiind într-un car tras de cai, totuși a ajuns în păr, legat în ham, și a fost sfâșiat și lovit în toate părțile de cum mergeau caii în panică, până s-a lovit destul de fatal, de nu se știa dacă se mai trezește. Apoi a fost dus în grija lui Asclepius, fiul lui Helios, adică posibilul Apollo.

În momentul ăsta, Tezeu a aflat de la Artemis că de fapt nevastă-sa l-a mințit. Și când nevastă-sa a auzit că a aflat că l-a mințit, ea și-a cam luat viața. După, iar Tezeu a intrat într-o depresie acută. Iar Artemis a promis să țină nedreptatea comisă lui Hippolytus în viață printr-o melodie, cât acesta și-a schimbat numele în Virbius și a mers cu ea în Italia, unde a ridicat orașul Nemi în numele Dianei, adică a lui Artemis, după ce a fost vindecat de Asclepius, ce era un medic foarte bun, pentru că din legendă se zice că putea reînvia morții. Și gândiți-vă că el era în viață înainte de Iisus, deci știm cine ar fi putut să îi dea cunoștințe medicale lui Iisus, sus, într-un fel. Deși nu e neapărat că el ar fi fost de fapt cei ce urmau învățăturile lui Asclepius. Erau numiți terapeuții lui Asclepius și în general terapeut pe atunci însemna servitor al unui zeu. Și denumirea era așa din cauză că ei în medicină aplicau nu doar medicină fizică, ci și psihică, pentru că mergea și motivul pentru care în ziua de azi noi avem psihologi. Apropo, iar asta e datorită și faptului că ei erau într-o conexiune directă cu lorzii, deci cunoșteau medicina. Și de asta practicau ritualuri așa-zise spirituale pentru lorzii lor, pentru că lucrau împreună și le mulțumeau. Și aici au dreptate multă și în ziua de azi. Multe afecțiuni care nu pot fi neapărat identificate unei boli, dacă nu chiar boli în sine, și inflamații și restul tacâmul, pot fi influențate de stres, frică, emoții puternice sau chiar efecte psihice din acele emoții, unele fiind genetice sau în general emoții negative ținute pe decurs îndelungat, ce poate afecta sistemul nervos, dacă nu chiar hormonii care ne fac corpul ori ok, ori praf. Și în plus, practicarea înțelegerii e parte din igiena mentală.

Și acuma partea care s-ar putea să vă placă. Știți când mergeți la farmacie și vedeți semnul ăla cu șarpele încolăcit în jurul unei linii? Ăla e sceptrul lui Asclepius. Dar știți că există și un sceptru cu doi șerpi? Ăla e sceptrul lui Caduceus, a lui Hermes, care simbolizează medierea conflictelor și pacea, în principal din cauză că un blestem între zei și sclavii lor. Doar că povestea de cum l-a luat a fost un pic mai drăguță, aparent. A furat de la Apollo, dar era simpatic și i-a dat o liră ca scuze, gen instrumentul, și Apollo, înduioșat, i-a dat sceptrul ca să îi arate că îl iartă printr-un schimb.

Dar revenind la Numa, consilierul lui era Diana, cunoscută și ca Diana Lucifera în scrierile lui Cicero, de unde deducem faptul că Lucifer era de fapt un termen umbrelă pentru cei ce aduceau lumină, care erau înțelepți, de fapt. Iar ea era asemănată cu Luna, fiindcă vâna noaptea și era misterioasă, pe lângă faptul că avea trei caracteristici și o reprezentare cu o semilună în frunte. Și dacă vă întrebați de ce unii sunt soare și alții lună, ei bine, ei reprezintă aspecte ale vieții și ciclului ei și a dualității, ceea ce e foarte simbolic. Pentru că un zeu al soarelui e în mare parte foarte înțelept, iar un zeu al lunii e și el înțelept, dar are caracteristici de grijă. De unde vine interpretarea modernă că soarele reprezintă masculinul și luna feminină, în ciuda faptului că există zei masculi ai lunii. Deci, nu reprezintă niciun caz în care să se refere la ciclul menstrual, după cum ziceau unii. Și așa, femeile din familie care aveau putere nu erau recunoscute în mitologie pentru mai mult decât abilitatea de a face mai mulți copii. Și sigur, aspectul de fertilitate e văzut la cei cu care s-a asociat luna, dar nu e neapărat adevărat. Soarele, în toate pantan, mare parte, dacă nu e liderul zeilor, atunci e cel mai înțelept dintre ei. Iar Luna, depinzând de faza în care e, ea reprezintă diverse caracteristici. De exemplu, luna plină îi practic cineva care ajută pe timpul cât pe pământ e întuneric, adică e totul o corupție și totul e nașpa. Cât o semilună poate însemna că un zeu are și atribuții negative, cât luna întunecată înseamnă pur și simplu că acea persoană a adus acel întuneric în zonă, cel puțin asta reiese din toate contextele din jurul lumii.

Revenind la Numa, a fost așa de inteligent încât s-a pus la dezbateri cu Zeus însuși. Acuma, nu știe exact ce l-a păstrat să fie în viață pe tot parcursul dezbaterii, că în Coran scrie, de exemplu, că ăla care e mai breaz ca Dumnezeu nu prea are bine după. Dar aparent i-a câștigat respectul până și lui. Deci, observăm și o latură mai înțelegătoare a zeilor din când în când. Deși asta se poate datora faptului că el și Diana au fost foarte apropiați, unii atribuindu-i, cât alții, de frica zeilor, le spuneau că s-au practic căsătorit. Ce se știe totuși e că a plâns mult după el, mult și destul de puternic, din câte se zice. Numai a murit din cauze naturale și era destul de bătrân și așa, deși nu e neapărat sigur că era chiar atât de bătrân pe cât se zice, dar în fine. Ideea e că a murit cumva și a fost plâns de zei atunci când s-a întâmplat. El a și primit informații de la Faunus despre cum stăpânii comunică prin păsări și Artemis a ajutat la descifrarea ambiguității mesajelor. Asta nu e ceva neobișnuit, fiindcă știm că aveau animale îmblânzite de ei înșiși, folosite pentru diverse scopuri. Printre auguri erau ciorile, coțofenele, vulturii, bufnițele, gâștele, găinile și oricare le dorea inima, practic. Cum se întâmpla asta era prin ajungerea unei păsări vizibil în fața celui ce trebuia să primească mesajul, iar pasărea făcea un anumit număr de sunete sau zbura într-un anumit fel ca să indice mesaje la general, dacă nu chiar o schimbare. Doar că, din păcate, codul ce îl folosesc sau sunetele ce ar însemna nu prea e știut, pentru că nimeni n-a prea scris că "Hei, uite, e chestia asta, dacă e așa, înseamnă chestia asta". Deci, nu prea știm ce și cum, mai mult decât cele spuse.

După moartea lui Numa, a urmat Tullus, care a vrut să meargă să omoare oameni pentru a ridica Roma peste restul din jur. Den normalizată pe perioada lor era tribalism, adică te naști, te bați, mori și cam atât. Doar că călcâiul lui personal, al lui Ahile, era faptul că nu prea respecta zeii și era prea ignorant față de ei. Așa că, ghiciți ce i-a adus chestia asta? Ați ghicit, pedepse. Tullus se credea un pic mai măreț decât stăpânii Pământului, în ciuda faptului că era mai prost ca ei și punea naționalitatea deasupra faptului că nu există Roma fără stăpânii care au înființat-o prin intervenția lor mai forțată, așa și legală. Și ok, hai să luăm moral realitatea și legalitatea de aici, pentru că nu se pune la Roma așa ceva. Și aici ne dăm seama de varietatea de ritualuri care erau pe atunci, de la sacrificii de animale la obiecte, cadouri, incantații, care erau de fapt metode de a linguși stăpâni pentru favoruri sau să îi îmbuneze pentru ajutor pe termen lung sau chiar să le mulțumească pur și simplu. Așa că era foarte important să te pui bine cu persoanele care puteau potențial să facă foarte mult rău dacă se supărau, pentru că nu erai tu după aceea ținta celui rău, nu tot timpul, cel puțin. Și dacă vă întrebați de ce începeau să cânte anumite rugăminți și să dea anumite cadouri, din cauză că adăuga un pic de mai mult însemnătate la toată chestia aia.

Și dacă tot suntem aici, hai să vă spun despre tradițiile lor de festivaluri și așa. Aveai Lupercalia pentru luperca animalelor de casă, Matronalia pentru Juno, pentru protecția femeilor măritate sau cu copii, avea Megalensia pentru Cibela, jocuri și arte teatrale, Floralia pentru Flora și Jocurile Romane pentru Jupiter la Colosseum. Numai că aici facem o mică paranteză, pentru că trebuie să vorbim un pic de gladiatorii ăștia. Ei băgau acolo criminali, sclavi sau prizonieri de război sau bărbați ambițioși, așa, în general, care erau puși să lupte până la moarte. Pe bune, decât dacă existau unii mult prea buni să piardă și se făceau pariuri sportive pe ei, unde luptele erau doar până unul din ei era mai grav rănit. Alteori, din respect reciproc, se oferea milă, deci depindea de la caz la caz.

Iar tot hazul Colosseumului, dacă vă întrebați de ce era așa fain, sis la ăștia cum își dau duhul, păi din perspectiva romană: unu, trebuia să moară că erau răi sau discriminați din cauza statutului ierarhic, deci te bucurai dintr-o poziție morală să moară ăștia. Doi, erau destul de proști încât să își riște viața pentru aprecierea publicului, deci puteai să îi judeci și să te simți superior. Și așa, trei, luptele pe pariuri erau jocuri de noroc, deci puteai să faci bani moca. Patru, era o estetică filozofică despre străduința de a sta în viață. Și cinci, unele jocuri de gladiatori erau strict acte teatrale, ca la televizor, cu coregrafie să pară totul epic și foarte "wau". Și așa, mai ales atunci când aveai luptători profesioniști. Scopul principal era să distreze oamenii, iar soarta multor gladiatori depindea de aprobarea patronului și a publicului, din cauză că cu cât mai extravagant și bun era show-ul, cu atât se amâna datul colțului în favoarea mai multor meciuri, ce stârnea în unii cetățeni curiozitate și competiție. În epoca modernă, acum noi ne uităm la ei ca fiind niște brute fără cap, atât despre gladiatori, cât și despre publicul care se uita la ăștia cum se bat până la ultima suflare. Dar date fiind detaliile precedente, cred că puteți înțelege de ce și voi, dacă erați pe vremea aia, puteați să le fi prins când n-aveați ce face sau nu vă plăcea.

Ce legi erau permise? Unii oameni, fraților, Compitalia, ce era un festival superstițios despre micile spirite ale drumurilor și gospodărie. Apoi aveai Feralia, când se făcea o comemorare la cei morți, din nou. Apoi, Parilia pentru Pales, ziua ciobanilor. Apoi, Vinalia pentru Afrodita, deși era cu Dionisos, era cu vinul pentru sărbătoarea asta, dar în fine. Apoi, Quirinalia, ci și asta era pentru Ares, ca să îi protejeze ca comunitate și oraș. Apoi, Festivalul Bonadea, unde din nou facem o paranteză. Festivalul era pe două părți și era dedicat doar femeilor. Public pentru toate femeile, fie virgine, fie mame. Și există și varianta secretă, în care se strângeau anumite femei nobile să scape de responsabilitățile sociale și religioase și să își facă de cap împreună cu preotesele vestale. Imaginea femeilor din ierarhia superioară și a preoteselor.

Acuma, sunt mai multe festivaluri, dar nu vreau să le includ pe toate, pentru că vreau să vă zic ce prostii au făcut Tullus. Pe lângă că a mers cu sabia să cucerească Alba Longa, deși erau același popor ca și al lui, adică nu e mare diferență, iar chestia asta nu doar că a încărcat anumite responsabilități ritualistice de stăpâni, adică nu și-a mai urmat toate responsabilitățile care le avea, dar și-a acționat injust în materie de război și anume, a atacat Alba Longa fără niciun motiv bine întemeiat, deși erau latini. A călcat promisiuni față de Alba Longa pentru că a promis să nu îi atace dinainte. A distrus altarele altor sate asediate, chiar dacă au aceiași zei. Și s-ar presupune că a atacat civilii și zone culturale. Pentru asta, stăpânii au venit și i-au asediat orașul cu catapulte să pedepsească colectiv Roma pentru prostia făcută, după care a otrăvit zona să cadă mai toți la boală. După care Tullus a fost străpuns personal de sulița lui Jupiter și înlocuit cu nepotul lui Numa, adică Ancus Marcius. Și evident, a continuat și el măcelul, numai că nu măcar și-a respectat AP și pe acolo chestiile cu zei, pentru că aparent pe atunci puteai să faci ce te apuca pe tine capul, atâta timp cât respectai toate ritualurile astea ale lor, ceea ce mie, unul, mi se pare o tâmpenie totală, pentru că n-are sens ca tu să zici că ai o responsabilitate și chestii să deții ordinea și așa și apoi lași pe ăștia să facă ceva, numai dacă îți mulțumesc, deși zeii însăși pe perioadele astea n-au fost cei mai liberi oameni, ai putea spune, adică au călătorit destul de mult. Deși printre realizările lui care s-au menționat ar fi fost un pod și o colonie navală la Ostia, unde sper că s-a spălat pe mâini cu apa aia, dacă tot a vărsat atâta sânge. În fine, istoria îl amintește ca un lider legendar. Eu aleg să îl cataloghez ca un dement, la fel ca Romulus.

Următorul rege a fost de altă naționalitate. Numele lui era Tarquinius, fiu al lui Demaratus al Corintului, deci erau de origine greacă ce au migrat la etrusci. Etruscii totuși erau un pic mai vechi ca romanii în regiune, din cauză că vin din zona Turcia, din cauza unei secete ce a cuprins zona, din câte zici o teorie, și au fost duși la Tirren și așezați de fratele lui Tarco, formând împreună Liga celor 12 orașe. Etruscii sunt un popor misterios, pentru că nu doar alfabetul e aproape identic cu cel al zonei de unde vin și cel latin, dar au și fost în partea de sus a Italiei ca prin magie, în ciuda diferențelor. Teoria spune că populația a fost ruptă în două de către Atis ca să poată menaja foametea, iar jumate din populație a mers cu Tirren în Italia. Atis, într-o variantă, e fiu al lui Manes, cunoscut ca și primul om, deși are rădăcinile în varianta greșită a genealogiei și regiunii, fiind parte din alt popor care are o mitologie ce zice că Zeus și Gaia l-au făcut. Dacă era adevărat, n-ar fi civilizația lor expert în metalurgie și prelucrări de electrum, pentru că dintre zei era doar un domn care avea calitățile astea, care n-avea treabă să și împartă cunoștințele cu lumea, și anume Hephaestus. Deși în altă sursă spune că Zeus l-a creat, ceea ce mă face să cred că și el a pierdut numărătoarea la care de unde îi, sau localnicii au fost pur și simplu mult prea uituci sau n-au știut să vorbească destul încât atunci când s-au atestat informațiile să zică adevărul. Pentru că suntem în situația în care efectiv mergem din sat în sat și întrebăm pe fiecare, după cum știe limba română, care n-o prea știe, chestii despre una sau alta din jur. Dar de pe atunci existau scripte și cumva cineva, pentru că nu vreau să zic că ar fi cineva la mijloc, dar având în vedere că noi trebuie să găsim chestiile astea, deși ele au fost scrise și existat scripte la toate familiile regale, asta sigur mă miră. Faptul ciudat că noi trebuie să descoperim și să ne frecăm creierul de un perete ca să putem să descoperim adevărul, cât alții pur și simplu l-au scris și pot pur și simplu să îl zică. Dar aparent, scuzați, cineva sau cuiva îi place să facă totul ca fiind ceva "wau", ceva magic, aparent. Păi, haha, nu-i amuzant deloc, dar în fine.

Revenind, regina lui Manes și a lui Atis mai erau și Hitiții, dacă vă amintiți când i-am menționat, proveniți din Enlil și Nana, adică Zeus și Afrodita. Acolo mai erau Frigienii, Uratrenii, XVIII dintre ei. Ne pasă mai mult de Frigieni din cauza mitologiei de care ziceam adineauri, ce vin din linia genealogică din care face parte și Midas, și atingea lucrurile, iar ele se transformau în aur. Și credeți-mă că în economia asta, până și eu mi-aș fi dorit să transform totul în aur, dar nu, nu chiar totul, dar v-ați prins voi. El a luat chestia asta, apropo, din cauză că a ajutat profesorul lui Dionisos când era beat mort în grădina lui și a primit pentru ospitalitatea lui un fel de dar. Morala poveștii fiind: dacă vezi vreun beat pe la voi prin curte, ajută-l, că se poate să fie mentorul unui zeu, poate aveți noroc și vă dă o mână de aur și poate vindeți, faceți și voi niște bani, nu știu. Ok, bine, hai să fim cinstiți la situația asta. El de fapt nu transforma chestiile în aur, le picta cu vopsea. De asta i-a zis să se spele ca să se scape, pentru că el pe atunci avea obsesie pentru bani și aur și se putea spăla de fiecare dată ca să scape temporar de blestem. Și dacă vă întrebați de unde am luat eu chestia că ar fi vopsea, e pentru că numai dacă ești mânjit pe mâini transformi ceva de o culoare ce are și aurul, adică galben, și doar dacă te speli culoarea se duce. Iar oamenii de pe atunci considerau focul o magie, de exemplu, că nici mâncarea gătită n-aveau. Deci luați asta în calcul când analizați situația. Dar după ce s-a spălat Midas și a văzut de viață fericit în continuare, încercând să schimbe obsesia lui nesănătoasă față de aur în a fi mai familist de fel. Iar ăsta e același Midas care a asistat la concursul muzical dintre Apollo și Pan, unde Apollo a murit de ciudă și a făcut praf lira lui Pan, doar că să fie declarat învingător pe nedrept. Și Midas s-a luat de el și de zeul prezent ca juriu, că nu-i corect ce fac. Și Apollo i-a zis că nu știe ce-i aia muzică cu urechile alea de măgar. După care Midas s-a supărat și l-a apucat insecuritățile și și-a acoperit capul cu turban să își ascundă urechile. Dar bărbierul lui știa de chestia asta și s-a râs și imediat s-a zis să nu spună la nimeni, dar tot a spus la lume. Cam cum facem noi la grădiniță.

Deja dacă observați un fel de comportament extrem de impulsiv atât la zei, cât și la oamenii de pe atunci, vă asigur că mai încolo o să primiți un răspuns de ce erau ei așa. Din păcate, totuși, Midas a murit luându-și viața când au venit o șatră de nomazi să îl jefuiască, el fiind fiul lui Gordias al doilea, care a fost fiul lui Gordias Întâiul, care a fost selectat ca rege de oracolul din Phrygia și a zis că va veni o trăsură în sat care conține viitorul rege, care până atunci încă nu sunt destul de descoperiți să zică cine a fost exact rege. Din perspectiva mea, totuși, din ce se știe curent, s-ar fi putut să fi fost o comunitate fără lider. Și dacă vă gândiți cum erau aleși unii regi în comunitățile de pe atunci, cam așa: prima trăsură care ajungea în sat, aia era. No, dacă erai norocosul rege, ajungeai bine. Asta nu se aplică pentru toți totuși. Așa că următoarea dată când mergeți la rude, la bunici sau la străbunici sau care a mai fi în viață, efectiv intrați primii în sat cu o trăsură, că poate ajungeți rege, cine știe.

Ce se știe despre frigieni e împărțit în doi. Herodot zice că erau din Balcani și au migrat, dar ei provin dintr-o poveste foarte împrăștiată și plină de fabule, care nu sunt adevărate în mare parte, pentru că au venit din vorbă în vorbă, adică nu e foarte cunoscută realitatea faptului. Dar vă zic și așa, partea mitologică, în principal varianta cea mai generală care poate fi obținută, e că Tiamat, alias Cibela, în viață, s-a îndrăgostit de un băiat minor, donat de mama lui, adică Nana, fata lui Sangar. Sangar, ce era fiu al lui Oceanus, după ce și-a tras-o cu Agdistis, practic un fiu de al lui Zeus cu propria lui mamă. Din nou, Agdistis s-au născut cu o deformație ce există la unii oameni și în ziua de azi, unde unul din 4000 de oameni o au, fie că sunt bărbați sau femei, ce le făcea genitalele să aibă o gaură de vagin sau clitorisul lungit ca un penis. Oribilă de deformația asta. Zeii au decis la un moment dat să îi taie penisul că arată urât și au reușit. Și din cauza asta Agdistis s-a fugit de acasă, fiind descris ca un pachet de nervi și dorințe sexuale ce nu puteau fi controlate, indiferent că se referea la stăpâni sau oameni. Într-o definiție scurtă, își băga ceva în toți și toate, în toate sensurile cuvântului, în secret. Nana i-a purtat poetic migdala sau rodia, depinzând de text, până a născut în secret. Doar că l-a lăsat pe micul Atis în sălbăticie până a fost descoperită de taică-su și pedepsită să moară de foame pentru o perioadă. După care Atis a fost luat înapoi în paradis, nu se știe de ce, unde a fost crescut bine până când nu i-a mai plăcut în jurul adolescenței și a decis să fie pur și simplu cioban, să se conecteze cu natura, să se simtă liber. În perioada asta, Tiamat și Agdistis au prins drag de el, dar era o problemă majoră. Tiamat a ordonat să fie măritată cu el. Agdistis nu mai era parte din familie și a încercat și el norocul cu băiatul. Și când nu a mers, a făcut concurență cu el pentru afecțiunea lui. Tiamat, fiind măritată din obligație, deși era fericită pe ici-colo, relația nu era ce și dorea el. El voia să fie liber de responsabilitățile stăpânilor și emoțional nu se putea atașa de ea, ceea ce a dus la înșelat-o pe Tiamat cu diverse femei și prințese mai tinere și frumoase, din cum vedea el situația, cel puțin. Pe lângă asta, din suspiciuni, Tiamat a chemat și familia să îi testeze loialitatea. Și încetul cu încetul, lucrurile astea au dus la sfârșitul drumului lui Atis, luându-și viața, castrându-se și regalității să fie el rege peste ei. Și apoi a dăruit căruța lui Zeus. Așa au ajuns de la niște normali simpli la un popor setat în regiunea Anatoliei. Deși, dacă o luăm după varianta mitologică, nu au migrat, ci au fost acolo original și au fost făcuți prin prisma așezării templului din zonă, motiv pentru care au atâtea în comun cu lidienii. Și motivul pentru care se pot găsi obiecte reprezentative lor în Asia se poate datora raidurilor de pe atunci, pentru că mulți au jefuit lumea pe atunci și se băteau ca proștii. Deci, multe lucruri au ajuns peste tot.

Ce se zice totuși, acel Atis nu e același cu cel al lidienilor. Unul e fiul lui Croesus, celălalt e parte din panteonul frigian de la începuturi și s-au influențat culturile reciproc prin schimb. Și e de fapt adevărat că au existat doi Atis, pentru că am căutat și am observat că există cele de la început și cel din linia lui Croesus. Iar linia lui Croesus a lidienilor, de care vorbim, vine din dinastia Mer-nada, după o răsturnare a conducerii heraclide, adică din linia lui Hercule. Herodot ne zice că răsturnarea conducerii a avut loc din cauza unui motiv și anume că regele Candaules credea cu atâta tărie că soția lui e cea mai frumoasă femeie de pe pământ, că a vrut să îl convingă și pe Gyges, deși el n-a prea fost curios de faptul ăsta. Dar regele era prea mândru, așa că i-a ordonat chestia asta. Gyges, fiind bodyguardul lui, și așa a ajuns să se furișeze să o urmărească pe soția lui când se dezbrăca. Și el s-a furișat în dormitorul ei și a fost prins când era deja dezbrăcată. Și din cauză că a fost prins, ea nu a reacționat, ci i-a dat un ultimatum, adică dacă vrea să nu moară, trebuie să ia viața soțului ei și să se mărite cu ea, să fie rege. Ok, asta pe atunci deveneai rege din toate prostiile, ok, ok. Dar narativa o salvează un pic, spune că a făcut asta să își recapete onoarea, că soțul ei a expus-o public, bazat pe cultura lor de pe atunci, când onoarea femeii era de grad înalt. Dar chiar și în climatul acela, rezoluția mi se pare că nu e proporțională cu fapta. Adică, dacă nu îi plăcea la rege, de ce n-a divorțat? De ce nu a luat alt bărbat, pur și simplu? Și după aceea, dacă chiar era o chestiune de onoare, hai că l-a omorât pe Gyges acolo, că și așa l-a amenințat cu moartea. De ce a stat cu ăla care a intrat prin efracție în camera ei și a ales să îi facă lui copii, by the way, fix după și să îi fie lui soție, ca de parcă n-are de ales, având în vedere că era interzis să o vadă dezbrăcată și a dat la schimb pe soțul ei.

Și după ce a devenit Gyges rege, a mers la oracolul din Delphi, care avea legătură cu Apollo, să fie sigur că zeii sunt ok cu chestia asta, fiindcă eu e foarte important dacă te plac lorzii, adică fără aprobarea lor tu nu treci, nu tu stai acolo cinci minute și apoi ești dat jos. Doar că lorzii, cât și mie, nu le-a prea convenit. Și da, i-a dat cinci generații de avut până să fie înlocuită dinastia. A fost forțat, pentru că din ansamblu, practic, ce a făcut tanti aia, regina, a fost că și-o cam înșelat soțul cu altul și apoi și-a omorât soțul ca să nu ca, ca să nu fie pedepsită după aceea. Deci, nu mă mândresc nici cu unele femei. Dar după el a venit Ardis, apoi Sadates, Alates și apoi Croesus, care a fost înlăturat de perși.

Acuma, din Atis al lui Croesus ar fi trebuit să ducem narativa la etrusci prin linia genealogică. Problema e că dacă urmăm linia genealogică, teoriile astea nu se leagă nici de cum de originea etruscilor din care vine al cincilea rege al Romei. Uite și de ce: el vine din linia lui Demaratus al Corintului, care vine din clanul Bacchi, format din linia genealogică a lui Hercule în regiunea Doriana, unde erau eleni. Iar Demaratus e cel de care zice că i-a făcut pe Tirus, Tarhon și și Tarquinius și Arun. Și dacă asta e adevărat, înseamnă că și etruscii erau la fel de greci ca latinii. Deci, ce s-a întâmplat până la urmă cu Tarquinius? Păi, în primul rând, ăsta era numele lui roman adoptat. După ce s-a stabilit la Roma, numele lui adevărat era Luomo, soț a lui Tanaquil, ce s-a pus cu el pentru potențialul care îl avea. Între timp, el s-a pus bine cu Ancus, care a vrut să transfere puterea la fiii proprii, punându-l pe Tarquinius ca protector al lor. Numai că atunci când Ancus a murit, să ia el tronul, trebuia să fie în teorie făcut de oameni mai cu cap, cu înțelepciune. Așa, din păcate, nu ăsta a fost cazul la Roma, aproape toată existența ei. Dar în fine, știți cum vine vorba: pe hârtie e una, în realitate e alta. Ironia faptului fiind că Tarquinius a murit asasinat de copiii pe care i-a fraierit. Doar că într-o mișcare divină, Enki a însărcinat o sclavă, care și-a dat copilul spre adopție soția lui Tarquinius, din cauză că era super inteligent. Și acuma chiar mă întreb care era definiția lor de inteligență, având în vedere că tot ce erau așa-ziși inteligenți erau și destul de proști la decizii. Situația mirosea a influențe divine din faptul că Tanaquil a prezis că soțul ei o să fie rege și deci putem foarte ușor observa că, deși scena e politică și pare idioată, era o bătaie prin care lorzii se luptau din nou pentru controlul națiunii prin scena politică.

Tanaquil totuși nu a împins doar doi oameni să fie regi, ea fiind o nobilă etruscă, ci chiar trei. Primul a fost soțul ei, apoi Tullus, apoi Lucius Superbus. Tullus, pe durata lui, a făcut Constituția Serviană, care a împărțit lumea în ierarhii în funcție de avere, numite centurii, unde cei mai sus din ierarhie aveau cea mai multă influență asupra voturilor și fiecare clasă avea diferite responsabilități militare. Dacă vă întrebați cât de nedreaptă a fost repartiția, foarte. Pentru că în societatea romană, să fii soldat era o datorie civilă și toți bărbații cu o casă și venit stabil, deci țineți minte asta, să aibă casă și să aibă venit stabil, se încadrau, în afară de copii și oameni cu dizabilități sau care erau singurul om în casă, care de ce a venit sau nu erai cineva destul de influent sau preot. Deci, în afară de ăștia, puteau fi băgați în armată. În afară de asta, cultura promova armata ca datorie civilă și în mare parte erau centurii conduși de un centurion, adică un soldat cu experiență selectat în funcție de cât de bun era în luptă. Și infanteria grea erau numiți hopliți, bogătanii Romei aveau datoria de a îi înarma cu cele mai de calitate armuri și arme, dacă nu chiar să își trimită armatele personale să fie parte din armată. Și deși se zice că a făcut reforme ca să fie unitate și oportunități, ele erau făcute doar pentru scop militar. Asta însemnând că Roma începea să își bazeze existența pe campanii militare, ceva ce influențează groaznic de tare opinia publică și promovează instabilitate rampant și trădări pentru scopuri personale. În ciuda practicilor și a reformelor, Roma se îndrepta tot mai mult către un stat militarist autocratic, unde puterea stă în mâna celor mai bogați, iar oamenii de rând aveau o datorie să moară pentru scopul comunitar de expansiune impus de conducere. Pe scurt, pentru averea celor de sus. Pentru că în societatea tribalism menționat, exista unul în top, dacă nu doi sau trei sau așa, care se înțelegeau și erau cei mai tari din trib și își trimiteau proștii să se bată cu alți proști din alt cu conducerea de la ăialalți cu care nu se înțelegeau. Ceea ce expune realitatea că și în ziua de azi se întâmplă exact același lucru. Dovada ce am spus despre Roma e evidentă din ele campanii militare făcute după și deciziile proaste care le lua scopul propriu. Cum.

A fost măritișul celor două fiice ale lui cu doi fii a mamei lui adoptive, Tan Kil, astfel formând o alianță puternică între doi fomii de putere. Crescuți prost și astfel, din cauză că cerșeau la putere, pur și simplu locul lor era de fapt pe stradă, nu pe tron. Dar cum îi natura și cum sunt oamenii, au lăsat așa ceva să se întâmple și asta a dus la foarte multă vărsare de sânge. Dintre acel măritiș au venit Tulia cea mică și Lucius Superbus, care l-a criticat pe Tullius că a ajutat nevoiași și că a fost încoronat de o femeie și că i născut de o sclavă, care și așa, cică, st zice că a fost o prințesă răpită de la un asediu de a romanilor. Oh, nu! Sper că nu dădea bani la săraci, că vezi Doamne, va rănea economia sau să i ajute pe vecini. Aia i crimă! Io ce argumente dau ăștia? Vai, mă sparg aici în figuri, adică cui pasă că maică sa i-a pus coroana pe cap? Mare chestie! Aoleu!

Doar că, precum e natura idioților de pe planeta asta, au fost foarte impulsivi și l-au aruncat pe scări în jos. Și apoi, propria fiică a lui Tullius a mers cu căruța peste el. Și așa, prostul satului, adică Lucius, a devenit rege și a făcut mai pe față ce au făcut majoritatea regilor p-la ei, anume să ia toată puterea în mâinile lui și să facă război. Deci, nimic nu s-a schimbat, doar că el a fost un prun mai special și a venit cu ceva un pic mai original, și anume că a făcut doar ce a vrut el peste tot. Și deși chestia asta era posibilă și așa, fără să ofenseze Senatul sau clasele de mai sus, cam asta e singura diferență: că era sadic și nimeni nu l plăcea. Ba chiar le făcea viața mai grea de frica unei rebeliuni sau lovituri de stat, ceea ce, sper că a făcut-o și așa. Deși mi se pare un pic ironic și poetic, un om mândru cu aspirații grandioase a bătut și a dat o lovitură de stat, se teme de una. Uite un sfat: Cum ar fi să nu vă mai simțiți îndreptățiți la putere pe degeaba? Mă, doar un gând.

De fapt, e așa de tâmpit omul, că sărim direct la cum și-a pierdut puterea, pentru că aia e partea satisfăcătoare. Toată lumea s-a pus împreună să facă o revoluție împotriva lui și așa Republica Romană a ajuns să existe. Cine s-ar fi așteptat? Nu eu. Aia e sigur. Și nu-i ca de parcă asta n-a fost cazul la aproape fiecare chestie din istorie. Aoleu! Da, e un fapt că oricât ai vrea să taie în două, trei, 10.000 de părți societatea, să se autobalanseze, n-o să poată. Și mi se pare de dreptul idiotic să bagi legi pentru măritișul între clase sociale, când aia poți s-o faci și așa, fără reguli, că singura diferență e averea. Alminteri, ambii pot fi proști, o dau în gropi. Adică, ai drepturi fundamentale naturale și alegi să controlezi chestiile astea mult prea mult, fără să dai o bază oamenilor să poată să recunoască ce rol să și asume automat. Ba chiar, în schimb, alegi să dai putere anumitor oameni, care și ei pot fi corupți. Nu știu de ce nu și-a dat seama lumea de treaba asta, că trebuie mecanisme împotriva anumitor tipuri de oameni, ce include și identificarea lor. Nu poți să vii la Georgel, care vrea bani, să zici că-i stâlpul Justiției, dacă n-are niciun simț de așa ceva și nu știe cu ce se mănâncă justiția. Georgel e un om ignorant, vrea să fie într-o poziție să aibă un salariu, să meargă să facă ce i-a spus să facă, fără să gândească. Și cam atât, simplu, nu-i așa?

Bun, pentru că e un pic mai complex de atâta, fiindcă peste tot trebuie să-ți folosești capul. Din păcate, dacă chiar totuși vrea cineva să conducă lumea, sfatul meu e să gândească cum influențează gândirea oamenilor să se guverneze singuri. Și nu poți face asta fără să egalizezi diferența între tine și restul, fiindcă nu poți vorbi cu cineva despre cum se fac clătitele, dacă ei n-au nicio cunoștință despre așa ceva. Și cum să mă aștept să și facă singur sau pentru alții clătite, dacă nu știe așa să o gătească? Vedem din nou și din nou cum în societatea umană putem să-i spunem: "Degeaba faci cum fac albinele și zici: tu ești trântor, tu ești albină, tu ești viespe și ne aperi", pentru că la noi diferența e că trebuie să vină din sine dorința asta. Nu poți pur și simplu s-o impui, pentru că o să se trezească careva dintr-un punct sau altul al societății să fie: "Păi, eu am aici niște resurse. Păi, eu mă gândesc strategic. Păi, omenirea e inamicul meu. Păi, hai să-i facem praf!" Și asta a fost. A revenit corupția, a făcut tot întuneric. Doamne ajută! Pa, pa!

Așadar, nu prea poți. Familie, dacă fiecare face ce vrea cu mâncarea. Înțeleg să te gândești un pic la gusturile lor și ce le place să mănânce și ce nu, dar asta e numai într-o anumită măsură. Nu poți servi toată familia cu o mâncare căreia îi place numai unuia din noi. Revenind, după Lucius s-a înființat Republica, cuvânt în latină derivat din "res public", adică comunitatea sau afaceri publice. Și asta înseamnă că nu mai depindea de linia regală conducerea, ci oamenii aleseseră să se conducă singuri. Ceea ce, evident, zeii n-au prea acceptat. Așa că au venit un alt set de războaie, derivate din nevoia de revanșă a problemelor anterioare cauzate de Roma triburilor din jur, inclusiv gali. Iar pentru unele din ele a fost desemnat cu titlul de dictator, adică lider temporar, Titus Lartius. Și e foarte ciudat că dintr-o dată galii au apărut în zonă și au început să facă probleme. Așa că trebuie să ne întrebăm cine erau galii și ce treabă aveau cu romanii, dacă înainte de emigrația lor n-au avut conflicte și pur și simplu au fost agresivi că așa îi ustura pe ei. Aparent, chestia e că galii sunt un trib Celtic, iar celții sunt într-un grup de oameni împărțiți în mai multe zone, urmând o migrație până în Franța de astăzi. Originea lor e din Anatolia, adică o zonă din Turcia, născuți din partea lui Zeus. Iar mai apoi au mers pe la noi prin Tracia, prin Iliria, adică Balcani. Și după ce și-au făcut diverse așezări prin zonă, au ajuns în zona care o numim Franța de astăzi. Ilirii, între timp, veneau din linia lui Ra, făcuți cu sora lui, care deja o cunoașteți, Afrodita. Motiv pentru care ei erau principalii zei fondatori înainte de asimilarea culturală a Romei și Greciei și motiv pentru care erau partea mai agresivă de familie, având o cultură de războinici. De ce am început acuma cu galațenii? Pentru că ei sunt cel mai aproape de Mesopotamia și vorbesc celtica, la fel ca cei din Franța. Coincidență? Nu cred. Dar și galii au zeii lor și nu, nu sunt Asterix și Obelix. Îi au așa pe Taranis, care e zeul fulgerului; Epona, zeița cailor; Cernunnos, al iadului; Briganti, a vindecării; Rosmerta, a abundenței; Esus, al agriculturii; Belenus, al soarelui; Nantosuelta, a fertilității; Teutates, al războiului; Lugus, al meșteșugurilor; Manopós, al artelor. Și fiecare trib Celtic, precum a fost și în Orient, avea propriul lui rege al panteonului, ceea ce înseamnă că nu prea sunt răspunsuri fixe cu privire la cine a fost primul Gal sau zeu care să influențeze galii, pentru că ei nu sunt o națiune propriu-zisă, ci triburi, ce unele din ele au fost printre alte populații deja puse în zonă și altele fiind mai independente, merseră mai încolo spre Franța. Și cuvântul "Gal" e folosit în mare parte din cauză că istoricii ori nu au avut destule dovezi, ori erau prea preocupați cu alte chestii să-i clasifice. E ca de parcă ne-am referi la europeni ca europeni, nu fiecare pe după ce țară are acuma.

De ce au venit galii în conflict cu romanii? E din cauză că prin magie s-au stabilit să migreze. Dacă vă întrebați de ce, de fapt, î din cauză că era un pic prea mult și și-o trăgea un pic cam prea mult. Așa că ce s-a hotărât: "Hai să ne băgăm acolo, în fața lor, cu satul și să ne parcăm să toiul fix în fața Romei." Și parcarea au venit efectiv ca un tanc care se așează peste o mașină. Adică, s-au bătut cu etruscii, din cauză că etruscii erau în calea lor să-și pună să toiul în fața Romei. Iar etrușii, din cauza asta, erau la modul: "Bă, ok, hai că noi ne batem cu romanii, dar de data asta ar trebui să ne cam ajute, pentru că suntem cam aceeași populație și pe lângă asta e o invazie și Roma o să fie atacată după." Deci, chestii diplomatice, strategii, manevre. Și așa s-au bătut romanii cu gali. Iar evenimentul ăsta a dus inevitabil la prima jaf a Romei, dar nu distrugerea ei totală, din cauză că cineva, nu zic cine, giuno prin gâștele ei, a început să strige tare pe timp de noapte că vin în atac. Și au reușit să ducă bătălia la o negociere, unde șeful galilor și-au luat dreptul de a impune termeni de pace într-un mod nedrept. Și evident, romanii au protestat. Și evident, galilor nu le-a păsat. Și s-au înțeles la câteva kile bune de aur. Iar asta nu le-a convenit, pentru că romanii nu au fost genul de oameni care să accepte înfrângeri. Erau mai invidioși. Așa că au rechemat un exilat, ce era bun, l-a măcelărit oameni și a fost alungat, pur și simplu pentru că era prea bogat și a plecat din cauză că nu voia ca familia proprie să-i fie atacată. Și printr-o altă mișcare de vină, Ariel și Afrodita au intervenit din nou. Aoleu, din nou toți în măreție! Dar au câștigat din cauza elementului de surpriză. Cât se bucurau de aur gali, nimic mai mult. Singurul favor al zeilor a fost chemarea celui invidiat. Și cam atât. Roma, din păcate, a supraviețuit. Lacrimă, lacrimă. Și pe timpul reconstrucției, toți erau mai uniți ca niciodată, pentru o perioadă. Evident, s-au reorganizat și au făcut ai noștri, băieți buni ai poveștii, doar ceea ce știau și au învățat mai bine să meargă și să omoare mai mulți oameni. Evident, adică ce vă așteptați? Evident, varianta istorică era că subjugarea altora aducea siguranță, pentru că ai un nivel de control asupra lor. Dar asta-i fals. N-am niciun control sau asigurare asupra celui căruia îi rănim familia și apoi să mă aștept, fără să fiu opresiv, că totul o să fie bine? Gen, trebuie să fiu efectiv dement. Odată ce ai rănit o persoană în așa hal încât să-i faci praf tot satul, evident că n-o să fie totul bine după. Și evident că după o să ai nevoie de tot felul de mecanisme de control prin tot felul de cumetrii, ca să-ți menții puterea, dacă știi foarte bine că pe ăștia îi mănânci în fiecare zi. Partea bună e că niciunul dintre proștii ăștia niciodată nu a ajuns să fie bine în viață după aceea și până la urmă, toată lumea se bucură după ce mor. Deci, cui pasă?

Următorul totuși în succesiune a fost Fabius Maximus. Și în zona asta de conflict, situația a continuat să se dezvolte. Între timp, în Macedonia, unde apare Alexandru cel Mare, din dinastia Argeadă, din linia genealogică a lui Hercule. Macedonia era pe-acolo cam din cauza lui Hercule și așa. Și da, erau și ei greci. Mentorul lui Alexandru a fost Aristotel și era de mic asistentul tatălui său pe câmpul de bătălie, ceea ce i-a dat inteligența de război necesară să facă un imperiu. Pe ce motive? Avea un complex de grandiozitate în câmpul lui, ca un lider divin, ce avea să facă ceva mai măreț decât strămoșul lui Hercule. Și cât făcea asta, din cauza situației unde se afla, vrea să-și ia revanșa pe perși, cât unea toate orașele-stat grecești. Și poate că acuma vă întrebați ce căutau perșii în Grecia lor, care le e motivul și așa. Sau e în momentul ăsta să vorbim despre Leonidas și cei 300? Bingo! Dar până acolo, trebuie să înțelegem și perșii. Da, știu, sunt multe de tururi, dar ce să fac? Ăsta a fost drumul pe care am mers eu. Hei, în apărarea mea, n-am zis niciodată că sunt bun navigator. M-am pierdut ca și Columb pe mare, dar e ok, pentru că adaugă context. Și din cauză că adaugă context, inevitabil e parte din poveste.

Perșii totuși au fost un pic mai diferiți. Ei nu veneau din Zeus, ci veneau din familia lui Zeus de dinainte. Din cauza asta, ei nu practicau panteoanele de la noi din Orient și Europa, ci practicau Zoroastrismul, de care vorbisem mai devreme în video. Și acuma că știm chestii extra și avem mai mult context, putem reîmprospăta narativa. Povestea lui Zoroaster, cunoscut de perși ca Zaratustra, și era, după cum am zis, nemulțumit cu privire la moralitatea faptelor și credințelor, din faptul că și zeii aveau caracteristici nu tocmai bune. Și la general, de ce ai venera zei dacă nu-s mai diferiți? În fine, nu era mulțumit. Tip ok, așa că a mers să contempleze și a dat de Ahura Mazda, mai marele de peste Dumnezeu, Abraham însuși, care i-a zis cum stă treaba, că există o separare la ei în familie și că el, Ahura, e de partea bună, cât are un oponent direct ce e controlat de gânduri rele. În cartea a șaptea din seria Denkard aflăm de părinții lui Zoroaster și anume, tatăl lui fiind Purushaspa, iar mama lui fiind Dughdovi. Și a fost născut în Aian în Vaeh, și când s-a născut deja a umplut toată camera de bucurie, pentru că în loc să plângă, a început să râdă. Și asta a fost interpretat de familie ca un semn că o să fie un om măreț. La nașterea lui a venit un iluminat să-l vadă ca să-i acorde un rol important în viață. Și au fost oșcați de niște Daeva, adică prinți din partea rea a familiei, deși "daeva" în sanscrită înseamnă de fapt zei. Doar că n-au putut să-l omoare, fiind convinși de acel iluminat și râsul copilului. Ei au încercat asta, fiindcă recunoșteau potențialul lui să disrupt lor, dar cumva s-au îmbunat și au plecat. Până la urmă. Și totuși, acuma mă întreb: dacă "daeva" în hindusă înseamnă pur și simplu zeu, atunci de ce în Zoroastrism, "daeva" îi considerat un zeu rău? Și asta din cauză că probabil erau uni zei care erau răi de fapt. Și asta pentru că, din câte o să vedeți mai încolo, demonii sunt, adică nu ăștia de căzuți, sunt parte din familia lor. Deci, practic, nu prea poți face diferența decât dacă îi cunoști într-un fel. Ca s-o pun un pic mai pe limba voastră, să fie și mai ușor de înțeles: E ca atunci când ai o rudă în familie, îndepărtată, și oamenii cred că din cauză că el au ajuns la închisoare, că și tu ești cu crimele. Totuși, Zarathustra, în anii dezvoltării lui, a fost influențat să fie recunoscător stăpânilor și să gândească liber, ceea ce l-a plasat în fața celorlalți. Cartea îl prezintă ca fiind un băiat ce era cu înțelegere și curiozitate extraordinară și o să-l prezint și eu așa, până găsesc probe contrarii.

Tot în cartea asta a fost descris cum el s-a întâlnit cu Ahura Mazda, nu printr-o vizită a lui, ci prin Vohu Manah, unul dintre imortali, ce l-a dus la el și care i-a prezentat adevărul, cum că există două forțe în lume care se războiesc și de ce e important să venerați partea bună. Odată venit înapoi de la el, Zarathustra a început să predice precum i-a fost spus și lumea l-a urât pentru că era împotriva zeilor care erau pe atunci, dintre care erau și câțiva dintre cei de la Abraham. Acuma, regii și mitologia sunt într-o oarecare măsură scrise de poemul epic al lui Ferdowsi. În el aflăm că primul rege din regiunea lui Zarathustra a fost ales de Ahura Mazda însuși ca să conducă peste lume. Numele lui a fost Keyumars, ce n-a avut prea mari probleme, urmat de fiul său, Hoshang, care a descoperit focul și agricultura, apoi Tahmuras, ce s-a luptat cu prinții răi, apoi a transferat acordul divin, zis și Garenah, lui Jamshid, al cărui genealogie într-o parte se leagă de a lui Vivanvant. Se poate ca și linia lui să fie din cea regală a lui Mazda. Nu că n-ar fi fost toți și așa. În fine, sub el, regatul lui s-a extins de trei ori în teritoriu să acomodeze mai multă lume și a supraviețuit la o iarnă geroasă, prezisă de Mazda. În povestea regelui Jamshid se recunosc aspecte avansate ale civilizației pe care le aveau, cum ar fi fabricarea armelor dinainte de sumerieni, existența cunoștinței cum că sub pământ ar fi mai cald dacă pui izolație sau sapi destul de jos decât pe pământ. Totul a mers bine până a devenit arogant și lacom și a fost înlăturat de fiul său, Zahhak, sau cum i se mai spune, Azhdaha, pus de Ahriman, costumat în reprezentant regal al lui Mazda, să-și omoare propriul tată, ca să ia puterea, pentru că îi povestea un viitor măreț în față. Și sper că vă mai amintiți denumirea de Ahriman, care am pomenit-o mai înainte când am vorbit de Zoroastrism mai la început de video? Păi, Ahriman nu a fost de fapt un cuvânt persan și nici nu e legătură pur și simplu strict de Zoroastrism, ci e un adjectiv din sanscrită, limba originală a lumii, într-un fel, pentru că aceea a fost prima limbă. Și "Ahriman" pe sanscrită înseamnă "spirit malefic", adică un prinț decăzut, adică un demon, într-un fel. Iar demonii la hindusă erau numiți Asura, ce mai întâi au fost din aceeași familie cu zei, numai că după aceea au fost prea corupți și își foloseau puterea derivată din cunoștințele lor, ceea ce le dădea mai multe capete, practic, ca să creeze o lume strict după placul lor. Din cauza asta, ei s-au luptat cu zeii, adică cu Deva, opozanții lor. Termenul de "Asura" a devenit un pic mai negativ.

Și acum e timpul să-l identificăm pe Ahriman și maimuțele lui, el având mai multe nume și o extrem de bine făcută invizibilitate istorică, ceea ce mă face să-l asemăn un pic cu Zeus, deși până și Zeus a fost un prinț decăzut. Până la urmă, o să-l identificăm prin fapte ce le-a făcut pe-atuncea, care până și astăzi se aplică, pentru că tot răul are și o prostie. Ahriman e un individ căruia îi place să promoveze ignoranța și deliciile personale, inducând un sentiment de confuzie, ca să convingă indivizii că ceva e de fapt în interesul lor, când de fapt nu e și e mai mult în interesul lui. Cât promovează individualismul ăsta personal și exploatarea altora prin ignoranță și delușie, prin alții, astfel fiind spus, într-o lume în care adevărul e doar unul, e imposibil să avem mai multe narative adevărate. Și evident, cine oprește să afli adevărul e ignoranța proprie, atât cât și delușile pe care ni le facem dintr-un psihic defect, aș putea spune. El, într-un fel, vrea ca omenirea să rămână proastă și ignorantă, ca să se distreze, să uite de faptul că trebuie să gândească, să le dea un sentiment fals de confort și dreptate morală și cum ar fi că trăiesc o viață bună, când de fapt ei pur și simplu fac numai nedreptăți în stânga și în dreapta, fără să-și dea seama, pentru că nu există nimeni altcineva în propria lor lume, pe care și-o creează în cap, în deluția proprie, decât sinele. Sinele care e forțat într-o poluare morală și fizică prin tot felul de idei romantice ale celor bătrâni, care au vorbit chestii care n-au niciun fucking sens, pentru că ce a promovat el au fost doar oameni ignoranți, până la urmă, și o diviziune totală a lumii, ceea ce vedem până și în tacticile lui Zeus. Deci, nu pot să spun altceva decât că până și unii dintre cei care au fost în familia sumeriană, din păcate pentru toți religioșii noștri, au fost de partea opoziției, pe cuvântul românului de "Satana", practic. Doar că împotriva ce vor să creadă cei care sunt religioși sau sataniști, în unele cazuri. El nu e de fapt bun și, din păcate, singurul mod prin care te beneficiază îi pentru tine însuți, dar pentru comunitatea umană în general, pe planeta asta, nu te beneficiază pe absolut nimeni, pentru că el pur și simplu promovează poluarea.

Așadar, precum se spune și în Stăpânul Inelelor, există doar un stăpân al inelului și el nu-și împarte puterea decât cu familia proprie. Practicile lui inevitabil promovează moartea, făcând prin agenții lui, adică restul prinților din familie, prin exploatarea celui ignorant și arogant din societate, o dezordine socială și globală, ce inevitabil duce spre o instabilitate în întreaga lume, întrucât nu poți să ai stabilitate dacă nu ai un adevăr, pentru că dacă totul e adevărat, nimic nu e adevărat. Adevărul lui îi place să facă indivizii să se simtă pierduți, slabi și ca de parcă n-au nicio putere în lumea asta. El promovează impulsivitatea prin furie, să te crezi îndreptățit să faci rău altora din motive egoiste, să fii lacom, să vrei mai mult decât lumea întreagă. Promovează frica, să fie frică lumii de autoritate, aceia fiind ratații lui. Și invidia, ca oamenii să creadă că ceea ce ei cred că sunt îndreptățiți să facă și să aibă li se cuvine, indiferent de cum afectează pe ceilalți. Și prin metodele astea, el provoacă violență și până și războaie între națiuni, între oameni și între familii. Și nu, chestia asta nu e ceva magic, e ceva de care mă apropii de când am început videoclipul. Realitatea care ți-a fost formată în cap nu-i aceeași cu viața reală care există. Egoismul și ignoranța voastră nu sunt decât niște slăbiciuni, pentru că atunci când vine momentul să faceți diferența între bine și rău, o să vă mănânce confuzia, pentru că o să judecați din cât știți. Și dacă nu știți mai nimica, din păcate, alegerea e doar una de autosabotaj. Și până și atunci când știți ceva, el o să încerce să vă facă să vă îndoiți de ceea ce știți. Și din tot ceea ce v-ați format ca și identitate în materie de ceea ce cunoașteți, el o să vă exploateze slăbiciunea asta prin diverși oameni. El joacă la acea mândrie și și la nevoia de putere a unora și așa încurajează oamenii, atât ca și grup, cât și ca indivizi, ca fiecare să meargă pentru interesul propriu și să calce pe cap pe alții, punându-i astfel pe cei care sunt morali să fie într-o contradicție a propriei moralități, uneori. Pentru că și atunci când vine vorba de făcut bani, de exemplu, o să fii pus în situația în care contează mai mult ce pui tu pe masă decât viața altuia. Așadar, aici vă zic că prin grupurile care le le tot împinge înainte și prin indivizii care tot împinge înainte, până și ei sunt doar niște pioni în drumul familiei lui să arunce toată omenirea sub sclavie. Așadar, prin recompense imediate și tot felul de dorințe ce le are omul din prostia proprie, el se folosește de chestia asta ca să întoarcă om împotriva altui om. El exploatează răchiș prostia care o aveți în cap, din mândria care o apără, ca să fiți furioși și în consecință să se râdă din palatul lui cum noi ne batem între noi. Iar conflictul să fie într-un fel etern și să aducă o suferință constantă pe pământ.

Acuma, pentru cei care nu sunteți familiari, un pic mai exact decât am zis până acuma: practic, te naști, ești influențat de chestii, afli informații. Informațiile le iei de bun, din cauză că privești pe restul ca fiind mai puternici ca tine, ca fiind o autoritate. Și din cauza la chestia asta, tu crezi. Și în funcție de gena ta și ceea ce crezi că te beneficiază prin plăcerile tale proprii, tu o să-ți creezi o identitate psihică ce o să fie apărată inevitabil de ego-ul tău. Adică, ce asociezi tu ca fiind un pericol ție și ce nu. Pentru că ceea ce știi se reflectă în personalitatea ta, care după se reflectă prin emoțiile pe care le ai și asta te desparte de lume. Faptul că o să fii diferit, inevitabil. Și faptul că după ignoranța proprie, automat, fără să vrei, tu îți alegi ce fel de oameni îți pui aproape și pe cine suporți. Și atunci, dacă ești prost și ignorant, numai cu alți ignoranți și proști te poți pune la masă. Dacă te crezi îndreptățit să faci doar ce vrei tu și nimic altceva nu te poate opri, atunci numai cu alți oameni de genul te poți pune la masă. Dar între ei e aceeași onoare ca între hoți. Din cauza asta, în toată viața ta n-o să întâlnești niciun om căruia o să-i pese cu adevărat de tine, pentru că ce au în comun oamenii cărora chiar le pasă e empatia și faptul că vor să fie tratați cu respect. Pe lângă asta, e faptul că ei sunt pașnici în mare parte și se luptă numai atunci când chiar trebuie. Acuma, gândiți-vă la câte știți și la câte vă zic eu și câte n-ați știut. No, bun. Acuma puneți chestia asta pe lângă faptul că el încearcă să facă șmecherii și cu restul zeilor și asta e din cauză că au diferențe de mentalitate. Așadar, încearcă să-i corupă și pe ăștia care ne apără pe noi. Și noi nu vrem așa ceva. Mă gândesc unde, desigur, metodele prin care face chestia asta par foarte inofensive, de exemplu, cum îi "brain rot"-ul de pe internet, sau făcând totul o luptă pentru națiunea proprie, sau să te fraierească cum că tu ești special și meriți foarte multe pe planeta asta, simpatizant cu durerea ta, numai ca apoi s-o întoarcă împotriva altora. La omul invidios vine și-i spune că dacă vrei pe cineva cu adevărat, trebuie să te impui asupra lor, să tot încerci, deși asta e o hărțuire. El îți spune să păstrezi status quo-ul când el e în putere și să respecți autoritatea și să-ți fie frică de ea tot timpul, pentru că el știe mai bine decât tine ce ai tu nevoie. Dar îți spune să fii sceptic față de ea atunci când el nu mai e la putere, arătându-ți fiecare defect pe care opoziția lui îl are, ceea ce te face să te gândești că ăștia nu-s de fapt capabili de nimica și e nesigur și ei sunt proști. Dar asta doar fiindcă ție nu-ți pasă destul încât să știi tot contextul în fiecare situație. Tu ești pus să mergi la muncă, să vrei să-ți vezi de viață, să-ți faci persoane apropiate sigure. Dar el are tot timpul din lume, pentru că prin prostia asta colectivă și prin tot felul de ranchiuni, prin tot felul de neînțelegeri, el ajunge să ne împartă. Și așa te trezești că-ți șoptește la ureche prin toate chestiile din societate care se întâmplă: "Hei, curățenia e super, dar în același timp toți cei care au o culoare diferită de piele mai închisă ca tine sunt murdari." La fel cum îți șoptește tot prin societate că: "Hei, nu e bine să fii agresiv, reprimă-ți emoțiile ca să fii puternic", ca tu după aceea să suferi ca bou. Și doar oamenii la fel de superficiali sau idioți ca tine o să te mai iubească vreodată. Și și atunci e doar din cauză că gândești ca ei, adică ei se iubesc pe sine și pe nimeni altcineva. El vine și-ți spune în același fel: "Urmează-ți inima când capul judecă." Și tot el vine și-ți spune: "Ai grijă de nevoiași", cât te aruncă într-o criză economică și apoi dă vina pe tine că nu ești moral, pentru că tu devii parte din acei nevoiași, cât dă bani celor care vor să ia bani și ia viața încet și sigur de la cei care vor o viață normală și pașnică. Și astfel omenirea e distrusă de efectiv un bou. Adică, nu știu în ce coș de gunoi l-ați găsit și pe ăsta și familia lui, dar eh, în fine. Dacă tot l-ați făcut, cred că trebuie să-l cam înlăturăm. Și de asta nu m-am oprit eu strict la religie și de asta a durat un an să fac tot materialul ăsta, pentru că atunci când am realizat că vecinul e inamicul și că chiar există un bou pe planeta asta și o familie de handicapați ce își folosesc timpul liber nu să se joace, să se distreze, să aibă tot felul de chestii faine și să ajute și pe ceilalți, nu, ei pur și simplu vor să distrugă totul pentru că nu știu să se plictisească de viață. Ei bine, fără nicio urmă de îndoială, ăștia sunt inamicii tuturor națiunilor și oamenilor de pe pământ. Și de asta, oriunde îi găsiți, să n-aveți milă de ei, nici din punct de vedere legal, nici din punct de vedere fizic, pentru că a sosit timpul să scăpăm de ei, mai întâi din istorie și apoi din prezent. Așa că hai să vedem ce s-a întâmplat mai departe.

Azdaha a fost răsfățat de Ahriman, după ce și-a omorât propriul tată din ambițiile proprii. Așa că Ahriman i-a pus doi consultanți, adică ca niște șerpi, ce-l sfătuiau să indoctrineze poporul. Iar prostul satului, evident, a ascultat, pentru că: "Băi, păi tu nu știi că ca să-ți consolidezi puterea, tu trebuie să împrăștii propagandă? Păi, dar acum tu trebuie să convingi oamenii de realitatea în care trăiesc, pentru că ei îs prea proști să-și dea seama." Pentru că așa, așa faci tu viitorul, mințind. [Muzică] Oamenii, ce e și mai penal la chestia asta, sincer să fiu, e faptul că nimeni nu s-a gândit până acuma că felul în care interpretezi lucrurile depinde foarte mult cât de bine te gândești tu la chestii și cum procesezi informațiile și chestiile din jur. Evident, pe atunci a fost mult mai greu, dar totuși idiotul ăla, că de-aia l-a luat, că era idiot, Ahriman, n-ajută decât pe tot prostul. El n-ajută oameni inteligenți, ok? Bun. De asta ființa și ființele lui îs atât de proaste și slabe. Ei efectiv merg ceva de genul: "Am eu, mă duc, te distrug, totul și și rup toată conexiunea între zei și oameni." Și efectiv, ca copilul ăla abandonat de părinți, care vine și te trage de guler și ți-e spune: "Auzi, dar tu știai că ciocolata e nașpa? Pentru că așa au spus tati că-i nașpa și deci nu mânca ciocolată, că-i nașpa." Și apoi te bate că de ce mănânci ciocolată. Și cu toate astea, că numai ca să vedeți ce eșecuri colosale sunt indivizii ăia. După 1000, 2000 de ani după calendarul nostru solar, ăștia n-au reușit să facă nimic împotriva la chestia asta și propriile lor acțiuni au dus la punctul ăsta. Deci, numai să vedeți ce proști îs. Și de la colțul blocului, cu tot felul de căcaturi în cap, se gândește că: "Bă, idioții ăștia l-ar putea ajuta în vreun fel." O, dar o să te ajute. Știi cum? Îți dau ceea ce vrei, te lingușesc, îs prietenii tăi și după aia tot ei sau el, depinde, se pun și se infiltrează în grupul tău sau în alte grupuri și le întorc împotriva ta. Așa, din ăia care din grupul tău sunt la fel de proști ca tine și se gândesc: "Bă, poate că eu simt mai mult ca ăsta. Băi, da, eu s atunci ăla mai suprem." Păi, da, dar l dracu pe ăsta. Băi, ești tu așa. Și din cauza asta, micule Gigel, tu o să pierzi de fapt tot până la urmă, pentru că nu se face nimica, planeta se duce dracu și tu o să fii lăsat singur și abandonat să te descurci cu restul lumii. Și asta se întâmplă din nou și din nou și din nou și din nou și tot așa. De fapt, s-a întâmplat de atât de multe ori, încât sincer, m-am plictisit. Trebuia să fie și eu un pic mai original, dar, dar la fel ca tine, tinere Gigel, Azhdaha a condus în cel mai jalnic mod și la fel de jalnic a și murit, întemnițat pe un munte pentru restul vieții. Imaginează-ți că lui i-a spus că o să fie un mare rege și o să dețină un mare regat și o să fie "Uau!" și apoi a ajuns în temnița nebună, că l-a lăsat la panche, din cauză că, ghici ce a făcut? Exact ceea ce am spus eu acuma că o să facă. De asta, rog să nu mai fiți atât de naivi și să credeți că lumea în care trăim e așa un foarte frumos bulgăre cu curcubee și chestii în care fiecare e special și își merită un loc și și tot universul e despre el, cât efectiv e o familie de prădători care trebuie prinși și n-a mai fost întemnițați de 1000 de ani, 2000, nu știu, destul de mult. Dar hei, eu s aici pentru popcorn. Eu mă uit să văd ce faceți, nu mă bag, dar după ce a ajuns în temnița tipul ăla, un fierar s-a enervat că fiul său a picat pradă propagandei și a pornit o revoluție și a unit lumea sub Fereydun, un tânăr ce avea să-i ia locul prin acord divin din partea lui Mazda. Sub Fereydun, lumea a avut parte de dreptate cuvenită și în consecință a dezvoltat civilizația lui pe culmi înalte, unde școlari și artiști puteau conviețui unii cu alții, pentru că adevărații zei, adică mă refer la ăia care sunt ok, ei pur și simplu vor ca toată lumea să se înțeleagă, ceea ce e drăguț, sincer, dar e un pic mai greu de ajuns acolo. După Fereydun și era lui de aur, sincer, a venit nepotul lui, Manuhr, care l-a făcut pe Naud, dar care l-a făcut pe Zahhak. După care a urmat Garshasp, ce s-a bătut cu turanii din zona generală a Uzbekistan-Kazakhstan. Apoi a venit după el Kay Bahram și a dus ordinea, după care a venit Kay Kavus, cel nebun, care a încercat să cucerească cerul, făcând primul prototip de scaun zburător legat de păsări. Ei, poți să puteți să-i dați credit că a fost destul de creativ. Din păcate, o cam ajuns până sus, a obosit păsările și-a picat și și-a rupt ceva. Cât el făcea chestia asta, totuși, supușii lui se uitau și cu mirare, dar și cu frică, că dacă pică, nu mai au rege. Doar că unii din cei sacri au făcut o poveste de atenționare că suntem prea proști să facem lucruri ce nu le cunoaștem, nu ca ei, evident. Scuzați-mă. Chiar și așa, după nebunul ăsta, a venit Kai Khosrow, apoi a venit Lohrasp, pe timpul căruia Zoroaster s-a născut și pe timpul căruia panteonul era format din Mithra, ca zeul înțelepciunii, dar nu era suprem, ci un intermediar; Anahita, ca zeița fertilității; Verethragna, ca zeul războiului; Tishtrya, ca zeița agriculturii; Haoma, ca și plantă și divinitate aparent; Indra, ca zeița războiului și Iaste, ca prinți ai zeilor. Menționați, deși Indra mai mult a fost un tip, nu o tipă, pentru că numele ăla îi și la hindusă acuma. Care era problema lui Zoroaster cu ăștia? Îi că el era un pic ateu și se gândea: "Bă, dar zei ar trebui să fie morali, nu?" Și ai dreptate, deși ești mort, dar ai dreptate din viitor spre trecut. Ai dreptate, dar doar pe vremea următorului rege, Vishtaspa, Zoroaster s-a întâlnit cu Mazda printr-un intermediar în căutarea după înțelepciune și moralitate și acesta i-a vorbit despre toată drama de familie, cum vă zic și eu acuma vouă. Diferența fiind că el a vorbit cu ei, eu nu. Acuma, cine știe cum o fi acuma, eu știu. Nu știu, dar având în vedere că lui i-a spus că există o dramă de familie, eu am eu am încredere că am ajuns la concluzia corectă. Și așa, după ce a venit de la el, i-a zis că e un ordin nou să meargă să zică oamenilor că e mai important să-l venereze pe el decât pe familia lui. Deci, așa a ajuns Mazda să fie regele zeilor. Și așa vedem că aici s-a surpat un pic paradisul, pentru că mai încolo ăstalalt Zeus era la modul: "Băi, eu sunt regele zeilor și așa." Și deși ați crede că: "Bă, poate că tipul ăsta Mazda ar fi fost și Zeus, pentru că exact aceeași chestie", nu, nu, nu, n-are nicio corelație, pentru că am confirmat chestia asta, îs două persoane total diferite. Dar acuma înțelegem de ce Zeus a vrut și el să fie regele zeilor. Probabil că a avut ceva de-a face cu faptul că nu s-au mai înțeles și că era era ceva bătaie de succesiune. Doar că e o diferență între el și Mazda, din nou. Faptul e că Mazda are mai multe manifestări, adică lucruri care vin din el, adică cum să zic, învățăminte pe care le dă mai departe. Adică, cât Zeus era preocupat să zică: "Uite, cum îs chestiile și doar așa îs chestiile, după cum spun eu, adică: Uite, morala și legea și atât." Asta era un pic mai diferit. El avea Vohu Manah, Asha Vahishta, Khshathra Vairya, Spenta Armaiti, Haurvatat și Ameretat, adică o minte liberă, adevăr, înțelegere, devotament, întregul ființei și imortalitate prin manifestări. Ahura se referă că e devotat calităților immortale ca dreptatea, înțelegerea și adevărul și că oriunde le vedeți, sunt poetic niște extensii ale lui. Asta însemnând că se poate să fi fost și persoane învățate, puternice pe aspectele ce le reprezenta, la fel ca și Ahriman. Și el are agenții lui buni, numiți Iazata, care sunt prinți ce au ajutoare ce învârt lucrurile între ceea ce știm noi ca oameni și ceea ce știu ei pe partea lor. Între timp, Zoroaster a primit 21 de cărți de la Ahura Mazda, care au fost pierdute în mare parte și căutarea lor a fost abandonată. Așa că ce zic e bazat pe ce s-a transmis oral, mai mult decât scris. Parte din ce a fost transmis original e cunoașterea dualismului cosmic, prin care pe pământul ăsta sunt forțe bune și rele care poartă o bătălie eternă, ce e observabilă ca fapt adevărat prin istoricul de mii de ani încoace, plin de războaie. Așa că decisiv că nu pot să zic altcumva, Mazda a avut dreptate și n-am n-am ce să-l n-am n-am n-am ce să cu ce să-l contrazic. Păi, atunci sigur putea fi doar o presupunere că așa o să se întâmple. Dar acuma deja avem un istoric întreg și până și istoricul, partea proastă îi că fiecare țară are un istoric și fiecare țară se focusează numai pe partea ei de istorie, atâta tot, plus influența de pe aici și pe colo. Și de asta o să lăsăm toată propaganda la o parte și o să luăm istoria după ce terminăm cu mitologia, ca să vedeți cum a avut tipul ăsta dreptate. Și da, de ce efectiv el față de Zeus, măcar încerca să-ți spună: "Bă, gândește în pula mea!" Dar na, doar că la Mazda se vede clar o diferență când spune că efectiv asta a spus că nu e vreo obligație să fii de partea lui, ci a spus că fiecare.

își alege De ce parte e prin acțiunile proprii, ceea ce e bazat pe trăsăturile de caracter. Deci, are sens din nou. Mazda privea lucrurile dintr-un punct de vedere libertin. Totuși, te lasă să ți alegi tu ce fel de persoană ești și apoi, din cauză că te pui de forțele binelui sau a răului, o să ajungi inevitabil să suferi la mâna lui.

Așadar, omenirea e prinsă între suferință și suferință din ambele părți. Pentru că dacă ești rău, cine știe, poate o să ai un accident dintr-o dată. Și dacă ești bun, e șansa să dispari fără să știe nimeni de tine. Iar ratații la ăla rău, de obicei, îl cam ajută pentru că au interesele lor la mijloc. Nu le pasă de altceva, deci nouă de ce să ne pese de ei? Sincer, vreți avere? Ne pișăm pe banii voștri ca românii. Ce naiba vreți? Putere? Na, și mâncă dacă mai poți. Dacă toată lumea e un individ în sine, n-ai de unde. Vrei minciună? N-ai decât. Adevărul și așa o să stai pe veci.

Și la fel ca și în religiile abrahamice, și din nou, trebuie să menționez, zorastrianismul e dinainte de religiile abrahamice. Bun, bun. Deci la ei, ca și dincoace, finalul jocului e reprezentat de victoria binelui asupra răului. Și acuma, unii sigur credeți în narativa asta din cauză că vi se pare că, băi, e calea, desene, binele mereu câștigă și așa e reprezentat peste tot din cauza luptei lor în tot timpul. Dar asta nu-i din cauză că binele e forța asta foarte, cum să spun, jalnică, care iubește până și pe cei care greșesc. Nu, nu vine vorba de chestia asta și sunteți mult prea superficial pe chestia asta. Să vă zic și de ce acea așa-zisă iubire față de aproapele nostru, până și când greșește, vine când, băi, nu face chestii care pot fi condamnabile, cum ar fi să fure de la altul, să fie jegos, să fie ultimul tâmpit și tot felul de chestii de genul.

Bun, bun. Ei nu vorbesc cu, uau, puterea prieteniei și chestii de genul, pentru că ei sunt înțelepți, ok? Ok. Asta înseamnă că trebuie să aibă un anumit nivel de realism în căpușorul la lor. Indiferent de cât de mult vor să cânte și să facă poezii toată ziua, până la urmă trebuie să țină minte chestia asta, că există o realitate și realitatea aia nu poate fi ștersă. Și de asta ei sunt mai puternici, pentru că ei nu doar că au adevărul de partea lor, dar pur și simplu au totul de partea lor, pentru că ei stau cu realitatea. Și deci, prin chestia asta, ei automat se luptă foarte viguros cu lumea. Adică, știu că sunt mulți care încearcă să se integreze și să fie cât mai fără personalitate posibil ca să aibă și măcar pe cineva. Și așa, da, înțeleg că vreți chestia asta, dar nu așa merge jocul. Jocul înseamnă că tu trebuie să dai în cap la altul care-i rău. Și știu că vreți cu toții să fim într-un paradis și totul să fie bine, dar asta nu funcționează decât dacă, cum ar veni, și în în societatea din realitatea voastră, forțele de ordine fac ceva împotriva forțelor haosului. Nu. Tu poți să ai dreptate în țară și să ai o sigură, siguranță când mergi pe jos din cauză că acele autorități își fac treaba și merg după tipii nașpa. Caz în care, dacă nu și fac treaba, atunci ce se întâmplă? H. Uite, trăim în România, vedeți clar ce se întâmplă. Nu? La fel și în viața de zi cu zi. Dacă toți oamenii ăștia care-s corupți îs lăsați să fie liberi și să aibă totul bine și să nu fii discriminați și nebătut și nu aruncați la gunoi, n-ai ce să-i faci. Trebuie să înduri faptul că nu faci nimica.

Altă problemă e faptul că ăștia care-s pe prin jur și aud chestia asta, probabil o să fie și dintre ăia mai deștepți, care habar n-au să facă diferența între o persoană care nu merită așa ceva și una care chiar merită așa ceva. Dar ca s-o pun mai ușor, moralitatea funcționează din cauză că prezintă nedreptățile care le suferim la mâna altor oameni și de asta îi arestăm și de asta îi batjocorim și de asta ei trăiesc o viață de refugiați pe internet. Pricepuți și bun, pentru că nu puteți nega latura negativă a dreptății. E absolut imposibil să spuneți că nu așa funcționează dreptatea. Noi am decis ce e rău și noi am decis ce e bine din cauză la simplul fapt că există bunul simț și gândim ca să avem sens, să putem discerne între adevăr și minciună, ca să judecăm oamenii cum trebuie. Nu ca să facem cum facem în epoca modernă, când cineva e închis pe bună dreptate și pe o crimă efectiv egoistă și o parte din glob spun: "Eliberați-l, că e prea frumos să stea în închisoare." Oh, cine-i cu ea? Împreună. Sper să divorțeze și ea să nu-și mai găsească pe cineva apropiat în viața lor. Așa că hai să revenim la poveste.

Când vine vorba de Auras, da, până și el era reprezentat de un soare și n-a fost singurul care a fost dinainte de religiile abrahamice reprezentat de un soare. De fapt, rivalitatea e palpabilă din faptul că avesta și învățăturile lui Mazda sunt uitate din cauza lui Alexandru cel Mare, care, deși făcea parte dintr-o națiune cu un panteon de zei care voia moralitate, a distrus panteonul altora și munca lor. Deci, putem cumva intui o implicare a zeilor Abraham. Și din nou, și chiar și așa, ei au crezut că n-o să ne dăm seama până la urmă. Dar cum a ajuns zoroastrianismul să fie religie oficială? Păi, tot a început cu Regele Vistaspa, ce conducea Bactria și miracolele lui Zarathustra. Tot primul așa-zis miracol e despre vindecarea calului favorit al regelui. Regele a încercat să cheme medicii regali să-l vindece și să fie bine, dar situația doar s-a înrăutățit, pentru că ei erau medici pentru oameni, nu veterinari. Și așa s-a răspândit vorba prin regat că au venit Zarathustra și zicea că are puteri sacre. Așa că a fost chemat la curtea regală să-l ajute pe rege. Aici Zarathustra a folosit apă și s-a rugat de cei sacri să-l ajute și au venit. Da, efectiv au venit și l-au consultat și în câteva zile s-a pus din nou pe picioare calul și așa a fost recunoscut prima oară Zarathustra ca fiind într-adevăr cu legături divine.

Al doilea incident a fost când același rege avea o problemă cu ochii ce-i încețoșa vederea și l-a chemat din nou pe profet. Iar profetul a cerut intervenția directă a lui Mazda. Și ați crede acuma că, dar n-a venit pentru el să-l vindece de ochi? Nu. Regele regilor să se coboare atâta pentru un om? Ba da, efectiv a venit tipul acolo și era: "L-am adus. Hai să te vindec. Să-ți dau." A fost așa de ușor. Legenda spune, evident, de aici și înfrumusețează totul, că Mazda iradia de lumină, dar era doar faptul că era extrem de inteligent. Și momentul când a văzut că Zarathustra chiar e alesul lui Mazda, când ăla era efectiv lângă el, nu, nu mai era urmă de îndoială. Aia a fost o refăcut religia și așa s-a dus înainte.

Al treilea miracol a inclus un om de știință corupt de a lui Ahriman, cunoscut ca magician. Dar noi deja știm că "mag" sau magician sunt de fapt oameni de știință sau, no, înțelepți. Magicianul corupt a făcut tot felul de șmecherii: a făcut iluzii optice cu mâinile în umbră, s-a exat în femeie să arate că și poate schimba forma, a făcut foc să arate că cică l-ar controla, a săpat după apă și făcea șanțuri să o manipuleze să arate că are controlul asupra elementelor, adică, dom, parcă au făcut un mic șanț, dar în fine. Și mai și lega obiecte de ață să arate că poate să le facă să plutească și folosea vorbe convingătoare să fraierească pe alții, ei crezând că e control mental, așa ceva și nu se poate. What? Și se dădea tot știutor de ăsta, că știe să prezică viitorul și chestii. Când au auzit de chestia asta, a mers dar Zarathustra la el și a început să pună acolo petrol în apă și i-a dat foc, arătând că poate să transforme apa în foc. Apoi a chemat asociația lui din partea lui Mazda ca dovadă fizică că are conexiuni cu divinitatea și că ăla e de fapt un șarlatan. După care i-a spus magicianului adevărul despre lume și cum e guvernată de două forțe ce se războiesc. După care i-a împărtășit ce a zis Mazda însuși și prinții au aprobat. Deci, ei au venit acolo, care a fost de din comunitate și a stat acolo ca dovadă fizică. După care profetul a continuat să-i să explice cum că ceea ce i-a spus zeul care i-a spus să facă chestiile alea și să spună despre el, de fapt, sunt doar niște promisiuni goale care n-o să se îndeplinească. Și 2000 de ani calendaristici de atunci, poți zice că, băi, a avut dreptate. Chiar au fost promisiuni goale. Adică, în toți anii ăștia s-au luptat membrii religiilor și tot toți criminalii între ei cu scopul că aduc tot felul de paradis. N-o să se întâmple nimica.

Iar după revelațiile astea, publicul a ținut cu Zarathustra, simbolizând victoria binelui asupra răului și conflictul etern între ele. Și nu știu voi, dar până acuma partea lui Mazda pare mai bună decât ăștialalți. Și o să aflați mai încolo și de cel de-al patrulea miracol. A fost în general predica lui, adică profeția și cunoștințele sacre ce le predică și se rezumă la lupta între bine și rău pe pământ și cum asta influențează alegerile morale și influențează destinul oamenilor în diverse climate în care se află. Așa că încă un punct ce revine lui Mazda e faptul că, măcar, a fost sincer și zicea ce se întâmplă de fapt, ceea ce am descoperit și eu prin studiul ăsta curent prin asta. Și sinceritatea lui l-a câștigat și pe regele Vistaspa și populația și membrii consiliului. Și așa a ajuns zoroastrianismul despre succesori. După Vistaspa a venit Hystaspes, după el a venit Ardșir I, apoi Șapur I, apoi Anușirvan, apoi Izdegard, urmat de Bahram al V-lea. Pe timpul regilor ăștora au fost diverse schimbări ce au dus la întemeierea Imperiului Persan, ce au nume așa fiindcă se referă la diverse triburi din zona Fars din Iranul de astăzi, ce era denumită Persa sau Persis, cum ar fi ca au evoluat și elamiții, iar din ei s-au împrăștiat conform lui Herodot ca Parșa și Meda, ce sunt cunoscute ca triburi proto-iraniene ce au dus la înființarea Imperiului Median, ce s-a dat bine la bătaie cu partea mesopotamiană de familie, pe lângă faptul că acum descoperim și că în mare parte familia sumeriană originală făcea războaie interne și nici nu-și puteau face management la situație internă. Mai toate se băteau între ele și așa pentru că existau și probleme de familie ce au dus la situațiile respective. Cât în Est venea partea lui Mazda de familie, ce avea o situație un pic îmbârligată, de un pic mai organizată. Doar că, deși aș vrea să spun că au pus un pic amprenta mai mult pe unitate, nu pot spune că să fii de acord cu un regat anume îi necesar. Bine, înțeleg să deții o anumită avere, dar măcar numești o așa cum îi. Nu trebuie să i spui numele. Oh, mai, ăștia-s Imperiul Median. Aici un punct în care Mazda cam pierde niște puncte, pentru că dacă chiar era totul despre unitate și iubire universală și așa, nu se împărțeau pe atâtea domenii și așa astăzi am fi avut o țară cât un continent, versus mai multe țări sparte. Chiar și așa, Imperiul Ahemenid a venit prin Cirus cel Mare și a fost așa de jalnic încât a cucerit Imperiul Median din cauză că bunicul lui a fost închis de liderul lor. Așa că, ce-i mai bine decât o pedeapsă aplicată la colectiv? Probabil din cauza apartenenței la familie, deși n-ar avea sens pentru că erau din aceeași familie. Și așadar, na, ce știu eu. Fiecare cu familia lui.

Așadar, când a venit Cirus, a venit și prada. De fapt, s-au întins atât de mult încât au fost din zona Iranului până în Turcia, în Lidia. Iar prin Cambyses al II-lea s-au extins până în Egipt. După care a venit Darius în Tuyul, ce a extins Imperiul și mai mult, până în Pakistan, India și Tracia. Iar la Darius putem observa cum deja nu mai era o simplă bătaie împotriva binelui și răului, ci s-a urcat ștafeta la unificare, ce a dus la ambiții teritoriale până și în zona Indiei, unde erau și resurse mai multe pentru ambițiile sale. Pentru că, până la urmă, ăsta e scopul ambelor familii: să cucerească tot globul și să aibă toți oamenii sub control. Și scopul ăsta a dus la Războiul Greco-Persan, unde perșii se uitau dintr-o perspectivă de logistică la ei, dar grecilor nu le-a plăcut că nu le reprezenta populația la practici și au dat vina pe perși din cauză că erau diferiți. Și cam atât. Grecii, cică, erau democratici și conduși de cealaltă parte a familiei, ce încet îi abandona, mergând spre Marea Britanie. Iar cât îi făceau asta, grecii au fost puși să-i stagneze pe perși, deși nu a fost o invazie de expansiune din, din câte ați crede din istoria filmelor de la Hollywood, cel puțin, sau felul cum istoria greacă, din cauză că e naționalizată, evident că n-o să vorbească niciodată rău despre ea însăși, ca orice fel de istorie naționalizată. Problema e că, deși expansiunea asta persană există, da, și era în plină splendoare, era făcută un pic mai diferit. Ei nu invadau precum facem noi în Europa. Îi trimiteau mai întâi mesageri care cereau apă și pământ, adică să treacă și să meargă spre undeva. Acuma, unde e acel undeva, nu se știe, spunându-le clar că, băi, tot ce trebuie să faceți e să vă aliați cu noi și cam atâta. Nu puteți să vă păstrați pământurile și o să vă ajutăm cu ele și cam atât. Doar că era o mică, mică problemă. Grecilor le plăcea libertatea lor foarte mult. Și prin libertatea lor, mă refer la fratricide și furturi de neveste. Așadar, nu aveau cum să fie prietenoși având în vedere că lucrurile astea erau ilegale la perși, pe care și vedeau de fiind o culoare diferită și aveau alte lucruri de care se bucurau în viață. Acele bucurii erau celebrări și acele celebrări sunt definite ca o tradiție, unde tradiția e o celebrare a unui cumul de obiceiuri, sărbătorite din cauza unui anumit însemnătate de beneficiu, fie că pur și simplu comemorarea momentelor istorice sau mare descoperire a unui strămoș, sau chiar de dragul de a fi fericit sau a aprecia ceva colectiv. Așa că, să-ți pui la mintea ta o celebrare ce poate să nu însemne neapărat același lucru pentru generațiile noi, pentru că fiecare generație își scrie propriile tradiții. Și de asta conceptul de națiune nu prea poate supraviețui, pentru că eventual tradițiile o să fie la un moment dat strict o estetică și nimeni n-o să le trateze cu bucurie adevărată. Și fiecare generație își face o tradiție anume bazată pe întâmplările din timpul vieții lor sau ce colectiv li se pare că-i demn de o celebrare. Păcat că în viața reală nu așa se văd lucrurile, ci există o amnezie generală caracterizată prin ignoranță față de adevărurile noțiunilor ce le avem, ce le trăim ca pe o normalitate prin care ne prefacem că ne-ar păsa în vreun sens și nu-i ca de parcă o facem doar de dragul bunicilor sau a unei zile libere. De fapt, practicanții tradițiilor sunt strict cei care și-au format-o ca și identitate, care s-au asemănat cu toată familia asta de oameni care o trăiesc acolo. Așadar, la întrebarea de "cine sunt eu?", ei își au răspuns cu "Eu sunt oamenii din jurul meu". Și deci, e o chestiune strict subiectivă, pentru că în egală măsură, dacă există o personalitate din altă țară care să zicem că a făcut ceva super și nu face parte din țara mea, de exemplu, eu tot pot să fiu plin de bucurie că, băi, uite persoana aia a existat și cumva s-o comemoreze, pentru că se poate să simți apreciere față de cineva chiar dacă nu a fost parte din grupul tău familial. Și deci, dacă aprecierea e lipsă, nu mai e nici tradiție. Dacă se impune prin doctrină, lumea trebuie să simtă de la sine o apreciere față de elementele respective destul încât să facă o sărbătoare sau o comemorare. Altfel, n-ai de ce să faci așa ceva, pentru că s-a dus, e șters, nu mai există. N-da. Pentru că dacă identitatea ta se leagă cu cea a celor de 1000 și ceva de ani de acuma, las-o dracu, având în vedere că trebuie să fii conștient și de cum e masa generală de oameni, pentru că în cazul în care ești foarte dezamăgit de ei, nu te mai poți identifica cu ei. Chiar dacă tu crezi că undeva acolo noțiunea de țară există și estetica e așa de frumoasă, nu. Oamenii au fost corupți, o distrus-o și acuma ești singur. Aia nu mai e familia ta. La fel cum nu mai e familia ta nici aia care pur și simplu te neglijează și te abuzează.

Întrucât în cultura persană e de menționat faptul că și ea era patriarhală, dar în sensul în care femeia era egalul bărbatului și nu ca în restul culturilor, beneficiat de drepturi legale care să o apere, în ciuda rolului ei de a fi liderul în casa ei, cât soțul era în sfera socială. Iar despre democrația grecilor și în general așa, per total, trebuie să știți faptul că majoritatea oamenilor decid soarta tuturor oamenilor din teritoriul în care e aplicată, ceea ce nu-i neapărat ok, pentru că o majoritate poate să fie formată acum, în România și în diaspora României, din idioți care vor să pună la putere tot felul de proști care cred în zâne și fantezii de astea. Așadar, democrația nu e perfectă, oricât am vrea să ne mințim noi pe noi. Democrația și restul de care o să mai aflați e o diferență foarte enormă între ele, dar nu vă faceți griji, pentru că o să aflați de fiecare politică încet, încet. Dar până acolo, nu pot spune că majoritatea grecilor erau educați cum trebuie și nu pot să zic același lucru nici măcar despre liderii lor. Ce să zic? Toate țările din jurul Mediteranei, efectiv, nu au, n-au avut creierul unde trebuie. Iar ignoranța asta a dus grecii într-un război cu perșii, pentru că în momentul refuzului apei și pământului, perșii au venit, au văzut și au cucerit, punând peste ei oameni care să-i trateze în acord cu comportamentul lor. Iar grecilor chiar nu le-a plăcut să fie trași la răspundere. Așa că, după cucerirea Ioniilor de către perși, din sentimentul de îndreptățire care îl avea oamenii aceia, nesuportând o formă de control și având în vedere păstrarea culturilor în scopul integrării acestora în imperiu, putem vedea aroganța vizibilă a grecilor de pe atunci și cât de extrem le era mândria, în așa fel încât au pus deoparte ranchiuni trecute să se unească împotriva perșilor, care au aplicat aceeași metodă și cu ei. Au trimis mesageri, au cerut pașnic apă și pământ, iar grecii au aruncat în fântână. Noi totuși privim chestia aia ca fiind ceva epic din cauza filmului cu Leonidas, dar pe atunci era în contrast ca atunci când cineva îți dă să înveți literatură și tu îi dai peste mână, zicând că ești prea important și bun să mai înveți peste ce știi deja și ce poți tu să faci. Și apoi să mai și bați omul că de ce îndrăznește să-ți ia interesul de a te simți superior când nu ești așa, de fapt. Iar lucrul ăsta a dus la Revolta Ionică și care mai apoi s-a dezvoltat într-una grecească, la general, de unde avem și Bătălia de la Maraton, unde au câștigat grecii și a marcat un punct de organizare pentru perși, cât grecii au luat-o, după cum vedem și în filme, ca pe o mare victorie, pentru că inamicul era dintr-o parte mai mare, dintr-un imperiu măreț. Dar acel imperiu măreț a fost făcut pe mesageri. Între timp, totuși, Darius a murit de boală și a luat locul Xerxes I, iar el a urmat planurile făcute de Darius cu privire la Grecia și de data asta a reușit. La Bătălia de la Termopile, a trecut peste greci din cauza unui trădător și așa au ajuns până în Atena, unde au distrus templele politeiste. După care toți grecii s-au pus împreună și au măturat cu perșii la Bătălia de la Plateea și a fost mare bucurie. De fapt, a fost așa de bine încât s-au întors la obiceiurile lor de a se bate între ei. Faza amuzantă fiind că, din cauză că grecii se tot băteau între ei ca proști, au ajuns să fie destul de dezvoltați militar și de asta au și câștigat împotriva perșilor, care nu au avut atât de multă experiență militară. Admin, grecii n-ar fi avut nicio șansă. Ceea ce reflectă evident aroganța și a liderilor persani. Adică, a fost o prostie colosală să trimiți oameni care nu se știu bate contra oameni care s-au bătut toată viața lor. Dar chestia asta nu-i neapărat o laudă pentru greci, pentru că atunci când vine vorba de nu experiența de a te bate, să te bați pe degeaba sau cu alții care îți vor binele, e un semn de retardism mental. Întrucât, dacă își foloseau puterea să se bată cu forțele răului de pe planetă de atunci, atunci pot să spun doar că ar fi dat mult mai bine ochilor noștri acuma. Dar de fapt, nu asta a fost fapta și în consecință, grecii au cam învins pe perși de două ori. Și din cauza pierderilor, perșii au cam trebuit să se retragă. Și așa am ajuns la narativa lui Alexandru cel Mare și de asta v-am spus că de mult, multe ori există multe detururi în istorie ca să aducem context situației. Dar ce a făcut el, adică, până la urmă, e cunoscut ca "cel Mare" pentru un motiv, nu-i așa? Ă, nu pot să spun neapărat că ăla ar fi motivul. Adică, sigur istoricii se cam freacă pe sfârcuri și tot felul de îmbârligături care au dus la narativa respectivă. Adevărul e totuși că Alexandru cel Mare a fost de fapt nebun cu capul. Adică, el pur și simplu voia să fie reamintit în istorie. Adică, pur și simplu avea o personalitate grandioasă, ceea ce n-ar fi fost o problemă, evident, dacă totul era bine și făcea asta într-un scop bun. Dar când am văzut că grecii și-a luat-o rău în gură și la fel și perșii, el pur și simplu și-a luat armata și a mărșăluit prin toată Grecia și apoi prin toată Persia și apoi un pic prin India, după care, din cauză că Egiptul nu arăta estetic pe hartă, a zis că hai să-l cucerească și pe ăla. Doar că, din cauza lui, astăzi eu nu vă pot spune mai multe detalii decât se găsesc despre zoroastrianism, pentru că din cauza lui jumate de cultura lor a fost aruncată la gunoi. Și ca să fie și mai rău, după moartea lui, ghiciți ce s-a întâmplat? Vă dau o secundă. Unu? Păi, lumea a început să-și dea în cap una alteia între ei. Fix după ce a murit el. De ce? Pentru că a uitat să pună un succesor. Și, evident, generalii lui, având sânge grecesc, când era la modul: "Eu sunt mai bun ca tine." "Nu, eu sunt mai bun ca tine." "Nu, eu sunt mai bun ca toți trei." "Nu, eu sunt mai bun ca toți 10." Și așa, fiecare și-a împărțit teritoriul pe câteva regate pe aici, pe colo, care nu pot să le zic că erau regate, nu-i ok. A fost un fel de voie-voie. Și așa, nu doar că au împărțit Grecia în tabere să se bată, ci au împărțit lumea acuma în tabere să se bată mai mult decât înainte. Deci, asta e un fel de boală grecească, am putea să-i spunem. Și cât acuma îi lăsăm pe ei să facă ruleta rusească acolo în Orient și prin peste tot pe unde-i. Hai să ne întoarcem un pic la romani, pentru că chestiile astea se cam întâmplau în paralel și între timp romanii și ca de obicei, alți italieni din zonă, nu s-au înțeles și s-au bătut cât restul lumii se bătea între ei. Apoi romanii și nici Cartagina nu s-au prea înțeles. Și dacă nu era deja clar, evident că o să discutăm și Cartagina un pic ca să înțelegem și partea lor de acțiune. Ei bine, a fost odată ca niciodată în zona unde astăzi e Libanul, o prințesă feniciană numită Elisa. Și totuși, numele de Elisa înseamnă pur și simplu "stăpâna", pentru că e versiunea feminină a cuvântului "stăpân". Și era pur și simplu el stăpâna asta, a fost cunoscută totuși ca Dido. Căreia i-a fost frică de fratele ei, din cauză că i-a omorât soțul. Motivele sunt diverse, ce variază de la intriga politică pentru tron la un triunghi amoros, ceea ce se putea sincer. Dido era pe atunci ce descriem noi astăzi ca o femeie de afaceri și fondatoare a Cartaginei, prin acordul unui rege de pe acolo de undeva, care i-a dat pământ fiindcă era convingătoare de gură. Deși interpretarea mea ar fi că l-a fraierit pentru mai mult pământ decât trebuia. Dar chiar și așa, a fondat până la urmă un imperiu de comerț maritim. Deci, într-un fel, Cartagina a fost o companie pe roți, probabil. Hm, n-ar strica s-o interpretăm așa, pentru că cam asta a fost. În afară de faptul că nu toți, evident, au fost muncitori acolo. Povestea lui Dido mai e menționată și în lucrarea lui Gus Pompeius Trogi, unde ea era preot al stăpânului Melqart, adică Hercule. Și acel unchi avea o avere enormă, pe lângă faptul că era al doilea în putere, fiind mai bătrân decât fratele ei, Dido, care era băiețel încă. Din câte se spune în sursele istorice, averea unchiului era vrută de micul frate, ce s-a implicat în asasinarea lui. Și din cauza asta Dido a ajuns văduvă, deși era măritată cu un bărbat mult mai în vârstă. Așa că ea, ca să-i o întoarcă la frate-su, a luat averea pe barca ei și a înlocuit-o în cufere cu nisip. După care și-a luat fain frumos oficialii și a mers pe barca ei cu tot cu ei, cu tot cu cuferele. Și în timp ce micul prin la ei, le-au aruncat cuferele în apă, ceea ce a fost o mișcare genială. După care a mers în Cipru, unde a urcat și un preot și au luat o grămadă de fete ce se prostituau ca să le fie neveste. Și apoi au mers în Africa de Nord, unde au cerut refugiul unui rege pe o bucată de pământ cât poate o piele de bou să cuprindă. Iar el a fost de acord, numai că pielea de bou, apoi, a fost tăiată și înfășurată bine să cuprindă un deal întreg, numit Byrsa, adică "piele" pe greacă. Și mulți oameni au venit să se stabilească în zona asta nouă din diverse motive, facă un oraș din el și asta și-a făcut. Și pe timpul săpatul lui, au găsit un cap de bou, ce l-au luat ca simbol al bogăției pe viitor, dar și subjugării de alții, ceea ce nu le-a prea plăcut. Așa că au căutat să adauge un însemnătate ce să-i beneficieze. Pentru că așa merg credințele, până la urmă. Tu alegi ceea ce te beneficiază. Așadar, când un simbol sau însemnătate unde vreau să zic faptul că doar fiindcă voi alegeți ce să credeți și cum să credeți anumite lucruri, atâta timp cât fac rău altor oameni sau pur și simplu promovează o ignoranță tâmpită, efectiv nu e ok. Și așa s-a înființat Cartagina. Totuși, doar că regele ce înainte a fost binevoitor, acuma voia să facă o împerechere gravă cu Dido. Așa că a amenințat-o că dacă nu se căsătorește cu el, o să facă război și o să se forțeze în ea. Așa că i-a făcut un rug, a sacrificat oameni pentru soțul ei mort și apoi și-a luat și ea viața. Și acuma, nu vreau să zic că sunt și alte moduri de a curta o femeie. Nu cred că s-o ameninți merge cel mai bine pe varianta romantică. Just saying. Nu, ce știu eu? Eu nu știu nimic. Doamne ferește, spun numai așa, ca idee. Puteai să încerci să-i dai flori sau, știu și eu, s-o ajuți cu afacerea ei sau să o ajuți cu statul ei sau chestii de genul. Dar nu, hai să facem cu amenințări din cauză că nu putem avea o tipă. Ce să faci? Așa suni. Doar că, din păcate, asta a dus la moartea ei și într-un fel sau altul, asta a salvat Cartagina de un război și și onoarea ei de un violator notoriu, pot să zic. Deși eu cred, sau cel puțin aș vrea să cred, faptul că se putea rezolva și altcumva fără ca ea să moară. Dar, h, presupun că nu se putea baza pe nimeni, sincer. După moartea ei, au zeificat-o, s-o comemoreze pentru sacrificiul făcut. Iar Cartagina a continuat să facă colonii port de-a lungul Africii de Nord, devenind încet un imperiu comerciant naval și în același timp un imperiu ce avea să gâdile insecuritățile tuturor din jurul Mediteranei, inclusiv regatul din care a venit înainte. Deci, un război a fost evitat, dar ce facem cu restul acuma? Care era treaba lor cu Roma? Războiul Punic, ce se numea Punic din cauză că înseamnă fenician. Totul a început cu influența zeilor care au făcut pe ăștia să se întâlnească în Messana prin niște mercenari și au preluat controlul și au chemat Roma și Cartagina să se întâlnească ca să se bată. Și ca doi proști, asta au și făcut. Roma avea o cultură barbară, necivilizată și a văzut situația ca o oportunitate să se extindă. Cât Cartagina avea un interes strategic să-și întindă mai mult influența maritimă, ca de parcă n-avea deja destul bani, dar no, tot timpul ai nevoie de mai mult, presupun. Așa că s-a bătut și în mare parte chiar naval. Niciunul nu era mai pregătit pentru conflict, din păcate. Așa că, ce strategii făcură, au fost bune pe termen scurt și trebuiau mereu să devină mai creativi, cum au fost romanii cu Corvus, care făcea un pod pentru bătălie de infanterie de pe o barcă pe alta, ca de parcă ar fi niște insulițe. Iar asta a fost unul din factorii ce a făcut Cartagina să piardă Primul Război Punic. Și a început al doilea din cauză că Cartagina a început să se extindă în altă parte, adică prin Spania și Portugalia, peninsula cunoscută sub numele de Iberia, din cauza denumirii popoarelor de pe acolo ce s-au format odată cu venirea celților în zona Franței și diverse populații ce au migrat între acolo, cum au fost fenicienii cu cucerirea lor. Acuma, noi cunoaștem regiunea aia ca Spania în epoca noastră modernă, din cauză că cuiva altcuiva decât romanilor le plăcea să le zică lor "hispanici", adică "iepuri", din cauză că e luat din fenician la cuvântul "iepure", din cauză că pe acolo aparent era un ținut plin de iepuri. Deci e ca de parcă ea îi face iepurar, dacă ar fi să inventez un cuvânt nou. În orice caz, ai iepuraș îl aveau și ei pe Balca, zeu. Deci, știind că tot din familia sumeriană proveniți sau că au fost cel puțin pe acolo, dar totuși, ce căuta Cartagina pe acolo? De ce? De ce? De ce căuta să cucerească alți oameni? Păi, Hamilcar Barca a vrut să-și țină regatul sub control, să-i calmeze, ca să nu se întâmple nimica rău. Și având în vedere că romanii erau prea puternici, nu prea aveau în ce parte să meargă. Așa că au încercat să evite conflicte cu ei. Specific, restul totuși i-a cam pus la sabie și a murit încercând, lăsându-l pe fiul său, Hasdrubal, să fie asasinat după ce ajunge la putere în locul lui. După care a fost înlocuit de Hannibal Barca, cu misiunea să-i continue moștenirea și destinul influențat de mic că Roma, în mică, și să nu fie vreodată prieten cu ea. Și sincer, pe bună dreptate. Iar ambițiile generației anterioare s-au reflectat bine în Hannibal, ce respectat de oamenii lui, a cucerit zona Spaniei și a mers spre Saguntum, ce era un aliat al Romei. Apoi, după ce a câștigat și așezarea aia, s-a aliat cu gali din Valea Po și a continuat mersul spre Roma prin Pirinei, prin Galia și într-un final prin Alpi și apoi și-a cărat planul de hărțuire a Italiei, pentru că un asediu direct era prea scump și nu mai prea avea resurse. Iar conflictele din zonă se pot rezuma la frică, amândurora să se bată direct. Așa că s-a făcut un război de evitare, presupun, pentru că știi cum era faza asta? Bătăliile lor erau fix ceva de genul: dacă nu mergea la stânga, ălălalt mergea la dreapta și tot așa, tot așa. Doar că, din cauză că nu ăștia aveau experiențe de bătaie și cartaginezii nu prea, Hannibal a fost nevoit să meargă înapoi. Roman totuși nu a vrut să se oprească la pace și pedeapsă. Așa că s-au gândit că, băi, Cartagina are doar o armată, iar ei pot oricând să arunce la război numere întregi de băieți și bărbați, fiind o datorie civilă. Deci, au început un război pe două fronturi, ceea ce Cartagina nu a putut să menajeze cum trebuie. Și astfel, romanii l-au pus pe regele Masinissa să-și facă de cap pe teritoriul cartaginez, să provoace al treilea Război Punic. Ce, din cauză că ea n-avea cu ce să se apere, practic, o cam învins. Deces Roma și așa Cartagina a fost făcută în provincia africană, unde s-a instaurat sclavia.

După ea a venit rândul Macedoniei, din cauză că era aliat cu inamicul Romei. Și atunci s-a exploatat barbarismul grec în defavoarea regelui Filip al V-lea și a fiului său Perseus, ce și-au pierdut regatul. Acuma, ce după s-au revoltat împotriva Romei și au au pierdut din nou. Iar după Macedonia a urmat Grecia, ce înainte era cu romanii, adică fix cea care a fost exploatată în defavoarea a adus cucerire. A fost invidia și mândria în văzul faptului, orașele-stat grecești s-au predat instant, fără să se lupte, pentru că nu mai aveau ce să facă. Când și-au dat seama că au fost futute în cur. Cât Unele dintre ele nu s-au lăsat fără bătaie, deși tot au pierdut. După după Grecia a urmat Spania, pentru scopuri economice, ce aveau să îmbunătățească armata, apoi Africa de Nord, apoi Galia, de unde avem filmele cu Asterix și Obelix. Iar pe vremurile respective deja exista Iulius Cezar, ce provenea încă din linia familiei originale sumeriene. Viața lui Iulius a fost una ce a stârnit intrigă politică, dar hai s-o privim așa cum a fost. De mic a fost cu armata. Familia lui a pus accentul pe filozofie și oratorie. Cariera sa a fost bazată pe cultura barbară a Romei, totuși, prin care a crescut în ranguri destul de repede, împrietenindu-se mai ales când Cezar era ales de zei, fiind parte din familia lor, iar restul nu își urmau mai mult buzunarele. Iar asta a dus la un conflict ce a ridicat Roma de la republică la imperiu, cu un dictator principal ce s-a declarat etern lider al ei. Iar cei zei totuși au avut ceva de zis și despre grecii care se băteau între ei și au decis să se bată și mai mult între ei când au venit romanii prin Egipt și Anatolia, unde avem faimoasa idilă între Iulius Cezar și Cleopatra. Aici trebuie să vă zic totuși că Cezar avea un pic de sânge grec în el și ghiciți ce? La fel și Cleopatra. Ba chiar Cleopatra a fost macedoneană pe jumate, din partea tatălui, mama ei era din Egipt și a fost atât de ambițioasă încât făcea concurență cu fratele său pentru favori Romei ca să obțină tronul împărțit lor. Motiv pentru care l-a găsit pe Cezar în prima fază. El ajunsese în Egipt să alerge după Pompei, ce a fost asasinat de agenții lui Ptolemeu ca să-i câștige favorul, doar că sora sa, noastră Cleopatra, i-a luat-o înainte, pentru că s-a înfășurat într-un covor și a fost dusă la el în încăpere, după care s-a dezvăluit provocator. Și asta l-a șocat pe Cezar și a fost convins prin simplul fapt că avea niște curbe faine pe corp, că dintre ea și frate-su, ea e cea care merită tronul. Dar alianța asta a fost din cauză că aveau beneficii comune, plus faptul că Cleopatra știa câte ceva despre toate, fapt ce a dus la o romanță între cei doi, chiar dacă ea era adolescentă pe atunci și el, din ce scrie în surse, ar fi fost cu o diferență de 30 de ani între ei. Iar asta nu i-a oprit totuși să facă un copil, a cărui prezență a făcut lumea să fie revoltată, din cauză că până la urmă, să nu uităm, erau toți proști puși grămadă și credeau că s diferiți în vreo măsură. Gen, Cezar, cum îndrăznești să-ți pui sămânța asta prețioasă de roman tâmpit într-o țărană egipteancă? H. Totuși, în povestea asta aflăm și că Cleopatra se dădea drept Isis și îi plăcea să-și arate averea la lume. Idila lor luând în sfârșit abrupt, când senatorii de frică să fie sub controlul cuiva, l-au cam luat la cuțite pe Cezar, ca apoi să se bată între ei ca proștii pentru conducerea Romei. Cine s-ar fi gândit că s-ar întâmpla asta din nou? Iar vestea totuși a ajuns la Cleopatra, până la urmă, ce, din cauza fricii că o să fie și ea următoarea țintă, a fugit în Egipt cu fiul său. Cât Marcus Antonius, un aliat de-al lui Cezar, a făcut al doilea triumvirat prin care voia să scape de senatorii ce s-au jucat de-a șef la cuțite cu Cezar. Iar ăsta a fost momentul când el a conjugat-o la Tarsus, în Turcia, ca să vadă dacă o să-l susțină pentru revanșă. Și când a văzut-o că vine pe o barcă de aur, vâslit de băieți, cântând muzică, înconjurate de femei dezbrăcate, cât ea era acoperită în aur și mov ca simbol de regalitate, și a zis să-i zică nebunul că, păi, trebuie să și-o bage în ea neapărat. Și așa Cleopatra a rămas grăbită de trei ori cu el, că aparent atât de ușor de uitat a fost Cezar. Iar ironia sorții a făcut că cel mai apropiat aliat al lor și și nepot și fiul adoptat al lui Cezar, a avut să le sfârșească relația, alergându-i cu armata până în Egipt din gelozie că era Marcus prea apropiat de Cleopatra. Și din cauză că au pierdut toate bătăliile până în Egipt, văzând că nu mai e nicio altă cale de scăpare și evident din cauză că au vrut să-și păstreze onoarea și mândria, cei doi iubiți și-au luat viața împreună cu otravă. Aici ne dăm seama cum lumea o cunoștea pe Cleopatra în trei feluri: unii din invidia că nu și-o puteau băga, sau erau rasiști, pur și simplu o considerau mai jos sau o curvă notorie și manipulatoare. Alții o cunoșteau ca un lider și protector al Egiptului desăvârșit. Iar alții...

Pur și simplu ca pe o nebună. Mie îmi place să mi amintesc de ea ca fiind o fată detașată, iute de minte, ce a avut ambiție, mândrie și oportunism ca trăsături principale, adică. Cu siguranță nu era perfectă și îi plăcea să și facă averea peste tot cunoscută. Dar cred că a fost mai mult superficială decât manipulatoare. Se poate să fi fost și frumoasă, dar tot ce știm e că avea ochi ca migdalele, părul negru și culoarea pielii era mai semi-bronzată, cu accent ce făcea aspectul să pară ca de parcă are o umbră pe corb. Restul pierdut timpului.

Dar ce și amintește lumea la general era că putea fi pe placul tuturor ca personalitate. Știi, tipa nu era nici proastă, pentru că avea lucrări farmaceutice și în Alexandria avea librăria cea mare cu texte din diverse părți ale globului pentru scopuri educative, iar ea a frecventat locul ăla destul de des pe timpul relației cu ambii lideri romani. Totuși, Doamne ferește, abuzată librăria de pe atunci. Fiecare care a ajuns acolo a tot scos și i-a ars ce nu i-a convenit, ca apoi să fie lăsată vreo ani întregi fără vreo investiție, ca să se deterioreze din cauză că nu lumea nu mai prea vedea vreun merit ca să țină informat. A fost un lucru frumos totuși, dar din păcate, din cauză că avem pe unii pe pământul ăsta, de aia nu putem avea noi lucruri frumoase în ziua de azi și trebuie să tot compromitem și să compromitem până când iau ăștia până și pielea de pe noi. Iar la asta, sincer, nu e nimic de lăudat.

În orice caz, povestea continuă cu Octavian, care a omorât copilul lui Cezar, făcut cu Cleopatra, ca să nu aibă vreun posibil rival, că ce poate face un copil decât să fie influențat de zei și să-ți ia tronul din cauză că era moștenitorul de drept. Să-l ia cu copil, dar în fine. Octavian, sau după cum îl știe istoria, Gaius Iulius Caesar Octavianus, sau sau după cum îi spun eu, prostul satului, și-a asigurat titlul de Augustus, adică cel venerat, simbolizând că era ales de stăpâni și favorizat de ei ca lider. Unde, sincer, dacă chiar era adevărat că a fost ales de zei, îmi pare rău, dar aveți niște gusturi extrem de proaste la oameni. Totuși, motivul pentru care îl știți pe Cezar ca și Augustus e din cauza unei confuzii. Augustus și Cezar erau două titluri diferite, ca strategie politică formată de Octavianus, din cauză că a vrut să-și reprezinte apropiatul asasinat, desenat să-și legitimeze deținerea puterii. Și din cauza lui a venit Imperiul Roman ca imperiu pe repede înainte. Cei de la tronul Romei, după el, până la al nostru Traian, care a venit în Dacia, au fost Tiberius, Caligula, Claudius, Nero, Galba, Otho, Vitellius, Vespasian, Titus, Domițian, Nerva și apoi Traian. Dacă vreți să le știți, istoric, au fost două părți de familie diferite care s-au asasinat în draci, de nu te putea aștepta la altceva decât la asta de la ei.

Și pe timpul lor, Roma s-a extins până în Germania, pe la slavi, în Britania și și Dacia. Și ghiciți ce? Evident că și la restul au existat aceiași zei. Găsiți în Sumer și în unele panteoane chiar unii noi. De fapt, trebuie să-i mulțumesc lui Dionysos și Demeter pentru că ei au venit cu vinul și agricultura până în Dacia la noi, pe unii dintre care veneram noi, ca de obicei, că eram proști. Nu puteam. A fost Zamolxis, ce avea legături cu Pitagora și a făcut avere multă și a venit la noi să ne zică că atunci când murim, nu murim, ci suntem cu el spiritual, practic. Și dacă punem un om să stea pe trei sulițe și nu îl străpung, e o persoană rea. Acuma, nu vreau să zic nimica despre moșii noștri, dar ce dracu, serios? Serios, cum ați putut să credeți în așa ceva?

De fapt, eu vă spun eu cum. Practic, Zamolxes a avut un fel de temniță undeva în care s-a dus și s-a izolat acolo. Nu știu, a fost un fel de tunel, el știe ce și-a lucrat pe acolo. Dar pe acolo s-a ascuns de geții de la noi și din cauză la chestia asta a revenit după aceea, după ceva timp, și lumea a crezut că, Uau, că a reînviat după ce a murit. Deci, dacă vă uitați în societate, deși vă întrebați de ce sunt românii așa de proști în marea majoritate, știți de ce? Noi, din moș-strămoși, am crezut în cele mai tâmpite lucruri care omul le putea vedea cu ochii și anume că oamenii pot să reînvie, în pula mea. Nici nu e de mirare că creștinismul a fost așa de activ la noi. Așadar, el n-a fost neapărat un zeu, cât a fost un fel de șarlatan, ceva tip care voia să se reafirme că el e mai inteligent ca restul și aparent a împrăștiat o cultură de "hai să fraierim lumea", care o cam rezistat până astăzi. Dar în fine, zeitățile oficiale de la noi au fost Gebeleizis ca Zeus, Bendis ca Artemis, Cotys ca Afrodita și Sabazios ca Dionysos. Și și la noi au fost conceptele de soare, gal, divinitate și iluminare, și lună, identificată cu ciclul vieții. Și am avut și o zeiță a lumii care vorbea pentru noi la Casa Regală. Evident.

Totuși, că pseudo-intelectualii României de pe acuma n-o să vă spună detaliile astea, la fel cum n-o să vă zică că standardul dacic, adică chestia aia care arată ca un fel de lup sau șarpe ce-l purtau dacii în bătaie, e numit drac, adică șarpe. Și un istoric roman scrie în Tehne Tactice că romanii au obținut un steag similar de la sciți, ceea ce ar avea un pic de sens pentru că simbolul dragonului a venit din Est, unde există o mitologie întreagă în jurul lui și cum înseamnă de fapt șarpe. Iar toate civilizațiile care au avut un standard cu dragon pe vremea când erau dacii, au fost dacă nu turcice și trase din turci, atunci iraniene și un pic mai din Est, din centrul Asiei, ceea ce solidifică teoria mea acum că noi nu suntem deloc slavi sau latini, ci venim din iranieni, dacă nu din cei estici. Din păcate, totuși, din cauza romanilor, mai multe informații n-au fost găsite pentru că au fost șterse. Așa că o să începem cu Burebista ca prim rege al dacilor, ce a format un imperiu măricel, unind triburile din zonă, având un teritoriu de aici de la noi până în Austria și a condus diverse raiduri prin Macedonia, cât și în Iliria, și deținând teritoriul și în Dionis, Propolis, în Ionia. Și da, Ionia există, nu-i un ținut magic din League of Legends. Nu mă refer la chestia aia.

Inevitabil, fiind o putere majoră în zona Europei și cred că printre primele, am căutat să ne înțelegem și cu romanii. Și dintr-o perspectivă de avantaje, a ținut cu Pompei pe vremea lui Cezar. Păcat că a cam pierdut bătaia. Și nimic nu se mișcă fără acordul stăpânilor. Iar Burebista a încercat să se bage singur împotriva voinței zeilor peste Roma, care avea protecție divină și a cam ieșit un dezastru, având parte de un scenariu asemănător la indigo cu al lui Cezar. Nobilimea omorându-l pe Burebista și astfel dizolvând acea cu totul. Fiecare dintre ei având câte un stat care încetul cu încetul l-au pierdut până la urmă. Tacticile de succes ale dacilor fiind în mare parte de cavalerie falsă și lupte psihologice. Deci, pentru cei care o să facă jocuri mai naționaliste pe viitor, vă zic de pe acuma: suntem o facțiune destul de psihologică.

Următorul rege dac bine cunoscut, care a fost și el invidiat de nobilime, dar au avut inamic comun romanii, e Decebal, ce a participat la trei războaie daco-romane. În primul, a fost atât de enervant încât a obținut un tratat satisfăcător. În al doilea, a venit Traian cu romanii peste noi și ne-a făcut praf. Ne-am predat. Apoi, când a plecat, am fost din nou enervanți și am început al treilea război daco-roman, ce s-a terminat prin distrugerea tot a dacilor, iar Decebal, ca să evite capturarea, și-a luat viața. Prin distrugere totală, adică că tot teritoriul a fost acaparat de romani și a fost anexat. Atâta tot. Oamenii tot acolo erau. De fapt, războiul ăsta daco-roman a fost așa de epic în proporție, ceea ce nu se prea menționează, încât a trebuit să facă o comemorare la Columna lui Traian din Roma. Și de aceea a fost așa de enervant Romei, încât a trebuit și a vrut să le șteargă toate urmele de civilizație ca să integreze, să-i facă romani, că nu se putea altfel. De fapt, a fost atât de șters cultura dacică, încât efectiv aflăm de ea mai mult din tot felul de texte de la alții. De la noi nu prea avem mai nimic. Dacă avem ceva, e un miracol. Cele mai multe surse totuși îs din afara țării, din cauza cum s-au raportat alții la noi. De asta și știu după cum știu. Omul în sine, că atunci când cineva e prea, prea enervant, vrei să uiți de el complet.

Și după întâmplarea asta, a început urbanizarea. S-a fondat Cluj-Napoca și Alba Iulia. Numai că în momentul când Roma avea probleme acasă, s-au retras din zonă și ne-au lăsat pur și simplu de capul nostru să ne ia cine o vrea. Așadar, toate popoarele din jur au vrut să ne cam șteargă de pe fața pământului. Și din cauză la chestia asta, cu timpul, în loc să distrugă cu totul, unii au ales pur și simplu să vină și să se împerecheze cu diverse femei din alte triburi sau așa, și astfel s-au format regiunile noastre. Între timp, germanicii s-au extins până în Britania, iar celții până în Irlanda și zone din Britania. Practic, britanicii și sunt germani și de origine. Iar slavii, între timp, sunt un popor diferit de cei numiți caraus, pentru că și slavii, cum am fost și noi, au făcut parte din acele popoare nomade. Panteonul lor, avându-l pe Perun ca Zeus, Dajbog ca Ra, Veles ca Poseidon, Mokosh ca Gaia și Svarog ca Enki. Ei s-au așezat în zonele cunoscute ca Ucraina, apoi în Belarus, apoi prin Polonia, prin zona Petersburgului, câțiva și Iberia, unde s-au împerecheat până au șters siberienii sexual de pe fața pământului. Uau, puțini din ei venind și prin Transilvania, din cauza cum au mers și cum am fost lăsați de izbeliște. Cât cei cunoscuți ca și ruși, au fost vikingi nordici, practic, ce erau în preajmă pe vremea lui Muhammad.

Iar expansiunea lor, cât și a multor popoare, e scrisă ca fiind o presiune. Dar pe atâta pământ pe care pot trăi miliarde de oameni, cum ar vrea istoricii să credem că era o problemă de presiune a populației când loc era peste tot în jur? Și în perioada asta, după ce a murit al nostru Decebal, a început construcția tehnologică a navelor maritime, ce le-a permis să călătorească rapid pe ape. Dar o să vorbim despre ele imediat. Între timp, la slavi, scrie cum că oamenii au fost făcuți din lut, prima oară despre haos, despre zei primordiali și ceea ce ne dau zeii e un dar, practic, nu neapărat un drept. În mitos lor, unde mai și vorbește alegoric despre cum haosul se manifestă prin stăpâni și alți monștri care pun în pericol ordinea fragilă a lumii. Tot în panteonul lor, ne zice de bătălia între Zeus și Poseidon, unde unul îl aleargă pe celălalt cu sulița și celălalt folosește stânca să scape de el. Iar mitul creației lor zice că la început a fost întuneric, adică ignoranță, și a fost doar răul pe pământ. Și în era aia întunecată domnea Rod, lângă el ca frate, ce a ieșit dintr-un ou. A fost Fog, din aceeași familie, reprezentată de copacul ce crește pe întuneric și are legătură cu corpul cuiva, dar și genealogia lor, ceea ce e o referință foarte subtilă la mitologiile din Est.

În versiunea slavă a originii omenirii, s-au separat apele, cerul și pământul, iar Svarog a făcut pe alții să vadă și ei soarele, luna și pământul. Iar cei doi se înțeleg să poarte o luptă filozofică, făcând două părți de familie ce se bat etern. Ele sunt împărțite în îngeri și îngeri căzuți, al căror cop le-a dat pe partea lor de familie să se bată unii cu alții. În versiunea poloneză, totuși, ne spune cum cele două părți de familie nu au putut încăpea împreună pe planetă, astfel amândouă în regiunea noastră. Și și așa, cum eram în zona numită de romani ca Dacia, eram multe triburi până atunci neunit într-un nume propriu zis. Deci, se poate ca să fi venit împreună într-un fel peste Dunăre, s-au stabilit. Deci primii slavi, printre ei fiind și kivii și cei din Belarus, din originile migrației în jurul Vistulei și Niprului, unde ni se spune că ar fi fost primele lor așezări, ca mai apoi să se extindă în zonele de azi cunoscute ale Poloniei, Ungariei și și Transilvaniei. Și în ultima parte, din cauza fragmentării, s-au rupt kivii în două și așa a ajuns Rusia unde e astăzi. Și din cauză că s-au împerecheat mult, slavii au înlocuit iberienii din Balcani și acum cunoaștem slavii ca popoare etnice din Balcani, dar nu aici, de fapt, e locul lor de origine, ci aici s-au stabilit și s-au hotărât pur și simplu să se împerecheze până au dus o populație întreagă să nu mai fie existentă, aparent.

Așadar, observăm cum începuturile slavilor încep cu regiunea din sud a Belarusului și nordul Ucrainei, deși și așa, nici nu știu dacă chestia asta mai contează sau dacă mai e relevantă în vreun fel decât în scopuri naționale, deși dacă faceți asta, vă dau cu șlap peste cap, având în vedere faptul că noi ne tragem din Est, majoritatea dintre noi, din cauza la toți zeii ăștia. Deci așa îi cum îi. Rușii, totuși, erau cunoscuți ca vâslașii, sub denumirea de Rus, nume dat de nordici, asupra căruia pică studiul unora care au legat slavii de nordici, dar având în vedere mitos lor, nu prea au de unde să fie nordici. Și slavii nu sunt ruși, pentru că rușii sunt cei ce au venit cu Rurik, esențial fiind nordici ce s-au combinat cu slavi în timp, prima oară fiind liderii celor din regiunea Ucrainei. Până și nordicii au poveste interesantă. Migrația din Est a dus triburile germanice unde recunoaștem Germania și nu doar atâta, dar din ei s-au dus în Danemarca, Olanda și Marea Britanie, unde au venit și rudele lor din Danemarca și Olanda și au format anglo-saxonii, de care am mai auzit.

Nordicii totuși sunt considerați după numele ăsta, din cauză că e un termen umbrelă pentru popoarele din Scandinavia. Altfel, și britanicii sunt nordici, germanicii exact la fel, doar că știți voi, migrația popoarelor și prostia unui lord a făcut lumea împărțită așa cum o știm astăzi. Așa că, din ansamblu, hai să le luăm jos eticheta de populație și să ne uităm pur și simplu ca rude, pentru că esențial sunt rude cu noi. Acuma că familia lui Arhan tot face prostii, aia e partea a doua, dar adevărul e unul. Și migrația germanicilor a atins până și Norvegia, Suedia, Islanda și Insulele Feroe. Începutul lumii la ei vine cam așa: prima oară a fost nimic, numit Ginnungagap, la nord de nimic era Niflheim, tărâmul înghețat, la sud de nimic era Muspelheim, tărâmul de foc. Două locuri geografice bazate pe hartă ce estimezi că ar fi centrată pe Europa, având în vedere calota glaciară și deșertul arabilor, care sunt exact cum e descris aici. Când cele două forțe opuse s-au întâlnit. Înainte să continui, vreau numai să subliniez faptul că în toate panteoanele sunt astea două forțe opuse și nu doar atâta, și nu e o chestiune de filozofie și nu a luat chestia asta unii de la alții, ci pur și simplu așa a fost povestea pusă și explicată din vorbă în vorbă de lume, pentru că toată lumea vrea să știe ce naiba se întâmplă și ce, cine sunt misterioșii ăștia. Deci, nu e o coincidență că păgânismul a fost înainte de toate religiile abrahamice, sau faptul că au exact aceeași narativă cu două forțe opuse mereu.

Dar, după cum am spus, din lupta lor au venit Ymir, ce e reprezentat de un gigant, iar Ymir a fost susținut de Audhumla, nume ce disecat înseamnă "cel ce strigă" și "aducătorul de avere", de unde presupun că ți-ai auzit despre Ymir înălțat, titan. Apropo, ceea ce ne indică o narativă acum că pe atunci era o persoană care aparent striga și avea o posibilă avere ce l-a ajutat să supraviețuiască, pentru că averea aceea e arătată viața, adică Buri, adică pe acel altcineva ce locuia în zona unde au mers. Acel cineva îl avea pe unul numit Bor, adică fiul său, ce s-a căsătorit cu Bestla, a cărei nume nu-l pot descifra, dar cu care a făcut trei copii: Odin, Vili și Ve, ce l-au omorât pe Ymir ca să facă lumea după placul lor. Lumea e descrisă ca fiind un copac de frasin numit Yggdrasil, fiindcă e și în hiturile musulmanilor, unde vă citesc din narațiunea lui Anas bin Malik: "Profetul a zis: 'E un copac în paradis ce e așa de mare și înalt că dacă un călăreț călătorește pentru 100 de ani în umbra lui, nu a reușit s-o treacă.'" Și aici închid citatul. Ceea ce ne arată că sunt povești deja întâmplate, cel puțin că cineva știa că povestea se întinde mult mai mult decât îi spusă. Și deci, nu neapărat întâmplat atunci.

În sfera nordică, unde se menționează și scenele Ragnarok-ului, aici și cum a fost și apariția lui Naglfar. Așadar, teoriile de final a lumii s-au întâmplat deja, de fapt. Mai știți despre Vivan Van și supraviețuirea lui la o iarnă geroasă? Cred că deja nu mai trebuie să vă zic un dezbatere apropo, având în vedere că Ragnarok s-a întâmplat iarnă geroasă, iar cei de oameni care au repopulat erau și ascunși sub pământ până trece totul. Apoi au urmat probleme și războaie. Tot în poezia asta s-a găsit și mențiuni care există și în universul lui Tolkien, sau mai bine cunoscutele filme cu Stăpânul Inelelor sau The Hobbit. Aici puteți găsi și numele lui Durin și și Gandalf. Tot aici ni se zice și că Alfheim-ul, de care se vorbea, a fost pus sub conducerea cerească a unui copil când și-a schimbat dințișorii, ceea ce ne arată că Freyr e destul de tânăr când l-a primit și în funcție de niște atribuții ce sunt celebrate odată în viață. Având în vedere că liderul lor era din tribul Vanir, înseamnă că erau mai din estul Irakului. Elfi fiind un grup de persoane. Între timp, Svartalfheim-ul totuși era un loc unde inelul de aur ce-i lega pe toți s-a făcut. Era cunoscut ca fiind așa, fiindcă se multiplica aparent, iar originalul lui a fost dat lui Odin, făcând din nou referire la Tolkien, cu un inel ce le leagă pe toate. Contextul la noi fiind mai personal, legat de familia lui Odin, totuși, cota inelele fiului său.

În Svartalfheim există gnomii cunoscuți ca elfi întunecați, caz ce au venit din partea lui Enki de familie. Deci e undeva sub Midgard și e cunoscut ca un mușuroi de tunele subterane, aparent. Cât despre Muspelheim, Helheim și Niflheim, Muspelheim-ul e zona deșertului din Arabia, iar Niflheim-ul e Nord. Unde Helheim-ul, ce e o fortăreață, cea mai apropiată locație de zona estică și și centrul mapelor, cât Nilul și Helheim-ul, ce e o fortăreață, se poate foarte bine să fie undeva în Asia, prin India, gen prin Himalayas sau ceva, pentru că descrie ca fiind un loc foarte întunecat și plin de gheață și zăpadă. Dar indiciul nostru principal e faptul că Helheim e practic sub Niflheim, la baza Pomului Lumilor. Și știm contextul hindus, pe care o să vi-l zic mai încolo. Efectiv înseamnă că i zona aia, de fapt. Și dacă vă gândiți că și la noi există Iadul sau așa, păi da, există. Nu în aceeași măsură. În Helheim ești primit numai dacă chiar faci crime foarte nasoale sau ajungi să fii mult prea bătrân.

Și acuma, dacă e să luăm structura regală de pe acolo, din de la nordici, au fost foarte mulți, dar au existat și unificări în Norvegia, de exemplu, Harald Pă Frumos. Un evident alții de astăzi credeau că și apără identitatea sau se apărau până la urmă. Acum o să ne amintim ca ultimii idioți în istorie, adică nu doar că au murit o moarte jalnică luptând pentru nimic, dar au fost aruncați la bătaie împotriva propriilor lor interese, când ei credeau că se luptă pentru propriile interese. Și asta doar fiindcă erau proști. N-ai ce să-i faci și au pierdut viața și odată cu ea, până la urmă, și-au pierdut și onoarea și tot ce însemna, ceea ce au luptat pentru o soartă ce așteaptă pe toți de pe planeta asta, care luptă pentru acel stăpân. Așa că vreau doar să vă amintesc câteva lucruri: avem strămoși comuni, deci de ce ne credem toți diferiți? Cultura și valorile sunt generale, fiindcă suntem toți oameni, dar unele sunt făcute pe baza de estetică, ca la fashion, practic. Și deci, nu contează tradițiile. Totuși, au relevanță doar pentru cei ce fac ritualuri, dacă au atribuit un însemn mântuirii lor. Deci pot fi noi, de la generație la generație, în funcție de colectiv. Dar păcat că din cauza sistemului care îl avem, care e obiectiv oribil, singura tradiție ce o are orice colectiv de pe toată planeta e consumerismul și aderarea la trenduri. Pentru că să te identifici cu niște valori nu egal cu națiunea, fiindcă există doar un set de valori, iar națiunea nu poate să le dețină ca fiind proprii. E ca de parcă zice că oceanul e doar a României. Pot eu să anexez apa care orice animal și orice ființă de pe pământul ăsta are nevoie? Nu e o prostie colosală? Cred că e cea mai mare tâmpenie care poate cineva să o susțină. Pot pune monopol pe mâncare, orice e consumabil, cel puțin omului. Evident că nu, pentru că tu nu poți să deții toată sursa de mâncare și apoi să nu mai dai altor oameni de mâncare. Deși, evident, practica asta se cam întâmplă. Totuși, aceia sunt dintre idioți.

Poți să te restricționezi să mergi undeva atâta timp cât nu rănești o altă persoană, nu? Și atunci de ce trebuie să plătesc să merg de la o graniță la alta? Și de ce depinde libertatea asta totuși de relațiile politice a unei națiuni cu alta? Spunem când suntem mai superiori ca animalele, dar noi încă funcționăm pe bază de teritorii, ca și lupii care se pișă pe copaci. Dar doar fiindcă ai un WC în casă, tu crezi că ești civilizat sau ceva? Și tot voi sunteți cei care credeți că ceva e adevărat doar dacă vă e spus în felul în care vă place să-l auziți. Și conceptul de țară, din cauza tribalismului vechi, perpetuează diferențe ce duc la conflicte de interes, ca de parcă nu vor toți s-o ducă bine sau ceva. Așadar, ne uităm la anumite alte țări și observăm cum, bă, uite, ăștia-s diferiți și au cultura lor. Da, din cauză că ei acolo au un altfel de mediu, întrucât dacă s-ar fi născut aici, lângă mine, ar fi fost la fel ca mine. Și atunci, cum te poți identifica cu o familie de oameni dacă de fapt nu te poți identifica cu ei, ci cu anumite personaje dintre ei? Pentru că atunci când mergi în Cambogia sau în Italia sau în India, India, tu nu ești și n-o să fii veci ca restul, decât dacă urmezi statusul impus acolo de conducerea lor. Și dacă ei urmează o idioțenie, asta nu înseamnă că ei au mai multă dreptate din cauză că sunt mai mulți sau doar fiindcă ei trăiesc cu familia lor, că ar trebui să adopte toate chestiile sociale de pe acolo, indiferent de cât de tâmpite îs. De asta zic, omul bun e același peste tot, indiferent de țară. Și atunci nu mai e o chestie de identitate, pentru că e o chestie de principii, de personalitate, de caracter. Și dacă caracterul tău se formează prin înțelegere, prin cunoaștere, din curiozitate, atunci poți inevitabil să te numești de vreo naționalitate specifică. Adevărul e că nu, nu poți, pentru că dacă omul bun e la fel peste tot, înseamnă că nu are vreo naționalitate. Exact la fel ca și cel corupt, care apare în egală măsură prin aceleași metode, prin aceleași tâmpenii, peste tot pe lume. Pentru că motivul pentru care se aseamănă cu proprii semeni e din cauza incestului ce se întâmplă pe teritoriul respectiv. Alminteri, spuneți-mi mie dacă exist numai eu și familia mea, cum altfel să facem copii decât unul cu altul? După care facem un sat bun, după care cum se face copii decât unul cu altul? Dacă nu există pe altcineva pe altundeva bun, atunci la oraș, dacă nu mergem în alte orașe, atunci cu cine să fac copii decât cu restul vecinilor din jur? Nu, ok, bun. Dacă nu ies din țară și nu mă duc în alte țări și nu o fac cu alții, atunci cum să nu arăt ca și restul din jur sau ca cei care m-au făcut din moș-strămoși, decât dacă există un anumit nivel de incest? Și vă zic asta astăzi, nu ca să mă vuiesc sau ceva, pentru că că s totul de bun și așa e din cauză că avem probleme nerezolvate. Și terapia, din câte spune în practicile ei, trebuie să fie cineva care să vă arate care e problema voastră sau chiar mai bine pus problema noastră, pentru că întrebarea mereu a fost de când m-am născut: de ce e lumea atât de handicapată? Și nu mă refer într-un domeniu medical sau ceva ce trebuie să avem un pic de empatie față de cei care suferă de așa ceva. Nu, eu mă refer la toți copiii ăștia care nu au crescut, au rămas la vârstă de șapte anișori până la 40, 30, 50, 60, 70 de ani și din cauza abilităților lor care și le-au dezvoltat cu timpul și a tot felul de altfel de tâmpenii, au ajuns să dicteze norma și mersul societății, evident pe o cale extrem de greșită. Dar, din nou, nimănui nu-i pasă, pentru că ne pasă mai mult de viața noastră personală. După care copiii ăștia vin mie și îmi spun că trebuie să facă exact cum face și restul, pentru că cum altcumva să trăiești? Pentru că ei nu gândesc și nu știu și nici nu fac o altă cale de trai și nici măcar nu își dau seama de ce e bine sau ce e rău, decât dacă o majoritate spune sau le aduce vreun beneficiu. Ei bine, din păcate, timpul ăsta a apus și acuma trebuie să ne confruntăm cu cele mai mari frici ale noastre.

Așa că hai să revenim la istorie. După ce vikingii, adică nordicii, adică triburile scandinave ce sunt astăzi țări cu rădăcini, s-au stabilit și au început raidurile lor să ajungă la Valhalla, felul în care au trăit ei e doar parțial arătat în media noastră și nu neapărat acei oameni transpirați, super musculoși, ce trăiau doar din raiduri, ci viața lor era jumate raid, jumate viață personală. Ce e adevărat e că ei chiar aveau o cultură pe bază de război. E adevărat că practic se băteau prea mult încă și le plăcea să moară să ajungă aproape de regalitate, ce îi controla prin șefii ce îi controlau, precum era peste tot în vest. Practic, în rest aveau și ferme, ca toți ceilalți, aveau grijă de animale, mergeau cu oile, erau și cu tâmplăria și fabricarea diverselor unelte atât de casă, cât și de muncă. Per total, așa au ajuns să facă diverse bijuterii, să-și construiască case lungi și bărci destul de rezistente. De fapt, erau atât de bune bărcile lor, încât au putut explora peste tot în jur, fiind, după versiunea curentă a informatorilor, primii să ajungă în America de Nord.

Canada ba chiar să caute negoț prin Turcia. Societatea lor, totuși, era cu câteva excepții. Adică, tot existau ierarhii. Aveai tral, adică sclavii, după care veneau oamenii liberi, ce erau proprietarii, ce puteau fi și femei. Apoi aveai șefii de trib și apoi egalitate, adică zeii.

Deci, pentru care mai vrea să se joace în jocuri video, caracterul de troll înseamnă sclav. Totuși, nu prea pot să i pun pe un pedestal din cauza codului dinare care îl aveau. Pentru că părea bun. Dar, păi, cum să zic, să fie ospitalier, loial, să ți ții cuvântul și să ți menții o reputație mare. Au fost mai multe aspecte exploatate pentru interesele altora de mai sus, ca ei crezând că le aduce un beneficiu. Asta a însemnat că, exact ca și în Epoca modernă, viața de familie era impusă groaznic în societatea lor, la modul că trebuia să ți iubești familia oricum ar fi. Dădea onoarea era un concept vag, care însemna pur și simplu că trebuie să urmezi ce ți se zice de cei superiori, să ai femeia perfectă. Alții te luau peste picior, ceea ce a dus la diverse abuzuri domestice și ne arată o realitate ce trebuie s-o trăim și și astăzi, cu diversele persoane din societate ce, pentru reputație, fac orice. Problema cu oamenii de astăzi e că fac exact ceea ce făceau și vikingii pe atunci, anume că, din cauză că nu înțelegeau anumite aspecte, ei pur și simplu încercau să le imite, pentru că credeau că ăla e minimul. Numai că chestia se duce automat la o exploatare, pentru că nu înțelegi, până la urmă, chestiile astea. Și când vine vorba de activități reale, fizice, între om și alt om, regulile astea se întorc din a fi bune în a fi foarte exploatate. Pentru că există o linie. Da, poți să ți iubești familia și tot e bine cu chestia asta. Dar nu poți să iubești așa cum sunt, indiferent dacă sunt cei mai răi oameni de pe planetă sau nu. Sigur ai nevoie de femeia perfectă, dar în același timp, toți avem tot felul de defecte. Deci nu prea există femeia perfectă. Așa că, cum să spun, mi se pare ciudat că oamenii tratează regulile astea ca niște ziduri. Adică, îi văd zidul ăsta și atâta timp cât faci ceea ce ți se spune prin acel zid, totul e bine și nu se ating de tine. Dar când văd că te bați, ei se gândesc: "Băi, păi din cauză că nu face ce face și restul, înseamnă că pot să l exploatez, pot să l fac ca e sclav al meu, pot să l controlez, pot să l manipulez și așa mai departe." Asta e o altă chestie care se întâmplă în lumea modernă. Pentru că, da, când vine vorba de copii, noi suntem la modul: "Bă, e rău să i manipulezi, e rău să faci una și alta." Deși tot facem asta. Și când vine vorba de adulți, cumva regula asta nu se mai aplică, pentru că: "A, păi ești mare, trebuie să te aperi tu singur." De cine? De semenii mei. Cum vi se pare asta logică în vreun sens?

De fapt, asta aș putea spune că e destul de copilăresc să auzi o regulă să nu ți placă ție așa personal și e din cauză că ție nu ți place că te simți îndreptățit să impui ceea ce îți place sau nu prin acțiunile tale asupra altora. Să te uiți activ după breșe în acțiunile altora numai ca apoi să i condamni. Micul Gigel, ăsta se numește abuz și ți poate câștiga o bătaie bună. Pentru că e la fel de rău să fii loial cuiva care e pur și simplu malefic.

Și am putea să i dăm și pe greci ca exemplu. Adică, grecii și romanii s-au bătut între ei ca proștii, pe degeaba. Bun, chestia asta îi face idioți și ultimii criminali, practic, în istorie. Și din cauză la chestia asta, asta îi judecăm așa. Bun, pentru că dacă ei se băteau pentru ceva mai bun, pentru pur și simplu că așa credeau ei și că s-au dezvoltat, după cum ne spune istoria vestică, să înțeleagă aspectele omenirii și nu știu, să se lupte pentru o cauză bună, atunci da, toate chestiile astea nu s-ar fi n-ar fi fost judecate așa și astăzi ne-am fi uitat la ei ca adevărați eroi. Așa că pentru cei care romantizează istoria romană și greacă, îmi pare rău, dar nu i nimica de romantizat acolo. E ca de parcă te-ai uita la un om ce s-a trezit într-o zi și a decis să fie o teroare pentru toată lumea și să distrugă totul, pentru că na, lui nu i place că nimeni nu poartă culoarea roz. În același timp, mulți vor control absolut asupra altora și folosesc loialitatea din cauză că ei exact nu sunt de fapt înțelepți pe faza de loialitate. Ei nu înțeleg cum funcționează chestiile astea ale moralității. Ok, din cauza asta, când ei văd că omul e prost, deși omul încearcă să pară că nu e prost și cât cât cel care se preface încearcă cât mai mult să pară că el știe despre ce vorbește, ăstălalt vine și vede că nu știe despre ce vorbește, își dă seama și apoi folosește chestia aia împotriva lui. Astfel, folosind loialitatea ca să îți lege mâinile de cap, să faci ce ți se spune, indiferent de moralitatea faptului. Și din pricina asta există și clișeul în care vin maimuțele lui Iisus și spun: "Toată viața e prețioasă, indiferent de cât de rău e omul și toată lumea poate fi iertată și toți merită să trăiască, indiferent de cât de multe rele au făcut." Câți arată pe Xulescu la gâtul cuiva și îl când îl întrebi ce i cu chestia aia și el o să răspundă: "A, tu nu vezi nimica? Tu ești torb? Tu tu ești într-un alt univers și vezi o chestie care nu există?" U like ceva de genul. Din păcate, nu așa funcționează lucrurile, dar asta e definit ca fiind pozitivism toxic, pentru că e fals, nu există, nu e adevărat și făcut strict pentru oamenii slabi. Pentru că ce faci atunci când cineva dă în tine? Te aperi. Nu, eu așa sper, cel puțin. Dacă ții la viața ta. Bun, dacă te fură, îl închizi. Nu? Bun. Acțiune, consecință. Dar dacă aveți niște înțelegeri mult mai personale, vă certați, nu-i așa? Sunt amândoi negativi, vă exprimați emoțiile negative unul față de altul, sperând că unul sau altul o să vă înțeleagă și atunci pedeapsa nu există. Pur și simplu din cauză că vrem să menținem dreptatea ce e impusă fix prin a fi un om mai bun ce știe să tragă și când să tragă la răspundere pe alții, nu pentru că vrea el să pară mult mai presus decât X și Y, ci pur și simplu pentru că știe și înțelege că chestiile alea, dacă merg mai departe, se poate să rănească mai multă lume. Așadar, din momentul în care pozitivismul îți interiorizează propriile tale emoții, te împiedică să te exprimi și devine un concurs pentru gratificare personală, atunci cum mai poți spune că chestia aia e într-adevăr morală? Nu poți. Pur și simplu nu poți. Pentru că dacă chiar voiai să fie totul lapte și miere, ai fi luptat ca totul să fie lapte și miere, pentru că te-ai fi străduit să înțelegi chestiile astea, chit că e soarele afară sau că fulgeră. Pentru că inevitabil, în fiecare generație, putem crea un nou lanț de nedreptăți și atunci revine testul de la capăt. Pot oamenii să empatizeze? Pentru că dacă pot, atunci pot să și dea seama și de nedreptate, fiindcă până la urmă, fiecare generație începe de la zero și trebuie să exploreze de la zero emoțiile și tot ce înseamnă spectrul ăsta. Ceva ce putea fi cunoscut până și de scandinavici, pentru că printre ei a fost unul, Rurik, căruia e atribuită înființarea rușilor, ce a venit dintr-un scop nu foarte bun. La el, totuși, acuma că am revenit la istorie, sunt două narative: una dată de ruși și Kiev, și alta dată de nordici. Și coincidența se unesc destul de bine, în ciuda diferențelor. Vedeți voi, Rurik și ceilalți doi frați ai lui sunt descriși ca fiind prinți în Cronica Primară a Rușilor Kiev, ce cică au fost invitați să i conducă, că aparent pe vremea aia, când toată lumea se bătea, tu invitai pe altul să te conducă, că nu știu, mi se pare un pic cam prea diferit. Un pic. Cât în Saga ul Nordic, ei sunt descriși ca ar fi avut alianțe strategice, cât mergeau la cucerit în mod fizic. Ce mă nedumerește pe mine totuși e că într-o lume unde toți vor putere, mi se pare ciudat că nu s-au bătut pentru putere și în schimb au cerut ajutorul unui popor total diferit. Așadar, din cauză că nu se mulează cu climatul mental de pe atunci, ce era la fel până și la zei, consider că asta e o minciună scrisă să justifice deținerea puterii. Adică să i dau numele lor a lui Rurik și fraților săi, dar nu și familia și locul de unde vin. Cât se știe specific că vin din Nord și că s vikingi. De aici se poate deduce doar că zeii au fost sigur implicați în expansiunea asta prin care le-au zis prinților să meargă peste slavi și să i conducă. Iar originea lui Rurik cu așezarea lui în Novgorod, Sineu la Belu zero și Tver la Ibor, vine din următoarea linie genealogică. Și aici pregătiți-vă emoțional și mental. Deci, a fost Odin, din Odin a venit Freyr, ce a moștenit Alfheim, adică Suedia, ce l-a făcut pe Ingvi, începând dinastia Ingving, din care făcea parte și Fiolnir, ce l-a făcut pe Selg, care l-a făcut pe Vanlandi, care l-a făcut pe Viburkol, ce l-a făcut pe Domar, ce l-a făcut pe Digi, ce l-a făcut pe Dag, ce l-a făcut pe Agne, ce l-a făcut pe Alre, ce l-a făcut pe Ingi, ce l-a făcut pe Ugla, ce l-a făcut pe Haki, ce l-a făcut pe Jor, care l-a făcut pe Aun cel Bătrân, care l-a făcut pe Egil, care l-a făcut pe Otar, care l-a făcut pe Adils, ce l-a făcut pe Austen, care l-a făcut pe Ingvar cel Înalt, aparent. După care urmează Upsala, ce era prin Suedia deja, ce l-a făcut pe Inal, care l-a făcut pe Olaf, ce s-a cărat în Norvegia, ce l-a făcut pe Halfdant WTB, care l-a făcut pe Ein Halfdanon, ce l-a făcut pe Halfdan cel Blând și l-a făcut pe Gudrod. Vânătoare. Menționați povestea rușilor. Totuși, o să înceapă după ce mai mergem un pic prin Orient, fiindcă ei au apărut după o anumită perioadă. Dar înainte să continuăm și să mai mergem și prin Scandinavia și prin America de Nord și restul lumii, ar trebui să facem niște mențiuni pentru care trebuie să aducem niște lumină în istorie, ca să vă arăt că există și femei care au făcut una alta, pentru că adesea tot ce învățăm la istorie, cel puțin, îi de niște criminali notorii care merg și își dau în cap unul la altul. Deci, presupun că asta ar face un pic de reîmprospătare. Ok, dar totuși, disclaimer înainte de orice. Toate mențiunile sunt doar câteva ce le-am găsit, pentru că n-am putut să găsesc mai multe, fiindcă n-am avut destule surse. Așadar, trebuie să vă mulțumiți cu următoarele.

Enheduanna a fost o preoteasă a lui Nana din zona Mesopotamiei și a fost o autoare și poetă. Alta a fost Taputti-Belat-kallim, ce era pe vremea lui Hammurabi ca femeie de știință, ce făcea parfumuri. Theano din Croton l-a influențat pe Pitagora și i-a preluat școala după moartea lui. Cât Theoclea a fost învățătoarea lui Pitagora și preoteasă în Delphi. O mai avem pe Sosipatra, ce a fost profet și clarvăzătoare, după ce a fost educată de doi bărbați ce au lucrat la Moș tatălui ei, învățând-o înțelepciune din Sumer. Dar, din păcate, a fost sortită la damnatio memoriae, adică istoricii pur și simplu nu vor să mai audă de ea. Nu știu cu ce i-a enervat, dar din păcate egoul lor nu poate să o înghită. Nu știu de ce, nu mă întrebați, dar îi cum îi. După care o avem pe Ptolemais din Cyrene, muziciană și a scris un catechism, adică o lucrare de doctrină, care factoriza prin întrebări și răspunsuri la întrebări, fix sub întrebare și ca opoziție directă extremiștilor filozofi, deci ce ignorau anumite aspecte reale ale gândirii, formând logica lor proprie doar ca să arate lumii că ei sunt mai superiori lor. După care o avem pe Teodora, împăratul lui Iustinian, ce lupta pentru drepturile femeilor și a celor marginalizați. O mai avem și pe Hypatia, ce a fost cu matematica, astronomia și filozofia. Sappho, ce a fost o artistă care scria despre iubire și dorințe. După care, de la egipteni, o mai avem pe Hatshepsut, ce era bună în arhitectură și negoț, și Nefertiti, ce era și ea cu artele. Dar aici trebuie să vă las cu ele, pentru că trebuie să mergem acuma spre musulmani. Vă mai amintiți ce am spus despre Muhammad? Dacă nu, recapitulez, deși n-a fost foarte mult spus, dar continuând cu povestea lui de la Peștera lui Hira.

Așadar, Muhammad la 40 de ani stătea gânditor în Peștera Hira, de la marginea Mecca, în locația cunoscută ca Jabal al-Nur, în luna de foc, zis și Ramadan, ce are o importanță pentru Muhammad din cauză că acolo a fost revelația. A venit unul din agenții stăpânului respectiv, Gabriel, și de aici încolo povestea continuă de pe Suna.org. Surse obținute de la alți prieteni de ai mei de prin țările musulmane, ce mi-au spus și am încredere în ei, că astea sunt cele mai bune surse pentru așa ceva. Așa că, în caz că îs și altele, deși știu că mai era și Sira pe lângă, fix și Tafsir, eu vă povestesc strict din Hadi lui Bukhari și povestea începe așa, din spusele lui Aisha: Muhammad avea un obicei să meargă în peșteră pentru că a prins un drac de izolare din pricina gândurilor bune care îi veneau, prindeau formă prin acțiunile lui, venerarea și o făcea în Hira, unde obișnuia să stea mult și bine până să-și vadă familia. Acolo fiind și locul unde Arhanghelul a venit să-l recruteze. Problema era următoarea: Muhammad nu știa să citească. Așa că a încercat Gabriel să-l ducă, dar el, fiind un conducător și un prinț, nu profesor, a început să se enerveze și i-a zis, ofticat, să citească numele Domnului, că el e milos, dar nu și el însuși. Așa că l-a luat pe Muhammad la bătaie de vreo trei ori, motiv pentru care Muhammad a alergat după aceea acasă la Khadija și i-a zis să l apere. Cine era în casa aia și l-a auzit imediat, a mers și a stat de pază până i-a trecut frica. După care le-a zis că se teme pentru viața lui, că ceva i s-ar putea întâmpla. Iar Khadija a zis că nu e posibil, fiindcă păstrează relații bune cu prietenii și rudele și ajută pe cine voia sau ghinioniști. Deci, cine să fie împotriva lor? Dar doar să fie totul ok, să fie precauție și de îngrijorată ce era pentru el, l-a luat și au mers la vărul ei, Waraqah bin Nawfal bin Asad bin Abdul Uzza, ce era creștin înainte de Islam, și i-au cerut sfat cu privire la cele întâmplate. Iar Waraqah a zis că îl știe pe ăsta, e același care a fost și cu Moise, adică Gabriel, practic. Deci, observăm cât de mult timp a trecut de la Moise până la Muhammad, având în vedere că bătrânul Waraqah îl știa. După care i-a zis că ar dori să fie destul de tânăr să prindă ziua când oamenii lui o să-l arunce din trib din cauza ce o să predice, pentru că aparent spune că la toți profeții le s-a întâmplat exact aceeași chestie. Oamenii au auzit, oamenii au zis că: "Bă, tu ești prost, du-te dracu și nu știi nimica." Și așa s-au întâmplat toate lucrurile. După, șocat, Muhammad a întrebat dacă chiar asta o să facă, iar vărul Khadijei a răspuns în afirmativ, că toți care au trăit similar ca și Muhammad au fost tratați cu ostilitate. Din momentul acela, revelația s-a oprit. Totuși, Muhammad, de frică, că nu a mai mers să primească lecții de la Gabriel, adică n-a mai frecventat deloc peștera Hira. Și înainte de toate, știu că nu e "mota" cu cuvinte poetice. Asta e, fiindcă oralul dat îl tratez ca pe o conversație și pot identifica limbajul indirect, dacă nu era clar până acuma. Așadar, dacă ce scrie aici e adevărul și nu a fost schimbat, atunci asta ce zic eu acuma e varianta originală. Așa că, înainte să acuzați, știu ce fac și dovada e că logica narativă care o prezint e mai mult decât de oțel.

Următorul pasaj generat din altă perspectivă a acțiunii și citez: "Când mergeam, dintr-o dată am auzit o voce din cer. M-am uitat și am văzut același înger care m-a vizitat în Hira, stând pe un scaun, între cer și pământ. M-am speriat de ele și am venit înapoi acasă și am zis: 'Înfășurați-mă!' Apoi, stăpânul a revelat versurile sacre, zicând: 'O, tu care ești înfășurat! Ridică-te și avertizează!'". Și aici închid citatul. Și vedeți la asta mă refer ca fiind "mota" cu cuvinte poetice. Așadar, în pasajul ăsta se referă la faptul că venise stăpânul cu tot cu Gabriel într-o vizită. Statul între cer și pământ înseamnă orizont. Că aude o voce din cer înseamnă de nicăieri, de departe, fapt dovedit de surprinderea lui când l-a văzut pe Gabriel cu taică-su, ce e menționat și faptul că orizontul e între amândouă, deci înseamnă depărtare. După ce au venit la el dintr-o dată, au început din nou lecțiile și au încercat o nouă metodă să-l învețe, având în vedere că nu a mers cu cititul și au zis: "Cum ar fi să i cânte, să și poată mișca buzele ca și el și doar trebuie să imite tot?" Spunându-i lui Muhammad că trebuie doar să recite, dacă chiar e așa de greu să citească. Și de fiecare dată după ce a făcut o lecție, Muhammad îl recita ca și Gabriel. Nu știu, voi, dar eu sper că măcar și-a cerut scuze că l-a luat la trântă, deși slabe șanse. Așadar, în fiecare noapte a acelei luni, adică luna de foc, adică Ramadanului, a venit la el la profet să-l învețe când dormea toată lumea, ca să nu fie văzut sau, probabil, nu știu, poate că numai atunci avea timp liber. Deși e un pic cam ciudat și dubios că numai noaptea veneau și na, în fine. În orice caz, motivul pentru care sunt cântate anumite chestii e fiindcă au fost mai ușor de memorat prin rimă, când în sine sunt doar propoziții. Deci, pentru toți cei care vor să arunce o cheală Coranului, trebuie să știți că acolo sunt propoziții, dar noi alegem să le cântăm. Așadar, da, cei care v-ați râs că poți cânta, că mergi la baie, sau că faci de mâncare sau așa, ei cam asta au făcut, din cauză că omul nu putea să citească și să scrie. Deci, da, la început Muhammad a povestit oamenilor despre stăpân și ce i-a fost revelat celor apropiați, ca să evite liderii cașii. Ei se strângeau la casa uneia dintre primii convertiți, ca să fie în siguranță, iar alții aveau refugiu în Etiopia, la Naji, un rege creștin. Asta până la un moment dat, când a început să avertizeze și pe restul, adunând urile la Muntele Safa, unde le-a zis mai întâi o întrebare de confirmare, că e de încredere și nu e nebun, și apoi le-a spus vestea cea mare, că e doar un stăpân și restul nu sunt decât ajutoarele lui, așa că să nu mai idolatrizeze pe alții decât pe Unicul ce face mișcări și lucruri mărețe. Asta le-a picat greu totuși la stomac și a intensificat opoziția față de el, așa că grupul lui, Al-Amin, adică "cel sincer", adică Muhammad, a fost torturat pentru că nu cred exact ce crede și restul tribului, deși climatul zeilor era exact același, numai că era faptul că identitatea respectivă și cei ce lăsau să facă aia erau parte integrală a identității lor, identitatea ce a fost atacată când Muhammad a spus să fugă de lângă ei, celor apropiați lor, dacă nu se pocăiesc și nu aleg doar un zeu. Așadar, săracul Muhammad a fost aruncat de acel stăpân ca să fie împotriva propriilor lui oameni, având în vedere că atât el cât și ei ascultau de, într-un fel, exact același panteon de zei. În abuzul ăla, totuși, în harababura aia tristă, n-au putut sta prea mult până să migreze majoritatea în Etiopia, unde au fost căutați de triburile care i-au alungat, deși asta mi se pare un pic ciudat, că au fost așa de furioși. Dar în fine. Înainte de migrația din Etiopia, i-au murit câțiva apropiați, adică Khadija și Abu Talib, ce îi permitea o oarecare protecție. Apoi au urmat drumul spre Etiopia, după care altă migrație spre Mecca, din cauză că le era dor de casă și sperau ca oamenii să se fi calmat, dar n-a fost de fapt nicio schimbare. Pe timpul ăsta, a venit Gabriel iarăși la Muhammad cât dormea lângă Kaaba și l-a dus până în Ierusalim, călătorie numită Isra și Miraj, adică călătoria și ascensiunea, ce au completat-o într-o noapte, de la moscheea sacră la cea mai îndepărtată moschee.

Acuma, totuși, am două vești proaste. Unu: moscheea îndepărtată, direct tradusă ca Al-Aqsa, nu e în Ierusalim. Aia a fost făcută după viața lui Muhammad de Abd al-Malik ibn Marwan. Moscheea ce o căutați e în Eridu, numită Casa Umanității, era în Irak și era făcută de fratele Lordului, înainte de Kaaba. Doi: zic că era pentru că a fost distrusă. E singura care am putut-o găsi în relație cu locația profeților, iar locul unde e Al-Aqsa astăzi e locul templelor evreiești. Așadar, găsim o inconsistență în hadith-uri. Și știu că vreți și dovada. Mai știți când am zis că au mers Iisus spre Galileea, spre Irak? Ghiciți cine s-a întâlnit cu el acolo, în călătoria asta? Muhammad. Deci, hai să vă spun povestea așa cum a fost. Ei au avut ca transport un Buraq, adică un struț. Bine, musulmanii l-au interpretat ca fiind ceva cal super măreț, chestii, chestii. A fost un struț, ok. A zis că are aripi cu gâtul lung și alb și, coincident, există struți albi. Căutați-i. Iar viteza lor variază între 40 și 60 de mile pe oră. Asta înseamnă că are viteza unei mașini moderne și să ajungi cu unul din Mecca în Eridu sau Ierusalim îți ia ori o zi întreagă, ori o noapte, ori 17 ore. 10 ore faci numai dacă pleci de la 10 seara și ajungi la 8 dimineața. 17 ore ar fi în jur de ora 3 următoarea zi, dacă pleci de la 10. Doar că depinde și ce rută. Ei fiindcă se ghidau după soare și nu aveau autostrăzi. Așadar, puteau efectiv să meargă în linie directă. Dar de fapt, nici măcar nu menționează că a fost o noapte în care a mers și s-a și întors. Asta e o narativă formată din confuzie, din cauză că Muhammad, când a fost luat, era între adormit și treaz, ceea ce mai mult ne arată că era obosit, dacă știți ce e aia. Și în momentul zilei și și dacă chiar plecase noaptea, nu s-a întors în aceeași noapte, pentru că e imposibil. Și în Coran, ce referință am găsit la evenimentul ăsta e doar o generalitate cu privire la oamenii care își aduc acolo sclavii, că ar fi admirați. În orice caz, erau șapte paradisuri pe acolo, adică șapte locații unde a întâlnit profeții de dinaintea lui, ceea ce înseamnă un singur lucru: că cronologia e greșită. Pentru că el nu numai că l-a întâlnit pe Adam, dar și pe Ioan Botezătorul, pe Abraham, pe Iosif, pe Enoh, pe Aaron, pe Moise, cât și pe Iisus. Unde în calendarul nostru e o diferență între el și Muhammad de 600 de ani. Asta e imposibil și asta înseamnă că toți au avut o vârstă mult mai mică decât ni se spune. Și asta ne spune că toată istoria care v-am spus-o până acuma, ok, nu are mai mult decât doar câțiva zeci de ani acolo. În al șaptelea paradis era și arborele din lotuș, care v-am spus în povestea lui Ghilgameș. Și din câte știm și din Coran, și Copacul Lumii e prezent până și în Islam. Musulmanii cunosc acel copac de lotuș. Stăpân, și aici mă refer la zei, ce a ordonat să dea oamenilor 50 de rugăminți de făcut pe zi, ca să ceară lucruri. După care Muhammad a mers la Moise și Moise l-a întrebat ce a făcut, iar el a răspuns că i-a fost ordonat să își pună sclavii, adică supușii, adică musulmanii, de 50 de ori. Și deja începea să se vadă un fel de dezamăgire pe fața lui Moise, ce i-a spus după aceea că îi știe bine pe oameni și că n-o să accepte veci așa ceva. Moise fiind primul exemplu prin care știm că numai doi evrei din toți ăia cu care a mers, au ajuns să fie pe acolo. Așa că Muhammad a mers și s-a întors apoi de câteva ori bune, până a ajuns de la 50 la doar cinci rugăciuni, ceea ce ne face să ne întrebăm de ce era nevoie să negocieze el cu cineva ce le cunoaște pe pe toate. Adică, probabil că era mai bătrân în perioada aia, dar n-are niciun sens. Când s-a întors totuși, multă lume avea dubii că ar fi avut el privilegiul să-l fi întâlnit pe Lord personal, pentru că nici măcar Moise, neapărat, nu l-a văzut în povestea lor, ceea ce e adevărat, pentru că majoritatea nu l-au prea văzut pe ăsta. Și fix Muhammad a putut totuși, printre ei. Abu Bakr a avut încredere totală în el. După incidentul ăsta, a urmat migrarea spre Medina, din cauză că Aytri le-au oferit protecție în schimbul rezolvării disputei ce cauza ceva probleme între ei. A fost de două ori când a mers la Aytri, iar acele două dăți se numesc primul și al doilea angajament. Și acum, având asemenea protecție, musulmanii au putut să meargă în siguranță acolo. Din Mecca au mers pe timp de noapte și sub pericolul asasinării. Orașul fiind cunoscut ca Medina din cauza profetului, fiindcă locul a fost botezat Madinat an-Nabi, adică Orașul Profetului. Și acolo, în Medina, după aceea, au construit Masjid al-Nabawi și au făcut Constituția Medinei, prin care se zice că orice musulman, indiferent de afilierea lui, e binevenit și face parte din Ummah, adică comunitatea lor, iar atacurile asupra oricărui trebuie considerate un atac asupra tuturor, ceva ce, coincident, în Epoca modernă așa funcționează și Europa. Constituția lui Muhammad avea în vedere că toți sub legea stăpânului lor, cunoscut lor ca Allah, irezpirabil, ceea ce a condus la trei bătălii după aceea și anume: cea de la Badr, unde a fost victorie decisivă, cea de la Uhud, unde au pierdut musulmanii și Muhammad aproape a fost omorât, dacă nu era încă unul cu armura lui, și cea de la Ahzab, unde au câștigat musulmanii. În bătăliile astea, cauza principală a conflictului, adică ceea ce le-a cauzat, a fost aroganța triburilor din jur plus unul evreu, toți care nu-l suportau pe Muhammad, practic, deși nu aveau caracteristici enervante deocamdată. Așadar, cauza e specific invidia. La a doua bătălie, totuși, morala musulmanilor era praf și se zice destule în Coran despre perioada asta, chiar din primele sure. De exemplu, Sura 3, Ali Imran, despre Badr și Uhud. Și citez: "Atitudinea stăpânului cu privire la cei ce au luptat din versiunea care am tradus-o eu, fără pompozitățile și prostia de rigoare. Și așa citez versul 154: 'Și v-a trimis după necaz siguranță, somnul cuprinzând un grup dintre voi, cât alt grup era cu siguranță îngrijorați. Chestiunea asta: 'Orice nu am fi fost omorâți aici', iar el a răspuns: 'Dacă ați fi fost în casele voastre, ar fi ieșit doar cei cărora le era prescris să moară către locurile unde trebuiau să moară. Iar asta ca să testeze stăpânul ce e în sânul vostru și să radă ce e în inimile voastre, fiindcă stăpânul e conștient de ceea ce ascundeți în ele.' Și aici închid 154 și încep 155: 'Într-adevăr, cei care s-au întors în acea zi dintre voi când cele două armate s-au întâlnit, opoziția doar i-a făcut să alunece și au primit ceea ce meritau. Iar stăpânul cu siguranță i-a iertat, pentru că, într-adevăr, stăpânul e de obicei iertător și foarte îngăduitor. Acum 1056: 'O, voi care aveți încredere, nu fiți ca cei care nu au încredere și au spus despre frații lor, care călătoreau sau erau la luptă, că dacă erau cu noi, nu ar fi murit și nu ar fi fost omorâți. Iar stăpânul face asta un regret în inimile lor. Iar stăpânul dă viață și cauzează moarte, iar stăpânul vede tot ce faceți. Acum 157: 'Și dacă sunteți omorâți sau muriți pe calea stăpânului, atunci cu siguranță iertarea din partea stăpânului și mila lui sunt mai prețioase decât averea ce o adună ei. Acum 158: 'Și dacă muriți sau sunteți omorâți, cu siguranță la stăpân o să veniți. Acum 159: 'Deci, din cauza milii stăpânului, v-ați descurcat blând cu ei, că dacă erați răi și duri la inimă, cu siguranță s-ar fi despărțit dintre voi. Apoi, scuzați-i și cereți-le iertare pentru ei și consultați-i cu privire la chestiune și după ce v-ați decis, puneți-vă încrederea în stăpân, pentru că, într-adevăr, stăpânul iubește pe cei ce investesc încrederea în el. Acum 160: 'Dacă vă ajută stăpânul, atunci n-o să fiți depășiți și dacă vă abandonează, atunci cine altul o să vă ajute după el? Și lăsați cei ce au încredere să și-o pună în el. 161: 'Și nu e treaba unui profet să înșele, iar oricine înșeală o să ducă ce a furat în ziua de după război și o să fie răsplătit fiecare suflet pentru cât merită și nimeni n-o să fie neîndreptățit. Acum 162: 'E cel ce caută plăcerea stăpânului la fel cu cel ce caută fia lui, iar refugiul lui e Infernul, ce e o destinație mizerabilă. 163: 'Ei au grade în fața stăpânului, iar el vede tot ceea ce fac. Acum 164: 'Cu siguranță a dat un favor stăpânul asupra celor ce au încredere, fiindcă a ridicat dintre ei un mesager care le recită versurile și îi purifică și îi învață cartea și înțelepciune, deși erau într-o eroare gravă de dinainte. 165: 'Și când v-a lovit dezastrul, deși voi ați dat dublu aceluia, voi ați spus: 'De unde asta?' Iar el a zis: 'E de la voi, fiindcă stăpânul e puternic peste toate.' Acum 166: 'Deci, ce v-a lovit în ziua când cele două armate s-au întâlnit, a fost prin permisiunea stăpânului și ca să facă evidenți pe cei ce nu au încredere. 167: 'Și ca să facă el evident pe cei care sunt ipocriți, cărora le-a fost spus: 'Haideți și luptați sau apărați pe calea stăpânului', iar ei au spus: 'Dacă am fi știut să ne batem, atunci cu siguranță am fi urmat calea ta.' Deci ei au fost mai aproape de neîncredere în ziua aia decât de încredere, spunând cu gura lor nu ceea ce era în inimile lor, iar stăpânul e foarte cunoscător de ceea ce ascund în sine. 168: 'Ce a vorbit de frații lor cât au stat: 'Dacă ne ascultau pe noi, nu ar fi murit.' Spune-le atunci: 'Evitați moartea să vă atingă, dacă sunteți sinceri.' 169: 'Și nu vă gândiți la cei ce au murit pe calea stăpânului ca fiind morți. Nu, ei sunt în viață lângă stăpânul lor și le sunt date provizii. 170: 'La cei lăsați în urmă ce nu s-au alăturat lor încă, că nu trebuie să le fie frică și nu o să plângă. 171: 'Primesc vești bune și avere și cunoștință, că stăpânul nu lasă răsplată celor ce au încredere să fie irosită. 172: 'Cei ce au răspuns stăpânului și mesagerului după ce a picat asupra lor rana, pentru cei ce au continuat să facă fapte bune dintre ei și le era frică de stăpân, au primit o răsplată măreață. 173: 'Cei ce le-au spus: 'Într-adevăr, oamenii s-au adunat împotriva ta, deci fie ți frică de ei', dar le-a crescut încrederea și au spus: 'Suficient e pentru noi, stăpân, care e cel mai bun administrator.' 174: 'Și s-au întors cu favorul și averea stăpânului și nu i-a atins niciun rău și a urmat plăcerea stăpânului, iar stăpânul e posesorul unei averi mărețe.' Și 175: 'Doar Sheitan, adică opoziția, își îngrozește aliații. Deci să nu vă fie frică de ei, dar să vă fie frică de mine, dacă aveți încredere.' Și aici se închide citația.

Și acuma mă gândesc că pentru voi poate că sună un pic confuz și îmbârligat tot contextul și foarte bine dacă nu. Dar acuma trebuie totuși să explic pentru cei care sunt confuzi ce a spus ăsta în versurile de la 154 la 1075. Povestea începe cu faptul că musulmanii aveau o morală destul de scăzută, pentru că au mers cu Stăpânul și au pierdut din cauza asta. Totuși, Stăpânul le-a mai trimis resurse ca să poată să se mai bată, doar că ei s-au întrebat: "Nouă ce ne iese din chestia asta?" Totuși, iar Stăpânul a zis că nu-i treaba lor ce o să le iasă, ca de parcă viețile lor n-au fost aruncate să se bată cu ăialalți pe care îi făcea necredincioși, deși erau exact parte din venerarea precedentă din care făcea și el parte. Deci, din nou, puteți vedea foarte clar cum a întors o parte din familie împotriva altei părți din familie, venind cu promisiuni că o să fie totul bine și că o să le dea o avere măreață și că o să câștige mult. Doar că prețul la așa ceva a venit prin sânge. Și acuma, probabil că vă gândiți: "Păi da, dar poate că erau oameni imorali și erau nașpa și atunci merge logica asta, pentru că are logică să pedepsești pe cei răi." Nu? Păi da. Problema e totuși alta. Stăpânul avea agenți în toate colțurile lumii și cum l-a luat pe Muhammad și cum erau și zeii și așa înainte, putea foarte ușor prin influența sa și prin toți agenții lui să facă populațiile să se unească într-una și să promoveze un mesaj mai de unitate. Dar nu. În schimb, el a mers pe: "Hei, aveți încredere în mine. Bine, alminter, muriți." După care spune că a trimis prin Muhammad înțelepciunea. Dar ce înțelepciune? Ce predicat Muhammad? Că tot ce se știe despre viața lui și tot ce i-a spus familia Stăpânului să spună și să facă, altminteri n-au făcut nimica înțelept. Tipul a cunoscut doar pentru faptul că era sincer, atât. Iar Coranul nu prea promovează gândirea neapărat, pentru că nu-ți spun exact cum să ajungi la înțelepciunea zeilor, ci de ordine. Pentru că tipul a fost un conducător și nu știe să învețe lumea nimica. Astfel, oamenii dezamăgiți, unii n-au mai crezut în el și alții au continuat să creadă pentru că nu prea aveau de ales. Și ca să fie totul bine, aparent, ce a făcut Stăpânul a fost să le zică că: "Nu vă faceți griji, imaginați-vă doar că ai voștri care s-au murit îs cu mine." Și atâta. Da, e foarte convingător să știi. Așa o să-mi satisfac dorul de persoanele dragi care mor pentru tine. De vai, deci eu o să fiu cel mai împăcat om de pe pământ. Așa că, după vorbele lui, opoziția își îngrozește aliații, așa că să vă fie frică de el dacă aveți încredere. Astfel, arătându-ne că el e propria opoziție și el era de fapt ăla rău, ceea ce ne face foarte suspicioși față de Stăpân. Așa că hai să consultăm Coranul să vedem ce i ce a fost de fapt acolo. De ce musulmanii sunt așa de supuși lui? De fapt, mi-am alocat foarte mult timp descifrând toate cuvintele care îs ciudate pe aici și pe acolo, având în vedere contextul care l-am făcut noi și l-am descoperit împreună. Printre cuvintele care o să vi le spun, unele sunt cu un semn, luate direct din contextul în care a fost spuse în Coran. Așadar, toate cuvintele care vi le spun acuma, dacă nu le-am înlocuit eu direct, atunci sunt lăsate pentru voi ca să puteți să înlocuiți voi mental. Așadar, uite:

* **Allah** înseamnă Stăpân.

* **Ziua Judecății** sau Renașterii, cunoscută și ca Herea Day of Judgement și Day of Resurrection pe engleză, e ziua războiului sau ziua de după război.

* **Înger** înseamnă prinț.

* **Arhanghel** înseamnă lider.

* **Profeți** e vorbitor în fața oamenilor, dar l-am discutat în "Sper".

* **Semne** egal dovezi.

* **Sfântul Duh** sau spirit înseamnă tărie, speranță, spermă sau linie genealogică de sânge.

* **Ucis** (omorât) în unele contexte înseamnă schimbare de caracter sau de minte.

* **Paradis** e reședința lui.

* **Infern** sau iad îi deșert, pământ e națiune sau moșie.

* **Creare** e reproducere.

* **Legământ** e cuvântul sau înțelegere.

* **Poarta** sau poarta Raiului e Aqaba.

* **Islam** e supunere.

* **Rai** e cer sau reședința lui.

* **Religie** înseamnă venerare.

* **Univers** se referă la tot globul pământesc.

* **Lumi** înseamnă populații, grupuri sau așezări de oameni ce reprezintă țările.

* **Focul** înseamnă infern, abis sau suferință sau căldură ce se poate referi la deșert sau ocean. Asta depinde foarte mult de context, totuși, pentru că în unele cazuri se poate și interpreta ca adevărul din cauza simbolismului.

* **Zoristanis a da valuri** (give tids pe engleză) e a da veste.

* **Shaitan** sau Satan înseamnă opoziția.

* **Ramadan** e luna călduri intense.

* **A posti** înseamnă comemorare specific a unui eveniment important în cultura familiei acelui stăpân.

* **Purificare** înseamnă vindecare sau spălare.

* **A se întoarce** (a privi spre) înseamnă să aleagă, fie că se referă la calea rea sau calea bună, depinde de context.

* **A cumpăra** (a vinde) înseamnă adopta sau promova un stil de gândire descris de context.

* După care **lumină** și **întuneric** înseamnă înțelepciune și prostie sau ignoranță.

* **Criterion** se referă la Coran, ce înseamnă de fapt diferențierea între adevăr și minciună dinainte de ultima revelație.

* **Mesia** înseamnă cel ales.

* **Pocăință** înseamnă a regreta.

* **Baca** e numele primei case ale umanității din orașul antic Eridu, făcută de Anchi, fratele Stăpânului și cel de fapt din care vine umanitatea.

* **Stomac** înseamnă sine.

* **Calea Stăpânului** înseamnă filozofia lui.

* **A blestema** e a condamna.

* **Credincios** sau believer (pe engleză) înseamnă cei ce au încredere.

* **Daurat** e Tora, ce înseamnă legea.

* **Ingel** e Evanghelia, ce înseamnă morala. Unde remeniez Evanghelia nu e cea predată în din biserică.

* **Inspirație divină** înseamnă realizare sacră sau pur și simplu influența lor.

* După care avem **copiii lui Israel**, ce o adresare printr-o categorizare de sine de către evrei bazată pe un eveniment care nu-i reprezintă, dar care îi definește la momentul adresării.

* **Yehudi** înseamnă evrei, specific tribul lui Iuda. Deci restul evreilor sunt excluși de partea aia de familie, aparent.

* **Yehuda** se poate referi la Iehova, adică la Iuda, adică are un pic de sens. Yehudi, Yehuda, adică iudeii. Iuda, ce coincident înseamnă "cel lăudat".

* **Musa** înseamnă "cel scos din ape", știm și de ce, cu coșulețul și cu râul.

* **Yeshua** sau Yehoshua sau Hoshea sau Isa sau Iisus înseamnă Salvatorul.

* **Ibrahim** și Abraham înseamnă "cel înălțat", "cel măreț".

* **Isaac** înseamnă "cel ce râde".

* **Ismael** e "stăpânul ce ascultă".

* **Sara** înseamnă prințesa sau femeie nobilă.

* **Abel** înseamnă fără sens.

* **Cain** înseamnă deținătorul.

* **Adam** înseamnă pământ.

* Și **Eva** viață.

Așadar, numele care le știm nu sunt neapărat nume, ci sunt niște descrieri. Și acuma...

că am terminat cu legenda mea, hai să începem să vedem ce scrie în Coran și o să vi-l predic până la anumite sure. Pentru că dacă găsim lucruri rele și o dovadă că chiar a fost un atentat de manipulare, atunci n-avem decât să-l condamnăm. Și începe așa:

Sura 1, Al-Fatiha, ce are de la unu la șapte versuri: În numele celui mai binevoitor și iertător stăpân. Toate laudele și mulțumirile pentru stăpân, cel ce deține universul, cel mai binevoitor și iertător, maestrul zilei de după război. Doar pe tine te venerăm și doar ție îți cerem ajutorul. Îndrumă-ne pe calea dreaptă, ghidează-i pe cei cărora le-ai dat calea și nu pe cei care ți-au câștigat furia sau cei care sunt pierduți.

Aici, dat fiind contextul precedent, deja avem o minciună. Faptul că e binevoitor și iertător nu prea. Toate laudele și mulțumirile pentru El. De ce? Cel mai binevoitor și iertător, din nou? De ce? Maestrul zilei de după război, din nou? Deci e un zeu al războiului pe care îl venerați? După aceea, de ce vreți să-l venerați pe El? Adică să vă supuneți Lui? Adică să fiți sub El, ca fiind un fel de regat, parcă? Și de ce menționează să-i ghideze doar pe cei cărora le-a dat calea și nu pe restul? Întrucât, dacă cineva e nervos sau îl vezi că e pierdut, tot trebuie să-l ajuți până la urmă, pentru că altfel nu poate să-și recunoască greșelile sau vina sau ce crede în cap că ar fi greșit.

Urmează Sura 2, Al-Baqara, de la versurile 1 până la 286. Alif, Lam, Mim. Cartea asta e ghidare pentru cei conștienți de stăpân, fără nicio urmă de îndoială. Cei ce cred în cel nevăzut și din ceea ce le dăm cheltuie. Și cei ce cred în ceea ce e dat pentru voi și ce a fost dat înainte de voi și au încredere în ziua de după război.

Aici, tragem un pic linie, pentru că cartea deja face niște afirmații și anume că e o ghidare pentru cei ce sunt conștienți că stăpânul există și sunt pregătiți să moară pentru El. Ei, prin acțiunea asta, cheltuind, adică făcând o acțiune în scopul ăsta, dată fiind istoria de dinainte de ei și din prezentul lor. Și acuma continuăm: Pentru cei ce sunt sub ghidarea stăpânului lor și cei de succes. Cei ce nu cred, nu o să creadă, chiar dacă e avertizat sau nu. Un voal le-a sigilat vederea, inimile și auzul. Iar pentru ei, stăpânul are o pedeapsă. Viață. Și când, în ziua războiului, câțiva vor zice că credea în stăpân, ultimii nu sunt credincioși. Ei caută să înșele stăpânul și pe cei ce cred, dar nu se înșală decât pe sine și nu realizează. În inima lor bolnavă, obișnuiau să mintă și pentru ei, toată boala e pedeapsa stăpânului.

Aici tragem linii din nou, pentru că eu sunt ghidul vostru în toată călătoria asta și trebuie să vă spun cam ce înseamnă El. Fix după ce spune că scopul lor e să moară pentru El, El se ia direct de cei care nu vor să participe în chestia asta, spunând că un voal le-a sigilat vederea, inimile și auzul. Ce, după victoria Lui, o să se alăture Lui, astfel fiind ipocriți. Astfel, și când le e spus să nu împrăștie corupție pe pământ, ei spun: "Noi suntem cei ce aduc pacea." Ironic, să știi. 12. Desigur, ei sunt cei ce aduc corupția și nu realizează. Serios? Hai, nu mai spune. Noi numim asta, prin tacticile moderne de manipulare, o propoziție de filler sau un scop de filler, adică ceva ce sună bine de spus și e pozitiv de spus, dar de fapt are un motiv ulterior. Pentru cei care nu știți, trebuie să vă informez de chestia asta ca să vă apărați mai bine de toți proștii. Zicem clasica propoziție: "Ana are mere." Și apoi ne gândim la ce ar stârni invidia sau cel puțin o reacție ce ar vrea ca lumea s-o rănească pe Ana. Așa că spunem că Ana are merele, de asta pomii voștri n-au mai făcut niciun măr. Și așa ajungem la propoziția de filler: "Păi, noi nu merităm să mâncăm mere? Nu merităm să avem livezile pline de mere?" Ba da! Atunci de ce are Ana mere? Hă? Și atunci automat cineva o să vină în opoziție și o să spună că, băi, Ana n-are nicio legătură cu merele, asta e o minciună. Dar din cauză că sunteți proști, mulți dintre voi o să spună: "Adică noi n-avem dreptul să mâncăm mere? Adică ar trebui să ne lăsăm livezile să se ducă dracului, să ardă acolo, acolo, din cauză că există Ana în satul nostru?" Până la urmă, e: "De ce are mere și noi nu?" Noi înseamnă că suntem mai proști, mai inferiori? Păi, dacă înseamnă asta, înseamnă că ea e problema și că se crede arogantă, deși ea n-a spus și n-a făcut niciodată nimica din chestiile astea. Și așa invidia și egocentrismul omului îl face să-i dea în cap la vecinul, din cauză că el crede că în lumea asta totul e ceva indirect, o țintă spre el. Pentru că în contextul nostru, dacă Ana se pricepe să aibă grijă de livadă mai bine, asta nu arată decât că personal trebuie să existe o reflecție de sine asupra faptului că nu știi destule încât să ai grijă de propria livadă. Problema rezolvându-se dacă ai căuta informații despre cum acea livadă ar putea fi susținută mai bine. Dar nu, tu alegi calea cea mai ușoară. Tu alegi să-i faci rău Anei, uitând faptul că Ana e parte din comunitate, oricum o fi ea, neagră, albă, galbenă sau pur și simplu gay.

Ei bine, stăpânul ăsta folosește exact aceeași tactică. Uitați-vă la păgânii ăia, la imoralii ăia și cum nu mă ascultă pe mine și cum n-au încredere în mine, după ce că fac, fac parte din panteonul lor, după ce că i-am dezamăgit și acuma nu mai vor să se lupte pentru mine. Păi, nu sunt ei imorali, jegoși și ultimii necredincioși? Păi, ba da. Dar așa, manipulativ cum e El, aceia care au mers spre calea Lui, din cauză că pur și simplu au câștigat cu ăștia mai încolo, sunt într-adevăr ipocriți. Asta fiind capcana în toate vorbele astea. Faptul că, printre cuvinte, spune o minciună parțială. Așa că, atunci când nu ești de acord cu El, evident se leagă de partea adevărată și te portretizează ca de parcă n-ai avea încredere în El și în ce spune. Și spun asta în cazul în care nu e primul care a încercat chestii de genul cu mine și la fel ca și restul, n-o să scape.

Așa că continuăm cu versul 13. Și când le e spus să aibă încredere, cum au și alți oameni, ei spun: "Credem." Cum fac cei ignoranți. Atenție, fiindcă într-adevăr ei sunt de fapt cei ignoranți și nu și dau seama. Bine, acuma spuneți și de ce nu și dau ei seama? Nu schimba subiectul și mergi mai departe. Dar ghici ce urmează? Versul 14. Unde a mers mai departe. Când se întâlnesc cu cei ce cred, zic că și ei cred. Dar când se întâlnesc cu prietenii lor răi, ei spun: "În adevăr, noi doar ne băteam joc." Stăpânul își bate joc de ei. Joacă pe cei ce nu cred ca o furtună întunecată din ceruri, cu fulgere. Fulgerul le ia vederea de câte ori luminează pentru că au mers în el. Și când a venit întunericul deasupra lor, stau nemișcați. Și dacă stăpânul chiar voia, le-a lua și auzul și vederea, pentru că într-adevăr stăpânul e puternic.

O, umanitate, venerați-vă stăpânul, cel ce va crea și pe cei de dinaintea voastră ca să deveniți drepți. Pauză. De ce venerarea înseamnă să fii drept? Poate pentru că El portretizează pe oamenii care n-au încredere în El ca fiind niște proști, idioți, fără auz și văz, adică efectiv ignoranți. Și astfel face problema: noi versus ei, în contextul în care, da, omenirea nu era cea mai brează, dar nici El nu era cel mai bun om. Fiindcă nu știu cum poate să creadă că lumea mai are încredere în zei, după ce o făcut. După care mai are și nesimțirea să zică în versul 22: "Cică, ce a făcut pentru voi pământul, un pat și cerul, un acoperit și a trimis din ceruri apă și a dus cu ea provizii, deci nu faceți rivali pe stăpân cât știți asta." În primul rând, El nu ne-a făcut. În al doilea rând, nu El a fost cel care a descoperit toată chestia cu agricultura, au fost rudele Lui. În al treilea rând, El a înecat prima omenire, adică prima moșie de pe acolo, din cauză că rudele l-au exilat, că s-a forțat asupra nepoatei Lui. Dar continuând, hai să vedem cât de multă nesimțire are individul ăsta. Și dacă aveți dubii cu privire la ce i-am relatat sclavului nostru, atunci faceți un capitol similar și chemați-vă martorii de la alții decât stăpânul, dacă sunteți sinceri. Dar dacă n-o să faceți și nu o veți face vreodată, atunci să vă fie frică de foc, a cărui motivație și pietre Oamenii au pregătit pentru cei ce nu cred. Și dați vești bune celor ce cred și fac acțiuni drepte, că pentru ei râurile o să curgă prin grădinile lor, ca de fiecare dată să le fie dată mâncare ca provizii de acolo, ca să zică: "Cel de dinainte e cel ce ne dă." Și le e dat similar laudei, iar pentru ea, adică pentru laudă, soții vor sta pentru eternitate. Observ că în eternitatea asta, râurile au cam curs spre un război nuclear. Adică, nu vreau să spun ceva, dar eu încă aștept ghidarea. Eu nu văd ghidarea, pentru că, totuși, când vrei să dai o ghidare, începi cu elemente de bază. Încerc să începi să-i înveți pe oameni ce și cum, nu să dai cu vina și să arăți cu degetul în necunoștință de cauză, având în vedere că tu, domnule, nu ai prea fost cel mai cuminte copil din familie. Și dacă ce avem acuma pe pământ și am tot avut pe pământ din cauza ta e paradisul pe care ni l-ai promis, eu mai bine aș sta în iad.

Astfel, continuând cu aceeași nesimțire, să zică că într-adevăr stăpânului nu-i e rușine să facă un exemplu dintr-o muscă, dar minte din ce e deasupra ei. Cât despre cei ce cred, vor ști care e Adevărul de la stăpânul lor. Da, efectiv de la El. Că, trust me, bro. Cât despre cei ce nu cred, vor zice că stăpânul intenționează să ghideze pe mulți greșit și deci îi îndrumă greșit. Și că nu-i îndrumă greșit decât pe cei ce nu-L ascultă. Păi, maică, nu asta ai spus că-i țin abuz, că-i ghidezi greșit ca să-i, efectiv, pedepsești? Păi, și nu-i asta o ghidare greșită? Și având în vedere contextul precedent al situației, păi, nu înseamnă că-i ghidezi greșit dacă deja le-ai stabilit care cum îi zeii? Ce ai făcut? Le-ai dat mai întâi faza cu panteoanele și și acuma pur și simplu zici că, ă, păi, nu-s mai validezi, ești pro și ignorant. Serios? Serios? Păi, de parcă i-aș da lui Georgel mere, după care aș spune că, uite și la prostul ăla că mănâncă mere.

Continuând, cei ce încalcă legământul stăpânului, după ce a fost stabilit oficial și au rupt ce stăpânul a poruncit să fie pus împreună și răspândesc corupția în pământ, ei sunt cei ce pierd. Da, exact de asta pierzi tu astăzi. Că cică, cum puteți să nu credeți în stăpân când erați morți, adică proști, și apoi vă dă viață, adică eu, iluminat, apoi vă va face să muriți și apoi vă va da viață iarăși, că apoi cu toții vă veți întoarce la El. Păi, băi, proștilor, nu, nu trebuie să treci prin atâtea cicluri de ai face proști, apoi iluminezi, apoi faci proști iar, apoi iluminezi. Tu te joci aici sau ce faci? Există ignoranța și există iluminarea. Există morala și există egocentrismul. Un om prost, ignorant, egocentric, în draci, n-o să facă veci ciclul ăsta. Pentru că ori rămâne în bula lui mentală și în universul lui din capul lui, ori se îndreaptă și pur și simplu devine iluminat și totul e bine. Întrucât, o societate în care pe vremea aia era foarte pravă și foarte în pericol mai tot timpul, dacă ar fi fost într-adevăr bine ghidată, atunci ar fi știut exact ce și cum și cum să facă și unde să facă și cum să gândească ca să oprească abuzul ăla și s-ar fi luptat împreună cu toți semenii lor de pe tot pământul. Pentru că e nu numai Muhammad aici. Ok, chestia asta nu-i "ei versus alții", ci îi toată omenirea. Și atunci, într-adevăr, am fi trăit într-un paradis. Dar din câte vedem în istoria lumii, oamenii tot ce au făcut, până și în vremuri grele și în vremuri bune, au fost să se mănânce unii pe alții. Și totul de ce? Pentru că cel mai puternic face legea. Dar doar fiindcă e puternic, nu înseamnă că e și înțelept și știe ce face. De asta, calea aia e cea mai slabă dintre toate căile posibile, pentru că n-aduce decât distrugerea întregii omeniri. Pentru că în momentul în care avem o cultură în care interesul personal câștigă deasupra binelui comun, eu și Georgel o să stăm ca maimuțele în fața unui lac și în loc să bem din el, pur și simplu că doar îi dă pământului, o să credem că nu-i lacul meu. Ba nu, îmi e lacul meu. Păi, de ce? Hai să facem justificări acuma din stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-strămoșii lui mama lui bunicul cățelul lui pisicii o bol din la prima. Așadar, e al meu și așadar decid dacă nu cumva mă confrunți fizic ca să ne batem până la moarte pentru el, că tu trebuie să mi dai ceea ce vreau eu ca tu să ai acces la ceva ce e liber pentru toate viețuitoarele pământului, pentru că eu, băștinașul civilizat, am dictat că așa e. Eu, care sunt în topul ierarhiei de mâncare. Az, bate-te cu un urs fără arme. Hai, hai, dă-i să vedem, poți? Ești în topul ierarhiei de mâncare? Adică, dacă te crezi așa de superior, presupun că cu mâinile goale poți să te bați acolo cu cele mai periculoase creaturi ale pământului și să trăiești. Și acum ar veni argumentul: "Păi, da, dar noi avem puști, avem sulițe, avem tot felul de chestii." Da, dar cu ce te vânează pe tine tigrul care nu poate să-și folosească membrele? Unele animale pot să te sfâșie pur și simplu că se uită la tine și își bagă colții. Sau hai să luăm ipoteza că omul e în top, să zicem că asta ar fi adevărat. Bun, amândoi cu armele în mână, amândoi la un metru unul de altul și amândoi cu ținta unul pe altul. Haide, cine câștigă? Niciunul, pentru că muriți ca proștii. Știți de ce? Pentru că unul e egocentric și vrea doar ceea ce vrea el. Celălalt moare de sete din cauza la prostul din fața lui. Într-o ierarhie în care mereu o să existe un om mai puternic decât alt om, ceea ce, dacă o luăm pe motivul egocentrismului promovat până și de stăpânul ăsta, asta înseamnă efectiv suferință perpetuă, pentru că egocentrismul asigură distrugerea mutuală până la urmă. Atâtea interese personale există încât te poți bate cu cineva până și din faptul că respirați același aer. Și serios vorbesc. Deci există un număr infinit de probleme umane care sunt atât de puierile și de la show-uri sau de la politici sau de la faptul că se identifică ca diferit de cel din fața lui. Doamne ferește să ne referim și la aria de dragoste, pentru că acolo e și mai rău.

Așa că să vedem cum merge mai departe manipularea lui Zeus. El e cel ce a creat pentru voi tot ce e pe pământ, ce, de asemenea, s-a întors către Rai și le-a făcut șapte raiuri și e cunoscător de de toate. Și când a zis stăpânul vostru către prinți: "În adevăr, voi numi un succesor în moșie." Ei au întrebat: "O să pui în ea pe cineva care să împrăștie corupție și sânge, când noi ascultăm lauda ta și te păstrăm în putere?" El a răspuns: "Știu ce voi nu știți." Și l-a învățat pe Adam toate numele. Și apoi le-a arătat prinților, spunându-le: "Informați-mă despre numele astea, dacă sunteți sinceri." Ei au răspuns: "Într-adevăr, trebuia să te ascultăm. Nu știm nimic în afară de ceea ce ne-ai învățat. Într-adevăr, știi totul și ești înțelept în toate." El a zis: "O, Adam, învață-i despre nume." Și când i-a învățat despre nume, el a zis: "V-am zis eu vouă că știu pe cei nevăzuți ai Raiului și ținutului și știu ce arătați și ce ascundeți." Și când noi am zis: "Închinați-vă lui Adam." S-au închinat, în afară de Iblis. El a devenit arogant și unul din cei ce nu au încredere. Și noi am zis: "O, Adam, stai cu soția ta în Paradis și mănâncă liber de unde vrei, dar nu te apropia de copacul acela decât dacă ești delicvent."

Și aici tragem linie. Ok, în primul rând, din cauză că ai spus că-i cunoști pe acei zei din Rai, ați la faptul că mai există zei în afară de tine. Bun, ăsta e un minus punct pentru acel stăpân, dar asta nu înseamnă neapărat că ești înțelept în toate. Pentru că, ca de parcă aș spune că știu numele unei întregi școli și să zică: "Uite ce înțelept îs eu." După care, de ce i-au spus numele lui Adam și l-a învățat tot pe Adam numele celorlalți de pe acolo, dacă, vorba vine, el e mai inferior decât prinții? Adică, până și Iblis însuși. Și totuși, de ce nu l-a prezentat pe Adam ca fiind frate su? În contextul ăsta, n-are niciun sens să-i spună să nu se atingă de copacul lor. Efectiv, de acolo. Iar Adam n-are cum să fie așa de prost încât să nu știe când e dezbrăcat, adică gen, cum a fost chestia efectiv? Stăteau acolo prinții ăia cu tot cu Stăpânul și Adam era dezbrăcat în fața lor, la fel și Eva. Și nu știu, eu gen, nu mi se pare că ar avea sens. Și deci, nu-i țin cuvântul ăsta ca ființă adevărată.

Dar continuând: Și i-a făcut să alunece opoziția și i-a scos din ce au fost. Și noi am zis: "Duceți-vă toți pe moșie, unul împotriva celuilalt, și veți avea provizii pentru o perioadă." Ok, de ce provizii dacă au fost pedepsiți pentru ce? Apoi, Adam a permis vorbe din partea stăpânului său și s-a întors spre El. Stăpânul și de obicei se întoarce și e foarte iertător, în afară de oamenii care n-au încredere în El. Noi am zis: "Coborâți-vă toți jos din El, adică din Rai, și când vine îndrumare de la mine, să nu aveți frică și să nu plângeți." Și cei ce nu au încredere și și neagă semnele noastre, acei companioni vor sta în foc mereu. O copie a Israelului, adică Iacob, adică Israel, adică Iacob. Amintiți-vă de suportul meu care vi l-am dat vouă și îndepliniți legământul. O să vă îndeplinesc legământul și doar de mine o să vă fie frică și credeți în ce e trimis jos de mine, afirmând ce e cu voi și nu fiți primii care să n-aibă încredere în El și să nu dați la schimb semnele mele pentru un preț mic. Și o să vă fie frică doar de mine și nu încurcați adevărul cu ceea ce e fals și nu ascundeți adevărul cât știți asta. Și faceți venerare și dați zaka, adică tot n-ați obligat de minim, adică nisab 2.5% și închinați-vă cu restul care se închină. Dacă ordonați oamenilor să facă bine și uitați de voi cât recitați cartea, atunci nu folosiți rațiunea și căutați ajutor prin răbdare și rugăciune, ceea ce într-adevăr e greu pentru mulți, în afară de cei umili. Da, practic ne spune să stăm proști și să-l venerăm pe El și El să ne ghideze toată ziua. Cei ce gândesc o să se întâlnească cu Stăpânul și o să se întoarcă la El. Nu cred, cu ăia buni din familie. Cu siguranță, cu ăsta nici, niciodată. Niciun om care gândește, având în vedere contextele date, nu are cum să se asemene cu asemenea specimen. Și asta nu înseamnă că negăm morala ce o tot flutură ăsta pe-aici, îl negăm pe El pentru că nu El a făcut-o, dar constant se pune în capul lucrurilor când El nici nu merită acel respect, cel puțin acuma că o să-i aflăm toată povestea. În curând. Așa că hai să continuăm povestea.

O, copiii ai Israelului, amintiți-vă de favorul meu și că v-am preferat pe voi deasupra Lumilor și temeți-vă de ziua când, degeaba orice suflet va da la schimb alt suflet și nu va fi acceptată de la el nicio mediere și nu se va lua nicio compensare și nici nu vor fi ajutați. Deci, deja ne spune ce o să facă, cum a făcut și Adolf. Și când v-am salvat de oamenii Faraonului ce vă chinuiau teribil, măcelărindu-vă fiii și lăsându-vă femeile în viață, și în aia era un test de la stăpânul vostru măreț. Deci, omul ăsta e așa de prost, cred că e mai prost ca o capră, sincer. Deci, e așa de prost încât El zice că a lăsat toate chestiile alea, toți copiii morți, toți oamenii morți dintre evrei, ei care erau aroganți pe pământul ce El îi avea ca favoriți deasupra lumilor, ceea ce a atestat aici, a spus cu mâna pe carte, a spus și v-am citit și v-am citat. Deci, a lăsat toate chestiile alea să se întâmple, toți morții ale să se ducă dracului, numai ca să-i testeze. Și numai că acuma, că o să vedeți, să dea vina pe ei că s niște rebeli neascultători. Serios? Ai văzut cum a fost? Ai văzut ce fel de persoane au fost? Și în primul rând, n-a fost un test. Dacă a fost, e cel mai handicapat test care l-am văzut vreodată. Dar n-a fost. Ai promis lui Abraham că le face un regat, le-ai promis, i-ai lăsat să fie luați de sclavi, i-ai lăsat să sufere, știind că suferă și te-ai scuzat de toate morțile alea, de tot ce ai făcut tu, zicând că e un test, ca să nu fi tras la răspundere de faptul că n-ai făcut nimic ca să educi. N-ai făcut nimic ca să intervii cât știai că rudele tale suferă. Și acuma pretinzi că-ți pasă. Altfel, o să citesc acuma la toată lumea și așa, încet, încet, o să vedeți cum îi portretizează pe evrei stăpânul propriu.

Și când ne-am despărțit pentru voi marea ca să înecăm oamenii Faraonului. În primul rând, voi n-ați făcut nimica, natura a făcut. Bun, ok. Și când l-am ales pe Musa pentru 40 de nopți, dar voi după El v-ați făcut un vițel și ați devenit răi. Nu, nu, nu, nu. Tu i-ai luat, i-a luat cu Moise din povestea, v-am citit-o, da? Bun, din povestea în care tu ai mers cu Sargon peste egipteni, i-ai luat pe ăștia, ați mers 40 de nopți cu aroganții ăștia în spate, cărora le-ai promis că o să fie liberi odată ce o să ajungă pe pământ, în Regat. Și acuma spui despre ei că s-a făcut răi dintr-o dată, că a făcut vițelul? Poate pentru că Moise era un dictator, zic și eu. Apoi v-am iertat după ca să fiți mulțumiți. După ce Moise i-a omorât. Și când i-am dat cartea și Coranul lui Musa, presupunând că erați îndrumați. Și când a zis Musa, adică Moise, oamenilor lui: "O, oameni mei, într-adevăr, v-ați făcut rău luând vițelul. Așa că întoarceți-vă pe calea dreaptă spre Stăpân și omorâți-vă, pentru că asta e mai bine pentru voi să fiți cu Stăpânul." Iar El s-a întors spre voi, pentru că într-adevăr El e cel ce se reîntoarce și e cel mai iertător.

Și când ați zis: "O, Musa, nu o să credem în tine până nu-l vedem pe stăpân fizic." Și ați luat Fulgerul, adică sursa lui Zeus, cât v-ați uitat și v-am reînviat după moarte ca să fiți mulțumiți. Și v-am acoperit sub nor și v-am trimis mana și prepelițe ca să mâncați din lucrurile bune ce vi le-am procurat. Și nu ne-au greșit, dar ei înșiși își făceau rău. Și când am zis: "Intrați în satul ăsta și mâncați abundent de unde doriți și intrați pe poartă, adică în acad, și să înmulțim pe cei drepți." Dar i-am schimbat pe cei ce ziceau vorbe greșite decât ceea ce le-a fost zis. Și deci le-am dat o pedeapsă din ceruri celor ce au greșit, pentru că nu ascultau. Deci, puteți vedea cum îi tratează ca pe niște sclavi și le-a zis exact ce să facă și să zică.

Și când am fost întrebați de apă, I-am zis lui Musa: "Lovește cu toiagul piatra." Și a țâșnit din ea într-adevăr cele 12 izvoare. Adică, înțelepți, știu toți oamenii de unde beau. Și le-au zis: "Mâncați și beți din aprovizionarea stăpânului și nu vă comportați cu răutate, răspândind corupție pe pământ." Corupția, practic, fiind neascultarea față de El. Și când ați spus: "O, Musa, nu putem tolera doar un soi de mâncare. Roagă-te la stăpânul tău pentru noi să ne aducă din ce crește în pământ, ierburile sale, castraveții săi, usturoiul său, lintea sa și cepele ei." Și El, adică Moise, a zis: "Ați dat la schimb cei inferiori pentru ceea ce e mai bun? Duceți-vă în oraș și o să primiți ceea ce meritați." Iar ei au fost loviți de vine și au atras furia stăpânului, fiindcă nu au avut încredere în semnele stăpânului și au omorât profeții lui fără niciun drept, pentru că au fost neascultători și au greșit.

Dar stai așa, de ce e un semn de neîncredere faptul că oamenii voiau să mănânce usturoi, castraveți sau cepe? Și și așa, până acolo, pe ce profet s-a omorât? De ce face referire la viitorul situații când o să fie Israelul într-o situație în care nici măcar nu a fost pe aproape să existe așa ceva? Gen: "A voi vreți acuma din provizia stăpânului, după ce că ați făcut chestia aia?" Păi, da, maică ta. Păi, când a făcut și chestia acuma, stai așa un pic. Efectiv, tot ce le-ați dat a fost prepelițe și o chestie secretată de insecte. Las-o dracului de treabă, dar în fine. Hai să continuăm.

Într-adevăr, cei ce au crezut și au devenit evrei, creștini și sabieni, adică o grupă religioasă de a lui Ion Botezătorul, având încredere în stăpân în ziua judecății și au făcut fapte drepte, răsplata lor o să fie cu stăpânul lor și nu au de ce să se teamă și nu vor plânge. Și când am luat legământul și l-am ridicat deasupra voastră pe munte, v-am zis: "Țineți cu putere ce vă dăm și țineți minte ce e în el, cu speranță că veți deveni drepți." După care v-ați întors fix după aia. Și dacă nu era pentru măreția și iertarea stăpânului, ați fi fost dintre cei ce pierd. Și cu siguranță ați știut pe cei ce s-au întors dintre voi de Sabat și le-am zis să fie disprețuiți, maimuțelor, și am făcut o pedeapsă nanantă pentru cei din fața lor și cei de după ei și o avertizare pentru cei cărora le e frică de stăpân. Păi, bun, dar de ce? De ce avertizare pentru ei? Ei au încredere, lor le e frică, cum ar veni. Și pe lângă asta, de ce să le fie frică? Un om care are încredere în tine automat n-are nici frică față de tine, pentru că te respectă și tu îi respecți. Și așa, uite, gata, pusă natural, ușor și frumos.

Revenind, și când a zis Musa: "Într-adevăr, stăpânul vă poruncește să sacrificați o vacă." Ei au spus: "Îți bați joc de noi." Iar El a răspuns: "Caută acoperiș sub stăpân ca să fiu printre cei ignoranți." Iei au zis: "Roagă-te la stăpân să ne zică clar ce a spus." El a zis: "Într-adevăr, o vacă nu bătrână, nu tânără, de vârstă mijlocie, așa că faceți ce v-a fost poruncit." Iar ei au zis: "Roagă-te la stăpân să ne zică clar care e culoarea, că toate vacile arată la fel pentru noi. Și dacă vrea stăpânul, într-adevăr, noi o să fim cei îndrumați bine." Iar El i-a răspuns: "Într-adevăr, o vacă care care să nu fie pentru arat sau dat pământul și fără niciun defect." Și ei au zis: "Acum ai venit cu adevărul." Sau când ați ucis un bărbat și discutați între voi situația, iar stăpânul v-a dus în față ce ascundea. Și noi am spus: "Loviți-l cu asta ca să și revină, că așa reînvie stăpânul morții și vă arată semnele lui ca probabil să vă folosiți capul." Și apoi inimile voastre s-au făcut de piatră. Poate chiar mai tari. Și într-adevăr, din unele pietre țâșnesc râuri, din cele sparte țâșnește apa, iar din altele, frica stăpânului. Iar stăpânul nu e necunoștință de ce faceți voi. Sperați că vă vor crede când, într-adevăr, a fost o după care au auzit cuvântul stăpânului și l-au sucit după ce l-au înțeles cât știau.

Și când se vor întâlni cu cei ce au încredere, zic: "Și noi am crezut." Dar când se întâlnesc în privat unii din ei cu alții, câțiva din ei zic: "Le zici ce a făcut stăpânul cu voi?" Și deci se ceartă cu voi acolo în fața stăpânului și nu înțeleg. Ei nu știu că stăpânul știe ce ascund și ce declară. Și printre ei, cei analfabeți, nu știu cartea decât prin confundarea dorințelor cu realitatea și nu fac decât să-și dea cu părerea. Deci, plângeți pentru cei care scriu cartea cu mâinile lor și zic: "Asta e de la stăpân ca să facă schimb cu ea pentru un preț mic." Deci, plângeți pentru ce au scris mâinile lor și plângeți pentru ce au câștigat. Și ei spun că focul n-o să-i atingă niciodată, decât când zilele le sunt numărate. Spuneți: "Nu ați luat legământ de la stăpânul care nu-și rupe legământul?" Sau spuneți împotriva stăpânului ceea ce nu știți. Da, oricine a căpătat răul și s-a înconjurat cu vicile lui, acei companioni vor sta în foc pe veci. Și cei care fac fapte drepte vor sta pe veci în Paradis.

Și când am făcut legământul cu copiii Israelului și le-am zis să nu venereze pe altcineva decât stăpânul și părinții lor și să aibă bunătate cu orfanii și să vorbească frumos cu alții și să comunicați rugămințile și să dați pomană, doar v-ați întors spatele, în afară de câțiva. Dar refuzați faptul ăsta. Aoleu, acum aruncă mai mult și spune că, uite, sunteți atât de răi încât nici atâta n-ați vrut să faceți. Maică, lumea în care trăiau ei e una pe ierarhie. Tu i-ai făcut să fie așa. Tu să-i îndrepți. Dar continuând.

Și când am făcut legământul cu voi să nu vă vărsați sângele și să nu vă alungați unul pe altul din case, ați fost de acord cât erați martori. Dar voi, cei care vă omorâți între voi și-i alungați din propriile case, vă ajutați reciproc pe calea proastă și abuz. Și dacă vin la voi captivi, îi vindeți, chiar dacă vă e interzis să-i alungați din case. Deci, credeți cartea pe părți și nu aveți încredere tot pe părți. Deci, ce altă recompensă pentru ăștia din voi, în afară de rușine pe viață în lume? Exact. De asta spun, uneori ar trebui să-ți camii propriile amenințări și să le atribui persoane proprii.

Continuând, ei sunt aceia care au cumpărat viața de pe pământ pentru ce va urma. Deci, nu o să le fie ușoară pedeapsa și nici nu o să fie ajutați. Și într-adevăr, I-am dat lui Musa cartea și l-am urmat din spate cu mesager și i-am dat lui Isa, adică Iisus, fiu al lui Mariam, adică Maria, semne clare și l-am ajutat cu Spirit Sfânt. Nu-i așa că de câte ori venea la voi un mesager cu ceea ce nu vă convenea, v-ați comportat arogant? Așa că, cum un grup ați decis să-l negați și pe altul l-ați omorât? Aici se referă la un grup de profeți. Și au spus că inimile noastre sunt înfășurate. Iar stăpânul i-a blestemat pentru cât de puțină încredere au. Și când a venit din partea stăpânului o carte a adevărului, confirmând ce a fost cu ei, deși obișnuiau să se roage ca să biruiască peste cei ce nu credeau, atunci când a venit la ei ceea ce nu cunoșteau în ea, stăpânul a pus un blestem pe necredincioși. Au vândut nenorocire cu lipsa lor de încredere, când ei înșiși nu au avut încredere în ceea ce a revelat stăpânul, purtând pică pe El că trimitea pedepse pe oricine voia dintre servitorii lui. Deci, au adunat furie peste furie. Și pentru cei ce nu credeau, va fi o pedeapsă umilitoare. Vedeți ce zic? Încearcă să se apere prin toate metodele posibile, adică doar din cauză că El e într-o poziție de autoritate și deține foarte multe cunoștințe și are tot felul de influențe, adică tot felul de oameni cu care vorbește, El își ia libertatea așa, pur și simplu, pe părți, cum îs și evreii pe care tot critică, ca să facă amenințări că, băi, uite-te și la ăștia că n-au încredere în mine și din cauză că n-au, dă-i dracului. Neîncrederea într-un zeu, după ce s-au întâmplat foarte multe pe care evrei nici măcar nu l-au văzut, e atât de penal, atât de imoral, încât vrea să-i pedepsească în cel mai umilitor mod, adică prin Coran, pentru că Coranul, în mare parte, cam asta e. O să vedeți că până mă opresc eu din citit toate surele care le-am tradus, efectiv, tot încontinuu, încontinuu toacă evreii. Deci, nu, nu, nu știu dacă chiar a fost ceva care să fi fost bine spus. Eu zic că s-a pierdut cu totul din cauză că a fost totul transcris oral și ți-a ales un dobitoc să-ți spună toate chestiile astea înainte. Cum să alegi un om care nu știe să scrie sau să citească să-ți spună înainte la toată lumea ceea ce spui tu, decât dacă e numai o piesă de control și din cauza asta îți și place de el? Pentru că logic vorbind, nu ai fi mers la Muhammad, ai fi mers la unul care știe să și să citească și să-i spui să scrie totul, unul după altul, pe hârtie. Uite așa, gata. Și după aia, tot te plângi, după ce l-ai ales pe ăla fără niciun fel de.

ură pentru el pentru că a fost pur și simplu prins acolo. Săracul Muhammad, mai mult a fost o victimă la chestia asta. Dar, în fine, l-ai pus pe el, cel mai nepotrivit om de pe pământul ăsta, să spună chestiile astea și după aceea te miri că lumea nu te crede. Tu care ai scrip Regal, tu care ai spioni, tu care ai armată, tu care nu ai regatele lumii totuși și vii tu pe la noi cu aroganța aia infectă. Și vii și spui: "A, păi, uitați-vă la ăștia că spun și sunt împotriva noastră și ne sunt inamici. Vai, noi suntem victimele lor, de aia îi urâm și de aia le facem rău." Nu sunteți niște copii uitați de părinți și au fost înlăturați de familia lor din cauză că ați fost aroganți.

Fiindcă știu povestea și mai încolo să afle toată lumea de cum ai fost mai întâi bun și lumea se plânge de cât de arogant ai fost tu și cum ai făcut prostii și cum ți-ai omorât fratele. Și după, din cauză că a trebuit să se pună alt înțelept în capul familiei, pur și simplu tu ai fost gen: "Nu, hă!" și ai plecat cu coada între picioare. Când l-ai făcut un gras și un prost pe ăla care a venit după la putere, din cauză că tu te credeai cine știe ce înțelept, dar mereu în toate poveștile despre tine ai fost un om superficial. Și celălalt, sincer, își merită tronul mult mai mult decât ai făcut-o tu. Cum o să afle lumea și că ai pus să nu mănânce porc din cauză că ți se părea că era murdar și de asta nimic mai mult. Așa că hai să continuăm cu restul, că asta nu e finalul la tot ce spune.

Și de câte ori au luat un legământ și l-au aruncat, ați crede că au fost doar un grup, dar nu. Majoritatea nu aveau încredere și când am venit la ei, un mesager al stăpânului confirmând, era cu ei un grup cărora le-a fost dată cartea acea carte dată de stăpânul lor. Au ascuns-o la spate ca de parcă n-o cunosc și ascultau ce au recitat demonii în regatul lui Sulaiman, adică Solomon. Și nu a fost neîncrezător, dar demonii neîncrezători îi învăța magie și ce era dat celor doi îngeri din Babilon, Harut și Marut. Iar amândoi au zis: "Noi suntem doar un test, așa că nu vă pierdeți încrederea." Dar au învățat demonii de la cei doi ce cauzează separare între bărbat și soția lui și au spus că nu face rău decât dacă e permisiunea de la stăpân. Dar i-au învățat ce le face rău și ce nu le aduce profit. Și într-adevăr, știau că nu și cumpără viața de după război, dar dacă și-ar fi știut că nu au vândut decât răul, dar dacă știau și aveau încredere și le era teamă de stăpân, ar fi primit ceva și mai bun.

"O, voi ce aveți încredere, spuneți: 'Raina, condu și un zurna, ai grijă de noi și ascultați.' Iar voi care nu credeți, primiți o pedeapsă dureroasă. Nu fiți ca oamenii cărții, evreii și cei ce asociază parteneri (referindu-se la politeiști), ca să vă fie dată tot ce e bun din partea stăpânului vostru." Iar stăpânul alege pentru iertarea lui pe cine vrea, fiindcă deține multă avere. Dacă oprim din semne și facem să fie uitat, aducem ceva mai bun. Dacă nu, similar cu acel lucru. Nu știți că stăpânul e puternic peste toate? Da, așa am văzut că ați făcut ceva mai bun, încât hai deci.

Suntem raiul pe pământ în era modernă. N-ați adus nimic, efectiv nimic. Ba chiar, după ce ați făcut promisiunile astea și le-ați spus oamenilor să fie buni și nu știu ce, și ați făcut războaie și ați pus să se bată între ei, ați plecat pur și simplu și ați lăsat cu ochii în soare pe musulmani, cel puțin în cea mai mare parte. Că cum a fost Iisus, n-a mai venit. Ma, n-a mai venit. Multiple țări s-au tot născut și-au picat și s-au bătut și așa și și unde-i hă? Nu-i. Deci taci și stai jos și poți să dai vina pe oameni toată ziua. Ai aplicat niște strategii ce sunt așa de proaste că nici nu-i de mirare că demonul a câștigat de prea multe ori. Dacă eu, care somn, care ar trebui să fiu inferior și așa, pot să-mi dau seama de chestiile astea, îs 100% sigur că și ei pot. Și deci nu trebuie foarte mult creier pe toată chestia asta dacă știi tot contextul.

Dar revenind, nu știți că pentru stăpânul lui i-a fost dat raiul și moșia și că nu o să aveți niciun alt protector sau ajutor în afară de el? Sau doriți să întrebați mesagerul vostru cum a fost întrebat Musa înainte? Și oricine dă încrederea pentru neîncredere, cu siguranță a plecat de pe calea uniformității. Mulți oameni ai cărții, adică evreii, doresc ca să vă întoarcă în stadiul de dinainte, să aveți încredere în necredincioși, din gelozia care o poartă printre ei de când le-a fost clar adevărul. Deci iertați-i și săriți cu privirea până stăpânul vine cu ordin, fiindcă într-adevăr stăpânul e puternic peste toate. Deci începeți rugămințile și dați pomană și orice trimiteți înainte de la voi din faptele bune, o să le găsiți cu Stăpânul. Într-adevăr, stăpânul vede tot ce faceți.

Iar ei au zis: "Nimeni n-o să intre în paradis decât evreii și creștinii." Asta fiind dorința lor, confundată cu realitatea. Da, cine își supune fața se închină stăpânului, recompensa lui e cu el și n-o să fie frică cu ei și nu vor plânge. Și au zis evreii că creștinii nu au nicio bază, iar creștinii că evrei nu au nicio bază, deși recită cartea. Așa spun cei ce nu știu că vorbesc la fel. Și stăpânul îi va judeca în ziua războiului. Și cine e mai nedrept decât cel ce previne în masjid, adică în moschee, să fie menționat numele stăpânului și se străduie să le distrugă? Nu e pentru ei intrarea, ci pentru cei cărora le e frică, întrucât lor le revine o rușine pe pământ și o pedeapsă măreață în ziua de după război.

Și stăpânul deține și Estul și Vestul. Deci oriunde v-ați întoarce, într-adevăr stăpânul e puternic peste toate și le deține pe toate. Stăpânul totuși trebuie să-și ia niște pastile pentru că a ajuns un pic cu capul, fiindcă el nu deținea cât zice că deținea, până și Estul. El nu deține nimica în Vest. El cumva promovează din nou ideea că el e singura scăpare a omenirii de la orice rău și orice dezastru. Cât practic faci lumea să se bată între ei ca test. Noi în societatea normală de aici, de la oameni, de la noi de jos, practic noi ne putem da seama când cineva e un ratat și foarte nașpa în general și un om corupt din felul în care gândește lucrurile și cum se prezintă cu ele prin acțiunile proprii. Și mai toți care mint, efectiv îi poți prinde pentru că sunt așa de proști la mințit, e jenant. Îs așa falși și prefăcuți, dar parcă nu nimeni cu cap nu poate să-i observe sau ceva.

Și tu, domnule, tu n-ai putut pentru că tu însuți ai fost printre cei ce nu aveau încredere în cel de la putere de la vă din familie și acuma vin și proiectezi exact aceeași situație asupra lor prin cartea asta. Acuma tu te plângi că nimeni n-are încredere în tine. Maică, dacă ai probleme psihice, du-te la psiholog, fă terapie. Sunt atâtea metode să-ți rezolvi problemele interne care le ai cu familia. Poți să-ți faci prieteni. Prietenii te pot ajuta, poți să-ți dea sfaturi dacă s-au mai bun ca tine. Deci nu e deloc nevoie să împarți lumea, să faci să se bată între ei, să-ți faci tu de cap, să faci tu drame, să faci tu tantrumuri, să faci tu cărți întregi în care să minți oamenii pe față. Probabil că atunci a funcționat și văd și de ce a funcționat: e faptul că oamenii îi vorbeau numai așa din gură în gură și majoritatea nu aveau mai deloc o gândire critică formată, efectiv nici măcar 1%. Dar acuma nu mai scapi.

Uite ce zice și în versul 116: "Și ei au zis: 'A luat stăpânul un copil.' Adică l-au omorât, măreț fie el. Dar nu e adevărat, pentru că a lui și Raiul și pământul îi sunt ascultătoare." No, bun, și asta cu ce, cu ce rezolvat? Faptul că ăștia tu au acuzat că a a omorât un copil, după care continuă cu "El e fondatorul Raiului". Deci când ordonă un lucru, zice să fie și va fi făcut. Aici te opresc din nou. Tu n-ai fost fondatorul Raiului, ci creatorul a fost, adică la care a creat toată familia voastră. Dar numai ca să vă fac un spoiler, pentru mai încolo, el într-adevăr asta. De asta zic, uite, e jumate de minciună. El într-adevăr a fost pus ca rege al zeilor la început, dar nu el a fondat raiul. Iar el a ajuns pe tron nu din din cauză că a fost înțelept, ci din cauză că a fost mai agresiv ca restul, pentru că prin el principiile pe care mergeau ăștia au fost impuse.

Continuăm și zic cei ce nu știu: "De ce nu vorbește cu noi stăpânul sau să vină la noi cu o dovadă fizică?" La fel au zis și cei de dinainte în inimile lor. "Noi am făcut clare semnele pentru cei ce au încredere." Băi, proștii ăștia îți spun să vii acolo să te vadă măcar un pic și tu ești la modul: "Nu le-am arătat semne." De ce suntem la versul 118? În 118, pe versuri care unele sunt propoziții, altele sunt un pic mai multe propoziții puse laolaltă. Tu n-ai putut să zici nimic concret. Modul tău de exprimare e mai rău ca la un copil care se joacă Among Us. E ceva de genul: "Cei ce nu au încredere în mine din clasa asta sunt împotriva mea și deci o să vă zică că mint, dar eu nu vă mint, pentru că bananele sunt galbene și eu sunt singura voastră speranță să aveți banane în viața voastră." Ceva de genul sună tipul ăsta, după care se preface că n-a spus faptul că înțelepciunea care o aduce e faptul că bananele sunt galbene. Dar, în fine, hai să revenim.

Versul 120: "Și n-o să fie veci mulțumiți nici creștinii și nici evreii cu voi decât dacă le urmați religia, adică venerarea. În momentul ăla spuneți: 'Îndrumarea stăpânului e îndrumarea bună.' Și dacă le urmați dorințele după ce v-a fost adus la cunoștință faptele astea, pentru voi nu va mai fi niciun protector sau ajutor." Deși el nu-i singurul, dar no. Și înainte erau mai mulți, dar ce să zicem. Acuma el se crede singurul. "Celor cărora le-am dat cartea să o recite corect, recitarea sa va fi făcută de cei ce au încredere, iar cei ce nu cred, ei pierd să piardă." Ce abia am început și nu-i nimica concret, atâta pălăvrăgeală pe degeaba. Bine, spune niște chestii pe aici pe colo, dar like, totuși.

"O, copii ai Israelului, amintiți-vă de favorul meu și că v-am preferat pe voi deasupra Lumilor și temeți-vă de ziua când nu degeaba orice suflet va da la schimb alt suflet și nu va fi acceptată de la el nicio mediere și nu se va lua nicio compensare și nici nu vor fi ajutați." Și când l-a încercat pe Ibrahim stăpânul lui cu cuvinte și le-a îndeplinit, el a zis: "Într-adevăr, eu sunt cel ce te va face pentru omenire un lider." Iar el a zis: "Și din copiii mei, niciun delicvent n-o să se apropie de legământul meu." Și când am făcut Casa (adică Caba), un loc unde umanitatea să se întoarcă și unde să fie în siguranță, și am zis: "Faceți din casa lui Ibrahim un loc de rugăciune." Și am făcut un legământ cu Ibrahim și Ismail să purifice Casa pentru cei care se învârt în jurul ei și pentru cei care se izolează pentru dezvoltare și rugăciune și cei care se pleacă și se închină.

Și când Ibrahim și Ismail au ridicat fundația casei, au zis: "O, Stăpâne, acceptă asta din partea noastră, pentru că într-adevăr auzi și cunoști tot." Stăpâne, fă-ne submisivi ție și din copiii noștri o comunitate submisivă ție și arată-ne cum să te venerăm și întoarce-te spre noi, ca într-adevăr tu ești cel ce de obicei se întoarce și ești foarte iertător. Stăpâne, nostru, crește dintre ei un mesager care să le recite versurile și să-i învețe cartea și înțelepciunea, să-i purifice, pentru că într-adevăr tu ești mai puternic ca toți și mai înțelept." Bă, deci atâta lingușeală n-am mai văzut de asta în viața mea. La aproape fiecare vers, ăștia tot repetă faptul că el e iertător, milos și că-i puternic și că le deține pe toate și le știe pe toate. Și cel mai de, Bă, nu te crede nici dracul un zeu umil. Nici, nici în ruptul capului n-ar fi scris o carte în care să se tot laude el singur pe el. Din ce a spus ăla să spună la lume. Imaginați-vă numai cum a stat acolo Gabriel și cu taxu, adică cu Stăpânul ăsta, și eu recital lui ăla: "Bun, acuma spun le despre evrei, așa, nu știu ce au făcut evreii, asta. Bun, și acuma nu uita să-i spui că eu sunt și iertător și foarte milos." Ok, deci el e foarte iertător și foarte milos. Adică stai, el e, e totuși și foarte, like, sir. Adică numai.

Uitați-vă la versul ăsta: "Și când stăpânul i-a zis lui: 'Supune-te!' El a răspuns: 'M-am supus stăpânului Lumilor.'"