Transcription
[Muzică] Psalmii este cunoscut în toată lumea datorită regimului pe care acesta la adoptat. Dar și apelativului pe care acesta și la ales, îl duce. Puțină lume știe că fascismul a luat amploare datorită talentului oratoric al lui Benito Mussolini. Benito a ajuns să fie conducătorul Italiei datorită talentului său oratoric, cu care reușea să convingă oamenii și să ducă o foarte bună propagandă. Experiența sa ca jurnalist, înainte de a deveni conducătorul Italiei, la ajutat foarte mult de nașterea și șțiunea către comanda țării.
Benito Mussolini a fost conducătorul fasciștii Italiei între anii 1922 și 1943. A preat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat, folosind o și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici. A ruinat sistemul democratic de guvernare existent.
Intrarea sa nu cel de al doilea război mondial, alături de Germania lui Adolf Hitler, a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste. Mussolini a și moartea lui în anul 2004, mai exact în noiembrie. Mussolini a fost votat la 34 la mare italian pentru un sondaj de opinie TV.
Mussolini s-a născut la Dovìa, în Italia, pe 29 iulie 1883, ca fiu al unei învățătoare de țară și al unui fierar. Școala elementară o face în Dovìa. Natura sa rebelă și indisciplina sa naturală se văd încă din timpul frecventării școlii secundare la Predappio, pe care a terminat-o cu greu la 14 ani, fiind de multe ori aproape de exmatriculare. Trimis apoi la Faenza, la un liceu al călugărilor silezi, ni se revoltă din nou contra ordinii și disciplinei impuse, fiind exmatriculat. Trimis în cele din urmă la un liceu public din Forlì, îl termină cu dificultate, datorată din nou naturii și comportamentului său anarhice.
După terminarea liceului, pentru o scurtă perioadă de timp, Mussolini a predat pentru o școală elementară. În anul 1902, Benito Mussolini evadează în Elveția pentru a evita serviciul militar. Unde trăiește pe apucate, prestând tot felul de munci necalificate, neavând un loc de muncă permanent. Aici a început să se familiarizeze cu ideile lui Frederic Nietzsche, ale sociologului Vilfredo Pareto și ale sindicalistului Georges Sorel.
[Muzică]
Sorel și Pareto au impresionat cel mai mult pe Mussolini, deoarece acesta dorea distrugerea democrației liberale și capitalismului prin folosirea violenței, prin acțiuni directe și grevă generală. În Elveția, Benito a început cariera ca jurnalist, devenind un membru activ al mișcării socialiste italiene. De aici, lucrând la ziarul La Voce del Lavoro, aici organiza întruniri, ținea discursuri muncitorilor și mai lucra ca secretar al uniunii muncitorilor italieni din Lausanne. În 1903, Mussolini a pornit o grevă generală, pentru care a fost deportat în Italia. Poliția elvețiană vedea în el un pericol pentru societate. În timpul șederii sale în Elveția, a intrat deseori în conflict cu poliția locală pentru vagabondaj și încăierări.
În anul 1904, se întoarce în Italia pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Preda din nou în școli elementare între 1970 și 1980. În anul 1909, se mută în Trento, Austria (astăzi Trento, Italia), unde a lucrat pentru un ziar de orientare socialistă, lucrând în același timp de câteva din scrierile sale timpurii. Din nou intră în conflict cu autoritățile locale, de data aceasta cu cele din Austria, pentru poziția sa publică revanșardă față de pretențiile teritoriale ale Italiei la regiunea din jurul orașului Trento. A publicat articolul "Trento văzut de un socialist" în periodicul radical La Voce. A scris mai multe eseuri despre literatura germană, câteva povestiri și un roman intitulat "Amanta Cardinalului", pe care la publicat în ziarul din Trento Il Popolo. Romanul avea o tentă antisocială, ca ala de câțiva ani mai târziu a fost scos din circulație. Fie ca urmare, Mussolini este expulzat și din Austria.
După reîntoarcerea în Italia, editează un ziar socialist în Forlì și ulterior devine redactor la un alt ziar socialist, Avanti!, considerat la vremea respectivă cel mai important ziar socialist din Italia. În 1911, Mussolini a participat la o grevă condusă de socialiști împotriva războiului italian din Libia. A fost închis cinci luni de zile pentru că a criticat Războiul italian imperialist. După ce a ieșit din închisoare, a făcut ca doi revizioniști din cadrul Partidului Socialist să fie dați afară, lucru ce i-a dus numirea sa ca redactor șef al ziarului Partidului Avanti!. Sub conducerea sa, tirajul ziarului a crescut de la 20.000 lei la 100.000.
[Muzică]
În anul 1913, a publicat Giovanni Gentile un adevărat profet, o biografie istorică și politică despre viața și emisiunea reformatorul lui ecleziastic Jan Hus. Deși pornise cu idei marxiste, curând Benito Mussolini a adoptat ideile lui Nietzsche, conceptele și anti-egalitarismul. Ca prim ministru al Italiei pentru o perioadă de aproape 21 de ani și mai apoi președinte al Republicii Socialiste de la Salò, Benito Mussolini ar fi vrut să redea Italiei gloria Romei antice și strălucirea Renașterii italiene. Economic, pe plan intern, a reușit să reducă sensibil șomajul și să îmbunătățească serviciile prestate de căile ferate italiene, să organizeze poliția statului, să înceapă lupta împotriva mafiei din Sicilia și sudul Italiei. Prețul acestor aparente realizări economice deosebite a fost denigrarea practic totală a poporului italian și a primului său ministru în afara teritoriului țării, în special în la Liga Națiunilor Unite. A invadat Etiopia în anul 1935 și a participat la războiul civil din Spania dintre 1936 și 1937 din partea generalului Francisco Franco, fiind în același timp criticat de Marea Britanie și Franța, ambele puteri coloniale.
Benito Mussolini nu a fost nici religios și nici moral. Deși la începutul anilor 1920 a interzis organizațiile catolice ale tineretului italian, mai târziu, în 1929, a îmbunătățit sunt fel relațiile cu Biserica Romană Catolică prin semnarea concordatului cu Papa Pius al XI-lea la 11 februarie 1929. Conform documentului, Papa este recunoscută suveranitatea papalității asupra Vaticanului, iar catolicismul devine religie de stat în Italia. În schimb, papalitatea a recunoscut statul italian. Astfel se încheia o dispută veche din anul 1871.
La declanșarea primului război mondial, Benito Mussolini intră în conflict deschis cu conducătorii Partidului Socialist Italian pentru poziția sa deschisă și vehementă exprimată de intrare a Italiei în război împotriva Germaniei. Partidul Socialist a decis să nu fie de acord cu susținerea războiului, inclusiv Mussolini, care a și publicat un articol "Jos cu Războiul, Rămânem Neutri". Deși gândurile lui Mussolini nu erau aceleași cu ceea ce publică, el credea că odată cu Primul Război Mondial, italienii s-ar fi putut elibera de sub dominația austro-ungară. Datorită acestor idei, el a intrat în conflict cu socialiștii și ca rezultat direct al nesupunerii sale față de politica Partidului, la 25 noiembrie 1914, Mussolini este expulzat din Partidul Socialist Italian.
[Muzică]
După ce a plecat din partid, Mussolini a suferit o transformare radicală. A trecut de la conflictul de clasă la a-i sprijini pe naționaliști. Imediat, Mussolini înființează propriul său ziar, Il Popolo d'Italia (Poporul Italiei), în care scrie editoriale virulente prin care încearcă să determine schimbarea opiniei publice în sensul dorit de el, cu scopul de a face ca Italia să intre în război. Fondurile necesare pentru a înființa ziarul i-au fost date de Ansaldo, una dintre cele mai importante companii de armament din Italia. Scopul ziarului era a-i convinge pe socialiști și pe revoluționari să susțină Războiul. Invita Italia să intre în război. Benito Mussolini s-a înscris ca voluntar în armată, devenind caporal, precum un alt caporal celebru, Adolf Hitler. A fost numit caporal pentru meritele din timpul războiului. A fost trimis în zona operațiilor, unde a fost grav rănit de explozia unei grenade. Experiența militară a lui Mussolini este povestită în opera sa "Diario di Guerra".
La 23 martie 1919, Mussolini fondează la Milano primul grup politic de orientare fascistă. Inițial, programul grupului său politic avea o orientare strig naționalistă, căutând să atragă categoria largă a veteranilor primului război mondial. Ca un laitmotiv, Mussolini insista pe refacerea gloriei Romei antice. Mai târziu, realizând că grupul său țintă de veterani de război nu este suficient pentru realizarea țelurilor sale politice, Mussolini adaugă o altă componentă a programului său fascist, care este adresată specific italienilor bogați, proprietarii de companii și terenuri.
A utilizat operele lui Platon, Georges Sorel, Nietzsche și ideile socialiste și economice ale lui Vilfredo Pareto în crearea fascismului. Republica lui Platon conține o serie de idei pe care fascismul le promova, ca: opoziția față de democrație, protejarea sistemului de clase și promovarea colaborării dintre clase, respingerea egalitarismului, crearea unei clase de război pentru ca cetățenii să săvârșească acțiuni favorabile statului și intervenția statului în educație pentru a promova crearea de războinici și a viitorilor conducători ai statului. Fascistii, conduși de un apropiat al lui Mussolini, Dino Grandi, au format trupa armată numite Cămășile Negre, cu scopul de a restaura ordinea pe străzile Italiei, dar au avut și conflicte cu comuniștii și socialiștii sau anarhiștii. Cămășile Negre atacau grevele, sindicatele rurale, chiar și municipalitățile socialiste și acționau cu violență. De obicei, revoluționarii greviști erau bătuți cu o bâtă numită manganello și obligați să bea ulei de ricin. Gruparea fascistă a crescut foarte repede, astfel că numai doi ani a devenit Partidul Național Fascist. La un congres din Roma, în anul 1921, Mussolini a fost ales în Camera Deputaților pentru prima dată.
În octombrie 1922, Benito Mussolini organizează Marșul asupra Romei. La ordinul său, mii de fasciști se îndreaptă spre Roma pentru a prelua puterea. Intimidat și taman duce de un război civil, regele Victor Emanuel al III-lea îl desemnează pe Mussolini drept Prim Ministru. În anii următori, Mussolini preia treptat întreaga putere, purtând titlul de Il Duce și impunând în Italia cultul propriei personalități. În 1925, a introdus legile presei, care menționau că toți jurnaliștii trebuie înregistrați ca fasciști. Cu toate acestea, nu toate ziarele au fost luate de stat. Corriere della Sera a vândut de 10 ori mai multe ziare decât ziarul fascist Il Popolo d'Italia. Dictatorul Italiei, prima prioritate a lui Mussolini a fost subjugarea minții poporului italian prin folosirea propagandei.
[Muzică]
În 1935 și 1937, având ca bază de operații militare Somalia, care era deja o colonie italiană la acea vreme, forțele militare italiene invadează la 3 octombrie 1935 și cuceresc cu ușurință Etiopia, țară pașnică, practic lipsită de forțe armate, absolut fără nici o glorie. Folosind armament dintre cele mai moderne pentru acele vremuri, respectiv tancuri, tunuri, mitraliere, mortiere, puști, pistoale ori gaze de luptă, armata italiană măcelărește în manieră clară a unui genocid, atât populația pașnică, cât și pe cei care s-au încumetat cu vitejie să opună rezistență agresorilor, doar cu arcuri cu săgeți și sulițe. Cu aceeași ocazie, armata italiană cucerește cu ușurință și restul rămas neculce rital Somaliei, și teritoriile pe care se găsesc astăzi Djibouti și Eritreea.
În 1936, în războiul civil din Spania izbucnit cu furie, vizând națiunea spaniolă în două, atât Hitler, cât și Benito Mussolini hotărăsc de comun acord să sprijine prin toate modurile posibile liderul rebel spaniol, generalul Francisco Franco. Printre alte ajutoare militare, cum ar fi armament, muniție și bani, Mussolini trimite trupe italiene, aproximativ 70.000 de soldați, între 1936 și 1937, care participă în lupte în mod deschis de partea naționaliștilor generalului Francisco Franco.
După ce germanii invadaseră și ocupaseră aproape total Franța, trupele fasciste italiene intră în sudul Franței. Câteva zile mai târziu, Franța capitulează. Cu excepția acestei victorii de ba, trupele italiene au avut parte doar de dezastre oriunde s-au aflat, până în Africa de Nord, în Grecia și la sfârșitul războiului, chiar în Italia. De fapt, pentru o bună bucată de vreme, trupele germane au susținut puternic trupele italiene, chiar pe teritoriul italian, salvându-le de la un dezastru mai timpuriu. Dezastrul soldat cu colapsul total al funcționalității armatei italiene s-a produs odată cu deschiderea celui de-al doilea front de luptă în Italia în 1943 și înaintarea inexorabilă a Aliaților de la Sud spre Nord.
Marele Consiliu Fascist s-a întors împotriva lui Mussolini în iulie 1943, acuzându-l de toate dezastrele militare italiene și retrăgând gânduri toate prerogativele de conducător. Mussolini a fost apoi arestat din ordinul regelui Victor Emanuel al III-lea, care la desemnat ca prim ministru pe mareșalul Pietro Badoglio. Noul guvern a trecut de partea Aliaților. Mussolini este eliberat de un comando german condus de Otto Skorzeny și instalat în fruntea unui stat marionetă în nordul Italiei, așa numita Republică de la Salò.
În primăvara lui 1945, când era clar că Axa pierduse Războiul, după înfrângerea totală a armatelor germane din nordul Italiei, Benito Mussolini, împreună cu amanta sa Clara Petacci, încearcă să fugă spre Elveția. Partizanii italieni comuniști îi capturează la Dongo și, fără judecată, pentru crime împotriva poporului italian, îi execută prin împușcare. Cadavrele lor sunt duse la Milano și atârnate cu capul în jos, agățate de călcâie de o bară de acoperiș, împreună cu cadavrele altor câtorva demnitari fasciști, în fața unei benzinării mari a companiei Esso din Piața Loreto. La spectacol au asistat mii de italieni și numeroși militari ai armatei americane. Înainte de a fi atârnate, cadavrele au fost lăsate o vreme pe jos în Piața Loreto, înconjurate de mulțime. Anii loveau cadavrele cu picioarele, iar craniul lui Mussolini a fost strivit. Mai târziu, rămășițele pământești ale ducelui au fost înmormântate în secret, de teama unor demonstrații ale credincioșilor săi suporteri sau epigonii. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost dezgropat și înmormântat lângă Predappio.
Mussolini a fost un iubitor al discursurilor publice. Cel mai mult timp și la petrecut creând uși propagandă, indiferent dacă era în țară sau în afara ei, iar experiența sa ca jurnalist la ajutat foarte mult. Presa, radioul, educația, filmele, toate erau atent supravegheate îndeaproape pentru a promova fascismul ca doctrină a secolului 20. Principiile doctrinei au fost enumerate în un articol despre fascism, scris de Giovanni Gentile și semnat de Mussolini, care a apărut în Enciclopedia Italiană în 1932.
În afara faptului că a fost fondatorul fascismului și dictatorul Italiei, Benito Mussolini a fost și starul Italiei în perioada în care a condus-o. Cultul personalității și propaganda pe care a făcut-o la făcut să fie altfel, jos carismatic, un foarte bun vorbitor și scriitor, dedicat cauzei sale. A reușit să implementeze fascismul în mințile italienilor, uneori doar prin discursurile pline de motivație și entuziasm.