DESPRE LĂCOMIE - CRISTIAN SIMA #IGDLCC 308

Bine a fost pe haios în campanie, măcar am avut pe Georgica, pe Ponta, în sfârșit, că ăia le-au mai distrat. Dar cum ați reușit să-i aduceți?

Păi, au sunat ei. Ponta și cu Georgica au venit în propria inițiativă. Culmea că Nicușor n-a venit, pe care eu l-am sponsorizat prima oară în viața lui, în 2012, și nu știu cum e. Da. Și am zis: „Bă, nu-ți contrat!”, am zis, „vino dracu că și așa ești!” Nu, nu are probleme Nicușor cu comunicarea foarte mare și atunci...

Nu-i place, cum?

Nu, și nu-i place, deci, la un... O face de nevoie, forțat. Și eu știu ce i s-a părut lui. I-am și zis, zic: „Jur că nu te încui cu probleme matematică, că nu m-a întâmpit.” Că eu sunt singurul care știu ce să te întreb ca să nu știi, dar zic că... Dar și tu poți să mă întrebi pe mine, nu știu. Cum Nicușor a fost super bun. Că am fost și eu la internaționale, dar l-am luat două medali de aur la rând. Da. Complicat. Avem puțin oameni de nivelul ăsta, deși în generația noastră au fost destul de mulți.

Și zici că noi am început.

Cum?

Am început interviul. Merge, recu... Da? Din momentul ăsta, tot ce spuneți e pe bandă.

Da, nu mă deranjează nici dacă nu știam de înainte.

Bine. Salutare tuturor și bine v-am regăsit la IGDLCC, adică Informații Gratis Despre Lucruri Care Costă, cu unul dintre cei mai complicați invitați pe care am avut până acum, pentru că este unul extrem de inteligent și știe chestia asta, este foarte educat și culturalizat și este extrem de abil. Adică, unul dintre toate alifiile. Numai din cauza asta mi-e un pic frică de el. Cristian Sima, bine ați venit!

Bine v-am găsit!

Nu știu de ce vă e frică. Sunteți un suros așa, un pic să-ți alunecos. Sunteți ca șalăul.

Alunecos? În ce sens?

Nu. Păi, noi trăim în cultura asta în care oamenii foarte deștepți, așa ca dumneavoastră, atât de bine conectați, de bine informați, sigur au agenda ascunsă. Mai aveți un plan în afară de ceea ce spuneți.

Aia credeți dumneavoastră, sunteți obsedați de teoria conspirației.

Păi da. Tocmai mi se pare că spun lucrurilor pe nume, ceea ce nu mai e uzual în ziua de azi. Adică, eu îmi permit să spun orice. Dar de ce? Pentru că efectiv îmi permit. Adică, mi-am permis totdeauna. A, nu mi-a dat voie nimeni, doamne ferește, mi-am luat... Eu nu cred că vă lasă ăștia să vorbiți așa de capăt noastră. Dacă sunteți și noastră, încă un jolly joker, că ați fost în aceeași cazarmă la propriu cu Georgescu.

Păi și dacă am fost în aceeași cazarmă cu Georgescu, de ce aș fi un jolly joker? Sau altc... Nu, haideți să o luăm altfel. Așa. Eu sunt cu reducerea la absurd. Să presupunem că sunt un jolly joker. Așa. Nu? Păi dacă sunt un jolly joker, există niște personaje care transforme... Bun. Alea cine sunt? Și ce interesau?

Păi nu știu, erați buni prieteni cu donul Predoiu.

Oacă, Predoiu trage sfor? El nu trage sfor nici cu propriului copii, dar în minte cu altcineva. Haideți, Predoiu era acolo opus de Socrates-ul și așa mai departe, nu e nicio chestie. Sunt atât de multe coincidențe... politica, dacă e cineva care nu are putere deloc, ăla-i Predoiu. De-aia muncește.

Cum?

De-aia e la serviciu.

Păi da, e la serviciu, o fie... Ministrul, știți că Tutankamon, când s-a trezit din piramid, a întrebat: „Predoiu tot ministru e?” Știți, cam așa ceva, adică... Deci nu e o problemă, dar... Dar noi știm chestia asta că întotdeauna în spatele oamenilor astea sunt niște alți oameni. Adică, sunt întotdeauna niște păpușari. Știți cum e aia: „În spatele fiecărui om puternic stă o femeie și în spatele femeii stă nevasta.” Cam așa e și aici. Dar normal... Asta vă spun că pe vremuri, după aia vă iau coincidențele una câte una, că dacă am făcut până în reducere lapsuri, presupun că sunt alunecos, presupun că reprezint un grup de interese, vă răspund la toate întrebările.

Dar vedeți chestia asta cu păpușarii? E adevărată, pentru că până anii 2000-2010, așa, când mă întâlneam eu cu politicieni, politicienii între ei așa spuneau: „Cine are butonul?” Adică, tu dacă vrei să ajungi la Predoiu, trebuie să știi că butonul e la socrusul și te duci la socrusul care apasă pe buton și execută. Dacă te duceai la CNVM, știai că butonul e la Hrebenciuc. Fosta iubită ce era lui Hrebenciuc era comisar la CNVM și te duceai la Hrebenciuc. Hrebenciuc apăsa pe buton și de-aia se spunea: „Nu mă duc să cer un favor la ministru, ci la cel care are butonul ministrului, că fiecare ministru are un buton în spate.” Acum, dacă toți sunteți cu conspirațiile, hai vedem cine are butonul lui Sima. Cineva trebuie să aibă butonul lui Sima pentru că...

-...ar fi apăsat până acum, nu?

Nu l-ar fi apăsat. Când s-a dus Sima, a dat toată arhiva, nu era prea bine. Nu v-ați trezit dumneavoastră dintr-o dată așa să candidați și dumneavoastră la președinție? Parcă am mai văzut filmul ăsta, un candidat venit de nicăieri.

Păi da, normal, eu... Dar de ce nu luați situația invers? Pe mine m-a enervat foarte mult că au anulat alegerile.

Pe noi toți.

Bun, și, dom'le, dacă n-am reușit să aducem alți oameni acolo, că Georgescu e dus cu pluta, e dus cu pluta, dar știa 500 de cuvinte mari. Mai mult decât Ciolac, Cuciucă și Lasconi adunați. Și pentru alea 500 de cuvinte în plus, l-au votat că l-au crezut că... Ce vreți dumneavoastră? Acum a ajuns în turul 2, las-o așa, să distruge România 5 ani de zile, că n-a o să distrugă și poate învățăm ceva pe pielea noastră, că așa nici n-am învățat ceva pe pielea noastră. Riscul era cam mare la 5 ani. În 5 ani transform România în guvernie.

Da, da, așa, așa stai mereu cu ideea asta, că dacă venea ăla, adică cea mai mare parte din populație la ora actuală, e convinsă că dacă Georgescu câștiga și nu-l opreau, acum curgea lapte și miere. Evident că nu e așa. Erau vreo 2 milioane care credeau chestia asta, nu știu câți au mai rămas din ei.

Păi erau 2 milioane într-o primă fază?

Da.

Nu știți câți au ajuns?

Păi pe statistici, pe ultimele măsurători, AUR e la vreo 40%?

Dar nu e vorba AUR, AUR e la... Dar se cam suprapune un pic Georgie, că n-are șansele lui. Nu e vorba de George aici, Simeon. Și dacă George Simeon câștiga alegerile, primul pe care îl mazilea, nu cum l-au mazilit ăștia că îl trimit la controlul judiciar, era Georgescu. George Simeon e convins că în momentul în care nu... Deci nu George Simeon îl manipulează pe Georgescu, nu Partidul AUR are efect, ci e invers. Acum, cine e în spatele lui Georgescu e simplu: trebuie să vedem cine a dat bani la început. Și nu e Putin ăla în spatele lui Georgescu. Nu. Eu-și convins că Putin în ziua aia, noiembrie, cât era, noiembrie, nu? A venit unul când s-a trezit Volea, i-a zis: „Volea Vladimir Vladimirovici. A câștigat unul în România care te iubește.” Și el a zis: „E ăla?” Și jackpot. Nu știu cum am făcut, ne-am câștigat. Da, fără să bag fisă. N-am băgat fisă și a ieșit... E ca banca ăla cu evreu care câștiga la loto, dar pe dos. Care tot să ruga la Dumnezeu să câștige și într-o zi a câștigat, dar el nu a jucat. Păi nu știți că eu știam bani cu invers, că se duce rabii, rabii, rabii și se aude vocea lui Dumnezeu și zice: „Ia-ți, mă, un bilet dacă vrei să câștigi!” Ei, ăsta, ăsta, ăsta Vladimir Vladimirovici care a câștigat fără să fi luat bilet. Mai ieftin de atâta nu cunosc. Păi da, și aici au fost bani românești. Uitați-vă la toată media. E filiera rezerviștilor. Acolo voiam să ajung, la rezerviștii. Sunt foarte mulți care sunt frustrați că au dispărut după scenă. Ziariști. Ziariști care la un moment dat au fost un nume și nu mai sunt. Nu e că îi au convingeri suveraniste și așa, uite cum e Turcescu, Tucă... Am văzut că le vinde o carte PDF suveraniștilor. Le-ar vinde orice. 59 de lei, cât e cartea care circulă. Nu contează, dar Turcescu e într-o disperare disperată, foame de bani și trebuie să... Adevărul e că atunci când te duceai la Turcescu cu bilele alea pe masă, când eram noi mai tineri așa, punea să dădea jos un președinte dacă se încorda un pic. Până m-am dus eu cu două bile și i-am dat-o pe aia neagră și în momentul ăla nu s-au mai dat bile. Pe asta nu știi?

Nu.

Păi căutați-o pe YouTube. Ia căutați pe YouTube: Turcescu CNN. Știți care-i culmea? Că la emisiunea aia care a dispărut, Turcescu zice că nu mai are. Că i-am cerut-o eu. Dă-mă să pun emisiunea fără bile. Numai partea de... Eram în august 2007 și eu le vorbeam de săprăim, de cum o să prăbușească piața și Turcescu îmi spunea că bat câmpii, că ce-i cuvântul ăsta săprăim, că nici n-ajunge la noi, că românul vrea să-și cumpere o bucată de teren și o vândă trei ori mai scump și eu bat câmpii cu săprăim. E la fel în 2025. Și asta era în anul 2007. Mare rău, nu mai am. A fost pe YouTube, nu știu cât. Emisiunea aia a dispărut și la revedere. Și a rămas numai finalul. Dar dacă o găsește cineva, poate ne pune link-ul mai jos.

Da, nu, link nu există că nu mai e.

Găsim, găsim. Dar emisiunea întreagă. Că toată lumea o să vă pună link-ul cu finalul. Finalul circulă pe YouTube. YouTube, când l-am întrebat ce e aia CNN, mi-a zis că e și înfrățit cu CNN-ul pe vremea aia. Realitatea lui Vântul bătuse palma, nu știu ce alianță cu CNN-ul avea. Și n-a știut. Și a rămas doar chestia aia. Dând nefericirea și a rămâne la noi. Dintr-o emisiune foarte bună, care prevestea criză și așa mai departe, a rămas numai scena cu bil albă, bilă neagră.

Sunteți buni la analiză, sunteți practic un matematician strălucit. Suntem dovedit, testat.

Nu să așa strălucit, că și eu și Nicușor suntem matematiceni faliți. Că dacă reușeam ceva în matematică, nu ne apucam la altceva. Eu dă bursă, el dă politică. Dar ați ajuns, ați fost la niște olimpiade și ați ajuns în cele din urmă la Universitatea la Siena și...

Nu, haideți să vă spun olimpiadele astea. Ca să înțeleagă lumea ce-i cu olimpiadele. De la olimpiada internațională, pe vremea mea, fiecare țară venea cu optii și acum vine cu șase. Și după ce fiecare țară selecționează ăia optii și te duci acolo. Acolo, când te duci, ca să înțelegeți, se dau în două zile probleme, șase probleme în total. Fiecare problemă are alt număr de puncte în funcție de cât de grea e: 40 de puncte. Și maxim e 40 de puncte. 42 era pe vremea mea, nu știu dacă mai e 40 sau 42, în sfârșit, să nu mă înșel. 42. Și acum, dacă tu iei între 36 și 44... 32 de puncte imediat le dau. Să nu credeți cumva că e ca la 100 de metri plat la olimpiadă: un loc 1, un loc 2, un loc 3. Și când spuneți Nicușor a luat medalie de aur, înseamnă că era primul și nu l mai bătut nimeni. Nu. Poate era al cinzecilea, dar era între 3, 6 și 42 de puncte. Totuși, este extraordinar. Fabulos!

Păi stai, vă duc mai departe. Că eu n-am luat nici aur, nici argint. Brunz să ia cu 18 puncte, care înseamnă mai puțin de 5, deci nici n-ai trecut. Normal, problemele sunt înfiorătoare. Să ajungi în lotul ăla e o chestie destul complicată. Dar echipa cea mai tare...

Din generația dumneavoastră, cei mai mulți au ajuns la universități internaționale, sunt peste tot în lumea asta. De aceea mi-a fost unică să vă spun. Nu de ce. Față de al lui Nicușor, care a fost bunășa lui, da. Nicușor era cam stea unică acolo. Da, noi am fost mulți. Încă din clasa 10-a. România a câștigat, vedeți, clasamentul care contează era la echipe. La echipe ce se întâmplă? Adun punctele la ăia 6 sau 8, cum era pe vremea mea, și fac România pe 1, 2, 3. România a câștigat doar în 78 și în 79 pe locul 2, adică la București și la Londra, și i-am bătut păruși pe America. S-a mai întâmplat o singură dată, nu mai știu în ce an, când era Ciprian, mi se pare, dar nu mai știu. În rest, noi acum luăm câte o medalie de aur. Da, suntem pe locul 16, 17 și e bine și asta. Am fost acum un an sau doi pe locul 4, fabulos. Da.

Bun, dar chestia asta, matematica aia de rezolvitor de probleme, nu e știință. Am văzut poveste. Aia cu musca. Aia mi s-a părut fabuloasă. Vă încurajă să citiți Cartea cu Marea Spovedanie. E în carte acolo. E fabuloasă. Efectiv, râdeam singur când citeam chestia. Că mă gândeam, era atât de ușor. Și sunt convins că toată lumea s-a gândit la tot felul de variante, cum să calculeze distanța care se tot mișoara dintre trenurile alea. Nu vă zic, să nu le ziceți. Să se ducă să citească carte. Însă, dacă vă pasionează problemele, vă las până la emisiunea viitoare problema pe care n-am făcut-o la Londra în 79: „Într-un parlament, fiecare membru are cel mult trei dușmani. Demonstrească un astfel de parlament să poate împărți în două camere, astfel încât în fiecare cameră fiecare membru să aibă cel mult un dușman.” Și vă las și cu CGPT-ul și cu DPSIC-ul, cu toți. Că-am... Îl testez eu și degeaba, pentru că problema, nu știu, nu-i publicată nicăieri cu soluție și, drept urmare, CGPT-ul nu știe. S-ar putea ca Grokhevi să o dovedească, că am înțeles că are abilități matematice. O lăsăm acolo. N-am început cu o laudă, dar mă regăsesc puțin în cariera noastră. Și mie mi-a plăcut foarte mult matematica. Eu m-am pierdut pe drum în clasa 8-a.

Sunteți premiant, am fost și eu. Am fost și eu un pic de olimpic, dar n-am ajuns la nivel. Dar fost în comunism, aveați și alte preocupări.

Ba da, ba da, am prins, am prins un pic.

Păi în ce an ați prins Olimpia de Comunistă?

Nu, Olimpia de Comunistă, nu. I-am prins Revoluția la 7, 8-a, i-am văzut. Da, dar am prins puțin, însă am prins după un profesor în ăsta extrem de sever. Mă avea un pic și mă bătut.

Unde ați făcut liceu?

La Brașov.

La LSN? La Şagula?

Nu, la LSN. Am intrat la LSN când era mai greu să intre la LSN decât la Şagula.

Ce e LSN?

Ființele naturii. Ce de nenințesc. Aha, fizică, chimie...

Nu, eu nu știu dacă meșotă și șaguna. Şaguna, da. La Şaguna... Prietenul meu din carte, care a ajuns profesor la Stanford, era fiul directorul liceului șaguna din anii șaptezeci. Şaguniști întotdeauna au fost o forță. Însă parcursul dumneavoastră este cumva o poveste pe care am mai auzit-o de la cineva de pe scaunul ăsta. Este o combinație de inteligență nativă, de curaj, de foarte multă muncă, de asprime, de... să zicem, un părinte la limita abuzului. Nu vorbiți foarte des despre chestia asta, dar se simte acolo suferința.

Ba știți despre taică-miu. Eu sunt produsorul taică-miu. Eu prea am avut...

Dar în public nu prea ați vorbit despre chestia asta și nu place să sapă în chestia asta, dar știu că mare parte din succesul generației noastre venea din presiunea părinților. Nu doar din... Nu societate. Eu în clasa a cincea voiam să scriu romane. Scrisesem o piesă de teatru, o novelă și voiam să scriu. Și cel mai mult îmi plăceau lecțiile de limba română. Dar eu m-am dus la matematică, că a venit tata și mi-a zis că sunt 10.000 de copii mai buni ca mine și eu cum să demonstrez? Păi, du la olimpiadă. Și m-am dus la dirigintă ce era atunci și am zis: „Vreau și eu la olimpiadă la ce se organizează.” Că zice: „Doar la matematică.” Și prima olimpiadă în clasa a cincea era o singură olimpiadă în comunism: matematică. Între a șasea apărea fizica, a șaptea puteai să te duci la chimie, dacă vroiai la olimpiadă română trebuia să aștepți liceu. Cu toate astea, ați ascultat muzică în paralel. De ce aia îți spuneam la început că nu sunteți foarte deștepți și sunteți și destul de bine culturalizați? Sunteți un om foarte complex.

Tot de la familie. Nu uitați că veneam într-o familie totuși care, na, și-a cu 200 de ani purta pantofi. Așa că chestia cu muzica clasică... Dar depinde, nu cred că e esențial asta. Uite, de exemplu, eu nu pot să mă duc... Hai să vă spun ceva. Toți părinții ăștia au niște obsesii, cum avea și taică-mi. Obsesia lui taică-mi era Wagner. Eu ador să mă duc la operă, dar dacă e ceva de Wagner, nu mă duc. Mi-a mâncat copilăria Wagner-ului. Cam de câte sute de ori ați ascultat?

Nu, ții, deci Tristan și Isolda învățase în pădărost. Și era în camera de lângă. Și gândiți-vă, eu eram un copil la 10, 11, 12 ani, care dorea în anii 70 să asculte Beatles, Rolling Stone, Sub, Hendrix, orice. Numai să n-asculte Wagner. După care îmi plăcea muzica de operă. Dar aș fi nu să ascult și Rossiniș, Verdi, nu se putea. Exista o singură chestie. Și vă dați seama cum e un copil, na, pe vremea să făcea școală și sâmbătă, duminică, singura zi liberă, te trezești la 8 dimineață cu Wagner, da, la maxim, în casă. E o chestie extraordinară, zici, când te duci la belu. Da, exact. Pentru un copil asta e, deci... Dar aveați... Muzica e foarte profundă. Dar acum o pot înțelege. Dar acum nu mai vreau, refuz.

Vă răzbunați de ziua noastră, am citit.

A, m-am răzbunat în multe ori. Deci aveam o chestie de-asta cu taică-mul până la 18. După care, știți cum e, am apreciat ce-a făcut. Dar până la 18 ani, aveam programul pus pe ușă cu ore-minute. Eu nu m-am dus să bat mingea cu copiii pe stradă că spunea: „Cei dacă bați birboanca, ajungi muncitor la 23.” Asta era pilda. Deci nu era adevărat?

Cred că...

Pe vremea aia putea fi mai interesant un citor la 23 august, șeful secției nu știu care, decât profesor de matematică. Sau măcelarul care făcea mișto de profesorul de matematică. Ola, clar. Celebru era cioaci și cu... Aveam două personaje în oraș: Mircea și cu cioaci. Și când s-au dus să dea, că n-aveau liceul la seral... Asta-i povestea adevărată. Era Mircea Popa și acest cioaci. Aveau două restaurante. Și ei făceau rost de carne la toată lumea. Ce vârstă au dat la seral? Aveau 40-50 de ani. Ceva în stilul ăsta. Deau bacaloreat. Și le pică scrisoarea lui Eminescu. Și profesoara să-i sufle lui cioaci și îi zice: „Scrie acolo: Tu ești Mircea.” La care să ridică în picioare: „Nu, da, profesoară, eu-s cioaci, Mircea-i în ultima banc.” Așa că...

Asta văd. Aveți un talent deosebit și la scris. Mie mi se pare foarte ușor de citit cartea aia, La Marea Spovedanie, și eu chiar o recomand. Mai sunt o grămadă de coincidențe. Dacă treci prin cartea aia, tot la Budești, de acolo era să ne vină o altă tentativă de președinte, domnul Gioană. Iar nu știți povestea?

Am citit-o un pic.

Ziceți-ne astăzi.

Taica mea a cunoscut-o, soacra lui Gioană, Magda Barb. A fost pe moșia lui bunică mea. Dar taica mea cu Magda Barb a avut o relație, hai să-l spunem, mai mult. Și doamna Barb venea dintr-o familie de Machedoni, o ieri? Machedoni, o ieri. Și doamna Barb, imediat după Revoluție, a fost un nume. Că lucra pentru Ana Paucăr. Deci vedeți cum se leagă toate lucrurile. V-am zis. Deci din copilărie sunteți legat de tot felul de chestii. Am mai citit pe acolo că ați fost inclusiv în turnurile gemene cu câteva zile înainte să pice. Aia s-a întâmplat, e pur și simplu. Dar s-au întâmplat multe de astea. Că am fost în turnurile gemene, nimic. Că am fost cu câteva zile înainte. Și niciodată nu m-ar fi prins pe mine la 8 jumate în turnurile gemene. Că eu până la 10 nu stabileam întâlniri și nu mă duceam nicăieri. Una la mână. Lucram pe vremea la bursă cu Prudential Beis. Și Prudential avea birourile acolo. Toți cei pe care îi cunoșteam, cu care vorbeam zilele la telefon și care m-au dus la masă în 6-5 Septembrie, au murit. Dar nu mi s-ar fi întâmplat. În schimb, am fost în metroul parizian la Porsche Michel când au pus Sarabie Bomba în 95. Și eu eram în ultimul vagon și a sărit în aer în primul vagon.

Aveți magnet.

Da, trag nenorocirile. Da, chiar, chiar trag nenorocirile. După care citești că ați fost coleg de cameră cu Georgescu. Și nu o zi, o săptămână, 9 luni. Deasupra a dormit deasupra mea. Păi în bulătățiri funciare și cu matematică ne-au trebuit să facem armata la topografie, UME 017, pe 08, cred. La Sibiu?

La Buzău.

La Buzău, între două... Păi unii care făceau topografie la Sibiu, știu. Nu, ăsta era între două cimitire. Peste drum erau transmisiunile și deoparte de tot erau părășutiști. Dar noi eram cea mai proastă unitate. Asta cu Stadia. Uite, eu am crescut târziu. Când am început armata, eu eram cel mai mic din grupă, deci eram ultimul. Și căram porcăria aia de lemn, stadia aia în cărcă. Și între timp am observat ofițerul că eu am crescut în armată și l-am depășit pe Georgescu și Georgescu a cărat stadia în ultimele luni. Asta e. Dar armata, o experiență de uitat.

De uitat, nu?

Nu ne-au lăsat. Ne-au lăsat doar foc cu foc, tragere de zi șapte glonțe, de noapte șapte glonțe. Aia e tot. Dar de unde a făcut rostul Georgescu de un glonț pentru câinele ăla?

Nu, aia e povestea mea. Nu e povestea lui Georgescu, cu câinele. Și povestea cu câinele mi-au reproșat ăștia, cum le zic, colegii mei de facultate și de armată. Zice: „Bă, ce dracu' ai spus aia? E adevărat că te fugărea ăla după câine. Dar ce dracu' ai spus că l-ai împușcat? Că n-aveai cum.” Da, mă zic, știu că n-aveam cum, că n-aveam glonțe. Glonțele ni se dădeau șapte glonțe doar la tragere. Dar era povestea mai frumoasă, mi-a venit să zic că au împușcat câinele și așa am rezolvat problema. Și asta e, până la urmă trebuia rezolvată problema. Dar e adevărat că toți ofițerii ăștia erau înfiorători de cinici și nu găseau altă distracție decât să ne fugărească după câini și alte prostii de-astea. Adică, era un film pe vremea aia cu Sean Connery, pe care îl vedeam noi pe la Cinematica: Colina. Un film în care unul e pedepsit și nu știu dacă îl știți. E un clasic al cinematografiei. Și urcă o colină, să construiești o colină așa din deșeuri. Și îl pune cu tot hărănașamentul spate. Urcă, coboară, urcă, coboară. Cam asta făceam și noi. Deci ne fugăreau pe câmpurile alea de la Buzău fără niciun scop, fără nicio logică. Nu e că deveneam mai puternici, mai bine antrenați, mai ceva. Doar ca să ne chinui. Doar ca să ne chinui. După aia, eu m-am apucat de fumat și nu știu cum să mă las. Acum, după 40 de ani în armată. N-am fumat nimic în timpul... în timpul școlii. Și în armată, când îți dădea cea mai mică pauză, nu te lăsa să mănânci, să bei apă, nimic. Spunea: „La locul de fumat, pasale zgătormași!” Tot stând cu aia care fumau, mai îmi dăduse tata niște pachete de chent să mituiesc ofițerii să am viața mai ușoară. I-am mituit, ăia m-au pedepsit în continuare și m-am enervat. Am desfăcut un pachet și m-am apucat de fumat. O nenorocire. Și după aia am fumat. Bine, apreciez că astăzi nu se poate fuma în universități, în spitale. Gândiți-vă că noi, în 81, la facultatea de matematică, tăiai fumul cu cuțitul. Să fuma în anfiteatru. Făcea parte din toate. Era intelectualul, fuma.

Trebuie să mai spunem o chestie. Pentru matematiceni, Nicotina este Nootropic.

Dar știți ce a zis Moisil? Că pe Moisil l-au întrebat de ce fumează. L-au întrebat: „Domnul Moisil, este adevărat că sunteți conștient cât de rău face fumatul?” „Da, dragă.” „Și ce, continuați să fumați?” „Da, dragă.” „Păi de ce continuați să fumați dacă sunteți conștient, un om inteligent ca dumneavoastră, Academician?” „Dragă, sunt atâtea momente frumoase după care am fumat o țigară. Încă nu vreau să le uit.”

Interesant. Însă e dovedit că nicotina are efect de stimulare a creierului.

Are sigur. Are sigur. Are sigur. Bun. Partea cu armata, o să vedem cum o să mai întâmplă pe la noi. Auzi, spre exemplu, că în Belgea vor să le dea un fel de salariu să se ducă voluntari în armată. Cred că se va ajunge și la noi din nou la armată, dar am văzut ce s-a întâmplat. Vă spun cum e în Elveția. Eu i-am lupt fiimea ca să nu se ducă la armată cele trei luni, i-am plătit amenda.

Hmm. Fiii cei?

Da, păi fata e elvețiancă. Și trebuie să facă și armată?

Nu face o pregătire de șase luni, dar băieții fac trei ani în Elveția, dând bucăți curte. Fiecare elvețian... Uite, o chestie... Găsiți dumneavoastră răspunsul la întrebare. Dom'le, eu n-am înțeles o chestie. În America, bun, e voie amendamentul 2, cumpără arme, să găsește cât un nebun și omoară cât... câte o școală întreagă. Da. În Elveția, toți fac armată, toți au acasă în sertar, în ce au ei, ca un rastel special, o pușcă automată. Da. Păi de ce în Elveția, din zeci de ani, nu s-a găsit niciun nebun să ia pușca aia, să ducă undeva pe stradă să omoară pe cineva? Nu știu, ziceți dumneavoastră.

Păi nu știu, nici eu nu știu.

Păi da, stați acolo între ei.

Păi stau între ei, dar toți sunt liniștiți. N-am găsit niciun nebun în America, tot așa. E o problemă că ai armă acasă, cred că e alta problemă. Mă folosești, dar Elveția e un stat polițienesc, nu mi-e ce știi în front. Mă, n-am văzut stat, nici comunismul lui Ceaușescu nu era atât de polițienesc cum e Elveția. Îmi ziceați de amendă aia la 38 la oră?

38 la oră, da.

Cât ați luat amendă?

950 de franci. Am mers cu 38 la oră în loc de 30. Dar nu mi-e știi front nimic. Da. Păi a avut un prieten care a avut el proasta idee, când l-a oprit poliția că a trecut pe roșu sau ce naiba a făcut, să pună 100 de franci în pașaport. Și l-au băgat la pușcărie. M-am dus cu avocații să-l scot. Și zic: „Mă, cum te-ai gândit?” Păi am zis că am uitat-o. Și n-am mai crezut că am uitat-o. E logic că n-am crezut că ai uitat-o. Ce căutai cu 100 de franci în... Au mai fost niște teribiliști care au dat-o tare pe autostradă pe acolo, că e frumos în Elveția, pe drumurile alea lor, și au rămas și fără mașini și se discuta inclusiv să le confiște parte din avere. Fostul șef de la Credit Suisse a plătit un milion de franci amendă, că amenziile astea vin în funcție de venit. Și și-am pățit eu odată în Elveția. Trebuia să mă duc spre aeroport și drumul mergea spre Zurich bară la bară. S-a aștepta... Și a zis: „Iaco iau... Iau eu frumos pe banda de refugiu, mai merg 500 de metri, o lu la dreapta unde e liber și mă duc la aeroport.” Și asta am făcut. A venit unul, mi-a blocat strada, care era polițist în civil, mi-a dat o carte de vizită și mi-a zis: „Vii să discutăm peste o săptămână în cutare loc.” M-am dus frumos, am discutat acolo, știam de înainte că amenda va fi mare, dar numai că va fi mare, la chestii de astea e în funcție de venit. La viteză mare, la mergi pe banda, blochezi banda de refugiu. Și am avut prezența de spirit că eram angajat la propria mea firmă să mă dau afară. S-a crucit ăla când a zis: „Cum adică stai șomer? Ce munciți vreau să șomer? De când stai șomer?” „De o lună.” Adică, cu două săptămâni înainte de eveniment. M-am dat afară repede și m-am reangajat după aia ca altfel. Am plătit 900 de franci, că pe aici. Deci sunteți uns.

O amenzi?

Păi de asta am vândut mașinile. Nu mai am nicio mașină, eu nu mai vreau să cer. La câte amenzi am plătit, am cedat nervos. Și totuși stați acolo.

Păi stau, o să vă spun de ce. Că vă lasă să faceți business.

Nu, nu mai doar pe dumneavoastră, și pe rușii. Nu, nu vă spun eu că stă stână. După 60 de ani, casa nu ce o mai iei. Că du-vă, dar am vândut casa de la Semoriță. Nu ce o mai iei nici în locuri frumoase, nici la malul mării. Și-o ia aproape de spitală. La câte boleam eu. Și vileni și la aici. E spectacol. Iar sistemul medical este fabulos. Fabulos! Deci eu, bine, mulțumesc Prietelului Brașoveanu și celor de la Funden că mi-au pus diagnosticul și mi-au descoperit o boală de sânge: Policitemia Vera. Care sună și frumos. Policitemia Vera. Mamă, ce frumos! Ai o boală de sânge, o formă de leucemie. Și se tratează cu hidrea, cu citostatice. Și aici, și la Frankfurt, și la Paris. Acum am înțeles că medicamentul ăla îl găsești și în România. Numai costă o siringă 19.000 de lei. Eh, și m-am zis în Elveția și au zis: „Vindecăm asta.” Păi zic: „Cum?” „Cu E.C.O.L. modificați genetic.” Eu zic: „Dom'le, să vezi că tata a murit de leucemie acu 15 ani și a avut diagnostic grav.” „Ce diagnostic? Când?” „Acu 15 ani, 2010.” „2010, da. Acum vindecăm și asta.” Și oamenii cu acest BSREMI mi-am făcut 4 pe lună. Acu nu mai fac decât 1 pe lună. Dar trebuie să-l fac, după cum spun ei, toată viața. Am analizele mai bune dacă le aveam la 20 de ani. Deci dacă vă arăt analizele, bun, mai puțin hemoglobina glucozilată, că aia ține de diabet, că am și diabet. Le-am pe toate. Dar m-am tratat în sisteme medicale de toate felurile. Să știți că și la noi sunt locuri. Dacă mâine am nevoie de un cuficat, mă duc la Brașoveanu, că sigur, odată că suntem prieteni, doi, că e cel mai mare chirurg în transplantul de ficat în toată Europa. Deci păcat că noi nu punem.

Pune, pune, dar în privat, pe bani mulți.

Nu e privat, că nu poți să faci. Transplantul de ficat nu poți să faci în privat, că n-ai tot ce-ți trebuie, n-ai infrastructura. La noi cred că nimăcar n-au avut suficient curaj să intre să investigeze ca lumea tot ce se întâmplă pe transplant, pentru că au circulat tot felul de informații și despre cum se întâmplă la noi. Școala aia de transplant e făcută de Irinel Popescu și Irinel Popescu l-a format pe acest Brașoveanu, care este un, mă rog, tânăr, nu mai este, care are vreo 58 de ani, dar...

Acum, acum sunteți în Elveția, unii ar putea să spună că sunteți la protecția, să zicem așa, să zicem, cantonului, statului, că nu poți să zici neapărat a stat acolo, pentru că aveți CELINDRA și de acolo vindeți servicii, produse și servicii, educație și tranzacționă. Dar CELINDRA, să ne înțelegem bine, că ajungem și aici. Eu puteam să încasez totul pe CELINDRA Elveția, dar m-a apucat pe mine așa o boare de patriotism și a zis: „Hai, mă, să fac CELINDRA Coins RL București.” Și tot ce vedeți dumneavoastră, cursuri și așa mai departe, mai puțin canalul de YouTube pe care îl încasez în Elveția, pentru că canalul de YouTube e elvețian. Monetizează mult mai bine dacă e elvețian decât dacă e românesc și toate restul abonamentelor pe Discord și așa mai departe, plătesc și TVA, o să vă spun povestea cu TVA, o e fabuloasă, și plătesc toate taxele în România. Acționarul majoritar este cilindra Elvețea, dar cilindra Coins RLE e cea care încasează toate veniturile mele pe care le fac în România. Partea de tranzacționare este pe tătălvețeană?

Nu, partea de tranzacționare e pe România.

Ați primit o autorizație de la... În ce sens?

Păi stați o secundă că eu nu gestionez banii nimănui. Ce autorizație primi? Eu nu gestionez banii nimănui. Ok. Eu am un canal după Discord în care le arăt oamenilor ce fac cu un cont de 25.000 și le răspund la întrebări, fac un zoom săptămânal și ăia vin cu diverse poziții pe care ei le inventează și eu încerc să le comentez, să-i ajut să le salveze, că de obicei vin numai cu darea pierzătoare, n-am venit niciunul să-mi spună că a câștigat, că așa e.

Păi toți pierdem.

Păi nu toți pierdem. Dacă câștigi, n-ai ce să mai pui întrebări, câștigi și cu asta basta. Și atunci, ca să salvez că au poziții cu opțiuni mai complicate, vin la zoom. Eu zoom-ul am 2-3-4 ore în fiecare săptămână. Și de acolo faceți bani.

Și de acolo, deci toți abonații ăștia îmi dau 200 de lei pe lună. Dar nu e că eu gestionez. Eu încă o chestie, vedeți, uite, profit de emisiunea noastră: deci dacă primiți vreun mesaj în care vi se spune e cont fals, sunt sute de conturi false cu Sima care-și cer bani, îți spun să cumperi crypto. Eu nu iau bani de la nimeni, nu gestionez banii nimănui și nu trimit mesaje private la nimeni după niciun whatsapp american, românesc sau alte feluri.

Toți pățim asta, dar în cazul noastră chiar încasați niște bani pentru Discord și de la abonați și...

Doar de la abonați.

De la abonați. Abonații plătesc să se uite la un cont, ca la televiziune. Dar de ce trebuie să mai faceți chestia asta la vârsta noastră? De sărac?

Nu, că vreau să fac o comunitate care crește. Dar de ce fac eu cursuri la Covazda în care adun sute de oameni? Sunt la 14 ediții. Am auzit că sunt sold-out. Toate. Și fac acolo, și fac miei la Proțap și comunitate și discuții. Pentru că toată comunitatea stă în momentul în care o să facem platforma aia de tot... Platforma e gata, nu avem aprobarea de la firma. Firma este ASF-ul Elvețian. Și când o să facem, avem o comunitate de români. Sunt deja vreo 700 de români care au cumpărat de nebunea cu 3 ani acțiunile. Ei credeau că sunt vreun coin. Mind ăsta care o să... Nu. Un token celindra e o acțiune la celindra.

Ați făcut tokenizarea asta, însă ea nu este încă legală cel puțin în Europa. Adică, tokenizarea acțiunilor nu este încă opozabilă legală.

Elveția e legală și vă dau, vreți, vă dau... Știți ce avocație am? Domnul Cun, avocatul meu, este fostul șef al biroului juridic al Băncii Centrale a Elveției.

Trebuie să vă cred pe cuvânt.

Păi nu, că vă arăt după emisiune. Nu problemă. Însă rămâne de văzut lucrul ăsta, însă... Tokenizarea unei firme este legală. Poți să-ți tokenizezi mâine firma. Corect. Îți pui o acțiune, un token sau cum vrei tu și ai tokenizat-o. Acum problema e listarea. Și, hai să vă spun, dacă vrei să abordăm subiectul, că e interesant. Dacă tu vrei să listezi pe o platformă mai mult stocând în ăștia, devii bursa. Îți trebuie 25 de milioane, capital depozitat, compliance, vreo 20 de inchi trebuie să-i angajezi numai ca să umpli pozițiile alea pe care le cere firma, firma e Security Exchange Commission Elvețian și așa mai departe. Și eu am venit cu o soluție, negociată și cu avocații și așa mai departe. Tu ai firma ta, domnul George Bucnici are firma Bucnice-sa, are 10 milioane de acțiuni, ne-a făcut un ban pe acțiune valoare nominală, un token e o acțiune de-a dânsului. Sima cu cilindra îi dă platforma, instalează platforma pe propriul calculator, are bursa toată cu o singură acțiune, a lui. Eu vreau ca fiecare om să aibă bursa lui cu acțiunea lui. Doar că undeva poți să iei... să intri și să vezi toate calculatoarele din lume, cu toate ideile năstrușnice de start-up-uri, de orice. Și dacă tu observi că acolo e unul Dinesh care are o idee genială și s-ar putea să facă foarte mulți bani, investești la Dinesh mult înainte ca el să ajungă pe Wall Street. Că ideea cu start-up-urile care e, odată dacă tu nu-l cunoști pe ăla de la start-up, dacă n-ai foarte mulți bani, că start-up-urile nu-ți dau bucăți mici, nu-ți dau pentru 10 euro investiție. N-ajungi în acestea. Aceste start-up-uri, decât dacă ele cresc și ajung pe bursă. Numai că atunci când UIP s-a ajuns pe bursă a fost 40 de dolari, acum ai 12, 13, 16. Să duce și în jos. Și Facebook-ul a fost listat la 42 de dolari și după nici șase luni era 18. E adevărat că acum e 600, da. Și atunci, tu poți, înainte de IPO, să cumpere acțiuni. Cum le cumpere acțiunile? Prin acești tocări. În plus, Tocărnizând, sunt pe blockchain-ul lui Ethereum, pot să fac vot AGA. Nu trebuie să strâng, să fac, uite-l la săracul el, în masă ce face el, că ea strânge pe ea, votează în secolul tehnologiei, un circ întreg. Face parte din tot pachetul acolo, că este și o grupă de comunicare să facă show, să arate cât l-aplaudă lumea, să se lupte cu norvegenii care i-au spus nu numai că nu-i votează pachetul, dar și că vând acțiunile. Și nu doar statuiel, ci și saudiții au făcut la fel. Dar chiar dacă și norvegenii și saudiții au votat împotriva pachetului, acolo totuși sunt șanse, adică a trecut și sunt șanse să devină primul trilionar. Să devină el primul trilionar va deveni cu SpaceX, mai ales cu Twitter. Da, să ajungă la 8 trilioane Tesla, cel puțin... Dacă a ajuns Nvidia la 5.

Păi da, Nvidia face bani. Va cita la Tesla. Eu n-am Nvidia acasă încă. Folosesc niște chestii de la distanță, așa, dar eu cred că este o vorbă lui.

Cum nu aveți Nvidia acasă?

Păi vorbim și de asta.

Este o vorbă. Ajungem și acolo, ajungem și acolo. Cum nu aveți Nvidia acasă? Nu aveți CGPT-ul? CGPT-ul nu se duce în... Nu doar pe Nvidia, folosește mai multe chestii, dar da, folosește și Nvidia. Însă am citit pe exemplu ce a zis Satya Nadella recent într-un podcast, că au plăci de la Nvidia care stau pe rapt, că n-au curent pentru ele. Deci problema... Eu nu cred că Nvidia este... Smecheria. Da, este într-adevăr cheia în momentul ăsta, dar văd ce fac chinezii cu Dipsy și cu, mai nu cu Kimi, și cu tot felul de modele de inferență și cu niște modele care mai vin de la MIT care vorbesc deja despre eficientizare de 400x. Dacă vreți, vă expun eu teoria mea și o să vă plac. Ajungem acolo. Mai vreau să mai sap un pic în istoricul nostru, pentru că aveți o poveste foarte interesantă, sunt convins că ați spus-o de suficient de multe ori, sunteți prima dată la mine și vreau ca această comunitate care mă urmărește să apuce totuși să înțeleagă cine sunteți, de unde veniți și de ce faceți ce faceți. Cu toții, nu? Venind de undeva, avem un plan. De cât ori sunteți definiți agonie și extaz? Ați fost de vreo trei ori milionar și apoi ați coborit la zero?

De mai multe.

De mai multe? Eu am citit de trei.

Păi hai să luăm așa: prima oară în 94 în Italia, primul milion l-am făcut în 94 după alicele lui Berlusconi. Până în septembrie nu mai aveam. Că v-a plăcut Concordul?

Nu, pe vremea aia nu știam să joc decât long. Și trebuie să o furi prima oară până înveți că nu se poate. Cel mai mulți câștigă pe scădere, nu pe creștere. Și am furat-o în 94. Prima oară.

Până când s-a întâmplat în 94, foarte scurt oamenilor, cum ați ajuns să faceți o tranzacționare în 94? Că e foarte faină povestea, foarte scurt.

Deci eu predam matematică.

Unde predați matematică?

Păi stați, am predat matematică la... Politehnică la Facultatea de Ingenierie la Florența și ăia de la Facultatea de Ingenierie aveau, când m-au luat pe mine în 90, un pachet de 2 ani. După 2 ani, tu aia trebuie să aduci alt visiting profesor. Și eu m-am trezit neștind că nu poți ca în România. Eu eram destul de fraier, venit din România, credeam că toate țările au aceleași legi. Și eu am zis dacă am ajuns aici ar rămâne pe viață, mai ales că-s bun, lumea mă apreciază. A zis: „Nu, trebuie să te duci în altă parte.” Și m-am dus la Siena. La științe economice și bancare. Cum eram bun la matematică, îi au zis: „Băi, nu mai avem nevoie de probabilități statistică.” Și eu predau orice. Matematică să fie, că rest nu...

Conta. Dincolo predam mai în domeniu meu, analiză analiză funcțională, în sfârșit. Adică eram mai în domeniu meu la Politehnic. Mai ales că eu, până în '90, am predat tot la Politehnic. Și m-am dus la Siena și am ajuns muritor de foame. Cât în salariul ăla să nu credeți, câștigam vreo 3 milioane de lire italiene, care înseamnă însemnau pe vremea aia 3.000 de mărci. E drept că marca era aproape cât un dolar, era 1.30 dolarul cu marca. Barca era super tare, '90, dar în sfârșit, 3.000 de mărci nu mi-ajungeau. Aveam de făcut și în avetă.

Cum? De ce nu vă ajungeau? Că am văzut că făceați foamea. Cum adică? Cum poți să fii profesor universitar în Italia, în anii '90, să faci foamea? La propriu foamea. Deci nu că am făcut foamea metaforic, chiar ați făcut foamea din câte am citit.

Păi la propriu foamea nu făceam. La, dacă puneți la propriu foamea, dacă eu, eu doream să ies, să cunosc lumea și ieșeam cu toți, la pizza, la restaurante, la, la, la, și să duceau bani. Să termina luna și pa la revedere. Și după aia n-aveam...

N-aveați Excel? N-aveam, n-aveam. Nu că n-aveam Excel. Deci eu am luat carne și lapte și zarzavaturi de lângă casa mea de la Fiezele pe caiet cu toți. Dar cum? Dar am jucat poker și biliard cu ăia de la Clubul Partidului Comunist, ca să mai câștig un bani. Era un joc conchino în italian și era un joc de cărți care e un fel de renț, ce are logică. Și cum eram matematici am logic pe muncitorii. Bă, te-am jucat. Jucam de-acolo, stăteam ore și jucam pentru zece mii lire, zece mărci. Deci eram varză, dar eu vroiam să văd, să cunosc. Eram avit să cunosc lumea și atunci trebuia să ies cu lumea. Ori eu aveam tot felul de colegi profesori universitari care stăteau în super case, veneau din familii bune, n-aveau probleme cu banii. Eu, ăia erau toți banii mei, salariul ăla. Deci când m-a angajat Frediani la bursă, eu eram intrat pe descoperit maxim autorizat, eram cu cărțile la zero.

Cum s-a întâmplat când v-a recrutat să deveniți trader?

Păi nu m-a recrutat, m-am dus eu. Era profesorul Frediani, predat tehnică de bursă la Sier. '90 și încoace. '93. '93. Da, eram până vara. Și zice, băi, nu vii să lucrezi pentru mine? Băi, să lucrezi pentru mine? Cont. Băi, zice, fii atent, știi probabilități. Da. Și ce să facem? Băi, zice, facem bursă. Băi, zic, eu vin într-o țară comunistă, eu n-afară că a fost o criză în '29-'32, nu știu nimic, decât chestia de istorie. În rest, nu știu prețul, nu știu. Și-l văd unul la televizor, în fiecare seară la telejurnal că spune, la bursa de Milano, ancora in discesa. Și că tot scade, zic, ce facem? Acolo. Băi, zice, vin o să vezi.

M-am dus ăla, văd o chestie o bancă, Casa di Risparmio di San Mignato. Și simt societatea intermediaționii imobiliare San Giovanni, lângă Siena. Siena e un oraș foarte bogat. Foarte, foarte bogat. Ok. Familii mari, de acolo e Gianna Nanini, Alessandro Nanini, pilotul de Formula 1, mult loc. Palio. Se suspectează că și Da Vinci a stat multă vreme pe acolo. Păi întrezi-vă Florența și Siena, de fapt între Florența și Mare și Forte dei Marmi, nu pe cealaltă, este localitatea Vincii și în ziua de azi, unde, foarte, vă recomand să vă duceți acolo cum sunteți pasionat de toate astea. Există un muzeu unde ăștia în ziua de azi, au refăcut toate invențiile desenate de Da Vinci în mărime naturală. Foarte interesant. Le-au făcut și în Siena. Nu, în Siena. În Florența. Asta e lângă Florența, la Vinci. Muzeul Vinci. E la 20 de kilometri de Florența. Am fost într-unul din ăsta fix în Florența cu toate invențiile. Și cu tot felul de jocuri pentru copii, îi recomand. Deci am fost la Siena acolo. Și m-am dus la ăsta. Ăsta m-am băgat. Și eu când m-am ajuns cu bursă și mi-a explicat ce și cum. Am zis și ăștia ce fac? Erau doi înșamărâți acolo într-un colț. Zice, ăștia sunt la Dăunturi. Ce s-a luat? Dăunturi. Dăunturi era numele pe vremea al colurilor. Zice, fac produse derivate. Ce s-a luat? Nu, zice, sunt grele rău. Zice, trebuie derivate parțiale. Nu, nu, zic, d-alea vreau. Arată și mie. Ce s-a întâmplat? Și după trei luni de zile am muncit la el. Și mi-am cumpărat. Aceste Dăunturi coluri pe telefonia mobilă. Aia a explodat. Eu m-am retras de la el. Cu Mă plătea? Gândiți-vă că am sărit de la trei, trei mii de mărci la nouă mii de mărci pe lună. Deci când m-am dus și l-am plătit pe ea pe caiet, îi zice, O, profesor a vintat tot o galcio. Zice, ce ai câștigat? Că ea nu se închipă vreodată că eu doar când lua leafa mai plăteam în datorie. Dar totdeauna eram dator pe caiet. Dar știau că-s profesor. Eram prietenul lor. N-am avut nicio rușine, uite la chestia asta. Asta a fost faptul că n-am avut orgoliu. Mi-a ajutat foarte mult. După aia, faptul că am avut orgoliu și am fost arogant în 2012 m-a dus la nenorociri. Cum e vorba aia că pe piață Taurii fac bani, Urșii fac bani, Porcii sunt Măcelăriți. Da. Grid. N-am citit. N-o știu. Mi-a zis un invitat aici Ken Barnes, care vorbește fix despre chestia asta. Și la fel Nassim Taleb mai scrie în cărțile lui. Taleb a încetit. Așa zice Taleb o chestie foarte simplă despre traderi, mai ales quants. Singura datorie a unui quant este să nu explodeze. Don't blow up. S-o răspundă o chestie că zice, dom'le, importanța e să fii și mâine în piață. Exact. E singura regulă, de fapt. Nicita mă înțeles pe traderi. Nu te îndrăgosti de acțiuni. Acțiunile vor fi și mâine, doar prețul diferă. Dar ele stau în fiecare zi în piață. Unele mai dispar de încând, încând. Dar de obicei le găsești tot acum. Nu trebuie să te îndrăgostești. Nu te culci cu acțiunile, nicio problemă. După care, tu trebuie să fii în piață. Dacă ești în piață, ești viu. Și dacă ești viu, ai toate șansele să fii de nou puternic.

Dar de unde vine lăcomia asta? Pentru că ați fost lăcom. Nu odată, de mai multe ori. Știți cum? Cum e? Lăcomia vine și de la ce vezi din jur. Până la urmă, am trecut și eu până în perioadele astea. Nu uitați, am trecut până în perioadele astea de multe ori. Haideți să săpăm un pic acolo. Adică, da, da, toată lumea zice, uite, acum nu mai e lacom, n-am mașini. Mai sunteți lacom? Nu, deloc. Sunteți? Nu, deloc. Nu mai aveți lăcomie? Deloc. Păi și atunci de ce feed your greed? Păi așa îi zice, feed your greed. De la canalul lui de YouTube. Păi tău mai, ca să lupt contraicol. Deci, hrănește-ți lăcomia. Este un titlu ironic. Lumea vine, foarte mulți care vin acolo, chiar sunt lacom și descoperă că Sima spune, nu fi lacom. Vinde. A, uite câte oportunități am pierdut pentru că n-ai pus. Să vinde. Da. Păi da, ai câștigat. Cumpără, vinde și regretă că n-ai câștigat mai mult. În câștig puțin, nu s-a spânzurat nimeni. Dar din pierdere, da. I-am impresia că toți suntem porci aici, ca metafora de mai devreme, pentru că tare mi-e teamă că ducem cu noi o traumă transgenerațională. Știți că ea e cu șapte generații, noastră aveți în spate câteva generații în pantofi, puțini suntem așa. Dar chiar și așa, până și la un loc ca dumneavoastră, cu educație, cu pantofi, cu familie, așa văd lăcomia aia românească și acest ziră. Pentru că lăcomia românească e problema noastră, orgoliu românesc. Păi noi ne rupem orgoliu. Dar merg mână-n mână? Merg, dar până la urmă poți să ai orgoliu și să nu fii lacom. Ați cunoscut oameni care au doar orgoliu fără să fie lacom? La noi nu, dar în lume da. Asta zic că la noi merg mână-n mână. La noi, dar nu am cunoscut oameni care n-au nici orgoliu, nici adevărat, nici orgoliu, nici lăcomie. Dar nu, hai să nu o luăm așa. Așa românul nu e lacom în ziua de azi, e lacom de la rețele, nu? Hai să o... Deci, eu sunt român, fată, mă uit acolo și văd săracele fătucile alea au fost odată într-o excursie și au avut o colecție de astea de două ca o bibliotecă de poze și tot pun poze. Și ăstea alte se uită și zic, ia uite, aia iar a plecat în vacanță, iar se duce acolo, iar eu de ce n-am? Comparația. Comparația care este, într-adevăr, o sursă de frustrare. Dar... Dar asta a cam fost. Începe să ducă până și asta, până că noua generație este un pic săturlă de acest algoritm, am început să-l simt.

M-aș întoarce un pic mai spate. Noua generație are altă problemă, ăștia, Z sau cum sunt ei. Așa, nu mai vor nimic. Nimic. Nimic. Păi dar mi-a spus firmea o chestie. Zice, mă, papa, mi-are două șasele. Zice, știi care-i deosebirea între noi și voi? Mă, voi, tu și generația ta, că-ți cunosc toți prietenii, logic că mi-i cunoaște. Și aveați un ideal. Nu aveai niciun ideal. Exact. Ce care-i idealul meu? Niciunul. N-am ideal. Pentru că toate opțiunile există și atunci când ai toate opțiunile pe masă nu-ți mai dorești nimic. Uite, idealul meu, mic acolo, dar care era enorm în anii puterii populare, era să fug din țară să văd Parisul. Dacă venea cineva și zicea, uite, du-te la Paris trei zile, eram fericit. Aia vreau eu. Când am ajuns la Paris, știam Parisul pădăros din lectură.

Iată. Erați hămesit să cunoașteți lumea. Da. Lacom. Era lacom de cunoaștere, lacom de oameni, lacom... Lacom din frustrare. Când mi-ai zis cum un profesor universitar cu 3.000 de mărți pe lună îmi moare de foame? Păi moare de foame dacă el se duce cu toți ei la ziua, numai ca să vadă, să discute. Și mă și invitau și eu nu refuzam niciodată. Pentru că șapte generații din spate voiau să recupereze ceea ce n-au avut niciodată. Poate. Ce-i asta? Nu-mi dau seama. Pentru că văd asta și la... Văd mine, o mai văd și la alții, se estompează la noua generație, dar ducem după noi în spate niște generații care au făcut foamea la propriu, au fost biciuite, ținute schingiuite, sugrumate. Eu vă spun un lucru. Cred că fiecare generație are un moment de cotitură. Al dumneavoastră n-a venit. Al meu a fost... Al lui taică-miu, nu mai vorbesc, a fost mai mult cotitură, că el, săracu', prins 10 ani buni până în '44. În '44 până în '89 o nenorocire. Ce-a mai rămas până în 2010, nu s-a mai bucurat că era prea bătrân. Dar ce frumos a fost în anii '30? Păi super. În anii '30, dar în anii '30 n-am prins. Bun, și atunci mie mi-ar fi plăcut. Eu am spus că mi-ar fi plăcut să trăiesc în Parisul anilor '20 și Bucureștiul anilor '30. Chiar anii cu dictatura regală, deci din '30 și 5. Până în '39 a fost o splendoare, chiar până în '40, că în '40 au început să pierdem teritoriul. Chiar Teheranu și Beirutul anilor '60 aș fi fost tare curios. Da, Teheranu în anii '70, deși era prigoană rău și era dictatură, erau mai liberi. Deci nu mai știu unde am citit eu. Am văzut un documentar cu iranience, iranience scăpate din mâinile lui Kamenei și Komeini, care erau în Franța și care spuneau că în anii '60, când erau Beatles și Minijupu a apărut la Teheran și după aia l-a păris. Iar Beirutul era Elveția Estului. Beirutul vă spun că eu l-am văzut în anii '90 și deja am fost impresionat. Impresionat, după care l-a revăzut și a zis, wow, ce s-a întâmplat. Da. Dă-i o chestie la Beirut. Pe câte ori mă duc acolo, indiferent ce sunt, vă simțiți acasă? Nu. Chestia aia poate să fie bombe, poate să fie orice și vezi pe aia toți sunt prietenoși. E exact atmosfera dumneavoastră n-ați prins-o că avea șaptea. Atmosfera din comunism. În comunism ne strângeam într-o casă și puneam două petrecere. Dă o discuție, dă un film, dă juca brici, dă juca poker, remi, ce vreți dumneavoastră, dă discutat. Și într-o cameră cât e studio-ul ăsta, ne strângeam douăși de aici, fumam, dăspărgeam și discutam chestii nu intelectuale, super intelectuale, politic. Ascultam Europa Liberă. Cine zice că, vai de mine, în '89, dacă urcai în orice bloc, la ora 10 când începea actualitatea, unesca o zeita, ra ra ra ra ra ra. Aici e Emil Curezeanu și suntem la actualitatea românească. Deci toată lumea ascultă Europa Liberă la sfârșitul puterii populare. Deci atmosfera aia o vezi la Beirut și la Beirut mai au o chestie. Trăim atât de intens ultima noapte. Ei sunt convinși că în fiecare noapte e ultima noapte. Și cluburi. Deci m-au dus până niște cluburi unde era o distracție și o chestie cu muzică de epocă, cu muzică veche, cu jazz. Și trăiesc intens. Că zice, nu știi, mâine-ți pică o bombă în cap și ai murit. Și cum e război civil, doveșnicii aici. Ne trăim și noi fiecare clipă. Foarte interesant. Foarte interesant.

Dar ca să închidem povestea asta cu lăcomie, cred că încă o dată că vine din prea multă vreme în care am fost ținuți închiși, sugrumați, înfometați. Dar cu toate astea a existat această... Dar lăcomia vine, vine la pachet cu frustrarea. Pentru că, vedeți dumneavoastră, efectul ăsta lui Georgescu. Multă lume m-a întrebat, de ce lumea aia din diasporă totdeauna n-au votat în perioada asta? De ce acum votează suveranism și nu mai aia din diasporă? Și foarte multe la. Cei care s-au dus în diasporă și-au văzut ce înseamnă Occidentul și capitalismul cu ochii lor. Îl trăiesc de pe urma lor și-au refăcut viețile. Da, dar dacă l-ar trăi și-au refăcut viețile, ar vota pe Georgescu aici. Alt fenomen. Fenomenul e următorul. Eu mă duceam, sufeream acolo. Deci ăla care a reușit în Occident total, are firma lui, trăiește bine. Și dacă ți-l votează pe Georgescu? Poate și unul din aia. Pentru că zice, vin acasă, o să poți face afaceri mai bine. Dar de obicei ăștia care se duc și salariați în Occident, că salariați, că lucrează pentru bătrâni, că lucrează în construcții. Când veneau acasă, la București, la Cluj, veneau acasă, erau Dumnezei și măcar aveau alea două săptămâni de vară și două săptămâni de Crăciun în care toți satul, toți cunoscuții lor se uitau la ei, bă, bravolui, a plecat în Occident, uite, are de toate și venea cu mașina că nu venea cu avionul. Acum vin cu avionul, cu jucării, cu cadouri, cu ciocolată, dădeam dreapta în stânga și era un fel de Giovanni Beccali în parcare care împarte hârtii de 100 de lei. Eh, acum vine acasă și se duce la caupă în Floreasca, vede oaghiu, nu știu ce, și 3000 de lei nota de plată în doi și mai se duce într-un loc și zice, stai, bă, ce-i dor, ce stă la aici? El vine de la Londra. La Londra nu-și permite de orice stări și vede că românii care au rămas acasă umplu restaurantele la niște prețuri enorme în București sau în Cluj și zice, ce, nu mai îmi permiți să mă întorc acasă? Și aici apare frustrarea maximă. Am suferit atâția ani ca până și când mă întorc acasă, păi de ce ăștia de acasă care n-au făcut nimic, uite, n-au reparat șoselele, n-au făcut autostrăzi, au mai mult decât a... Am eu care vin într-o societate bine sedimentată, organizată, unde totuși e mai multă meritocrație decât la București. Clar. Și atunci e ideea. Cine a rămas acasă și a făcut bani, a furat. Toți au furat. Nu există. Deci dacă îl întreb, o să vi se spună că și Dine și UiPest-ul, care nu au avut nicio treabă cu guvernul, și-a furat. UiPest, de exemplu, în România nici n-are nici măcar un singur client. Dar dacă întreb... După cineva cum a făcut miliarde, s-a listat la New York, a furat și ăla ceva, nu se poate. Fără să fii furat nu se poate. Și ideea asta că toți care au câștigat bani n-au câștigat cinstit și nu mai dă un furt îi face pe oameni frustrați și lăcomi în aceași timp. Mă, trebuie să ajung eu odată. Las' că-mi cumpăr niște criptomonede și fac eu 10 milioane și mă duc și sparg totul în România. Și aici e o ură. Și eu sunt unul din aia și m-am lăcomit și am pierdut nouă atât de două ori deja. Aveți timp să învățați, nu-i problemă. Nu pierdeți să învățați cel mai bine. Exact. Cum era vorba aia că cei care vin cu banii? Definiția bursei. La bursă se întâlnesc aia cu experiență cu aia cu bani. La sfârșitul zilei, aia cu banii pleacă cu experiența și aia cu experiența cu banii.

Dar chestia pe care o citați din soră și v-ați zis-o personal? Care? Aia că atunci când câștigi, ai avut noroc și când pierzi? Da, personal. Cum e? Aș vrea să o audă la sursă.

Păi da, e foarte simplu. Așa cum am spus-o o dă renumărate ori. Dacă de fiecare dată când câștigi, păi am avut noroc. Și de fiecare dată când pierzi, zicea să mă întorc eu la birou, să văd tot parcursul acestei operațiuni și unde am greșit și să nu mai repet greșeala. Pe termen lung ești câștigat. Problema e că de multe ori nu învățăm nici din propriile greșeli. Eu n-am reușit. Nu cred că am învățat în greșelile altora. Dar faza e că n-am învățat în ale mele. Am mai repetat și greșeli de ale mele, da, pe care le-am conștientizat. Asta e maximul. Nu e că nu le-am conștientizat. Nu m-am prins și m-am dus să desfac șampanie și după aia le-am repetat. Nu. Lăcomia? Lăcomia? Nu, cred că nu lăcomia. Memoria selectivă. Frica de eșec. Deci la mine lăcomia e mai puțin importantă decât frica eșecul. Vedeți, problema eșecului. La occidentali e normal. Când Winston Churchill vine și spune, după ce l-au dat afară de nu știu câte guverne, a schimbat liberal cu conservatorii. Cheia succesului e să mergi de neșec în neșec, fără să-ți pierzi entuziasmul. Și eu am mers de neșec în neșec. Dar recunosc, mi-am că am pierdut entuziasmul. N-aș mai vrea un alt neșec după o viață atât de lungă și o carieră destul de consistență. E lungă, e. Sper să mai trăim ceva chiar. Da, acum cu sistemul medical din Elveția mai aveți o șansă bună.

Ce valoare mai are Cristian Sima? Dar nu cred că a avut o mare valoare niciodată. A cuantificat în bani la un moment dat? A valorat și 30 de milioane? Dacă cuantificați, ei nu puteți cuantifica. Suntem români, trebuie să măsurăm cumva chestia asta. Dar nu cuantificați. Nu bani, că dacă cuantificați în bani, e...

Sunteți pe plus sau sunteți pe minus?

Super plus. Eu am plecat în '90 cu 300 de dolari în buzunarul oricând și dacă mă angajez undeva, tot sunt pe super plus.

Dar datoriile alea din 2012 le-ați plătit?

Datoriile față de cine? Stați să ne înțelegem. Față de păgubiții de la fondul nostru? Păi da, păgubiții de la mine nu am plătit nicio datorie. Pentru că scria clar acolo că poți să pierzi și mai mult decât ai câștigat. Și știți câți păgubiți? Anul '12. De sute. Ok. Păi da, păgubiți cum îi iau? Îi iau păgubiți că au retras bani 10 ani și acum mai aveau X bani și i-au pierdut? Păi știți că au avut o plângere... Au avut o plângere penală. S-a dus la procuror și a zis, dom'le, eu în 2006 am dat domnul Siva 300 de mii. După criza din 2008 a câștigat mult, am retras 600 de mii. Ți-a mai dat lui domnul Sima 100 de mii în 2011 și erau pe cont la un moment dat 180 de mii și în 2012 i-a pierdut pe toți. Eu vreau 100 de mii aia înapoi. Și la procuror a zis, păi da, ești pe plus pe total. Așa și e. Și ce dacă eu ultimii ăștia sunt? Da pasării. Că zice domnul scrie acolo în plângere, domnul Sima nu știe să piardă ca că i-a furat. Deci, lumea nu crede că poți să pierzi. Eu nici acum nu cred. Ei nu cred că poți să pierzi. Poți să pierzi mereu. Poate să piardă Soros, poate să piardă oricine. Uite, Michael Burry care pariază acum short pe Nvidia și pe Palantir și nu pariază un miliard cumpărând puturi. Dacă o pune, știți cât câștigă? Un trilion. Deci ar putea Michael Burry să fie viitorul trilionar, așa, într-o operație de câteva luni. Dacă iese a doua oară ar fi tare. Dar are o teorie și ar trebui să studiem teoria. Cu siguranță. Teoria lui Michael Burry este că aceste și Nvidia și Palantirul au o singură... și nu atât Nvidia și Palantirul, că una e furnizoare, una primește. Toți, toți hyperscalers ăștia au o problemă. Amortizează o perioadă lungă chip-urile de la Nvidia B100 alea și alea de fapt după 2-3 ani, trebuie schimbate. Dacă, acum e toată o IPH. Și de-aia v-am zis, dacă facem o pauză, după pauză facem o analiză efectiv și o să vedeți că, deși nu pare o bulă speculativă ce se întâmplă acum, dacă o iei la bani mărunți, o să vezi că ceva e ascuns în spate. Suntem într-o perioadă de riscov. Dar până când ajungem să vorbim un pic de prezent, aș vrea să mai sap un pic în 2012.

Da. Da. La momentul respectiv erați cap de afiș, erați poveste șocantă. Eu mă uitam și ziceam, cum? Când am auzit povestea cu fuga în Islanda am zis, mă, asta e groasă. Deci ăsta ori e de adevărat la fugar, ori gestiona banii unor oameni foarte periculoși, de care era frică cu viața lui.

Păi mi-era frică de viața mea. V-a amenințat cineva cu moartea sau efectiv i s-a făcut o frică?

Mi-a amenințat-o pe fimea care avea 13 ani și era în liceu la învețea. Păi, tătica, limofte, puiul, mă rog, nu ei personal. Structura. Sistemul. Nu, sistemul încă nu există. Dar sunt parte din sistem. Dar sistemul nu știa de mine. Păi da, dar vă folosează serviciile? Nu, mă, pă dracu. Coldea, cred că când l-au întrebat ăștia, a descoperit că există unul, Sima. A târziu.

Cum adică ați fost în încăpere cu el la un moment dat?

Păi am fost în încăpere cu el, dar a descoperit ce făcea. Ei, erau convinși că eu mă joc acolo pe bursa de la BVB.

Deștept și incontrolabil, nu? Cum era? Deci la un moment dat, v-ați nimerit în niște cercuri destul de influente, cu oameni care, cel puțin aveau ei această percepție a puterii. Hai că vă spun și până aveau și niște bani e demulțit. Deci m-am întâlnit atunci la villa, la K2, când era criza în 2009, și m-am reîntâlnit acum, undeva la ziua unui amic chirurg, și toată lumea s-a aștepta zice, evenimentul serii să întâlnească Sima cu Coldea. Și apare Coldea, sfârșit și vine la mine, domnul Coldea, zice, ce faceți domnul Sima? Zice, domnul Coldea e grav. Dacă dumneavoastră nu știți perfect mai bine decât mine ce fac eu, e grav, pe românii. Păi, teoretic e în dizgrație la SRI, nu? Domnul Coldea. Bine, atunci când vă spun eu că m-am întâlnit, nu era încă dizgrație, că era până în 2016. Ce era încă? Că avea toate fruiele. Dar Eu nu știu de ce să sperie ăștia.

Dar banii lui i-ați înmulțit?

Dar nu l-am avut client niciodată. L-am văzut de două ori în viața mea. O dată cu Predoiu și cu Maior și cu Dăianu la K2, când se discuta ce se întâmplă dacă toată lumea dă în vală asupra asupra băncilor. Și în care Colde a avut ideea și i-a spus și nebun, să pună taburile în fața băncilor. Și a zis, să lasă cu sânge. Dacă tu pui taburile în fața băncilor, să nu intre românii și să le tragă banii. Românii te iau pe sus. Își sacrifică viața pentru banii ăștia astăzi. Cu greu în 36 de ani își sacrifică viața mai repede decât în '89. Da. Și frica asta de pierdere de care se discuta în încăperea aia, a românilor, o vedem și azi. Și una dintre ideile astea surprinzătoare pe care le aveți. Dăm repede înainte până în prezent. Când ați candidat la prezidențiale, era cu dobândă negativă la banii care stau degeaba în bănci. Fix la aceiași banii românilor de care vorbeam mai devreme. De unde e ideea asta?

Păi în Elveția nu e dobândă negativă. Dacă în Elveția ai mai mult de 100 de mii pe cont, plătești și 8% ca un fel de amendă. Și am știut să faci ceva. Păi de ce credeți că o cumpără elvețienii titlul de stat cu dobândă negativă? Că dobânda aia negativă e mai mică decât cât ți-ar lua banca dacă îi ține acolo. Plus că îi știu că bine, poți-i. Când în Elveția ai voie, poți să-i retragi și să-ți asumi să-i ții acasă. Dacă nu știe, dacă nu ți-i fură cineva. La câte tuneluri au elvețienii, îi pitesc ei acolo prin munți. A, să știți că eu am și lucrat pentru unii de ăștia. Ei n-a... Deci au venit unii de ăștia la mine. Am lucrat pentru ei. Am fost ca un fel de public relation. Pe vremea când munceam de foame, acum după ce pierduse în tot și aveam copilul de crescut la liceu, eu stăteam în șale de milioane, dar n-aveam bani să-l încălzesc. Dacă vindeam șaleul, îmi dădea copilul afară de la liceu, că nu mai stăteam în zona aia, nu mai merita să fie la liceu și n-aveam 80 de mii pe an să dau bani pe liceu. Așa dacă nu vindeam șaleul, era totul bine și frumos, fi-mea a terminat liceu acolo, dar eu trebuia să plătesc căldura la șaleul la 30 de mii an. Păi vă dați seama, 400 de metri pătrați și... Pe chiarosen, nu? Nu, erau cu lemne. Deci aveam lemne cum? Deci aveam super tehnologizată casa. Și lângă era o chestie unde primăria tăia lemne din pădurei. Ea le tăia, ea se ocupa, ea le arunca într-o chestie. În fiecare zi eu n-am spart un lemn, n-am pus niciun lemn. Lemnele intrau într-un tor tot automatizat. Era o centrală și centrala îmi dădea... Și eu plăteam la primărie câte lemne îmi punea acolo. Adevărul e, elvețienii da, sunt foarte tehnologizați și foarte bine organizați, dar... Păi aveam un parchet, vă dau un exemplu. Aveam parchet în toate băile. Cu senzori. Parchet cu senzori. În ce an? În... ca să am făcut-o în 2007. Încălzirea era pădădăsub, dar aveau senzori. De ce? Că dacă tu cumva te spălai la duș și cada, dădeai părângă, imediat se încălzea și se evapora instant. Când am fost cu tremul în Elveția, mi s-a spart un WC-ul în două. Efectiv s-a crăpat așa, a început să curgă apă de acolo și parchetul n-a fost umflat, nu nimic. Automat maxim de căldură și s-a evaporat. Acum, până la urmă, elvețienii au multe părți bune, sunt foarte deștept, foarte bine organizat, dar au și un anumit nivel de ipocrizie. Spuneam pentru că tot îi dau ei cu ghețari să avem grijă de mediu, nu știu ce, dar toate stațiunile alea se încălzesc pe combustibil fosil, pe cherosen. Deci la mine, la Semm Moris, vă spun că în 90% din ce erau acolo, păi era în stânga mea și Berlusconi și în dreapta Heineken. Aveau păcură. Păcură asta zic, păcură ordinară, aia cea mai nenorocită. Acum au trecut un pic mai sus la cherosen, la un fel de un fel de motorină pentru încălzit casă. Dar da, dar în schimb stați să vedeți că acum așa și arhitectul meu care a făcut șaleu. Șaleu era de la 1629.

Dar cu ce bani v-ați făcut casa aia? Unde ați avut noastră bani?

Banii în 2003? Da, mergea treaba de Duduia aici cu WBS-ul, cu CBEX-ul. Aia zic, era etapa cu multe milioane. 8 milioane am pierdut prima oară în '98. Nu, asta era problema. În 2006 am făcut blocurile de spate de la de la Obor, am făcut 4 turnuri de 16 pe etaje, un turn de 24. Deci nu, ce i-am dat 900 de mii pe casă și am mai băgat 1.800.000. Ce culmea e că și la 1.800.000 pe care l-am băgat, profitând de o bânda negativă cu tot ce lua banca, nici măcar n-am pus eu banii. Am luat 1.800.000 de la bancă cu 0.38% blocat pe 15 ani, că îmi convenea.

Și le-ați plătit până la urmă, nu?

Am plătit tot. Am și vândut casa. Casa l-am lăsat moriți, nu o mai am. Acum stau la ciurii. Am vândut-o în 2018. În 2018 am vândut-o, că atunci chiar avea nevoie de bani. Că toate datoriile acumulate în perioada aia cât fiimea a făcut 5 ani de liceu erau plătite, într-un fel. Că eu n-am prea făcut nimic. De ce? Că am fost profesor acolo la fiimea câteva luni, dar a venit din mofte și mi-a blocat salariul și m-am enervat și am zis, mai bine nu-ți dau nimic.

Își iau banii oamenii ăia?

Nu, păi n-aveam nimeni, nu m-a dat nimeni în judecată pentru banii sau bani pierdute. Dar cu toate astea ați fugit în Islanda. A fost Breaking News, nu știu câte vreme pe aici pe la noi, cu Brokerul Fugar. Și trimiteați de acolo.

Păi Brokerul Fugar, eu l-am da. Eu m-am făcut Broker Fugar. La interviu cu Turcescu, că a venit Turcescu la mine acasă la St. Moris după aia când m-am întors din Islanda și-am spus Brokerul Fugar. Eu am dat primul interviu la Soviani în Islanda, dacord. Am fugit în Islanda. Dar în Islanda m-am dus pe un singur principiu. Am zis, bă, știți povestea lui Bobby Fischer? Bobby Fischer, care a câștigat campionatul mondial de șah într-un meș cu Spassky în '72 la Reykjavik, a pus Islanda pe hartă. Nimeni nu știa de Islanda. Ca să vă dați seama, când nu erați născut, în '72 eu aveam 11 ani, pe plaja de la Eforie Nord de la Belona, să stătea la coadă ca să vadă ziarul Sportul care avea mutările într-un chenar mic pe ultima pagină. Și toată plaja, după ce venea ziarul Sportul, rejuca partida Fischer-Spassky. Cam ce nivel de șahiști aveam în România, că noi copiii ăia în vârstă să stăteam să rejucăm, deci era meciusecul lui, cu adevărat meciusecul. Acum Fischer, după ce a câștigat campionatul mondial, știți bine, n-a mai jucat nicio partidă, niciodată. În timpul războiului din '99, din Kosovo, când Clinton bombarda Belgradul, ce s-a gândit nebunul de Fischer să organizeze revanșa meciului cu Spassky la Belgrad? Călcând embargo-ul total pe care statul american îl punea. El, fiind cetățean american, a rejucat meciul cu Spassky sub bombe la Belgrad. De nou, bine, acum aveau și aici Dani. Și americanii au retras cetățenia totală. S-a dus la juja Polgar, la cea mai mare șahistă femeie la Budapesta și de acolo, de la Budapesta, a fugit din Belgrad. Că a fugit de americani. Și era patrit. Așa era. Nu era încă patrit. Pașaportul îl au luat pe aeroport la Tokyo. Și japonezii au zis, nu mai ai pașaport, te dăm la americani. Și în momentul în care Fischer a rămas fără pașaport la Tokyo, Parlamentul islandez a votat o lege, l-au făcut cetățean în 24 de ore, un membru al Parlamentului islandez s-a dus la Tokyo și a spus, nu e cetățean islandez, vă rog să-l dați la noi. Atunci japonezii cum el nu mai era apatrit de a avea pașaport, i-au dat drumul, omul a venit și a murit la Reykjavik. Și americanii n-au reușit să-l ia de la islandezi, deși au făcut un scandal monumental. Și am zis, băi, singurii oameni care respectă legile cu adevărat sunt islandezii. Să mă duc acolo și voi vedea ce se întâmplă. E adevărat că după două luni am înțeles că pot mă întorc în Elveția, dar până atunci, în disperarea, în cauză.

Deci credeți că este un safe haven, că este un loc unde vă puteți să-i refugiați?

Nu, credeam că e cel mai imposibil safe haven. Mai bun decât Elveția. Nu, mi-era frică de orice. Atunci mi-era frică, dar nu pentru pierderile de bani, nu asta-i problema. Nu pentru copil. O dată pentru copil că era amenințat, și doi, cel mai tare, eu am plecat cu arhiva. Că în arhivă erau toate conturile la toți politicienii, la toți makerii și așa mai departe. Și plecând cu arhiva, lumea căuta arhiva. Că nu vă spuneau vouă la televizor ce caut, aia căutau arhiva.

Și arhiva aia este în siguranță?

Nu, arhiva asta, o copie e la DNA, pe care am dat-o în 2016. Pe vremea era DNA sau era PNA? PNA. PNA era pe vremea rodinilor. Adică asta noi, cum să nu fie DNA, păi în 2016 nu mai era nici Băsescu. Da. Băsescu a dezvoltat. Mi s-a întâmplat ceva cu arhiva aia? Da, au făcut multe chestii din ea, dar numai ce au vrut. Păi și când m-am dus, eu m-am dus din propria inițiativă să le dau arhiva, nu mi-au cerut-o.

Nu v-a cerut-o nimeni?

Nu. Și alte două copii, una e în România, una e în Elveția, nu o vă spun acum unde sunt. Sunt.

Deci practic, astea sunt cumva... Jolly Joker-ul dumneavoastră?

Păi nu Jolly Joker-ul, că nu șantajez pe nimeni cu chestia asta. Dovadă că e la DNA integrală, cu toate documentele, cu toate... Faptul că e la DNA nu ajută pe nimeni cât vreme stă degeaba. Păi nu că e de acolo, tocmai asta e ciudat. Au luat ce le-a convenit. Păi poate e acum, ANAF, că a început să verifice mașinile scumpe, cum au găsit acum un primar care a luat o mașină prea scumpă pe lui și a făcut petrecere de 200.000, poate să apucă să caută, să vadă de unde au oamenii ăștia banii? Pentru că o dată ce bunătățim tehnologie, RANAF-ul are tehnologie din ce în ce mai avansată, poate să facă trasabilitate integrală la fiecare lăuță înainte să vină CBDC-urile alea. La RANAF, dacă vreți, eu le povestesc doar o singură chestie. Cum plătesc eu impozitările în Elveția și ce-mi cer în Elveția. Asta e a doua chestie. Și în momentul în care o să vadă asta, o să vadă că de asta în Elveția nimeni nu prea poate să facă evaziune. Cum? Păi mie încerc conturile, extrasul de... Deci fiscalistul meu va depune pe declarația mea de impozit extrasele de cont. Toate. Așa? Și care e diferența? Că în România... Păi e diferența mare că nu pun extrasul de cont cât aveam și cât. Ce cheltu-i? Păi ce cheltu-i? De unde intră? De unde ies? Și dacă cumva am alt cont sau altă carte, să vede! Domnul Siman, ANAF are un soft care face același. Știți că în Elveția poți să ai cont la negru și cont oficial? Declarate. Amândouă. Cum? Deci eu pot să am un cont cifrat la o bancă la negru, dar acolo nu pot să pun bani dacă câștigați în străinătate. Că pe elvețean, dacă eu mă duc în Birchin, Afasul, dau pagă, câștig milioane și i-am furat și vreau să-i aduc în Elveția, e ok. Dar să nu-i fiscalizezi acolo? Da, nu reinvestești în Elveția. Pui în bursă, în ce faci tu și ăla-i contul la negru. Dar amestecăm contul la negru cu contul oficial. Adică nu pot să iau din contul ăla la negru cifrat, ci să-mi cumpăr o casă la Semoriț. Nu, trebuie bani curați. Deci vă zic, ANAF are un soft finanțat de o neoropeană care are trasabilitate integrală la absolut tot. Eu am fost măsurat așa când au început să caute banii de la YouTube, banii de la YouTube, acum niște ani. Mi-au zis toate firmele în care sunt, toate în caselă și aici știți mai bine ca mine, ziceți-mi. Dar mie poate să-mi spună care-s banii de la YouTube, nu poate să-mi spună că eu la YouTube încasez în Elvețea. La tine banii de la YouTube îți vin toți pe un cont în România. Exact, și pe vremea aia încă nu puteam să punem pe firmă. Am trecut pe firmă de niște ani, suntem absolut transparenți. Dar ce voiam să spun este că ANAF-ul are și în momentul ăsta toate instrumentele și transparență totală atunci când chiar vrea să afle lucruri. Problema nu-i că nu vrea. Eu vă spun un lucru, s-ar putea să vrea ANAF. Problema e persoanele care lucrează în ANAF, care sunt incompetente.

Păi și în asta de ce ziceți că ANAF ar trebui desființat?

Păi nu desființat ca idee sau ca instituție, ca oameni. Că dacă îi dai pe toți afară pe semne pe unii îi reangajezi și reangajezi alții, cred că ești mult mai bine și dai niște concursuri și ai nevoie de jumate de personal. Dar mai ai nevoie oameni. Cu AI-ul de azi cred că ANAF-ul aproape n-ar mai avea nevoie de personal. Ce naiba? Asta era întrebarea. Cu AI-ul de astăzi îți scrii George Bucniș, Cristian Sima și îți spune cred că există riscul să nu fi plătit aici și închetezi doar bucățica aia. Iată. Deci se poate. Pentru că, deși au trecut atât de mulți ani de la poveștile noastre cu sus și jos și cu politicieni și cu conturi și cu fugă și cu întors, dar să nu călători credă cineva că în Elveția acum tu te duci cu un milion, îl depui în bancă și te întreabă de unde l-ai. Întreabă. Cum ar te întreabă? Păi da, dar altfel dacă vrei să funcționezi în interiorul unei europeane trebuie să respecti niște chestii. Ei nu sunt în parte din comunitatea europeană, dar au o relație privilegiată și li s-a tras atenția. Sunt în șenghe, le-au multe. Exact. Și pentru chestii astea... Părerea mea e că România e mai paradis fiscal decât Elveția, dacă mă întrebați. Păi m-am uitat un pic la ultimul congres al PSD-ului. La dividendele la Elveție îmi plătim de 10 ori mai mult decât în România. Dar nu plătești pe Capital Game. Uite, în Elveția dacă tu cumperi un bitcoin și-l vinzi mai scump, nu plătești nimic. Dacă nu iei bani de la alții să fii profesionist și să investești bitcoinii lui George Pucniș și eu îi fac numai pe ai mei, cu banii mei, și nu fac mai mult de șapte tranzacții pe săptămână, nu sunt profesionist și am Capital Game zero. Interesant. Ca să încurajezi oamenii să învârtă banii. Deci îi taxezi dacă își țin banii de pe oameni. Încurajează oamenii. Elveția are o singură mare problemă națională. Că e francul prea puternic. Și atunci ca să devalorizăm francul, trebuie să nu stea francul în bancă, să fie investit în orice. De? Că al dracu e investit și crește și mai mult. Cam asta e problema. Da. Deci am avut și noi 2,5 acum în inflație și acum iar avem dobânda la Banca Centrală, e zero. Să discută din nou de negative. Asta de Elveția. Că în România are mari probleme să se împrumute. Încercam să duc discuția că ziceați noastră că România este mai paradis fiscal acum. Eu cred că asta se vede în comportamentul... oamenilor care acum sunt la putere, care încă își imaginează că mai merge. Pentru că încă merge. Păi merge. Corupția încă merge în țara asta. Merge mult, merg suveicile, merg să fac facturi încrucișate, merg toate. Ați văzut povestea aia cu postul SIDEX? Cu... care poveste? Aia cu facturile alea cum își plimbau în trei facturile? Nu. Și cu Lucoil și cu toate astea. E o gaură dată la certificate verzi de niște sute de milioane. A, aș convine. Am văzut un documentar cu un francez care a câștigat 100 de milioane de la opris în Franța cu certificate verzi. La mijloc se pare că este Exim Bank, iarăși. Acum nu-l mai arestează pe Costea că era fugit. Dar cum facem ca din nou această bancă Exim Bank să fie bine, același nume, nu cred că e aceeași bancă, să fie iarăși la mijloc într-o poveste genul ăsta?

Păi băncile de stat românești mai sunt Exim Bank și CEC. Da. Exim Bank se ocupă de ce vedeți? CEC-ul, asta e. Și lumea zice că nu-i bine să privatizezi tot. Păi măcar privatizezi tot, acum intrări la Exim Bank și arestaia așa n-arestaia. Găsesc că e pus cineva. Trebuie să avem niște supape. Unde amante cumnate, fiini, fiine să fie angajați. Și mai e o chestie pe care am văzut-o la toți politicienii. Păi bine, de ce să-ți pui prieteni în echipa ta? Păi eu dacă mi-aduc prieteni în echipa... Bun, înțeleg să-mi pun secretara, ăia care sunt la 2 metri de mine, ca să am o discreție. Ăia logic, nu mai... Aș face concurs să-mi pun secretara prin concurs. Și mi-aș pune secretara sau secretarul sau ce vrei, unul de-al meu, ca să fie discret. Dar să zicem că după aia, dacă eu îmi pun

Prieteni, odată nu pot să le fac morală, să țip la ei, să nu știu ce, să-i pun la treabă, nu pot nimic. Doi, nu mai ușor găsești oameni mai inteligenți ca tine, între aia care nu-ți sunt prieteni. Că prietenii-i cunoști. Prietenii ăștia oricum îți vor da sfaturile de care ai nevoie și dacă nu îi pui în funcțiile alea.

În schimb, la noi, că ești președinte, că ești prim-ministru, încep. Iau agenda de telefoane, hai pe cine pun la nu știu ce și încep să fac nominalizări. Ați trecut prin sistem. Problema e cu, în cazul dumneavoastră, este că... Eu n-am trecut prin sistem, am cunoscut oameni din sistem. Ați trecut pe lângă, v-ați atins de sistem. N-au nicio treabă, n-au avut afaceri cu statul român niciodată.

Mi-a rămas în minte o vorbă, cred că de la Paraziții, că te mănâncă dar nu te înghite. Și eu cred că sistemul v-a amestecat, dar nu v-a înghițit. Însă... Păi sistemul avea o singură chestie. El ar fi vrut ca eu să intru, să mă duc cu Hrebenciul, cu oricine, să particip măcar la o afacere din asta. Pentru că dacă eu aș fi participat la o afacere de asta necurată, fiți convins că după 2012 ați fi avut măcar un proces.

Problema nu e că eu... Am câștigat procesele penale. Niciun procuror n-a reușit nici măcar să mă trimită în judecată. Că toate plângerile penale care erau, erau bune. Am pierdut banii. Dar tu ce ai semnat când ai depus banii? Că câștigurile trecute nu garantează câștiguri viitoare și că riști tot capitalul integrat.

La cum arată momentul ăsta țara? Cum arată mediul politic? Cum arată mediul bancar? Când vedeți riscuri pentru viitorul apropiat? Eu v-am spus despre Eximbanc, spre exemplu. Nu văd riscuri într-o perioadă... Mai dați-mi 20 secunde. Mă mai uit la mai multe chestii care se suprapun.

Deci avem deja această operație Jupiter-ANAF, care descoperă tot felul de chestii de evaziune care erau clar acolo, se știau de multă vreme. Dar mai avem situații cum este, spre exemplu, cu Lukoil, care trebuie, ori naționalizăm, ori este vândut. Ceva se va întâmpla. La Bulgaria e groasă, așa, într-o lună rămân fără carburant, pentru că e singura rafinărie, un Lukoil și la ei. La noi e Petrotelul, care tot așa dădea foarte multe șpăgi la tot felul de politicieni.

Dar Lukoilul la noi, nu știu. De unde lua petrolul ca să-l rafineze? Din Rusia sau de noi? Cred că Kazahstan, dar nu bag mâna în foc. Adică, cazacii, în loc să folosească Petromidia, să ia Lukoil sau aduceau prea mult petrol? Este suficient de mult petrol pe piața asta, de multe ori pe tot felul de bărci fără însemne. Și aș mai suprapune peste toată chestia asta tot felul de lucruri pe care încă nu le știm sau cazuri care au rămas în coadă de pește.

O obsesie a mea personală este că am mers recent aici, în Metav, și am trecut pe lângă o hală pe care scrie Blue Air. Vă dați aminte de Blue Air? Chiar oamenii dintre cele mai mari companii locuți din țara asta. Cine a înghițit o companie privată numită Blue Air? Compania Națională de Transport Aerian Taromul. A înghițit-o. Cu tot cu datorii. Deci au de vreo 200 și ceva de milioane acolo, 200 de milioane acolo. S-adună niște găuri de genul ăsta care nu știu cu ce le vom acoperi.

Nu mai e că Blue Air-ul era o companie făcută bine. Nu mai e că l-a luat banii de acolo din profitul lui și i-a dus la autostrăzi. Când nu e celebru, cum îl cheamă? Neluțu. Neluțu, după ce l-au eliberat, până seara l-au arestat la loc. Deci asta a fost. Blue Air-ul a fost făcut de Neluțu excepțional. Problema e că l-a amestecat Blue Air-ul și a luat de acolo și l-a dus dincolo.

Apropo de Musk. Și Musk acum are comandă de B100 la Tesla și le ia și le duce la Twitter, la X. Da, pentru... Da. Colossus e cam gata la Tesla. Are ce-i trebuie ca să facă toată procesarea neurală de care are nevoie pentru conducerea autonomă.

Așa, mai revenim foarte puțin la noi, că sunteți buni așa la... Mă faceți pe tangente. Cât de mare vedeți riscul ăsta sistemic pentru economia românească, în condițiile în care, eu recunosc o chestie la oameni politici, când se schimbă garda și vine următorul, așa că ați văzut de o perioadă, se închide în birou și nu mai iese. L-ați văzut pe Nicușor Dan că n-a ieșit vreo lună din birou după ce a câștigat alegerile? Eu nu înțeleg de ce, că eu dacă aș fi câștigat alegerile, cred că eram din baie de mulțime în baie de mulțime și din specii conferință de presă specii.

Eu cred că el trece din șoc în șoc pentru că a început... Eu cred că Nicușor e un slab comunicator, asta e problema lui Nicușor și atunci e frică să comunice. Eu cred că ce a descoperit în interiorul sistemul, pentru că el a rupit de înțelegere pe cifre, este destul de grav și Bolojan este tamponat întotdeauna. Și era atât de naiv să nu știe că e destul de grav? Până nu ajunge acolo... Bolojan a descoperit. Bolojan sigur a descoperit ceva mult mai grav decât s-a așteptat.

Deci până nu ajungi în CSAT, în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, nu ai acces la toate informațiile alea, toate notele alea informative. Eu cred că l-au îngropat în note informative și că n-a aflat, inclusiv probabil, sunt convins că a aflat o dată cu Moșteanu și de toată povestea aia cu șpaga de la apărare. Adică ce se întâmplă acum în spate, toate tentativele astea de raierea României, de influențe din exterior, de probleme economice, eu cred că noi nu vedem nici măcar vârful aizbergului.

Da, dar eu cred că într-un... până nu se declanșează o criză europeană mondială, nu crăpăm. Problema mare la noi nu e că Bolojan nu-i atent la cheltuieli, nu taie, că aici cred că a făcut bine. A făcut bine. N-aș fi făcut exact așa, dar, mă rog, trebuia făcut că altfel o luam razna.

Problema e că nu stimulează, știți cum e? Bă, sunt bune trei biciuri, dar dă-i și un zăhărel acum. Dacă poporul ăsta, de când l-am ales pe Nicușor și a venit Bolojan, am luat numai bice, bice, bice, biciuit, biciuit, dă-mi și un zăhărel, că altfel nu mă dezvolt. Și dacă nu faci nimic, n-am văzut o singură mișcare care să stimuleze ceva în economia românească, nu știu. Taie impozitul pe salariu 1% cu 0,5, fă ceva! Eu cred că este mult mai groasă decât ni se pare.

Păi-ți dacor că e mult mai groasă, dar tocmai că e mult mai groasă când e mult mai groasă, deci... Deci toți băieții ăștia care sunt în... Hitler, după ce a pierdut la Stalingrad și a văzut că e groasă și se-ntoarce, asta a războiului, a făcut petrecere în Tomberlinu. Ceva și faci petrecere atunci când e groasă casă, deci dă-le și românilor ceva, să se bucure dacă e groasă. Nu poți să-ți iei o chestie psihologică.

Cum gestionezi economia unei țări? Economia unei țări nu e ca cum e contul meu la bursă, la care pot să fiu rece, perfect, să accept pierderile. Nu merge! Aici lucrez cu oameni, cu 17 milioane de oameni. Sunt strategii diferite. Bolojan este auster pentru că așa este el, este sincer, este direct și este auster. Așa mi se pare, asta e percepția mea. Dar sunt perfect de acord. Mai apă unul să-ți spună, hai să dezvoltăm ceva în economie. Da. Să-i apă unul să comunice. Dă comunica, tu nu comunici, Nicușor nu comunică. Bada comunică. Bolojan comunică destul de bine. Nicușor, dar n-a început și el să iasă. Cu toate astea văd...

Deci când văzut... Ați văzut imaginea de la Congresul PSD? Că revin la chestia asta, i-ați văzut pe oamenii aia? Nu, m-am uitat. N-am avut timp de Congresul PSD. Băi, Doamne! Cred că dacă n-a fost, sătea la intrare acolo, nu a să verifice ce mașini au parcat. Da, asta nu o știm, ce o descoperim pe 36 de ani.

Și ce nu înțeleg pe PSD-ii, pe toți ăștia? Păi cuvântă-mi doare, dar un pic, dacă toți sunt populiști... Du-te, mă, la congres cu Uber-ul, ce ți-e greu? Chid că vii cu Uber-ul Black Camp sau ce vrei tu, dar du-te cu Uber-ul! De ce trebuie să te duci tu cu mașina super Porsche la congresul PSD? Nu poți să te duci, mai ales că știi că vine toată lumea. Păi da, dar chiar și așa, indiferent de aparențe, ce-mi spune noastră este că... Da, băi, pe semne e tot orgoliu ești aici. Că și Georgescu de ce ai spune că n-are niciun salariu, că n-are niciun venit? Și el se duce cu super mașini la control judicial. Și cu bodyguards. Plus bodyguards, care nu știe nimeni, ăia sunt în spirit de sacrificiu, nu plătiți. Da.

Eu cred că este o obsesie mult prea mare și o dorință atât de puternică a PSD-ului și a oamenilor vechi din sistemul ăsta să rămână la putere cu orice preț. Cred că și Aur și Georgescu sunt produsul lor. Da, toți sunt produsul lor, dar păi este aia cu... Știți care-i problema cu serviciile? Problema serviciilor la noi, că de-aia merită date afară toate și dat cu DTT. Putele se ocupă numai de afaceri. N-au nicio problemă. Așa este. Ele nu știau de Georgescu. Nu știau nici Sima când a plecat în 2012. Nu știau nimic. Ele știu momentul în care afacerile lor să ciocneze astea. Dacă afacerile lor nu se ciocneau de Sima, că Sima se juca pe bursă pe Wall Street și Sibiu ăla îl lista Dow Jones-ul și aurul și nu-l interesa și el n-avea treabă cu bursa, nu s-a ciocnit de Sima. Dacă Sima, nu știu, ar fi cărat, dracu știe, nu știe, nichel sau exportat sau dezvoltat imobiliar sau călcat pe bătătură pe vreunul din ei, atunci automat se informau. Deci asta-i problema. Ei se informează despre persoane în România doar în momentul în care pun în pericol afacerile lor. Și asta-i problema serviciilor la noi. Nu e problema că, vai de mine, sunt toți din servicii să ducă acolo ca să facă afaceri, să câștige mulți bani și așa mai departe.

Și când facem un pic de curățenie acolo?

Pentru că, nu doar că vă dau dreptate, dar am avut o discuție ieri cu cineva care mi-a povestit fix o scenă de genul, într-un domeniu foarte important în care vor intra niște miliarde, numători ieri. Vorbesc de energie. Păi știți că New Scale vrea să facă primul micro centrală nucleară la Târgoviște? Small Modular Nuclear Research. Așa. Și domnul Ponta, când a venit la mine, zice că are niște excroci, trebuie să calungă asta aici. Și că la el în Dâmbovița nu o să facă aia centrală nucleară cât controlată. Durează el Dâmbovița. Bă? Durează prea mult până când să vină SMR-urile alea, deși este mare nevoie de ele, pentru că vine inteligența artificială.

Mutăm un pic discuția acolo, despre energie și inteligența artificială. Mai aveți timp? Da, dar nu luăm o pauză? Ne-am întors.

Subestimarea amortizării prin extinderea artificială a duratei de viață utile a activelor crește artificial profitul. „Una dintre cele mai comune fraude ale erei moderne”, a scris Michael Burry. Vorbeam mai devreme despre povestea aia. Toți acești hyperscalers, adică companiile mari din inteligență artificială, își gonflează estimările de venituri și de profit și de amortizare a echipamentelor care sunt extrem de scumpe. Și intrăm într-o etapă în care, pe de-o parte, avem acest potențial uriaș al inteligenței artificiale, care o să ducă la niște transformări cum nu a văzut niciodată umanitatea, probabil, înainte, dar și niște riscuri uriașe, acturi foarte mari la electricitate, în primul rând, dar și o bulă cel puțin percepută de momentul ăsta de piață.

Văd bine lucrurile? Da, dar relativ. Hai să o luăm un pic înainte. Haideți! Eu zic că nu suntem într-o bulă, dar bula e ascunsă undeva de răsunt. Și să o luăm simplu. De ce nu suntem într-o bulă? Hai să vedem un lucru.

Deci Amazon dă afară 30.000 de oameni. UPS dă afară 16.000 de oameni. Nestle dă afară 16.000 de oameni. Microsoft iarăși. Microsoft dă afară. Meta a dat 20% afară, iar Google a dat 20% afară până tragere la sorți. Până tragere la sorți. Deci am un prieten care lucrează pentru Google Zurich. Sediul central în Europa. Acolo au mutat de la Dublin la Zurich. Toată lumea vine la Zurich. O să vă spun și de ce, deși costurile sunt mult mai mari. Pentru că dacă vrei să angajezi oameni foarte valoroși în Europa, trebuie să le asiguri un nivel de trai foarte ridicat. Am văzut asta și în Silicon Valley, toate condițiile pe care le oferă specialiștii. Și dacă îl duci la Zurich, are cea mai bună școală, cel mai bun sistem de sănătate și atunci poți să-i dai. Nu mai vine nimeni doar pentru salariu. Corect. Adică n-ar veni nimeni să trăiască la București cu salariu de milioane, că nu-i convine. Nu are calitatea vieții pe care poate să o aibă la Zurich, la Viena. Zurich e al doilea oraș după Viena la capitolul calitatea vieții. Bun.

Da, dar apresați un pic pe distracție și pe siguranță percepută, Bucureștiul punctează puternic. Pe distracție e number one. Da. Vin de la Zurich, ăsta care mă asigură pe mine, vine de la Zurich o dată pe lună în weekend, să distreze. Exact. La 30 ceva de ani. Bun. Bun.

Dar să vedem aici, de ce s-au dat afară oameni? Păi la Amazon, lumea crede că Amazon vinde produse, cărți, chestii și de acolo câștigă. Nu, nu câștigă. Nu câștigă nimic de acolo. Câștigul mare la Amazon e din AVS, din cloud. Acum la cloud, eu trebuie... Care era o jucărie acum câțiva pentru ei. Da, da, a fost leader din start. A văzut Jeff Bezos, a văzut cu câțiva ani înaintea tuturor. Și înaintea lui Microsoft și al lui Google. Nu mai vorbim de Apple, că a pierdut terenul, dar nu asta e problema.

Problema e că eu cumpăr chip-uri de la Nvidia. Și fac o chestie, o fermă cum face Oracle. Sunt ceea ce se numește hyperscaler. Acum eu sunt un hyperscaler și am nevoie să pun pentru aceste cloud-uri să cumpăr materie primă. Materia primă care e chip. Dar un chip de la e cât un Golf. Da. Îl face Nvidia cu 10.000. Da. Și ți-l vinde cu 20-30 de mii. Sau, dacă ești China, poate chiar mai mult. Acum dacă ți-l poate vinde, că în China e altceva. Ajungem și la conflictul China-Statele Unite. Numai că eu îmi dau seama că va trebui să cumpăr alte chipuri, cum spune și Michael Burry, și foarte curând. Și atunci, intuind faptul că eu pierd trenul, dacă nu investesc, am pierdut trenul. Dau afară din cealaltă zonă și foarte mulți bani să mă mută în contabilitate. Dă pe OPEX, pe CAPEX. Exact, aici e cheia.

Păi de-o parte, la UPS, UPS-ul nu ți-i dă afară pentru că, vezi, domne, el va investi în așa ceva. Nu, acolo UPS-ul a reușit să-l locuiască cu inteligența artificială. Foarte multe proceduri. Și asupra. Astfel, productivitatea i-a crescut. Și dă afară, păi, 16.000. Culmea e că ăștia care dau afară, fără să investească și care, clar, vor ridica productivitatea, scad în bursă. UPS-ul, FedEx-ul, Nestle-ul stă în cădere liberă în bursă. De la începutul anului nu câștigă 2-3%. Ok. Ceilalți investesc. Și atunci zici, domne, nu e bulă.

Bula de ce nu e? Păi Amazon are 195 de miliarde contracte pe care nu le poate satisface. Deci el are deja clienți de 195 de miliarde. Dar n-are infrastructura necesară ca să-i găzduiască în claudul lui pe ăia care i-au semnat contracte de 195 de miliarde. Palantirul la fel. Și atunci trebuie să investească și dă afară. Și zici, nu e o bulă. Deloc. Deci, pentru că ei au contracte pe nu știu câți ani și vine Michael Burry și spune, da, dar vedeți voi, ei dau afară tocmai pentru că știu foarte bine că au pus acea amortizare la aceste B100 mult mai mare decât în realitate. Că dacă tu după 2 ani, deci cipurile vechi a lui Nvidia au murit după 3 ani. Nvidia acu să chinuie să le vândă în China, dar nu îl lasă Trump pentru că are deja pe stoc cipuri vechi pe care nu le mai vrea nimeni. Chiar și aia care minează Bitcoin-ul. Aia care minează Bitcoin-ul, la un an, doi, își dau seama că toată ferma lor de minat Bitcoin-uri nu mai e rentabilă pentru că nu mai au viteza și în ziua de azi. Și că trebuie să-și cumpere marfă nouă, alte investiții, alți bani.

Dacă tu în amortizarea ai pus amortizarea pe șase luni, profitul tău cum îți iese? Păi eu am cheltuit 20.000, pun cip, îl amortizez în șase ani și eu în șase ani din astea 20.000 scot 120.000. Totul bine și frumos. Dar dacă eu scot în doar 2 ani, banii ăștia. Și după 2 ani trebuie să scot în buzulară alți 20.000 ca să-mi cumpăr alt cip și fermele să măresc dovadă. Cine cade prim? Păi a venit Oracle. Ți-a dat rezultate proaste. Oracle nu prea are de unde să dea afară oameni. Că nu are o divizie cum are Amazon, care vinde cărți pe internet și unde poate să dea afară oameni. Că pe ea pe care i-a dat afară nu e ca în locul ei cu drone, care dronele livrează. Tot niște oameni fac pachetele alea. Deci, și eu nu cred că au scos picării ca așa să numesc oamenii care fac în logistică pachetarea. Aia au rămas la muncă. S-au dat afară un pic de colo, un pic de colo, inclusiv de la Iași, de unde sunt programatori, care faceau bucăți de cod pentru alte softuri în ecosistemul. Dar asta nu pentru că l-au înlocuit cu un proces automatizat inteligența. Au nevoie de bani. Au nevoie de bani, dar nu doar că au nevoie de bani, trebuie neapărat să-i mute în registrul acontabil de pe, nu, pe... Da, de pe OPEX, banii trebuie să-i mult pe CAPEX. Da, pe CAPEX.

Acum problema e, poate să mai țină mulți ani, pentru că să nu uităm în bula de internet aia din 2000, avea 50% deja lumea folosea internetul. Ei, aici avem doar 10% oameni care folosesc inteligența artificială în business-ul lor ca să înlocuiască munca manuală. Eu, de exemplu ca să-l răspundă... Procentual, da. Dar eu cred că... Procentual. Procentual ca număr de utilizatori. Însă ca impact în economie, eu cred că impactul este mult mai mare decât le stimăm noi acum. Este mult mai mare, dar vedeți că lumea confundă a utilizat CGPT-ul. Nu de aici a ies banii. Nu. Banii ies dacă eu iau inteligența artificială și, de exemplu cum e la mine, în afară de YouTube, unde Răspund eu cu mânuța mea, celelalte răspunsuri nu vin de la Cristian Sima, deși scrie Cristian Sima, vin cu inteligența artificială. E, acele chestii cu inteligența artificială mi-au redus productivitatea. Eu tot ce fac, Celindra, Elveția... Au crescut productivitatea. Mi-au crescut productivitatea. Scuze. Celindra Elveția, Celindra România, YouTube-ul și toate astea dacă le spun la oamenii din jur, nu mă cred. Eu am trei angajați cu mine cu tot. Cam atâți am mai rămas și noi pe aici pentru că în ultimii doi ani am lăsat să plece pe cont propriu trei sferturi. Am automatizat tot discordul, abonamentele, tot, tot tot automatizez. Și cu cât merg mai și nu mă pricep că dacă aș fi unul la 30 de ani, ca să mai știu informatica, eu cu Fortran 77 nu prea am ce să fac în ziua de azi. Nu râdeți că Fortran se caută mai ales pe zona de nuclear. Am văzut, da. Am văzut. Sunt softuri pentru nuclear, pentru centrale și pentru arme, care sunt scrise și sunt lăsate intenționat. Vă țin pe calculatoare Felix 512 și 1024 cu cartele perforate și cu Fortran 77. Iar aici Fortran 77 era ca Blackwell la Nvidia. Pe cartele perforate ca Bill Gates. Dar asta cu Fortran-ul chiar este adevărată intenționată, inclusiv Fox Pro. Mai sunt lăsate niște softuri astea vechi prin anumite locuri, prin bănci, pentru că nu pot fi hackerite, că nu există hackeri pentru ele.

Însă revenim la discuția noastră. Deci suntem într-o etapă în care acești hyperscalers, adică companii foarte mari, mută niște miliarde din niște conturi în alte conturi pentru a putea susține această evoluție foarte rapidă în domeniul inteligenței artificiale, alimentată de, pe de o parte, descoperirile Jeffrey Hinton și toată echipa de oameni de știință care au creat această cutie neagră a inteligenței artificiale, hiperaccelerate, că ăștia au scris cod, până la urmă, pe plăcile lui Jensen Huang după Nvidia. Și acum Nvidia, având în spate un pipeline de produse, au lansat un pic cam repede una după alta. Eu cred că s-au grăbit cu H100. Au scos prea repede. B100 mai avea încă resurse de viață, dar poate că n-am fi văzut încă CGPT-5 dacă nu aveau H100. Mă gândesc. Păi de-aia vrea, de-aia insistă Jensen Huang la Trump să-l lase să vândă B100. Exact. Că dacă îl vinde la chinezi, chinezii îl cumpăr. Alțileva nu îl mai cumpăr.

Oracle are o problemă mare și problemă de energie. Toată lumea are o problemă de. Când i-a zis Musk lui Trump, băi, SoftBank și cu Oracle au spus că ei au nevoie să vor investi 500 de miliarde. Păi băieții ăștia nu au bani ăștia. Dovada, știți ce a făcut SoftBank-ul? Care pică de două zile câte 14% în bursă. Își lichidează portofolii că n-are bani. A lichidat toate acțiunile la Nvidia. A vândut de 5 miliarde la Nvidia. Serios, nu știam. Acum două zile a vândut tot. Tot la Nvidia. Căderea aia de 6% a fost că și-a lichidat poziția. E adevărat să vinzi 5 miliarde la Nvidia? Apeși pe un buton? Pe market? Păi nu cred. Păi da' nu vă dați seama că-s 44 de miliarde pe zi care se fac la Nvidia. Deci volumul la Nvidia de tranzacționare Dă 44 de miliarde pe zi într-o zi de-aia liniștită normală. Știți cât o să fie volumul miercurea viitoare când dă rezultate? Adică joi, că e după miercuri. Dublu, triplu. Cam așa ceva, 150 de miliarde de tranzacționat, o singură acțiune într-o zi. Te doare mintea.

Iar Larry Ellison într-o zi a câștigat Acât bugetul României. S-a dus acțiunea de la 240 la 345, dând rezultate proaste. Pe o singură chestie. Că v-a investit 500 de miliarde. Da. Și pe zvonul ăla s-a dus la 345 și a trecut o lună. Cât e Oracle acum? 237. Iată. S-a dus înapoi. Deci a câștigat într-o zi Larry Ellison 110 miliarde și a pierdut. A mers manevra asta cu anunțurile de inclusiv investiții ca să-ți gonflezi. Păi că-i merge lui Musk de mult. Musk a făcut din astea nu știu câte. Ați uita când Musk a spus să delistezi Tesla acum vreo 6-7 ani? „Taking Tesla private funding security.” Da, bravă. Și bravo. Exact ăsta era mesajul după Twitter. Și zice: „Cine dom'le s-a oditit?” S-au dus la Saudis. Și s-a oditit. Zice: „Dom' până neam ăsta l-am văzut la televizor, dar noi nu ne-am întâlnit cu el vreodată.”

Dar știți de ce a făcut aia? De ce? Pentru că avea niște puturi în bani. Mai ochi este o măgărie la SEC. Știți că la SEC, Musk, dacă mâine Musk vrea să-și vândă acțiunile, trebuie să anunțe public, să duce la SEC, cere permisiune și SEC-ul zice: „Elon Musk va vinde acțiuni de 10 miliarde, începând cu 1 decembrie până pe 31.” Când vrea el, la ce preț vrea el, dar atunci le va vinde. Știe toată lumea cu două săptămâni înainte. Și se pune short. Bă nu, păi dar se pune, poate să pună și short, nu-i problema asta. Problema e alta. Că dacă Elon Musk îmi vinde coluri la 250 în bani, cu scadența august anul viitor, încasează o căruță de bani acum, nu declară la nimeni. Și când ne apropiem de august anul viitor, zice: „Vreau permisiunea să le vând.” Și el le vinde la 250 atunci și mai zice: „V-am făcut și o donație, uite, le vând sub preț.” Fără să știe lumea că el a mai luat 250 de. Că dolari acum un an când a vândut colurile. Că colurile le-au costat că erau în bani. Și de-aia vezi pe bursă de exemplu la niște coluri în bani pe care nimeni, un om normal, eu n-aș vinde coluri în bani dacă dacă am acțiunile. Și vezi niște volume de-astea enorme. Și asta s-a întâmplat la începutul anului. A vândut coluri la 250, a dus acțiunea la 225. Le-a luat pe alea înapoi. Și asta secul nu știe, lumea nu știe. Și a. Iar o crește acum, acum, iar va vinde coluri. Iar se va duce și așa mai departe. Și manipulează fără probleme. Nu-i normal ca Tesla. Cum zice asta, distribuție, nu? Face distribuție. Da, distribuie profitul.

Îmi pare rău că n-am niște chibrituri, că vă arătam cum să împarte profitul la Elon Musk. Deci unul pentru tine, unul pentru mine. După aia, doi pentru mine și ție spun două. După aia trei pentru mine și le iau și paleta ale trei și zic trei pentru mine. E bine, ai rămas fără nimic. Da, cam așa e.

Iar aici să poate sparge bula mai devreme. În momentul... Păi e sau nu e bula? Otărâți-vă! Păi după datele economice nu e bula, atât timp cât tu ai cerere. Că nu aveai cerere de internet. Nescape-ul nu făcea nici profit când a crăpat în anii 2000. Bun, Alta Vista, toate motoarele alea care creșteau în bursă ca făt frumos. Dar, pe de altă parte, tu începi să te împrumuti la bănci. Uitați-vă că deja se împrumută la bănci și când vine una ca SoftBank, care vinde pentru că n-are bani să dea la bănci înapoi și trebuie să investească. Că SoftBank a zis așa: „Dom'le, îmi vând acțiunile Nvidia ca să iau banii ăia să-i bag în Open access.” Păi măi, idiotule, dacă tu îi bagi în Open access, Open access are nevoie de chip-uri de la Nvidia. Va crește Nvidia? De ce viezi Nvidia?

Sau încă o chestie. Unde Wall Street-ul aplaudă și lumea e fericită și chiar și românii cumpără în disperare. Eu sunt Sam Altman și zic: „300 de miliarde îi voi plăti lui Oracle ca să-mi dea cloud și în fermele lui.” Și așa. Dar Oracle... Eu n-am 300 de miliarde acum. Dar o să-i am și o să-i dau lui Oracle. Oracle pe partea alaltă zice: „Nici eu n-am fermele alea. Dar o să le fac când ăsta 300 de miliarde.” Uite comanda contractul a însemnat. Bun. Nu e binding. Ai răbdare!

Deci, și zice, da, eu ca să fac fermele alea îmi trebuie chip-uri de la Nvidia și o să cumpăr de 300 de miliarde cu banii lui Sam Altman chip-uri de la Nvidia ca să-mi fac fermele. Iar Nvidia zice: „Bravo, deci o să-i vând lor acăl 300 de miliarde de chip-uri cu care o să facă ferme care așa, drept urmare eu o să încasez 300 de miliarde pe care o să le investesc în acțiunile lui Sam Altman.” Iată. Băi, cum am plimbat și tu la toată chestia asta, la fiecare zvon, că eu v-am spus... Auzi, ăsta e bancul ăla cu suta virtuală de la hotel. Exact aia e. Bravo! Exact bancul cu suta virtuală de la hotel cu prostitoata care vine... Și zice: „Uite, e aceea suta, dar lumea nu mai are datorii.” Așa și aici. S-a făcut suveica și după ce s-a făcut suveica, Wall Street o aplaudă. Crăiește Oracle, crăiește... Dacă ar fi Sam Altman acum alistat, cred că valora mai mult de un trilion. Și n-a făcut niciun profit, nimic nu să facă. Se-a certat cu Robin Hood, care a listat niște... a acces la niște acțiuni OpenAI, tot așa printr-o chienizare, încât să înțeleg că au făcut-o. Și... Știu, am și eu niște clienți dăpă Discord care mi-au zis că ar vrea să cumpere până nu știu ce șmecherie, până nu știu... OpenAI. Așa să cumpere OpenAI. Stați, mă, oameni, liniștiți. Stați liniștiți! Dacă vreți, vindeți în prima zi de tranzacționare.

Și totuși. OpenAI, în ziua în care se vinde, dacă va fi permis să șortez, eu vă promit că în prima zi când o să crească 20% în prima zi, atunci cumpăr puturi. Pentru că pariați pe scăderea OpenAI în momentul ăsta. După prima zi, a doua zi, a treia zi o să crească o săptămână. Mai mult nu. Pentru că așa a fost la toate. Mai puțin la Google. Facebook, în 42 sau sunt 46, în 6 luni era 18. Da. După aia, da, o să crească. Pentru că Wall Street e mai târziu la masă, ca să zic așa. Pentru că, de fapt atunci când te-ai listat pe bursă, începe să vină retail-ul, adică oamenii obișnuiți care spun: „În sfârșit am și eu acces!” După ce toți băieții ăia, gândiți-vă la UiPes, la .com, și-au făcut deja plinul. La UiPes au fost șapte români fundatori. Unul îl cunosc bine. E chiar la mine în Celindra. S-a listat. N-au avut voie trei luni să vândă. S-a listat UiPes la 42, 50, 60, 70. M-a rugat ce doi. El a vândut la 70. 80, 84, spărgea capul. „Le-am vândut la 70.” „Vinde, mă, că mai ai nu știu câte milioane de acțiuni! Vinde-le acum!” Și după aia a vândut la 30. Bine că a vândut și la 30. Cât e acum? Dar foarte mulți mai știu pentru că pe UiPas și-am pierdut jumătate din investiție. Că m-am dus acolo la listare, cum ați zis. Păi dacă v-ați dus la listare a fost bine. Dar de la 42 până la 84 n-ați avut timp să vindeți lăcomia? Bineînțeles. Că ați avut dublu. Și dublu în câteva luni. Păi da, da, eu sunt născut în comunism, domnul Sima. Mi-e și mie foame, mă gândeam că fac 10x.

A, aveam un curs. Și la un curs le explicam eu că și pătilul de stat pot să câștigi. Și le-am arătat și în pandemie și după. Și că pătilul de stat American, împreună cu opțiuni, poți să ajungi să câștigi vreo 20-30%. Păi titlul de stat cu riscul... Poți să câștigi, dar nu-ți garantează nimeni. Niciun câștig nu e garantat. Singurul câștig garantat sunt ăia 4,08. Cât e acum titlul de stat la 10 ani. Cu ăla-i sigur. Sigur și ăla până când nu dă Trump faliment. Că dacă Trump s-apucă și cheltuie și se înarmează, poți dea America faliment. Că... Care-i problema? Grecia, America, la urmă-urmea, e 120% datoria din PIB. Ar mai fi un PIB deloc. Păi ar mai fi. E mai bine decât 122 cât era un an înainte să vină Trump. Și cât e la italieni acum? 100? La italieni e 130, a fost și 160. La greci a fost 200 și mai e 150. 150? Dar știți cine are cea mai mare datorie? Cine are cea mai mică, vorbim așa. Cea mai mare datorie publică o are Japonia, 225% din PIB. Păi dacă au printat ianuarie. Păi da, dar mai au o problemă. Problemă de fapt toată datoria publică e numai... Deci eu sau dumneavoastră nu putem cumpăra titlul de stat japoneze. Cu dobândă negativă, dar nu putem. Bine, acum nu mai e negativă, e 2,5. Dar au fost 20 de ani dobândă negativă. Numai japonezii sau firmele care au acționariatul majoritar japonez. Și? Nici statul român nu poate să cumpere titlul de stat japonez. Deci măcar nu au problema că vin străinii să pună presiune pe ei.

Revenim la bulă. Deci tehnic, tehnic, suvecile astea am mai auzit, miroase, da? Cum era aia? Că dacă merge carața, face carața, arată carața, e rață. Nu este bulă, dar are toate semnele. Nu semnele unei bule, numai că ne facem cu toții că nu ar fi, pentru că vedem această cerere din viitor care și aia poate fi artificială. În realitate însă, dacă suntem cu adevărat onești, ne uităm la problemă, poate fi cea mai mare revoluție tehnologică umanității. Mie mi se pare mai importantă chiar decât apariția focului. Problema este că nu știm cum se va întâmpla chestia asta și dacă este să vedem... Și nu știm colaterale. Până când ajungem la colaterale. Avem câteva exemple din trecut. Ăia de la Amazon, dați afară, își mai găsesc, dar ăia de la UPS, ăia de la Nestle, ăia cu greu își vor găsi loc de muncă și încep să strângă mulți și au o problemă. Vezi New York, că ajungem și acolo.

Dar să închidem, să rezolvăm un pic discuția asta despre inteligența artificială. Am văzut pe exemplu când a apărut prima dată electricitatea, puțină lume știe că era faimoasa dispută între Edison și Tesla. Disputa între curentul continuu și Edison era... Am făcut eu un clip că am fost acum două săptămâni la cascada Niagara. Că acolo a fost lupta mare. Cine va furniza mașinile și cum va fi curentul produs. Prima hidrocentrală din lume a fost cascada Niagara. Și Tesla îl ajuta... La Westinghouse și pe Edison îl ajuta J.P. Morgan. Și el vrea curent continuu, ălălaltul vrea curent alternativ. Au pus, inclusiv au executat pe unul cu scaunul electric ca să arate că curentul alternativ omoară oameni. Edison s-a dus mai departe a electrocutat un elefant ca să facă demonstrația asta. Deci, într-un fel sau altul, ei știau că electricitatea este viitorul, doar că aveau două viziuni diferite în legătură cu electricitatea.

Apoi vine revoluția internațională La internetului. Iarăși și la internet știam clar dacă oamenii deștepți au simțit că ăla este viitorul, dar nu știau ce versiune a internetului, pentru că Alta Vista, Excite, Lycos și Hotmail și toate alea. La fel și pe telefonia mobilă. Avem exemple destule în istoria noastră în care, la momentul la care apare o revoluție tehnologică, cu toții simțim că este acolo ceva și că ăla e viitorul, dar nu știm exact cum să-l definim. Până când vine unul... Tesla, apoi l-avem pe Jobs... L-a mai avut la mare câștigător al .com bubble, până la urmă a fost tot Amazonul. Nu a fost Bezos care stătea acolo singur a butonat el până când și-a făcut el o soluție mai bună decât ce făceau ceilalți. Întotdeauna ai pe cineva care vede mai bine.

Bezos era fabulos. Bezos, prima oară când a câștigat Amazonul, a făcut un trimestru de profit, a fost în 2011. Până în 2011 venea și la conferințe de presă, zicea: „Domnul Bezos, dar ați pierdut 2 miliarde!” Și îl râde el. „Ha, ha, ha”, zice, „la anul pierd 5.” Exact. Și zice: „Cum ai că pierdești 5?” Păi zice: „Care-i valoarea firmei dumneavoastră că trimite cărți?” „Baza de date și unde o țineți dor cu ea supernă”, făcea Bezos. Într-adevăr, baza aia de date a dovedit, pentru că spre deosebire de baza alu Zuckerberg, alu Bezos e adevărată. Zuckerberg ce informație are? E că eu mint că am 10.000 de diplome, îl altorită. Tu minte că e tânăr și frumos, poza e minciună, dar la Bezos nu merge, că dai cartea de credit, scrie acolo unde lucrezi, să vedeți ce cumperi, ce vinzi. Și Bezos, multă vreme, a fost afacerea care s-o ocupa cu o singură chestie, să distrugă afacerile altora. Și atât. O face în continuare și se pregătește să mai distrugă niște afaceri și în România. Însă ani de zile nici nu a declarat profit.

Apropo Amazon declară profit? Amazon a făcut... Păi în primul rând, stați, trebuie să vă gândiți că toți, chiar și Musk, nu recunoaște. Musk a fugit din Delaware acum, în Texas, în cauza procesului. Da. Dar altfel stătea bine mersi în Delaware și în Delaware e paradisul fiscal american. Sediul de fapt al lui Apple nu e la Cupertino, e în Delaware după acte. Sediul lui Musk e în Delaware, al lui Amazon e în Delaware, unde sunt niște cutii băștale. Da. Și Amazon? Bezos n-a plătit. Bezos n-a plătit impozite. Amazon a plătit niște impozite. Da, dar profit pentru acționare a plătit până acum? Dividende? Dividende? Păi da, e metoda, ați văzut metoda Nvidia. Un cent pe acțiune îți dau în trei trimestre ca să nu zici că nu ți-am dat ceva. Exact. Pentru că ți se promite de fapt că acea companie va tot crește și că va schimba la un moment dat lumea. Păi de ce să plătești? Deci că, de exemplu în Elveția dacă plătești dividend e 28%, dacă am capital gain e 0. Da.

Mercedes, săraca, valorează doar 70 de miliarde de euro față de Tesla care e 1 trilion 200 și plătește dividend la o acțiune de 58 de euro, 5 euro. Și nu-l vede nimeni. Și are price în ingles și o dă 5. În 5 ani amortizezi acțiunea. De încăștiguri care mai sunt și plătite. Cu toate astea nu știu dacă aș investi în Mercedes acum. Păi bravo, asta gândește și lumea. E adevărat, te mai uiți și la datorii, te mai uiți și la aia, dar chiar și așa, e un colos. Plătește, câștigă, îți arată câștigul și ți-l și dă. Plus că aceste companii mai fac și manevraia în care mai cumpără niște acțiuni din piață, crezi valoare acțiunilor și le arată oamenilor: „Uite, vezi? Merită să le păstrezi. Nu vinde că prețul crește. Când chiar noi am răscumpărat din ele.”

Păi dacă răscumpere acțiunile, îți diminuezi capitalul. Buy-back shares e făcut prin două motive. Ori eu, de exemplu și cilindra mea are 15% cumpărate înapoi, dar eu le țin să dau la angajați și să fac concursuri cu premii. Alții cumpără și își diminuează, le ard și atunci îți diminuezi capitalul. Că dacă eu am 20 de milioane de acțiuni și cumpăr 2 milioane de acțiuni, normal crește prețul, că alea două milioane le ard și aceeași companie are 18 milioane de acțiuni și evident crește prețul. Buy-back shares-ul, asta face, dar uite că în momentul în care toată lumea a zis că Tim Cook a făcut buy-back shares pentru domnul Buffett, e adevărat, sunt convins că Buffett i-a spus: „Am gând să vând.” Și atunci l-a zis: „Hai să le cumpăr eu.” Le-a cumpărat cu 220, acum sunt 275. Dar nu regretă Buffett, nici n-are de ce să regrete.

Ceea ce e interesant este că Buffett deține 90% din titlurile de stat a americanei cu scadență până într-un an. Vă dați seama, toată datoria pe termen scurt e mâna unui singur om. Pentru că a mutat banii din acțiuni în aceste titluri. Păi n-are dacă ține, are deja ajuns la 400 de miliarde de cash. A mai vândut ceva și săptămâna trecută, vinde într-una. Pentru că el, ca Michael Burry, probabil, așteaptă un moment de reglare a piaței. Dar Buffett nu pariază pe scădere.

Da, să nu uităm un lucru. Buffett care spunea la toată lumea: „Domne, produsele derivate sunt produse de distrugere masă.” Zice: „Te sinucizi dacă nu vă atingeți de produsele derivate.” Păi nu-i adevărat. Și în 2008, păi da, dacă spui asta, la criza din la criza din 2008, când a ajuns Dow Jones, a căzut de la 15.000, 14.000 și ceva, la 9.000. La 9.000 s-a descoperit că domnul Buffett avea puturi vândute șorte. Și i-au intrat în băie. Și a avut o problemă. Și atunci a împrumutat cu 170 de miliarde pe Goldman Sachs, unde era client, a Goldman Sachs să folosească de banii celorlalți, astfel încât să-i țină marja. Evident că Dow Jones-ul s-a reîntors și Buffett a făcut rollover și n-a pierdut nimic pe banii Putul ăla. Dar momentul ăla era și el în rahat maxim. Numai că contabilitatea la fondurile de investiții te lasă, de exemplu, la produse derivate până n-ajung la scadență să le pui la prețul de achiziție. Și dacă tu ai vândut short un put cu 2 dolari și acum costă 2.000, pierderea aia nu o vezi în bilanță decât când o încasezi. Ok. O mică tetai mic, și alta e size-cadență 2026. După aia, dacă te uiți la Bari, Bari îți spune că între 2026 și 2028 se va vedea la un moment dat că amortizarea asta e o escrocherie.

Dar să nu uităm că acest sistem de a truca amortizarea este inventat cu mulți ani în urmă de unul Michael Fastow, care era chief financial officer la Eron. Și care a inventat prin aceste trucuri cu amortizările cum te poți împrumuta de bani și în bursă pe Wall Street nivelul de îndatorare să-ți cadă. Până într-o zi în care Eronul care era Eronul în anul 2000, eram în bursă, era mai rău decât Nvidia. A crescut că a făcut frumos. Era cea mai mare companie de pe planetă. Care nu producea nimic. Nimic, nimic. Lua energie și o vindea la alții și nu făcea nimic. N-avea nicio centrală nucleară, nicio hidrocentrală, nimic. I-a lăsat pe ea în California de trei ori fără curent. Și le-a luat preț de trei ori mai mare după aia. „Vrei să nu mai rămâi fără curent? Ești la mâna mea. Transportul e la mine.” Avea toată rețeaua de transport între Texas, California, Oregon.

Deci, toată America, Middle US și West US, era mâna lui Enron. S-a dus până în toate țările, era un fel de broker de energie electrică. Și Enron nu a crăpat în două săptămâni? În două săptămâni? Da. Pentru că genul acesta de construct, care nu e o construcție, un construct este un castel de cărți, pică în momentul în care dispare încrederea.

Ce fac aceste companii foarte mari și în prezent se bazează foarte mult pe foarte mult cash din piață și pe oameni care au acest FOMO. Vor să nu piardă trenul, vor să pună niște bani acolo, vor să iau la OpenAI acum. Cum a fost săptămânile trecute la aur în Australia, făcea coadă când era la maxim istoric în fața prăvăliei să cumpere lingouri australieni, a rămas uimit. Adică oamenii se aruncă la chestii genul ăsta și... În 4400 le-a căzut un cead aur. Dar o să se refacă, e 4100. Că dacă taie Fedul dobânzile de trei ori, un cead aur se face și a cinci mii. Un cead aur merge cu dobânzile, se taie dobânzile, crește aur. Plus că chinezii cumpără destul de mult aur și e poveste întreagă acolo.

Însă revenim la această revoluție. Pe de o parte vedem evoluția tehnologică, care în momentul ăsta este mișcată într-adevăr de Nvidia, pe o tehnologie care încă nu este amaturizată din punctul meu de vedere. Modul în care facem noi procesare de... De inteligență artificială, ca să o reduc la esență, este că aruncăm cu foarte mulți kilovați, megavați, la o problemă pe care un calculator biologic o face cu niște zeci de wați. Cred că vom ajunge în tehnologie la un punct în care chinezii sunt destul aproape la chestia asta, dar a ieșit și de la MIT un algoritm nou prin care... Că Dipsy cu asta a venit. În loc să facă procesare brută și să pună literă după literă, își pune niște întrebări și își face verificarea în timp ce scrie toată chestia. Deci nu este o chestie de forță brută, este un pic mai elegantă, un pic mai eficientă. Că dacă nu au avut acces la plăcile de la NVIDIA, trebuie să se descurce. Eu cred că în anii următori vom vedea aceste multe plăci de la NVIDIA, că vor fi din nou depășite, ori niște plăci care vor face aceste rețele neurale mai elegante, ori niște algoritmi care vor folosi inclusiv plăcile vechi, într-un mod mult mai eficient decât o folosim astăzi, pentru că, în esență, dovada din natură suntem noi. Noi suntem în stare să redescoperim dacă e nevoie, să înțelegem atomul. Nu? Să despicăm atomul cu 20 de wați. Păi eu sunt dacor cu dumneavoastră și o să vă dau o chestie. De obicei, condițiile grele vezi de la noi ca citire. Noi după ce era frig la Păltiniș și acolo în Bojdeu cu al lui, mai punea și picioarele în ligheanul cu apă rece. Și atunci gândea mai bine. Și a scos niște minunății. E, ia uitați-vă la Europa. În nord e frig. O duce în greu. În sud e bine. Avem agricultură. În Grecia, în Italia, în Franța. E ziua lungă, avem soare. Dar dezvoltat? E nordul? Da. E sudul. Acu' chinezul n-are putere. N-are nici bani.

Hai să ne gândim altfel. Internetul. În Netscape, Alta Vista, erau listate la bursă, aveau miliarde. Miliarde. Și n-au progresat, n-au făcut nimic. Până că au devenit foarte repede niște pisici grase. În timpul ăsta, Sergei Brin și Larry Page aveau 50.000 de dolari, au venit cu Google și i-au dat pe toți afară. Da. S-ar putea ca o chestie cum e Dipsy, să facă ca peste 2 ani, 3 ani, tot ce cer GPT, Groculu Tesla, să nu mai conteze. Să fie și scump și prost. Cuvântul care circulă acum printre dezvoltatori este "chimii". Dați un Google cu "chimii" și o să vă șocați ce spun cei care îl folosesc deja. Sunt uimiți. În primul lucru, îi dau problema, celebra problemă de la Olimpiadă sau ce zici. Eu n-am un sistem pe care să rulez care are nevoie de 240 de giga de RAM. Asta-i ducat în limitarea. Dar există un model open source. Chinezii au scos totul open source, pe deosebire de americani. Că ce-a scos CGPT, OpenAI, modelul lor open source e gunoi. N-ai ce să faci cu el. E nimic. Dipsic și acum, iarăși, QN, chimii, toate variantele de... Inclusiv Dipsic cu varianta "thinking" avansată, care în momentul ăsta circulă pe internet, open source, pe care poți să o descarci oricine și să îi faci fork. Dipsic e open source. Da, dar există inclusiv fork-uri îmbunătățite de Dipsic. Adică noi am rămas cu ideea cu Dipsic. N-am rămas pe loc. Oamenii ăia sunt considerați în super poziție în momentul ăsta în China. Și nu cumva, când o duci greu, reușești să faci salturi în tehnologie și în inteligență mai mari, decât când vin 500 de miliarde, 600 de miliarde? Și problema e că miliardele astea, nimeni nu spune. De unde au apărut? De unde? Păi de unde? Câte miliarde a emis Bernacchi în quantitative easing în 2009-2011 după criză? 4 trilioane. După aia a venit Powell, a început să retragă, a retras 6 luni și a venit pandemia. A zis Powell, stop! Și mi-au că aminte și acum eram în mai 2020, când la Fed s-au tăiat dobânzile de la 2 la 0, singură noapte. Și când le-a tăiat la zero, Powell, l-a întrebat, zice, și aveți de gând să faceți și quantitative easing din nou? Da, pe urmă asta dăm drumul și vom cumpăra titluri de stat fără bani. Și zice, câte miliarde veți băga în asta? Și îl răspunde cât va fi nevoie. Dar trebuie să ne preocupe că nu e inflația atât de mare. Pentru că banii ăia au fost plasați în tot felul de chestii de genul ăsta. Bravo! Este ca atunci când eu îmi pun apă la plăntuțe și dacă pun prea multă, băltește și începe să putrezească. Apa aia trebuie să ducă undeva. La fel e cu banii. Dacă nu se duc la locul lor, băltesc și fac prostii. Acolo suntem. Eu cred că bula încă mai ține. Da, nu mult. Da, nu mult. Mult mai prea puțin decât vor analiști. Poate mult mai mult decât speră Michael Burry, care ar vrea corecția să vină repede. Da. Dar poate să... Acum ce va fi lebăda neagră? Uite, lebăda neagră poate să fie că Paul nu taie dobânzile în decembrie. Deja asta ar fi lebăda neagră. Adică? Deși le-a spus la ultima ședință. Dom'le, n-a hotărât nimeni. Voi ați început să bateți câmpii că voi tăia dobânzile. Ba mai mult, analiștii toți dau tăiere de dobânzi. În decembrie, în ianuarie, în martie, în aprilie. Toate patru ședințele tăierele de dobânzi. Pentru că există presiune politică pentru a scădea dobânzile, ca să dea drumul din nou la bani în piață. Dar șomajul de două luni nu se publică că suntem în șadaul. Noi nu știm șomajul pe septembrie, nu știm șomajul pe octombrie, dar știm că Amazon a dat 30 de mii afară, că EA 20%, că un PS și aici pe mii, ăia unde sunt? Pe de altă parte, guvernul american n-a mai dat nici snap benefits, a băgat în fără la o grămadă de angajați. Păi da, deja e fericit, că dacă nu știa știrea încetinită, eu venind la dumneavoastră în Uber, că Curtea Supremă l-a lăsat pe Trump să nu plătească, deși are hotărâre definitivă cu snap benefits, deci mai o lungește trei luni și nu plătește nimic. Hai să vedem, că se pare că se dezgheață. Ar trebui ca la momentul la care înregistrăm noi, bine la ei încă e de vreme, s-ar putea să întâlnească și Senatul și să deblocheze planul guvernamental. Camera, Senatul a trecut. Nu, invers, prin Cameră a trecut. La Senat a trecut. La Senat a trecut? Păi acolo era problema, acolo au trezit 8 democrați și a trecut. Au avut 60 de voturi, au trecut. La Cameră trece sigur, se deblochează în maxim până la sfârșitul săptămânii. Deci se deblochează până la momentul la care o să vadă toată lumea că o să-l publicăm să-l facem public duminică, membrii o să-l vadă poate puțin mai devreme. Trebuie să știți că cel mai probabil guvernul american se deblochează, dar odată ce se va debloca, o să reînceapă statisticile și de ce vorbim atât mult de America și la criptovânzări, dar și de noastră pe Feed Your Grid și toată lumea pe internet vorbește despre America, pentru că acolo s-au printat încă o dată extrem de multe miliarde care nu au fost consumate în economia reală și atunci... Unde sunt? Pentru că exact ce ziceați dumneavoastră, a crescut inflația, dar nu proporțional cu câți bani au intrat în piață. În 2021 trebuia să dădeau 1500 de dolari, cât un cec la toată lumea. Știți că a venit Zuckerberg și azi că a primit și el un cec și că n-are ce să facă cu 1500 și păcat. Și l-așa, dar la toți cetățenii americani le-a dat 1500. Din banii tipăriți și le-a dat 1500. 82% din cecurile alea s-au semnat pe spate și s-au băgat în bursă. 82%. La propriu, nici măcar nu le-au depus la bancă. Le-au semnat pe spate, le-au trimis la bursă și bursa le-a pus. A spus șfaba asta. Zice, dom'le, e o problemă. Ce curioarele alea nu le mai dați? Că dacă le dați vin la noi. Nu se duc. Deci oamenii ăia nu mor de foame. Acolo acasă. Pe principiu ăsta Trump a zis că poate să țină 45 de zile shutdown-ul, că nu moare nimeni de foame. Pentru că realitate există, chiar dacă nu ne place să recunoaștem. Poate că nu se întâmplă la oamenii vulnerabili. Și întotdeauna este o chestie socialistă, să le plângem de milă săracilor, pentru că trebuie, nu trebuie cineva să ocupe de cei care sunt mai nepăstuiți. Dar în realitate, nu doar în America, inclusiv la noi, sunt foarte mulți bani la saltea, la teșcherea. Sunt niște bani care nu produc. Și asta pune o mare problemă. Păi nu mai bine facem ca elvețienii? Țin dacă ai bani? Păi dar avem și noi chestia asta, că banii pe care țin bani, că au niște dobânzi foarte proaste. Dar cu toate astea, românii au cât 180 de miliarde în bănci? Da, mult. Păi și? 180 de miliarde. Plătești toată datoria. N-ai niciun fel de problemă, nu? Păi da, dar românii. Hai, nu toată datoria. Românii o să zică: Dar de ce cu banii mei? Not on my dime. Păi dacă tu nu investești, nu faci ceva cu ei, o vor plăti cu banii tăi. Pe oricum plătești prin inflație. Datoria se plătește în două feluri. Ori până devalorizare. Lucruri pe care îl vedem activ. Da, ori deci, până într-o hiperinflație cum a plătit-o Hitler. Hitler a terminat cu datoria în momentul în care, în anii '20, după aia a adus-o greu și s-a refăcut el cu războiul și așa, ori prin război. În război unde învingătorul nu mai plătește datoria, ceilalți plătesc. E simplu. Datoria asta a medicii e posibil de plătit? Crede cineva că se vor putea plăti 41 de trilioane de dolari vreodată? Nu. Și atunci dacă baharul ăsta de apă va costa 100 de dolari peste 5 ani, datoria e de 50 de trilioane. Dar nici trilionul nu mai e ce-a fost. Râdem noi râdem, dar ce ziceți dumneavoastră s-ar putea să se întâmple? Pentru că acum vreau să vă prezint următorul scenariu. Știm așadar că fiecare american are câtă datorie pe capul lui? Deci fiecare american când se naște, se naște cu parcă 100 și ceva de mii datorie. A trecut de două. Așa. Nu, nu nu. E la 200 sau 300 de mii are fiecare american care se angajează. Ăla plătitorul de taxe. Ok. Nu știu, ne uităm pe USDTORG și e aia pusă și... Ok. Din Times Square. Da. Deci fiecare american așadar... Să naște cu 100 de mii. El când s-a născut și a făcut wow și i-a tăiat cordonul umbilical, vine Trump și zice, vezi că hai să-mi dai 100 de mii. Nu neapărat Trump, cât creditorii Statelor Unite, care de foarte multe ori sunt tot în America sau în exterior. Și acum, dacă înțelegem chestia asta... După care vedem că Trump a promis că o să vină și o să facă eficientizare, o să facă optimizări și tot felul de chestii. Trebuia numai Elon să obțină eficientizări de un trilion și Besant încă unul, nu? Da. Cât le-a ieșit? Nimic aproape. Aha. Și atunci vine... De sigur bani cu care au redus datoria publică de la 122 din PIB la 120, cu creștere de 3% a PIB-ului, au scăzut în primul trimestru 0,5%, în al doilea 3%. Bun. De unde a venit? De unde? 1,2 trilion taxe. Dacă cumva mâine Curtea Supremă spune că aceste taxe sunt ilegale, Trump a doua zi trebuie să tipărească 1,2 trilion de taxe să plătească banii înapoi pe care i-a luat de la firme cu taxe. Și culmea care e? Că americanul a plătit taxa, iar dacă cumva să dau înapoi beneficiază firmele, americanul ăla, deși a cumpărat chinezăria cu taxe, nu mai are niciun ban înapoi. E bineînțeles. Și sunt șanse mari să se întâmple ceea ce ziceți noastră. Nu știu acum. Sunt șase la trei. Șase oameni sunt puși de Trump și de Bush la Curtea Supremă. Și-a pus tot felul de nenorociri. Da, dar nu sunt chiar toți aliniați. E adevărat că un judecător de la Curtea Supremă totuși n-ajunge acolo doar că îl pune Trump. La fel cum Trump nu o să poată să pună Daniel Dăianu la Federal Reserve, că nu merge. Adică trebuie să știi mai mult decât regula de trei simplă. Trebuie să fii bancher vechi, să fii avut stagii de lucru în Federal Reserve din cu acela fel. Adică nu o să meargă chiar așa. Da. Adevărat de la Supremă totuși acela pună Daniel Dăianu din Adică trebuie știi mult decât trei simplă. Adică Că tarifele sunt puse de congres. Du-te-ne-ne în congres și congresul îți votează și trec tarifele. Dar Trump n-a vrut să ducă până în congres și a zis, pentru siguranța națională și pentru ca dușmanii să nu atace America, le pun tarife. Păi stai, dar cu Marea Britanie ești aliat, cu Franța ești aliat, care-i siguranța națională aici? Aici intrăm deja pe nuanțe juridice și pe chestii de finețe pentru cei care urmăresc ce se întâmplă în Statele Unite. Însă argumentul ăsta rămâne, faptul că Trump a promis că o să scadă datoria, n-a reușit, că o să facă mai multe încasări, deocamdată încearcă să le obțină cu arcano, cu forța, de pe la tot felul de aliați pe care îi forțează să cotizeze. Se estimează însă că din tot ce strânge de pe la toți aliații care promit că vor investi, inclusiv Masayoshi San, pe care l-a șantajat în birou o val să... Hai că mai pune 100 de miliarde! Bine, domnul președinte, mai punem 100 de miliarde! Da n-ați uitat faza cu Zuckerberg, l-a întrebat și el Ce faci, zici, bine? Că a rămas microfonul deschis și l-a zis 600 de miliarde. Și s-a zulat Trump, zici, bine? Zici bine? Că ce contează, 6, 5? Păi Musk, când i-a spus adevărul că Larry Ellison și cu SoftBank n-au 500 de miliarde pe care îi promit, nici n-a băgat în seamă. Dar Trump e acolo pentru un singur orgoliu propriu. Să fie iubit, să fie adulat, să dea bine la televizor. El e la un show. Și trebuia să-și încheie viața și cariera. De fapt, toată viața lui este o carieră în showbiz, cu un Nobel pentru pace, ca să le demonstreze tuturor că nu trebuie să citești. Că poți să ajungi fake it till you make it, până la rău. A supărat asta că n-a luat Nobelul pentru pace. Dar asta e indiferent ce părere avem noi despre Trump. Problema sistemică a americanilor va ajunge și până la noi, pentru că în esență sunt foarte mulți bani, dar nu sunt unde trebuie. Sunt foarte multe companii gonflate și acum pendulul acela, pentru că ei au venit pe această mișcare de pendul, în care democrații cu ochismul, cu toate porcăriile alea social-democrate au adus republicanii înapoi la putere. Nu e exasperare exact ca la noi. Exact. Problema care este că fix un conservator a reușit să atragă oamenii muncii care erau frustrați, da? Din Midwest și din Middle America. Și oamenii ăștia-i muncii care erau frustrați și care aplaudă că domnul Trump și familia lui au câștigat pe crypto și pe jocuri în bursă 2 miliarde de dolari mai mult decât în toată viața lor. Și aplaudă. Nu îl sunt supărați. Bravo, șmecherii deștepți au să facă și ca America să câștige dacă el a câștigat. Problema este că am văzut niște documentare din inima, să zicem așa, Americii, acolo unde oamenii simt sărăcia acut. Le-a promis, pe exemplu celor din Pensilvania, dacă nu greșesc, că ăia care au trăit foarte mult din cărbune. Puțină lume știe povestea aia cu Rednex. Rednex nu înseamnă că erau idioți. Aveau pur și simplu niște eșarfe roșii la gât pentru că lucrau în mină. Și oamenii ăia care lucrau acolo generație în generație, aia știu muncă, acolo au apărut primele sindicate, chestii de genul ăsta, ăia au fost flipped de Trump. Pensilvania a început și industria petrolului tot. Exact. Și le-a promis că o să le readucă gloria. Drill baby, drill, că o să facem clean coal, clean beautiful coal. Dacă mâine, după ce a pus el 50% tarif la oțel, vine Carnegie, așa învie Carnegie și reinființează US Steel și toate oțelăriile. Credeți că americanii fac coadă să angajeze oțelari? Cu siguranță nu. Pentru că am văzut niște documentare făcute independent. Sau dacă mâine General Motors deschide 10 fabrici să mai muncească la General Motors? Aici e cheia. Pentru că oamenii ăia nu mai sunt. S-au schimbat generațiile și oamenii ăștia pur și simplu nu mai există să-i angajezi. A ieșit Trump la o zi de dimineață la un radio spunând că s-a certat cu Lara Ingraham la Fox când spunea că o să deblocheze programul de vize pentru imigranți pentru că nu au destui oameni. Și a dat un exemplu absolut stupid că dacă vreau acum să angajez în fabrici de artilerie, nu am americani pentru liniile alea de asamblare. Nu dați de un alt exemplu decât armament, dar în esență este adevărat și i-au spus-o mai mulți. Nu există destul de talent pentru chestii emergente, pentru high-tech, pentru inteligență artificială suficientă în interiorul Americii. Dar asta este partea de vârf. Jos la bază... Da, dar n-au anulat vizele. America totdeauna a colecționat cea mai bună inteligență din lume. Și tu anulezi vizele acum? Tu anulezi vizele când nu vrei indieni să vină în America? Păi șeful de la Microsoft e indian, de la Google e indian, de la Citibank e indian, de la Banca Mondială e indian. Și ce faci? Dacă aveau americani mai buni, îi puneau în loc. Însă problema nu este doar sus. Nu este doar la chestiile astea de înalte specializare. Este vorba de pătura de jos care este afectată de inflație. Ei simt deja recesiunea, chiar dacă nu apare în cifre. Și sunt foarte mulți dependenți de tot felul de substanțe. Mai ales în zonele foarte sărace în America. Dar e dispărat de fentanil. Da, dar fentanilul nu e... Cum să zic? Știți experimentul acolo? Oșoarecii, care li s-a dat heroină, nu? Da, da. Ăia ajungeau să... Consume droguri doar când nu aveau interacțiune socială. Pătura aia, America profundă, care nu mai are locuri de muncă pentru că industriile s-au transformat, ori au fost robotizate, automatizate ori au dispărut cu totul, s-a distrus fibra socială, au plecat copiii din localitate. Ei au mâncat mâncare proastă zeci de ani, au sănătatea praf și pulbere. Știți dacă mergeți pe lângă Detroit, pe acolo unde erau centru Chrysler și G.M. Motor și așa mai departe, sunt încărtinești, pustii, case abandonate. În continuare. Arată înfiorător. Și eu am fost acolo câțiva ani, nu cum acum, dar era înfiorător. E, cu toate astea, flind sau, așa, flind, cu toate taxele pe care le-a pus pe mașinile aduse din import, inclusiv din Japonia și din Coreea, nu doar din China, Detroitul ăla nu repornește. America nu repornește. Păi dacă G.M. Motors le făcea în Mexic, de ce le făcea în Mexic? Sau în Canada. Sau în Canada. De ce le făcea în Canada? Hai că vă spun eu. De ce? Deci în Canada, eu am fost acum în Canada, de curând. M-am întors acum două săptămâni. E podul ăla al prieteniei, cum vrei să zic. Mă rog, de fapt îi zice podul Curcubeului, Rainbow Bridge. Exact la Cascada Niagara, pe râul Niagara, podul între America și Statele Unite. În Canada și Statele Unite. Între Canada și Statele Unite. Pe partea canadiană să intri în America erau patru ore de coadă la mașini. Patru ore, scrie acolo. Zic, dar ce e? Păi zice, spune cât stai la rând până treci. Patru ore de coadă. Iar canadienii nu mai vor să se ducă în vacanță în Statele Unite. Am văzut mulți că Pe care i-am cunoscut acolo, zice, de obicei ne duceam în Florida de Revelion și de Crăciun. Acum mergem undeva în Caraibe, nu mai mergem în Florida. De ce? Că nu mai suportă. E luptă. Deci când au fost ăia șase milioane de americani care au protestat în duminica aia contra lui Trump, eu eram la Toronto. La Toronto erau 100 de mii de oameni pe stradă care protestau împotriva lui Trump. Și zic, băi, ce treabă au ăștia? Că zic, nu poate să influențeze nimic. Ei nu votează, sunt canadieni, nu contează, dar pe noi ne-a afectat foarte mult războiul ăsta cu Statele Unite. Război? Da, ei sunt în război economic. Pentru că efectul pe care îl văd este deja, primul simptom este la New York. Cred că ați văzut povestea cu Zora Mamdani, care face o parte din rupt, care nu a rupt, a câștigat la mustață, dar... Care la mustață a luat 50% din votul 50 la 2, da. Da, da, putea să ia și 48 că tot câștiga acolo. Da, bine, el a câștigat. Nu trebuie să iei majoritate plus 1. Ăla, Republican, nu lua nimic, iar... Hai să zicem. Cuomul n-avea nicio șansă. Era independent. Cuomul ar fi luat dacă candidat în partea Democraților. Dar Andrew Cuomul, care-i fiul lui Mario Cuomul, a participat la primare cu Mamdani. Și-a pierdut. Și pierdut. Și n-a vrut să renunțe. Și până și Trump a venit. Păi Mario Cuomul a înjurat pe Trump de la rupt. Și el acum a mizat pe fiul de nevoie ca nu cumva să-i vină indianul primar. Și acum New York-ul, capitala capitalismului. Da. Nu? If you can make it there, can make it anywhere. Deci avem așa, Zora Mamdani, părinți de origine Asia de Sud-Est, indian și încă ceva. Indieni sunt amândoi. Unul e academician, chiar dacă e născut în Uganda. Și cealaltă regizoare, născută în Kampala, în Uganda. Mutat în America la șapte ani. La Idi Dada. Mai țineți minte? Idi Amin Dada. Șeful de la ugandezi. Ăla care mânca copii. Celebra Entebbe. Când i-a luat prizonier. Au venit palestinienii cu avionul plin de israelieni. Au aterizat. Pe acolo a murit fratele lui Netanyahu. Celebra afacere de la Entebbe. Era Idi Amin Dada, care era de 2 metri și avea 20 de amante, 60 de neveste. Și spuneau ăștia că mănâncă carne de copil la mic dejun. Și Idi Amin Dada s-a dat cu palestinienii. A acceptat să vină cu avionul care a fost deturnat. Avionul Air France a fost deturnat. Au aterizat la Entebbe. Ăia toți prizonierii erau acolo și fratele lui Ca așa Netanyahu s-a apucat de politică. Frasul a condus operațiunea de comando a Mossadului. I-au eliberat. O singură doamnă a murit. Toți ceilalți prizonieri au fost eliberați. În două ore noapte au venit, au eliberat, i-au urcat în avioane și i-au luat. Și singurul de la Mossad care a murit a fost fratele lui Bibi Netanyahu. Și el de acolo are frustrarea aia cruntă. Am fost în Uganda în ianuarie și eu n-am văzniciat. Vai doamne, este superbă. Cred că e unul dintre cele mai frumoase locuri de pe planeta asta. Numai că nu poți să ajungi direct. Există un zbor pe care scrie Entebbe, dar de fapt a trezit prin Ghana întâi. Și eram la Entebbe, pe malul lacului, cu un zbor care zicea că a mai fost acolo. Dar o să-i și zic numele, David Neacșu. Și zicea pe lacul ăsta, uite, stiam și mâncam un pește pe malul lacului Victoria. Și știi că la un moment dat, lacul ăsta era roșu pe la sângi. Milioane de oameni au fost îngropați în lacul Victoria. Idi Amin Dada. E, fugiți! Și că a vrut să oprească Nilul, izvorul Nilului. Era nebun rău de tot. Și cu cine era prieten Idi Amin Dada și l-a adus pe Ceaușescu și l-a pus frumos să stea pe jos pe bătătură și i-a pus gagicile să danseze și la la la. Idi Amin Dada a avut, Ceaușescu a avut vizită oficială în Uganda în anii '70 când era Idi Amin Dada președinte. Da, e ceva în locul ăla acolo. Anyway, așadar, Mamdani, da? A mutat în New York. Crescut acolo. E activist, părinți foarte bine educați și el acum este parte dintr-o facțiune din interiorul Partidului Democrat, puțin îl mi-a auzit de DSA. Am un material dedicat numai despre chestia asta, mi s-a părut adefascinantă povestea încât chiar am făcut un material. Vă încorajez apropo, să vă uitați. El lucru la momentul ăsta sper să apucăm să-l dăm, e un pic mai greu de făcut. În așa cațiul de DSA. Democrat Socialists of America. Așa, conduși de AOC. Alexandre Ocasio-Cortez, încă un copil din celebra. Celebra AOC, care și-a pus o rochie roșie frumoasă în campania lui Mamdani și acești doi socialiști declarați au câștigat capitala capitalismului. Tu socialistă, comunistă ce vrei. Măi, dar ea de acolo din Puerto Rico era, nu? Da. Așa, din Puerto Rico, fără niciun ban. Da, era din Puerto Rico, că nu era din America continentală. Și femeia fără niciun ban, fără mergând în casă ban casă pe străzi din cartiere, a reușit să devină... Membr în camera deputaților și după aia Parcă e senatoare Cortez. Așa că Mamdani mult mai educat. Adică Cortez Cortez nu era vreo școlită. Ăsta e chiar școlit. Și niciunul dintre ei nu conta acum câțiva ani. Au o ceai săge în care deja un mandat. Mandamii cât are? 30 și ceva de ani. 33. Ceva de genul. Da, ați văzut unde-i lovește, dar aia e. Trump nebun. Da, cinci locuri. La freeze. Ca dumneavoastră pe platforma politică aveți cinci chestii. Cum era aia cu five issue men. Așa. Deci ce promite Mamdani? Mamdani în primul rând le-a zis că le dă școli. Le-a zis că le dă transport ieftin și bun. Transport în comun. Pe autobuze. Da. Și după aia ce le-a mai zis Mamdani? Aia acolo a lovit-o. Sunt un milion de. Deci există pericolul ca foarte multe bănci mici, regionale din New York și statul New York și New Jersey să crape. Pentru că aceste bănci ce făceau? Împrumutau. Hai să zicem, cei care dezvoltatorii făceau locuință socială. Iar locuința socială, în funcție de niște calcule pe care le făceau ei la nivel înalt, măreau chirile. Deci Mamdani a venit și a zis, nu, chirile se îngheață. Nu se mai măresc deloc. Că de-aia sociale. Nu-i socială, e socialistă. Asta este o manevră socialistă. Nu se numeau Reședință socială. Evident că e socialist. Înghețarea chirilor este o manevră socialistă. Sunt un milion de New Yorkiezi care au astfel de chirii și milionul ăla. A promis că o să facă 200 de mii de case. O să emită niște bonduri de vreo 70 de miliarde. Dar a mai lovit cu o chestie. Și 4% din femeile care l-au votat, pentru că le-a promis că le va îngriji copiii până la 5 ani dacă e nevoie, ca să se poată întoarce să se întoarcă la muncă. Multe chestii există deja în Europa, astea cu creșă, cu asta, cu childcare, îngrijirea copiilor ca mamele să pot... Ai probleme în Europa, suntem dezvoltați la capitol. Exact. Le-a mai promis locuințe sociale pe modelul vienez, unde calitatea vieții e numărul unu în lume, nu? Să vedem dacă o să și reușească, nu știu de unde o găsească teren, dar 200.000 de case vrea să facă și mai să și... Nu statul New York e mare rău. E mare. Păi da, dar deja se face naveta o oră jumate. Cei mulți fac naveta o oră jumate. Dar are metro și are trenuri care merg. Deci să nu uităm că Grand Central, gara de New York, care a fost o bijuterie și e în continuare, ar putea fi repusă în funcțiune foarte repede. Mie îmi place gara aia, dar nu se poate. E adevărat că arată rău, da? Mă simt așa ca în filmele alea cu gangsters din anii '30. Eu mă duc New York în gară să mă plimb. Mănânc un hot dog și mă plimb în gară, că n-a luat trenul nicăieri. E frumoasă. A încercat Buffett să finanțeze și a finanțat să dezobiginească americanii. Au pus trenuri, TGV-uri franțuzești, le-au importat, au făcut linie New York-Washington, New York-Philadelphia și New York-New Jersey și așa mai... New York-Atlantic City și la început a fost lumea încântată, dar după care tot cu avionul și mai ales că americanul are în cultură mașina. Chid că stă nu știu câte ore. Eu am avut un român acum care a venit, am organizat eu un curs la Toronto cu românii Canada și m-am trezit cu trei români din Statele Unite, iar unul a venit de la New York. Cu mașina? 8 ore. Când mi-a zis că am mers 8 ore cu mașina, zic, eu nu aș merge 8 ore în Europa cu mașina nici să mă... Așa este. Dar cred că încet, dar sigur o să-i ajungă din urmă și pe prețul la carburan, deși Statele Unite sunt exportatoare de petrol. Eu am rămas uimit când am văzut prima dată în Los Angeles galonul la 10 dolari. Se poate. 10 dolari? Da, era în Beverly Hills. Bună. Da, da, am văzut. La 10 dolari. A fost. Acum mai fluctuează. Bine. Era la bogați. Și galonul la elveție încât este? Dacă îl punem galonul la 4 litri la 2 franci și 10, 10 franci. Adică 12 dolari. Ce vorbiți? Încă mai e până la prețul elvețian. Dar chestia care mie mi se pare că de ce am deschis discuția despre New York este că una dintre chestiile pe care le-a promis însă Mamdani este că până în 2030 o să facă salariul minim de 30 de dolari pe oră. Faceți-mi o socoteală. În economia reală concretă, că aveți creier de matematician, înțelegeți economie, înțelegeți piețe. Cum faci să funcționeze în capitalism, chiar și cu o tentă de socialism? Dar, totuși, companiile trebuie să plătească salarii, lasă că nu o le plătească statul, primăria. 30 de dolari pe oră. Cum arată un statul ăsta New York, unde ei vor să facă, ok, ăsta e Statele Unite, dar noi suntem New York și o dăm 30 de dolari pe oră oricui din câmpul muncii, salariul minim. Dacă Coca-Cola devine 25 de dolari, e ca și cum ai da prețul de azi 3 dolari pe oră. Deci l-a redus. Depinde cât mare e inflația. Dacă e hiperinflație, 30 de dolari aia nu mai valorează nimic. Și eu cred că asta se dorește ca să scape de inflație. Americanul nu vrea război. S-a însturat, nu vrea război, e mai matur decât acum 100 de ani. Deci trebuie să-mi explicați un pic mai clar. Haideți să vorbim pentru toată lumea, că sunteți obișnuiți cu oamenii noștri de pe Discord, de pe YouTube. Deci hai să spunem dacă Coca-Cola acum e 2,5$ și o cumpăr la 25$, am luat un preț. Deci de 10 ori mai mult. Cei 30$ pe oră vor avea putere de cumpărare cât 3$ de ziua de azi pe oră. Dacă au putere de cumpărare cât 3$ și ca să ai inflație de 10-15%, America a avut în anii '80 inflație de 20%. Când trebuie să ții o inflație de 20% 5 ani și ai rezolvat problema cu datoria publică și cu salarii. Și ai salariu mare și ești fericit. Și dacă America face manevra asta pentru că... Știți când am venit, când am vorbit cu Băsescu și a tăiat salariile? Eu i-am zis lui Băsescu, nu tăia, nenesalarii. Personal, era în birou la HotNews, că era în singurul ziar care îl mai susținea pe Băsescu în 2009. Și a zis, uite ce văd. Lasă leu să devalorizeze. Lumea nu înțelege că dacă mâine un euro ar fi 6 lei, ar fi benefic pentru economia românească. Ne-ar costa mai scump vacanțele, ne-ar costa mai scump BMW-ul, Mercedes-ul și tot ce importăm. Dar mâncarea atunci am cumpărat românește. De nevoie! Dar nu cred că este treabă Băsescu în povestea asta. Eu cred că e la BNR, obsesia asta pentru a fixa cursul. E și la BNR, că băncile nu vor să piardă. Și știți care este... Că ei ne spun nouă, noi ne batem toți cu apă rece, că trebuie neapărat să ținem leu, euro sub 5 lei. Acum l-am scăpat un pic peste, dar să nu se îndepărteze de 5-0, 5-1. Ce înțelege lumea este că în ultimii în 2008 până azi, deci în ultimii cât să fie, aproape 20 de ani, 17 ani, băncile românești au făcut profit într-o singură chestie. Vând șort titluri de stat germane, exact ce au făcut și cu grecii. Și de-aia mi-e frică de cum să termină popul. Deci vând cu dobândă negativă titluri de stat nemțești. Dobânda la titlurile de stat nemțești a fost negativ până în 2022. Până în 2022 era minus 0,35, minus 0,45. Mai pe românește? Mai pe românește. Mă împrumut cu dobândă negativă din Germania, de la statul german. Îi schimb în lei la 5 și-i pun cu 2, 3, 6. De-aia am avut noi dobândă negativă la un moment dat. Pentru că și atunci când am avut dobândă negativă la titluri de stat pe vremea lui Câțu în ianuarie 2020, când s-a împrumutat de 700 de milioane cu dobândă minus 0,10, la Merkel era minus 1%. Și băncile străine vindeau... luat Merkel cu minusul 1% și-mi convine să pun la români și cu minus 0,10. Și dacă eu mă împrumut de bani cu dobândă negativă și mai iau niște bani fără să am niciun bani, eu câștig. Corect? Da. Pentru că băncile n-au nevoie de garanții. Nu pun colateral. Ele au niște linii de la băncile centrale. Drept urmare, mă împrumut într-o țară, pun în altă țară și dacă n-am riscul de schimb valutar, că nu-l are, că stă leul la 5, nu contează. Lumea zice, mamă, s-a devalorizat leul de la 4,80 la 5. Păi băi, uitați-vă la euro-dolar, ăla poate să piardă 4-5% într-o zi. Uitați-vă la dolar el, la ce vreți voi, la sterlină. La noi când leul pierde 0-1%, 1%... panică la știri. Panică la știri, s-a devalorizat leul de la 5 la 5,08. Și care-i problema? E 1,5%. Care-i problema? Că ne scade puterea de cumpărare percepută. Păi nu că noi percepem puterea de cumpărare numai în euro. Că dacă întreb 200.000 de români, 198.000 de români când îi întreb ce avere ai, câți bani ai, ei vor spune câți au euro. Sunt milionare în euro, nici nu se pune problema. Și când vorbim între noi, duceți-vă cu prietenii la o bere și vorbiți despre o mașină. O să spună unul că mașina aia face 100.000 de lei, nu spune 20.000 de euro. Da. Toată lumea vorbește numai în euro. Uite, bulgarii au rezolvat-o, au trecut la euro, gata, au rezolvat problema. Păi ideea e că aceste euro ținut puternic. Lasă-l mă nene la șase. De ce? Pentru că... De ce? Industria aia amărâtă cum crede lumea că e, agricultura care nu e așa amărâtă, poate să exporte. Poate să ia... Lasă pe piață. Nu trebuie să boicotezi Carrefour-ul ca să cumpere lumea produse românești. Trebuie ca produsele românești să fie mai ieftine și mai bune. Chiar dacă ar fi mai bune, nu sunt mai ieftine. După aia, în agricultură taie intermediarii. Știți că un litru de lapte la fermier e 0,75 lei. 75 de bani, 80 de bani. Și de acolo ajunge, dacă cumperi lăptăria cu caimac ce lapte beau eu, 10 lei, 50, 11 lei litru. În Elveția, la fermier, e 80 de cenți de franc. Și în supermarket, același lapte, cel mai bun, cea mai bună calitate e un franc 20. Care un franc 20 înseamnă 7 lei, mai puțin decât 10 lei la noi. De acolo am ajuns să fie laptele mai scump în România, la raft, decât în Elveția? La fel le-a promis Mamdani că o să facă magazine sociale în care o să fie prețurile... Nu uitați să vă abonați. Nivelate. Păi dacă tai intermediarii, să vezi cum scad prețul. La noi două să facem mercurial. Nu mercurial, că economie liberă. Tai intermediarii. Fă un sistem astfel încât fermierii să depună. În Elveția vine primăria și îți pune o chestie de-asta de inox. Și ăla fermierul mulge vacile, am văzut și depune acolo și primăria se preocupă să ia laptele de acolo, care e deja pasteurizat, e adevărat. Deci orice elvețian mulge vaca, de acolo se duce direct în instalația de pasteurizare, iese pasteurizat. Nu trebuie să-i mai faci nimic, îl vinzi. Și primăria lea îl ambalează în tetrapacuri și îl vinde. Unde? Supermarketul în Elveția n-are drept să câștige mai mult de 15% în prețul de achiziție. La produse ca lapte, roșii, drajla... Pentru că ce-mi spun mie fermierii, că am stat de vorbă, spre exemplu zile trecute cu o doamnă, că mie îmi place, spre exemplu, telemeaua de oaie. Și știu gustul pentru că am avut oi. Tata a ținut oi. Și știu gustul de oaie. Nu prea avea gust de oaie. Și zic, doamna, aveți vaci la stână? N-avem. Auziți? Haideți că am mai mâncat brânză, știu. Aveți vaci la stână. Zice, auziți? Dacă vă pricepeți așa de bine, nu vreți să veniți să lucrați la noi, că nu găsim oameni să mâne oile. Mi-a zis, în câțiva ani nu o mai vedeți brânză românească de oi, pentru că nu are cine să mâne oile. Deci nu e neapărat doar o problemă de a da osuri. Este aceeași problemă. Ne mă întorc la America. Văd în America un imigrant musulman ugandez, care a câștigat cu o platformă socialistă cel mai capitalist oraș din lume, promițând oamenilor că le va nivela prețurile, fără să le spună adevărul. Pentru că adevărul adevărat este că, da, mâncarea este mai scumpă, da, toate prețurile se vor ridica, inflația este de neoprit, pentru că sunt prea mulți, e prea multă masă monetară, sunt prea mulți bani în piață, nu sunt la tine în teșcherea, dar sunt undeva. Undeva în piață sunt prea mulți bani care nu sunt acolo unde trebuie. Și le facă salarii de 30 de dolari și o să le facă exact. Dar 30 de dolari vor valora de 10 ori mai puțin decât azi. Exact. Și apoi venim la noi în România, unde avem aceeași problemă. Da, laptele este foarte scump. Da, dacă treci la piață la Obor, să le iei un mai ieftin de la automatul ăla, că e coadă la el în fiecare weekend. Cei care merg la Obor știu de automatul ăla de lapte. Doamnele alea supersimpatici. Te duci, stai la coadă, iei laptele un pic mai ieftin. Oamenii știu mersul la chestiile astea, dar sunt puține debușeie de genul ăsta, unde să ai prețuri mai bune. Va fi nevoie de ele probabil, odată ce inflația o să înceapă să galopeze. Întrebarea este, când vedeți că casa este tot un fel de bună. Această obsesie de a fixa cursul la leu-euro ne va împinge într-un punct în care la un moment dat trebuie să se spargă chestia asta și se va sparge în capul nostru. Dar mi se pare ciudat că Bolojan și Nicușor sunt la atâtea luni și nu l-au chemat, nu și pe Isărescu să stea de vorbă la o ședință acolo cu ușile închise. Pe poate că îi cheamă Isărescu la el, nu invers. Mă rog, sau invers, se cheamă Isărescu, cum vreți. Eu cred că s-au întâlnit deja cu ușile închise. Dar ați spus problema, ce se întâmplă dacă mâine Isărescu, Doamne ferește, nu că l-aș admira, să ne înțelegem bine, că are nu știu câte greșeli la activ. Dacă Isărescu mâine nu mai e, cum ar numi politic Partidele? Grideanu? Cu Bolojan? Păi cine ar pune la banca centrală? Pe domnul Croitor? Ar fi bine să nu. Deci ar cheamă pe Sima din pensie? Nu, nu, că Sima nu acceptă așa ceva. Că eu nu mă pricep la banca. Serios? Păi dar ați să fiți președinte. Dar nu, una e președinte și

Una e la Banca Centrală. Dacă eram președinte, atunci îmi luam cei mai buni oameni în jurul meu, care nu erau prietenii mei. Făceam și concurs. Dați-mi cinci nume de oameni deștepți pe care ați făcut-o în jurul nostru, pentru că Nicușor nu ne-a dat niciunul înainte. Și ca să nu zicem doar de el, nici Călin Georgescu nu ne-a dat un nume. Că el avea de gând să guverneze cu poporul, fără partide.

Alex Gaitan. Așa am. Cinci ani la AGSBC a gestionat Fandăfanța, actualmente gestionează fondul suveran de la Abu Dhabi. Și de ce ar veni aici? Din patriotism? Uite-l sună acum și pariez că vine. Da, nu mai dă-i și mâna liberă. Să facă ce? Un fond suveran? Dacă nu un fond suveran, măcar să-mi gestioneze ceva la Ministerul de Finanțe. Să știu cum stau cu lucruri. Un tip extraordinar de ordonat, perfectiv. Eu, actorul lui Vladimir Gaitan. Vreți să mai vă dau?

Virgil Petrea. Ăsta a fost și șef la USR. La USR cum se numește? Focșanu Vrancea. Vrancea. Nu-i Focșani, e Vrancea. Deci Virgil Petrea a fost olimpic, ca și Nicușor, doar că termină MIT-ul. De la MIT a lucrat și la mine la VBS câțiva ani, după care a lucrat la ANG, la Amsterdam. Și face el un compromis și crede că poate să schimbe România, că e tânăr și vine la USR. Eu îi explic că nu are nicio șansă la USR și că la un moment dat... Păi era perioada cu Cioloș când fuzionau și a zis Cioloș ăsta și cu Barna, zic vă distrug. Și doar dovadă că după patru ani și-a tras chinul în USR și s-a întors înapoi în Olanda. Sau la Londra, nu știu unde-i acum.

Deci, v-am dat două nume. Vă mai dau, dar de ce trebuie să vă dau? Că eu o să fac public, o să fac concursuri și o să aflu de nume. Nu trebuie să am echipa făcută, că nu am. Că v-am spus că nu-mi pun prieteni. Ăștia-s doi cunoscuți. Nu înțeleg de ce vă mai doriți chestia asta. Mi-am pregătit aici o treabă. Ce să-mi doriți? Dar eu nu-mi doresc să fiu președinte. N-ați înțeles de ce am făcut? M-a enervat chestia aia. Vreți să vă rugăm frumos sau ce? Nu, nu vreau. Dar nu-s bun. Nici de președinte, nici de administrat. Nu mă votați, vă rog, nu mă votați. Păi nu vă aduceți aminte? Dar dacă mă găsiți cumva acolo pe listă... Știți cum a câștigat unul în Croația? Nu mă votați, că o să fur mai mult decât ăștia. Și l-au votat. Bine, am mai văzut niște alegeri într-o țară unde a... În Croația? Ăla a venit și a zis: „O să fur mai mult, dar vă spun și vouă ce fur. Nu mă votați.” Și l-au votat. Asta este problema, pentru că... Eu am vrut să demonstrez că cinstit, că sistemul e greșit și că cinstit nu poți să strângi semnăturile. Ce e? Pulmea e. Am pus pariu cu prietenii că mai mult de 10.000 de semnături nu strâng. Eu crezând că nu pot să strâng mai mult de 10.000 de semnături legal. Da. Și a strâns 84.000. A rămas blocat. Pentru că în România, în momentul ăsta, lipsesc alternativele. Știu USR a ratat ocazia să fie un partid alternativ. La revedere. Deși sunt niște oameni buni pe acolo. Mare parte din partidul ăla are mari probleme. Mare parte din partid mari probleme. Însă... Ăăă... Pe toate statisticile este clar că e loc de un partid nou și de candidați noi. Pentru oamenii sunt sătui de candidații existenți. Problema care este? Este că și experimentul Mamdani, la fel ca și experimentele care se întâmplă pe la noi, pentru că eu l-aș lega pe Georgescu cu Mamdani, deși sunt foarte diferiți, sunt un răspuns la mișcarea pendul. Ăăă... Toate astea se lovesc în democrație și în capitalism și o să ne vedem cum ne ducem înapoi către socialism și autocrație ca răspuns la faptul... Nu o să ne ducem la nici măcar. Nu o mai votăm. Dacă citiți cartea lui Lobodan Quinn, care vă expune teoria lui Peter Thiel, o să facem 500 de state mici, orașe, tip Dubai, Luxemburg, Malta, Cipru și acolo o multinațională vă va da venit minim garantat și în rest nu veți mai vota, nu va plăti nimeni taxe și în fiecare... Și în afară de aceste centre de profit, în restul... Dumnezeu cum... Ai zis în serios? Ăsta e medievalism. O să vină, o să se atace unii pe alții ca să devină mai mari. Să vă plictisiți. Am lăsat aproape de final scrisoarea... Nu uitați că Peter Thiel. Așa, l-a pus pe J.D. Mans. Să nu ne pară rău după Trump, cum ne-a părut rău după Viorica, când a venit Ciucă și Ciolacu. Ca să înțelegeți, Peter Thiel, de care probabil ați mai auzit pe aici pe colo, este un om atât de puternic și de influent, încă l-a pus pe J.D. Mans, care îl înjura pe Donald Trump, vicepreședinte lângă Donald Trump. Eu aș mai să-i spun grămadă cu a noastră, dar am lăsat pentru final ultima scrisoare a lui Warren Buffett. Asta n-am citit-o. Păi citesc eu câteva rânduri. Câteva gânduri finale, observație poate egoistă. Mă bucur să spun că mă simt mai bine în legătură cu a doua jumătate a vieții mele decât cu prima. Nu vă criticați pentru greșelile din trecut. Învățați măcar puțin din ele și mergeți mai departe. Niciodată nu este prea târziu să vă îmbunătățiți. Alegeți eroi potriviți și copiați-i. Puteți începe cu Tom Murphy. El a fost cel mai bun. Amintiți-vă de Alfred Nobel, care mai târziu a câștigat premiul Nobel, care se pare că și-a citit propriul necrolog, care a fost tipărit din greșeală când fratele s-a omorât și un ziar a făcut o greșeală. A fost îngrozit de ceea ce a citit și a realizat că ar trebui să-și schimbe comportamentul. Nu vă bazați pe o greșeală în redacție, decideți ce ați dori să spună necrologul dumneavoastră și trăiți viața pe care credeți că o meritați. Măreția nu vine prin acumularea unor sume mari de bani, a unei cantități mari de publicitate sau a unei puteri mari în guvern. Când ajutați pe cineva în oricare dintre miile de moduri, ajutați lumea întreagă. Bunătatea este neprețuită, dar nu are nici preț. Indiferent dacă ești o persoană religioasă sau nu, e greu să eviți regula de aur ca ghid de comportament. Scriu asta ca o persoană care a fost necugetată de nenumărate ori și a făcut multe greșeli, dar a avut și norocul să învețe de la niște prieteni minunați cum să se comporte mai bine. Totuși sunt încă departe, evident, de perfecțiune. Reține că femeia de serviciu este o ființă umană la fel de mult ca și președintele. Oare devenim la finalul vieții toți socialiști? Poate, deși se zice că dacă nu ai inima pe stânga când ești tânăr, nu ești tânăr, și dacă nu ai inima pe dreapta la pensie, n-ai înțeles nimic din viață. Dar asta e. Dar pot să vă dau și eu ceva? Chiar vă rog. Căutați și citiți o scrisoare. Scrisoarea pe care am scris-o lui Fimea. Așa știi tu? Chiar vă rog. O citim? Da. Vrei să o citiți noastră? Nu, citiți-o dumneavoastră. Asta și mai bine. Pentru că eu am scris-o. Exact când am împlinit 18 ani. Dar e bună pentru orice copil și tânăr din ziua de azi, cred. Dacă dați scrisoarea, blocul Fugar către Alexandra apare imediat. Da. E un site să o publici. Sunt mai multe. Așa. Dați de acolo.

Iubita mea Alexandra. Iubita mea Alexandra. Astăzi împlinești 18 ani după cutumele societății în care treci de vii majoră. De astăzi începând vei răspunde pentru faptele tale. Dacă crezi că societatea, școala sau noi părinții te-am pregătit pentru această responsabilitate, te înșeli marnic. În acești 18 ani, noi părinții, prietenii părinților, prietenii tăi, societatea media și mai ales școala, am încercat să-ți inducem un sistem de valori. Nu te-am întrebat dacă-ți plac, nu te-am rugat să le analizezi, doar le-am indus subliminal, convins fiind fiecare dintre noi că acest sistem de valori este cel ideal. De acum încolo viața îți va infirma fiecare valoare pe care noi ți-am insuflat-o. Îi rămâne doar cu prejudecățile acumulate în acești 18 ani, prejudecăți care vor forma ceea ce unii numesc bun simț. Pentru tot ceea ce am făcut în ultimii 18 ani, nu ne datorezi nimic. Nu datorezi nimic nici nouă, nici școlii și nici vreunei țări sau organizații. Ești datoare doar să-ți suporți existența viitoare cu tot ceea ce aceasta va aduce în sufletul tău. În general și în special în România, părinții își cresc copiii cu speranța că vor trăi prin ei acele experiențe memorabile ale vieții pe care nu au reușit să le trăiască în viețile lor. Eu nu vreau să trăiesc nimic prin tine, nu vreau să realizez nimic prin tine, nu vreau nici măcar să-mi spăl păcatele prin tine. Eu îmi voi continua viața așa cum mi-am ales să o trăiesc, iar tu vei face față plăcerilor și vicisitudinilor vieții tale singură. Nu spera la ajutorul meu. El nu va veni pentru că nu cred că ți-ar fi benefic, iar sfaturile părinților e ale cu condescendență și cu rezervă. Dacă până acum nu ai reușit să tai definitiv cordonul ombilical, azi ar fi o zi ideală să o faci. Din toată educația primită vei folosi un singur lucru, logica. Folosește-ți logica pentru a înțelege, pentru a suferi, dar nu-ți folosi logica pentru a iubi. Fă numai ce ți-ar plăcea și ceea ce te va face să te simți confortabilă. După fiecare compromis gândește-te că la un moment dat va trebui să negociezi cu consecințele. După fiecare eșec, fii suficient de entuziastă pentru a ajunge la următorul eșec. Trăiește-ți clipa și găsește oportunitate în fiecare clipă, iubește oameni și idei, nu iubi lucruri. Nu aștepta nimic de la viață, dăruiește încredere tuturor și retrage-le-o în timp câte puțin. Nu e important să știi cine te va iubi, dar e important să știi pe cine iubești. Nu contează dacă societatea te respectă, tu respectă-ți semenii și ei te vor respecta. Nu căuta iubirea tuturor, mulțumește-te cu iubirea pe care o vei primi. Deci definiția fericirii e să-ți dorești ceea ce deja posezi și pentru a nu-ți dori prea multe, încearcă să posezi puține lucruri, dar multe idei. Iar când vei fi în impas nu uita, mâine va fi o altă zi, vorba lui Scarlett O'Hara. Iubirea părinților e veșnică, dar nu e un scut, nu te va apăra de nimic. Găsește-ți un om și o idee și vei triumfa. La mulți ani, Alexandra.

Deci asta cu... Nu trebuie să facem mereu ceea ce trebuie. Ci să negociem, dar să fim în stare să negociem cu consecințele și să aflăm pe cine iubim ar fi o deviză. Deci dacă am putea să avem deviza asta de partid, de societate, ar fi fabulos. Ca fiecare român să gândească pe cine iubește. Nu pe cine urăște, pe cine iubește. Că asta-i problema noastră. Problema țării ăsteia este că sportul național e datul la gioale. Da. Noi suntem un popor super inteligent. Cu... Cu IQ-ul peste medie, vă spun eu. Cu oameni deosebiți, cu oameni cu imaginație. E adevărat. Problema că între noi nu putem, dacă sunt cinci români, nu putem să facem o echipă. De ce? Ne dăm la gioale. De ce? Pentru că sistemul comunist a fost la cinci-cinci, unul era securist. Trebuia să toarne. Eu cred că la doi. Mă rog. Așa ziceau atunci. De fapt, nu e aproape securist cât turnător. Nu conta, era securist, era turnător, era... Deci ne dădeam la gioale. Apropo de chestia asta, ați văzut ce reacție interesantă a fost la faptul că domnul Berceanu așa a pus microfon și a făcut înregistrările alea cu Isăilă care încerca să dea șpagă pentru Moșteanu și au fost oameni care public și au spus: „Vă apreciem pentru integritate, dar de ce ați purtat microfon? De ce i-ați turnat pe ăia?” Deci, a rămas... Am vrea justiție, dar nu ne plac trădătorii, că de ce a trădat? De ce a trădat un hoț? Să nu ne trădăm între noi, chiar dacă suntem la furat împreună. Păi asta a fost. Vedeți, la mine era peste tot cu convorbirile în birou la VBS înregistrate. După aia se mirau de unde au apărut înregistrările. Acolo, știți care-i faza? Că toți au fost convinși că nimeni nu m-a atacat. Următorul motiv. Eu povesteam totul în Occident în memorie. Păi am mai dat niște dovezi. Nu foarte multe, dar am dat. Fragmente, poze, înregistrări. E, ideea e că ei, știind că e adevărat, nu mai știau dacă mi-au spus la o crâșmă sau în birou. Evident că eu de la crâșmă n-aveam înregistrările. Aveam doar din birou. Dar cum nu știau unde mi-au spus, au zis: „Dracu’ știe. Poate ne-a înregistrat și la crâșmă.” Nu cred că vom recupera încă crederea. Dar eu n-am înțeles niciodată de ce ne e frică de ceea ce afirmăm și spunem. M-ați întrebat pe mine, păi nu sunt unsuros deloc, împotrivă. Spun exact tot ce cred. Eu, dacă vreți, îmi pun și e-mail-ul public. Sunteți suficient de abil. Dacă e nevoie să deflectați, să mutați o discuție, sunteți un om inteligent. Asta este normal și vă urmăriți propriile interese, ceea ce iarăși este natural. Este o lipsă de încredere naturală. Eu ce am vrut să scot în evidență? Nu avem afaceri împreună, e prima oară când ne întâlnim astăzi. Dar noi avem și asta am vrut să scot în evidență și e bine că la final am ajuns fix la concluzia asta în cele din urmă, pentru că de acolo plecăm. De acolo am început și aici închidem. Nu avem încredere unii în alții. Prima mea opreliște în a vă invita mai devreme a fost că nu știam cât mult risc aducându-vă aici pentru că sunteți brokerul fugar, omul care a făcut datorii, a fugit din țară. Acum trei ani era o fătucă care mă filma pe mine și v-a sunat dacă mă invitați. Și atunci n-ați fost de acolo. Dar vedeți, n-am purtat pică și acum când mi-a spus am zis: „Da, vin, fără nicio problemă.” La fel cum ani de zile, la comentarii înainte să candidez, înainte să fie cunoscut, îmi scriau tot felul de omuleți care îmi zicea: „Pălin Georgescu, prim-ministru nostru.” Apoi au zis: „Președintele nostru.” Mai au început, un luni de zile înainte de alegeri, „Cheamă-l neapărat la interviu pe Călin Georgescu. Vrem să-l aduci pe Călin Georgescu.” Am văzut aceeași reacție și la dumneavoastră. Adică eu cum să zic, n-am echipă întreagă de interviu. La dumneavoastră s-ar putea să fie cu adevărat organic, dar la Călin Georgescu a fost concertată. Și acum pot să, am făcut niște chestii, am verificat niște lucruri și la el a fost cu adevărat concertat. Nu s-a întâmplat natural, organic. Văd inclusiv genul de reacții care se strâng pe social media, la orice fel de postare care atinge în personaj. Vedeți, mie nu scrie nimeni să-l invit pe Călin Georgescu, că l-am invitat de nenumărate ori, dar nu vine. L-am invitat și eu odată. În cele din urmă m-a contactat prin cineva din echipa lui. Aveți același avocat din câte știu. Mai tare, avocatul meu, tip de o cultură impresionantă. Mați, Doru Costea? Vine Doru Costea? Să-i dau numărul de telefon. Sunt foarte mulți. Paranteză. Sunt foarte mulți oameni pe care îi invit. Asta avocatul care m-a reprezentat în procesele cu Chiriac, de ăsta, de Făimare, cu Puiu Popović, cu Dimofte, cu toată gașca. Și care e un monument. E un admirator al lui Argetoianu, al Interbelicului și așa mai departe. Super citit. Nu se compară cu Călin Georgescu, care a citit un Balzac. Nu vorbesc de al nostru, este. Pe domnul Costea, am vorbit cu dânsul, am vorbit inclusiv la telefon și am zis că îl aduc pe domnul Georgescu la interviu. N-am mai vrut să vină. Păi nu, că nu cred că Doru Costea are totuși putere. Dar dacă e cineva care i-a luat toate frustrările, i-a făcut listă și i-a dat toate maximele și aforismele, Doru. Mă, nu știu de unde le-a luat atunci, pentru că multe din alea sunt inventate. M-am mai și luat, am mai copiat dintr-un film. Oricum Doru Costea a văzut toate filmele pe care Doru Georgescu nu le-a văzut. Nu vă dați seama de ce Georgescu e mult mai limitat dacă vă închipuiți. Dar, revenind la discuția noastră, lipsa asta de încredere de care spuneți, eu nu știu cum o putem vindeca, pentru că, într-adevăr, noi nu reușim să ne asociem unii cu alții. O să vă dau un exemplu foarte simplu. Mie mi-e mult mai ușor să fac business cu străini decât cu români. Eu am făcut numai cu străini, mult mai bine. În România eu fac business, adică, ce înseamnă business? Marketing. Că noi trăim din publicitate. Și eu am fost atacat public. Unul dintre cei mai mari jurnaliști din țara asta mi-a zis că am sponsori și că încasez pe persoană fizică. M-a atacat public. Mi-e și jenă să-i spun numele, pentru că este considerat de unii un mare stâlp al jurnalismului din țara asta. Eu n-am avut niciodată sponsori, n-am încasat niciodată cash de la nimeni. Știam foarte bine pe ce să-mi o merg și cu românii mi-e mult mai greu. Discut de zeci de ori mai mult și fac de zeci de ori mai puțin. Am străini cu care am avut doar câteva e-mail-uri, sau poate m-am văzut odată și merge treaba însă. Și eu, singurii, mă rog, până acum n-am avut sponsor, dar primii doi pe care s-au străini. Dar să-mi vedeți, au venit niște români care au o platformă, o să aflați asta, că fac o emisiune specială, o platformă de imobiliare, unde pui tu niște bani, e o bucată dintr-un proiect, dar e și 20% de o bandă, o escrocherie monumentală, care se va termina rău de tot, mult mai rău decât Nordis. Și ăștia au venit la mine, eu am văzut platforma, am zis: „Nu, vreau un Zoom.” Băi, era, aveau agenție... Stock Estate? Cum? Stock Estate? Bravo! Serios? La vesti-noastră? Au fost la mine, da, să-i promovez. E, vedeți, la mine au fost, eu i-am înregistrat, și acum, la Zoom-ul care am făcut-o, să fac o emisiune despre ei. Serios? În care, cred că, o să-mi blesteme zilele și toate astea. Ok. După ce le-a refuzat, deci, vreau un spot, 2500-2600 de euro, plăteau pe un spot de 50 de secunde. Așa. Și l-a refuzat, dar după ce am vorbit, le-am spus: „Dom’le, vreau să știu cum e, cum vă dau banii, în ce cont să aduc banii, că așa am aflat tot.” Dar cum, dar cum, dar îți dăm o ipotecă? Și aia am făcut Zoom cu patronii, proprietarii și Zoom-ul ăla o să-l dau tot acum, săptămâna viitoare, și-l comentez. Asta înseamnă că v-a trebuit să-mi fac mea culpa, pentru că eu am avut o colaborare bună punctuală cu ei, dar am luat banii de la ei. Pe publicitate, pe contract, pe firmă. Eu n-am luat. Și, îmi pare rău, dar... De-aia v-am zis că sunteți mai uns. Că știți mai bine chestiile astea. Mai în vârstă și... Dar am reușit să nu iau de la alții. Ei n-am zis nu. Alții. Când ne dau șainul... Stai să vedem. Vedem ce fac. Asta zic că în România avem o mare problemă de încredere, pe bună dreptate, unii dintre noi, pentru că de foarte multe ori încă o generație și generații de supraviețuitori din spate știau că pentru a avea eu, trebuie ca tu să nu ai. Și cred că perpetuăm chestia asta, pentru că nu înțelegem cum se creează valoarea. Că valoarea se poate crea. Și se poate crea prin tehnologie, prin inovație, putem crea mai multă valoare decât există și putem prospera cu toții în același timp. Avem o mare problemă să conștientizăm, să înțelegem asta. Dar generația schimbă. Uite, vi-i vii la un curs de ăsta sau o întâlnire de-a mea cu comunitatea adunat la Covasna acum în decembrie, să vedeți oameni de la super multimilionari până la care vreți, care să întâlnesc, vorbesc și oameni mult mai simpli și studenți și să vedeți că lucrurile au început să lege între ei. Eu fac tot networking-ul ăsta fără niciun câștig. Și ei nu vreau câștig. Dar numai faptul că îi pun împreună și de acolo ies niște lucruri e mare lucru. Important este să-i ajutăm pe oamenii ăștia tineri să nu devină socialiști, domnul Sima. Cred că vă e mult prea frică de socialism. Nu v-a fost când era la putere și vă e mult prea frică de socialism. Nu știu dacă e socialism. E... Aici trebui două ore să vorbim ca să o luăm cu toată istoria. Când vedeți noastră... Deci trendurile astea din America vor ajunge și la noi. Un răspuns la partidele astea sistem, cum este PSD-ul, care este un partid... Hai. Mamdamii, Mamdamii, oricât de socialist după optica noastră ar fi, e mai de dreapta decât cel mai de dreapta liberal Bolojan de la noi. Credeți-mă. E adevărat că Mamdami o să vrea căsătorii gay și alte prostii? S-ar putea. Nu o să vrea, că e musulman. Bun, dacă nu vrea și cu atât mai bine. Că aici sunt problemele. Derapajele astea cu minoritățile. Deci, dacă andă zile, minoritatea afroamericană nu putea să voteze, nu era pe liste. Când Lyndon Johnson, în sfârșit, le-a dat voie și celebra lege pentru drepturile civile a fost aprobată. Au mai trecut 20 de ani până când ăștia să voteze în Sud. Nu uitați că cel mai rasist partid și partidul pe care îl votau albii sudiști era Partidul Democrat. Kennedy a trebuit să-l ia pe Lyndon Johnson, vicepreședinte, din Texas, unde Texasul, Louisiana, toate statele astea din Sud, Georgia, Alabama, toate statele astea votau Partidul Democrat și ele vreau moarte negrilor. E, vedeți, toată chestia asta s-a schimbat. Acum, pentru că toți ăștia care au fost votați de vechii patroni de sclavi, le-au dat și drepturi civile. Că nu le-a dat Reagan drepturi civile, nici Nixon. Le-a dat Lyndon Johnson și Kennedy. Și lucrurile se întorc. Ei au luat-o de la a proteja o minoritate și a nu fi, a nu se șterge pe jos cu o minoritate, până când l-a fi obsedat că nu procedezi minoritatea aia. Adică, normal, eu-s dacor să zici: „Băi, lasă-i pe homosexuali să facă ce vor.” Dacă tu îmi ceri ca eu să angajez doi homosexuali, două lesbiene, nu știu câte femei, păi ce business fac eu în capitalist, dacă nu mă las să angajez pe cine vreau eu cel mai bun? Și aici e problema. Problema e că orice fel de extremă, păi nu există la noi încă. Începe să aibă muguri în ONG-urile din București, în marile orașe de la noi, sunt mișcări de genul ăsta. Păi știu că au muguri, că vă dau un exemplu. Deci ești la masă cu o doamnă, avocat, 50 de ani, discutând de Georgescu și zic: „Băi, la cipuri în Pepsi nu se part în penis tot ce spune.” Ba da. Și zici că îl votezi. Îl votezi, că dacă vină ei la alții, îi schimbă sexul lui fi-mea. Eu am rămas bulgărit. N-am auzit-o de la un om de rând oarecare, de la că un uberist a vrut să mă bată cum mi-am permis eu la Dan Diaconescu să-l critic pe președintele nostru ales. Președintele nostru. Nostru ales. Zicea: „Cum taci de-n gură?” Eu tăceam de-n gură, așteptam să oprească, mă dau jos. Om la 50 de ani cu părul alb a zis: „Te bat aici la mine.” Nu. Dar erau șoferi Uber care puneau și ziceau că dacă nu ai votat cu Georgescu, refuză cursa. Nu știm. Pe de altă parte, momentan sunt încă liniștiți. Că nu uitați, dacă eram noi în perioada anticomunistă, păi șeam de mult în stradă. Ăștia-s cuminți. Și sunt mulți, sunt peste 50% din populația României. Dacă mâine sunt alegeri, Georgescu câștigă la orice oriunde s-ar vedea. Orice Georgescu, nu Simeon. De ce? Georgescu. De ce? Pentru că e iluzia, e Mesia. Lumea îl vede drept Mesia. Care lume? Că vorbim despre lumea asta, dar mai suntem și noi pe aici. Păi suntem minoritari, trebuie să recunoaștem. Îmi pare rău, dar suntem și eu și dumneavoastră, suntem minoritari. Suntem minoritari la multe chestii. Adevărul e că vizualizările pe canalul ăsta nu prea cresc. O să-l vedeți, păi știu care vine acum să mă ia și cu care mă duc să filmez și eu un clip la mine. Tot despre Amazon, dat-o afară, licențieri. Culmea că am vorbit despre subiectul pe care vreau să-l abordez peste două ore. Dar nicio problemă, că puteți să-l dați, că eu public abia, v-am spus, spre duminică. Nu, că nu mi-e frică de asta, dar că, apropo, nu-mi dați brutul și după ce-l publicați, noastră, la 3-4 zile, îl pun și eu la mine, că e mai bine. Nu, că vă dăm colaborare, vă pun acolo la titlu și vă tagget direct. Păi nu trebuie să mă taggați, dar vă pun, aveți audiență și la dumneavoastră și la mine, vede mai multă lume. Că eu vi-l dau la două, trei, patru zile, când vreți, după. Nu, că e duplicat. Păi vedeți de-aia. Îl vede duplicat platforma. Vă dau niște bucăți. Ce platformă? YouTube-ul? YouTube-ul, da, da, îl vede duplicat. Mă rog. Vă dau bucăți. Am mai pus la alții și de-aia. Toți care au vrut au. Există o chestie nouă acum, care putem să publicăm în colaborare. Vă pun în nume numele în titlu. Cum vreți. Și vă taggesc canalul. Vă tehnic Barnam. Vă explic. Vine puștiul care mă ia. Îi explic eu. Și puștiul, care tocmai vine să mă ia, 22 de ani, priceput în asta, YouTube-uri, montaj, făcut răcituri, tot ce vrei. De la Samney până la inteligența artificială. A făcut și interviu eu cu Iohannis cu AI și alte porcării. Așa. Zice: „Domnul Sioană, că știți multe așa, dar o să vă pun o întrebare indiscretă.” Cine știe ce m-a întrebat în viața personală? Ce îți zice? „Credeți că au ajuns pe lună, măi?” Dar știți că cum i-am răspuns? Exact ca și dumneavoastră. Să prezumem că n-au ajuns. Prezumim la absurd. Nu? Păi câți zi și-au ajuns pe lună după cum se zice? 2, 4, 6. Ia uite, până la Apollo 11, până la 17, fără 13. Sunt șase bucăți. Ori trei înși care s-au dus pe acolo, optsprezece, plus încă trei mii, ori nu știu câți. Mă, din toți ăștia niciunul n-a venit să zică că e o escrocherie. După care, știi ce mi-a zis? „Păi n-aveau cum să transmită imagini dacă n-aveau internet.” Ce să fie? Imagini de pe lună? Păi aveam satelit. Zic: „Prima olimpiadă transmisă în direct la televizor a fost olimpiada la Tokyo de în '64.” Oamenii nu înțeleg ce înseamnă să transmiți imagini prin satelit. Eu mi-am zis: „Păi dar știți că nu știi.” Când i-am spus, dar zic: „Știi cine a lansat primul satelit?” Păi zice Musk sau altcineva. Nu, nu Musk. Era ruși. În 1957. Când i-am spus că prima oară un om în spațiu, l-au trimis rușii. Că înainte au trimis pe câinele Laika. Și știți că l-am convins? Și s-a dus la prietenii lui de la bere și a zis că mi-a convins câțiva. Domnul Simă. Deci vedeți că zăbate. Domnul, domnul, domnul 2025, noi trebuie să restabilim istoria factuală. E treaba noastră. Păi ce să fac? Dar eu am avut o discuție cu unul cu pământul plat. Că eu încercam să-i explic că dacă merge așa, că îl duc eu pe banii mei să facem într-un pământ și ne-ntoarcem mergând spre vest. Și mi-a zis: „Da, dar pământul e plat. Și noi când mergem spre vest, vestul nu e. E șmecherie cu busola. Mergem spre vest. Este așa și mergem pe cercul ăsta, pe discul ăsta pe care e pământul. Și aici e pământul și încoace e apă.” Cum vă simțiți când vorbiți cu un om de felul ăsta? Îngrozitor, dar fac abstracție și zic: „Să zicem că e ca tine.” Și sunt oameni. Culmea, nu fac glume. Oamenii ăștia știu să facă ceva. Nu-s chiar idioți. Dar nu i-a învățat nimic. Nimeni la școală, dă nimic. Deci tânăra generație, puteți să credeți că tânăra generație n-a auzit de Băile Herculane, că există? Tânăra generație, cu facultate și care nu-s proști, care-și câștigă existența din tehnologie. Ce vorbim noi de lună și de moarte? Băile Herculane? Herculane! Unde-s Băile Herculane? Dacă-s la noi? E bun? Mai vă dau exemplu. Am o colecție întreagă. Stai să că acum v-am spus ăștia de la noi? Vi spun pe aia lufimea de la Haga, că am o colecție și acolo. Alte întrebări! Acolo nu-s cu pământul plat și cu americanii până luni. Acolo, o altă întrebare. Domnule Sima, dumneavoastră, veniți într-o generație... Cum doi de aceeași sex să aibă un copil cu gene de la amândoi? Dar se poate. Vedeți? Vă spun care-s preocupările în Occident ale generației fiică-mea. Păi e treaba lor, că ei vor trăi aici. Fiică-mea este... feminină în clubul de lectură al Olandei. Să zici că e cine știe ce, academie? Așa de puțini au rămas care mai citesc cărți. Și recunosc că am aflat și eu de Olga Tokarciuc, care a luat și premiul Nobel și am citit un roman recomandat de fi-mea, excepțional. Am mai citit multe chestii. De exemplu, știți varianta Ana care e înapoi email? O recomand. Eu l-am lăsat tot de mână o noapte întreagă. O dați la copii. E tradusă în română, nu știu la câți au citit-o, scrisă de un austriac, David, sau David, mă rog, Glatauer îl cheamă. Original e nu gegând de Norvin, tradusă în românește prost, Dragoste virtuală. Deci una căsătorită cu un tip, dând greșeală, schimbă mail-uri și încep să vorbească pe mail. O întreagă poveste de dragoste. Aia e căsătorită, e pianistă cu bărbatul lângă ea și scrie mail-uri. Povestea e superbă, iar mail-urile s-o pere de artă. Deci dacă eu m-am apucat să o citesc seara la ora 10 și mi-a zis fiică-mea: „Ha-ha, ia uite, dimineață încă citești, deci ți-a plăcut.” Ai văzut? E mai bună decât Alacarenina, mai nebunică cu Alacarenina. Uite, și nici nu moare la sfârșit. Că nu moare. Ei nu se văd niciodată, doar schimbă mail-uri. Adică de dragoste de top. Îl recomand la toată lumea, îl dați la copii, unde vreți. Deci cum se numește? În românește e tradus în românește. Dragoste virtuală, de Glatauer. În original, Nurghegă de Norvin. Eu am citit-o în franceză când germana mea nu era atât de bună. Și i-a zis lui fiică-mea: „Mă, la tine la liceu, fiind de la ea, o ai și în franceză?” Da, și-o aduc în franceză, mi-am adus-o în franceză. M-am apucat seara, că nu-s reticent. Adică și când îmi dă tineri la generație să ascult muzică, să vă filmez, mă uit. Nu totdeauna îmi plac. Filmul preferat al lui fiică-mea, care a văzut de la Orson Welles până în ziua de azi, e maniacă după filme, cine fi-l dădea pasionată, e la coreean, Parazit. O, le-o pe răsărit. Foarte bun. Foarte bun, da. Dacă m-ai întreba la 26 de ani care-i filmul meu preferat, cu greu îmi spune Parazit. Dar e cam socialist. Păi vedeți, am și eu dreptate. Și Squid Game la fel. Și nu uitați că fiică-mea e trăită la Sam Morris de la 12 ani, cu tată anticomunist Covis. Și tot degeaba. Copiii capitaliștilor din New York, de-aia vă zic, pe mine mă preocupă chestia asta. Deci Squid Game, știți că ultima chestie pe care o spune personajul principal, „Nu suntem cai.” De ce? Că am căutat un pic, e o referință culturală. Coreenii au obsesie cu pariurile, și ei. Mulți. Și asta cu pariatul pe cai și nu știu ce, „Nu suntem cai, nu paria”, deci să nu fim tratați ca niște... Eu când trăiam, Moris pe lacul ăla lăsam Moris să facă white turf, singurele curse de cai pe lac înghețat. Pot coave cu nebunii să parieze niște sume îngrozitoare, dacă n-ai 100 de mii nu intri la pariuri și nu intri pe... Că nu-s multe locuri să stai să vezi cursele respective. Și mi-a povestit fiică-mea cu cine s-a întâlnit, că ea a lucrat când era elevă la liceu, au venit ăia și au zis niște fete drăguțe, câte limbi străine știi? Ea zice: „Știu.” Și a zis: „Știu, știu.” Și zis: „Știu, știu.” M-am dus și eu, mi-am luat casa, lăsam Moris în 2003, mi-am luat-o special pentru acest liceu. Că i-a spus nevastă-mi: „Aici copilul nostru o să facă liceu.” Păi ce l-am vizitat, am văzut, s-a părut fabulos liceul ăla. Așa și veneau foarte mulți ruși. Acum, în perioada fiică-mea încă mai erau ruși, au apărut 2-3 asiatici, acum, deci cam 20% chinezi. Da. Îmi zicea o femeie din Zermatt când am fost, că... Nu prea mai găsește așa mulți elvețieni acolo, că au cumpărat chinezi aproape toți. Au mai rămas. Care să mai putea cumpăra? Și la Zermatt e greu, că e imposibil. Deci trebuie să te faci rezident, ca și la Semmering. La Semmering, dacă veniți mâine și cu 200 de milioane nu puteți cumpăra o casă. Trebuie să fii rezident acolo întâi. Cu toate astea, la o drumeție pe acolo pe deasupra Zermattului, este superb locul ăla. Nu mi-am primit multe zile. Dar vă place, că știți că eu am fost la Zermatt prima oară în '94, când era și atunci închis, nu aveai voie cu mașina, doar cu trenul. Și erau niște autobuze electrice gratis cu care mergeai. Știu că sunt și acum, na, dar... Urâte, dar merg. Contează, zici, de atunci. Bine, acum, că vorbeam de ipocrizie. Taxiurile și autobuzele, că nu poți intra cu mașina, ți-a armat, a intrat un român din greșeală și s-a fript. Acum îl oprește. Că trebuie să-l lași jos. Nu te oprește. La Tes, dacă treci... La Tes trebuie să-l lași mașina. Trebuie, dar nu te obligă nimeni, că dacă trebuie să o duci... Bine, lăsat-o la Bric și mă duceam cu trenul de la Bric, ce să o lași la Tes. Da. Așa. Ei merg cu autobuze și cu taxiuri electrice, că suntem eco. Toate hotelurile alea sunt încălzite pe... Așa. Așa-i. Sus, pe Coclaure, acolo, am mers la o drumeție pe vară. E superb de pentru drumeție. Am mers pe coada ghețarului, se vede foarte frumos Matterhornul, bla, bla, bla. Am mă întâlnit cu un cioban elvețian. Încă au cioban. Mâna oile. Deci există. Deci vă duc la Jungfrau, unde jumate din ciobani sunt români și jumate elvețieni. Fantastic. Un cioban român i-a angajat la șase mii de franci și dacă știți ciobani, știu mulți elvețieni care mi-au zis: „Dacă mai aduci niște ciobani, șase mii de franci pe lună, net.” Păi și cât e costul viitorului? Știți acolo? Șase mii franci treci din tine. Ca să o avram. Deci am adus și eu cioban. Mi-ar plăcea așa să fiu, că îmi plac drumețiile, așa că dacă ești cioban, asta faci, nu? Păi mă, mă, n-ai bibai. Nu că la elvețieni cu pact, trebuie să vezi, să oi, să brânză, să... Nu brânză, lapte. Că laptele îl dai, că sunt ciobanii care fac brânză, ciobanii care se ocupă cu lână. Am văzut că nu, i-am întrebat, de ce nu folosiți mă lână? Nu e bună lână. Nu zice, lână numai din Australia. Da. Am mai auzit chestia asta. Ne-am lungit destul de mult, s-a terminat și banda pe una din camere, ca să zic așa, între ghilimele. Aș mai povesti cu noastră și mă bucur tare mult că ne-am întâlnit. Ca de obicei, vă las cu o concluzie așa, aproape definită, cu o concluzie. În realitate suntem foarte diferiți față de percepția de la distanță. Așa e. Cu toții. Cu toții. Dar dacă am putea să acceptăm realitatea în loc să ne imaginăm percepția, ar fi mult mai bine. Însă încă nu sunt convins să vă votez. Dar nu voi candida asta ziua. Numai Gata? Am rezolvat-o pe asta. Nu, eu am candidat pentru o singură chestie. M-am enervat. Dar vă spun în seara aia, vineri seară, când s-au anunțat, mi-a scris discursul, am venit la mine în studio pe Paris 19 să-l citesc sâmbătă, nu mi-a plăcut cum a ieșit, l-am rupt și am vorbit liber. Dar dacă ar trebui să apară acum un alt partid, ce fel de doctrină credeți că i-ar trebui ca să nu fie neapărat socialist, marxist, leninist? Ca să fie convingător, să atragă oameni și tineri care, cu siguranță, vor fi mai buni ca noi. În ăsta un partid de centru nu prinde. Doar extremist. Fantastic. Ăsta e adevărul. Dacă nu ești extremist, vă spun eu altceva. Am făcut suveraniști, globaliști și am încercat să spun și punctele bune, că sunt puncte bune și colo-și colo și punctele rele. Știți comentariile care au fost pe YouTube? „Bă, tu cu cine ești? Ori cu Nicușor, ori cu ăla. Nu merge cu amândoi. Ce facem aici cu fundul în două luntri? Suntem plictisitori pe mijloc.” Asta e foarte plictisitor. Dar sunt niște mail-uri care circulă între Peter Thiel și Zuckerberg și toți băieții de pe la Instagram, care recunosc că toată algoritmizarea asta, social media, care practic nu face altceva decât e un outrage economy, nu? În care amplificăm această furie unii împotriva celorlalți, a dus la această polarizare în care distruge efectiv fibra societății și distruge inclusiv masculii, bărbații din societatea asta. Și ajungem la ceea ce vedem în momentul ăsta. Și asta zic că mie mi se pare păgubos să o ținem la nesfârșit pe acest outrage. Adică, ba pe amăti, pe românește. Eu am zis de la ultimele alegeri că a fost un vot, votul pentru Georgescu. A fost un ba pe amăti. E normal, ba pe amăti. Și asta e votul contra. Dar nu există. Opoziția asta n-a avut de votat decât o singură dată în '90. L-a avut pe Rațiu, pe care l-ar fi putut vota fără să voteze contra. Da. Și l-a votat 4 la 100. Și la revedere. A ta lua Rațiu, 4 la 100. Iliescu 80. Eu eram la Brașov, un copil. Tot ce am înțeles eu despre Rațiu era că n-avea nicio treabă cu lumea asta, că avea papion și avea ciorapii până sus la genunchi. Și asta era o nenorocire. Era ciudat un nene de departe, care ce vine să ne spună nouă. Dar era președintele pentru liniștea noastră. Deci deviza poporului român e ce strigau ăia. Știți ce strigau? „De ce îl votează pe Iliescu?” Da, „Nu ne vinde țara, nu?” Iliescu, nu! Iliescu te... Eu eram acolo la toate manifestațiile. „Te votăm cu neamul ca să moară de necaz Rațiu și Câmpia, nu ca să moară de necaz.” Nu că noi credem... Bapia Mătie. Bapia Mătie. Și atunci care-i problema? Acu e tot Bapia Mătie. De-aia îl votează pe Georgescu. Ce-i dincolo de acest Bapia Mătie? Pentru că Bapia Mătie este autostrada directă către groapă. Păi și dacă vine mâine unul geniu, nu știu, nu-i ok. Eu v-am spus că îl votează... Păi da! Da, dacă vine geniu, nu știu, ce dumneavoastră, așa cum v-am spus în întrebarea la începutul emisiunii, că există Ius Marioneta cuiva și trebuie să fie niște... Așa vă spune dacă m-a ajuns ăla acolo. Dar de ce candidează ăla? Păi de ce să am încredere în el? Păi lui... Deci eu, ce spunea Lufimea în scrisoare, a stat tot de la Soros și învățat. Dă încredere totală din prima. Eu v-am dat încredere totală de când am intrat aici în casa la dumneavoastră. Și de acum încolo, sigur nu veți... Va avea mai multă, că v-am dat-o pe toată. Cum ceva nu-mi convine, vă retrag din încredere. Ok. Dar noi nu facem așa. Noi nu-i dăm deloc. Da. Și din când în când mai dăm încredere, i-o luăm, iar i-o dăm, iar i-o luăm. Mă, dă-o pe toată și dacă greșește, îi retragi. Asta-i deosebirea între occidentali și noi. Asta-i diferența între a spune... Și datul agioală. Asta-i diferența între a spune sunt pentru ceva, decât sunt împotriva ceva. Noi preferăm să spunem sunt împotriva ceva. Împotriva globaliștilor, împotriva... Corect, suveraniștilor. Nu se poate altfel. Vapeam mătii. Da, niciodată nu sunt pentru ceva. Că dacă întrebi românii pe stradă: „Pentru ce ești tu?” Spune-ți trei idei tale, tale, pentru care ești. N-au nicio ideologie, nicio idee, nimic. Păi ce mi-a zis fiică-mea? „Generația noastră n-are ideal. Voi aveți ideal.” Aici e problema. Și s-ar putea ca idealul să apară după o criză mare, după război, după o chestie în care suferi. Când o să suferi odată, e selecția naturală. Căba e și asta. E economia. E inevitabil. Și nebunia asta pe care o trăim noi este că pentru că în 2008 n-am făcut selecția naturală. Criza aia din '29-'32 nu s-a mai repetat timp de mulți ani, 40 de ani, tocmai pentru că atunci cine a crăpat, a crăpat. Selecția naturală în 2008 n-a crăpat decât Lehman și aia special aranjat, punct ochit, punct lovit. Păi celelalte le-am mușamalizat, le-am aranjat. Credeți-vă-i să atunci a ajutat UBS-ul să nu crape, după care credeți-vă-i să...

A crăpat și UBS-ul l-a mâncat. Păi cine nu lasă să trăiască, nu te lasă să... Păi cine nu lasă să moară, nu te lasă să trăiești și uite așa. E foarte greu de înțeles de generația actuală. Dar noi nu vrem... Da, generația actuală nu înțelege selecția naturală. Generația actuală vrea diplomă de participare, nu vrea diplomă de succes.

Mi-a spus mie cineva, cetățean american, de origine română... Tânără, tânără, în noaptea alegerilor i-a luat un interviu și mi-a spus că problema ei e cu educația. De ce ea nu poate să studieze la Harvard? De ce e scump? Să fie gratis pentru ea. Păi zic, e gratis. Dacă ești super bună, ajungi la Harvard gratis. Dar de ce numai pentru super buni? Eu vreau. Ăsta-i socialism. Asta e votanta al mandamii.

Se suprapune perfect pe toată teoria lui Neil Howe și Strauss, cea cu al patrulea val, Wolf Törning. Al patrulea val e de la Tafler. Oh, al viitorul, al început valul tehnologic, vorbesc de valuri generaționale. Ah, vă pot recomanda în sfârșit și eu ceva ce n-ați citit. Dar eu, e foarte mult ce n-am citit. Enorm. Chiar credeți că sunt așa de citit? Vă înșelați. Nu sunt nici măcar enunțit.

Sunteți mult peste medie, sunteți dintr-o generație care chiar a citit mult. De nevoie. La sfârșitul anilor '90, aproape de începutul anilor 2000, se teoretiza acest termen de milenial. De acest Neil Howe cu Strauss. Strauss a prăpădit între timp, a mai rămas Neil Howe, care încă face podcast. Apropo, foarte deștept omul, a fost inclusiv advisor pe democrație pentru Obama. Și teoretizează în această carte, Al patrulea val, pe care vă încurajez, dacă vreți și voi, să o citiți, fix aceste valuri generaționale, aceste anotimpuri generaționale și explică cum noi suntem acum în al patrulea anotimp. Iarna generațională, care se vede clar că este o perioadă de stagnare, de incertitudine și care va aduce o primăvară. Dar ca să vină primăvara, trebuie să moară, să putrezească și să se decanteze ceva care apoi să renască.

Suntem la final de ciclu momentul ăsta și se simte. Pentru că absolut totul, nimic nu mai are sens, totul este gripat, nu mai avem voință, nu mai avem ideal, apare totul golit de esență. Nu mai avem dorințe, plăceri, nimic. Pentru că toate au fost consumate de algoritmul din social media, în primul rând. Da. Această economie a atenției. Pentru că capitalismul, da, într-adevăr ne-a adus oportunitate, prosperitate și mai ales varietatea asta la îmbaradiușoa, nu? Însă prea multe opțiuni la un moment dat, te fac, efectiv te anesteziează și așa ajungem la adicții. Și de-aia vedem vârful ăsta de adicții. Credeam că numai românii avem problema asta. Am auzit ieri o chestie în sudul Italiei, este epidemie de datornici și de jucători la păcănle. Vi se pare ceva diferit?

Apropo de l'embarras du choix, hai să terminăm cu niște versuri de repos. Ceea ce cred eu că le scapă în oamenii aceștia tineri este, într-adevăr, că își irosesc perioada cea mai valoroasă a vieții lor în această stare catatonică, în această anestezie generală. Când poți să schimbi lumea, tu să faci dumneavoastră o limbă mi se pare tragic. Și am prins 20 de ani, între 20 și 28 de ani eram în comunism și mi-a mirosit-o. Și eu, fără voia mea. Da, da. V-ați trezit la un moment dat. M-am trezit că a venit revoluția. Deci, iarăși, un ciclu generațional. Trebuie să vină ceva și pentru ei și o să trezească. Și o să vină.

O discuție mult mai profundă decât mă așteptam. Aveam așteptări, dar v-am spus că v-am așteptat cu un de teamă pentru că sunteți cu o inteligență mult peste medie și o știți chestia asta, nu trebuie să vă spun eu nimic în plus. Sunteți un om provocator. Și care ne... Ne arată o față a noastră pe care ne-o refuzăm. Capacitatea de a câștiga, de a cădea, de a te ridica. Pentru că nu cred că ne definește felul în care câștigăm. Și felul în care ne ridicăm după eșec. Asta sigur. Vă mulțumesc, Cristian Sima, pentru prezența aici în studio. Probabil unul dintre cele mai lungi episoade de până acum. Vlad? Da. Sper că ați rezistat până la final. Dacă sunteți încă aici, este un moment foarte bun să vă duceți să vă abonați pe Feed Your Grid, dacă vreți. Domnul Sima vinde niște cursuri și niște chestii acolo. Decideți voi dacă veți cheltui banii sau nu. Din asta se finanțează. În capitalism, ar trebui să trăim de pe urma talentelor noastre. Cred că așa faceți, noastră. Dar noi aici trăim de pe urma membrilor noștri, că avem și noi membri care cotizează în fiecare lună și a sponsorilor noștri. Avem câteva link-uri în descriere. O să vezi și niște produse sub acest video pe care poți să apeși dacă vrei să-ți cumperi gadget-uri și chestii pe care noi le testăm, le recomandăm și le vindem pe gadget-butică, adică pe gb.ro. Cam atât însă pentru astăzi. Însă, până data viitoare, să vă fie numai bine!