Exod 5 | Munca excesivă contra închinării

În serile noastre de joi, când ne întâlnim împreună, am început să expun câteva pasaje din cartea Exod, care pregătesc ieșirea poporului lui Dumnezeu din Egipt. Însă în această dimineață am vrut să iau acest pasaj mai lung, capitolul 5, ca descrie o singură întâmplare din viața lui Israel și să o prezint înaintea dumneavoastră pentru că consider că este un subiect foarte important pentru noi și anume titlul pe care eu l-am dat acestui mesaj este munca excesivă contra închinării. Munca excesivă contra închinării.

Practic, pasajul acesta, dacă vă uitați atent la el, se împarte în două părți. În prima parte este chemarea lui Dumnezeu repetată către Faraon, ca să-l lase pe Israel să plece din Egipt. Și așa cum am spus de multe ori în locul acesta și spun din nou ca să înțelegem bine textul acesta, ieșirea lui Israel din Egipt descrisă în textul acesta prin această imagine de călătorie de trei zile pentru a se duce în pustie ca să aducă jertfe lui Dumnezeu. Această călătorie de trei zile din Egipt, din robie, către libertate, în pustie pentru a se închina lui Dumnezeu este o imagine a mântuirii noastre. La fel cum Iisus ne-a scos din robia păcatului imaginat acolo prin robia Egiptului și a stat trei zile și trei morți în mormânt și a treia zi a înviat, prin jertfa lui ne-a mântuit. Așa Israel a călătorit, s-a urmat să călătorească trei zile la muntele lui Dumnezeu să aducă jertfe ca o imagine a lucrării Domnului Iisus Hristos.

Deci chemarea, țineți minte lucrul ăsta pentru că este foarte important. Chemarea lui Dumnezeu către Faraon era o ilustrație a Evangheliei. Cu alte cuvinte zice: „Lasă pe poporul acesta să facă acea lucrare care arată spre fiul meu. Ai cifra de trei acolo, ai călătoria aceasta în pustie, care pustia este un loc a morții, da? Fără viață, fără apă și jertfele care urmau să fie aduse, da? și pe care Dumnezeu urma să le primească, care sunt, repet, o imagine a morții și a jertfei Domnului nostru Iisus Hristos.

În plus, textul acesta, a doua parte, arată modul în care uneori liderii politici împotrivitori lui Dumnezeu și poporului său acționează. Deci, gândiți-vă că textul acesta nu este scris cu câteva mii de ani înainte de vremea noastră, cu câteva mii de ani înainte și veți vedea că procedurile sau gândirea satanică a liderului politic Faraon și a celor care erau sub el, această gândire s-a perpetuat până astăzi. Este o gândire diabolică, este inspirată diabolic și de aceea noi trebuie să fim foarte atenți la lucrurile acestea astăzi.

În mod specific, autorul Moise ne arată cum Faraon împiedică închinarea înaintea lui Dumnezeu. Dar acum, ca să înțelegem bine pasajul acesta, trebuie să ne gândim puțin la contextul larg al Scripturii. Dumnezeu ne-a creat pe noi trup și suflet. Cu trupul noi ne raportăm la lumea fizică și materială. Cu trupul muncești, cu trupul mănânci, cu trupul ai simțurile cu care tu te conectezi la dimensiunea fizică. Există o singură dimensiune materială și fizică și una spirituală. Și tu ca să te poți conecta la ambele dimensiuni, Dumnezeu ți-a dat trup pentru dimensiunea fizică și materială cu simțurile lui și Dumnezeu ți-a dat suflet, da, pentru dimensiunea spirituală a lumii noastre. Dimensiunea spirituală a lumii noastre înseamnă că tu ai suflet. Dumnezeu este duh. Da. Există îngeri, există demoni, există o lume spirituală. Deci tu ai nevoie să te poți lega de ambele dimensiuni și de aceea Dumnezeu te-a făcut și trup și suflet.

Munca este pentru partea materială, tangibilă, fizică a lumii noastre. Da, pentru societate. Este modul în care noi slujim societatea, societatea civilă. Noi contribuim prin munca noastră. Chiar dacă tu, de exemplu, cineva zice: „Păi, cum contribu că eu dacă de exemplu nu sunt angajat la stat sau dacă nu sunt angajat la o firmă undeva, cum contribui eu?” Păi, gândiți-vă la un sat în care oamenii toți muncesc și sunt harnici. Oamenii ăia produc ceva care este spre binele mult mai multor oameni decât pentru ei, nu-i așa? Deci fiecare dintre noi prin munca pe care o avem sau o numim vocația asta în lume, contribuim la mersul bun al dimensiunii materiale acestei lumi.

Acum, închinarea este pentru viața noastră spirituală. Deci, astăzi vom vorbi foarte mult despre muncă și închinare. Munca este pentru viața fizică, pentru societate. Închinarea este pentru viața noastră spirituală. Tu nu poți să-ți hrănești doar trupul. Tu trebuie să-ți hrănești și trupul și sufletul. Tu nu trebuie să te ocupi doar de lucrurile materiale ale lumii, ci trebuie să te ocupi și de cele spirituale. Deci nu este sau sau, adică mă ocup? Unii se ocupă, oamenii din lume se ocupă de lucrurile lumii și de lucrurile materiale, iar noi, credincioșii, ne ocupăm de lucrurile spirituale. Greșit, fundamental greșit. Pavel este atât de aspru împotriva unei asemenea gândiri încât spune că cel care nu se îngrijește de cei din casa lui a ajuns mai rău decât un necredincios și s-a lepădat de credință. Ascultați-mă ce spun. Pavel spune că dacă nu te ocupi și te îngrijești de cei din casa ta și el vorbește despre îngrijirea materială, ai ajuns mai rău decât un necredincios, mai rău decât un păgân și te-ai lepădat de credință. Deci un credincios nu trebuie să aleagă între muncă și închinare. Nu trebuie să aleagă între ele. El trebuie să le facă pe amândouă. Numai trebuie să le facă într-o ordine corectă și ascultați-mă și într-o măsură corectă. Trebuie să existe o limită la toate lucrurile acestea.

Acum statul, eu când o să spun stat în dimineața asta o să mă refer pentru textul acesta la Faraon, că statul atunci era reprezentat de Faraon și isprăvniceii lui, aparatul cum este numit administrativ. Felul în care conducătorii politici în vremea respectivă nu erau aleși prin vot democratic, dar felul în care conducătorii politici își implementează legile sau decretele lor este prin aparatul administrativ. În cazul nostru avem guvern, parlament și așa mai departe, dar eu când voi spune când vorbesc de stat, statul, vedeți în textul acesta, el reglementează munca. Slujitorii lui Dumnezeu din popor, Moise și Aaron, aici reglementează închinarea. Vedeți, statul nu are nimic de spus pentru închinare. Statul nu trebuie să dea Faraon lui Israel să-i spună: „Te duci două zile la închinare, te duci în pustie sau nu te duci în pustie?" Știți că Faraon a încercat să reglementeze lucrul ăsta. Cine să se ducă la închinare? Zice: "Să se ducă numai bărbații." Dar el n-are niciun drept să reglementeze cine să se ducă la închinare. Zice: „Nu, că aduceți jertfe în țară, nu în pustie." El nu are cum să reglementeze locul în care ne închinăm. Înțelegeți? Deci, Faraon în mai multe situații încearcă să reglementeze el închinarea, dar Biblia ne arată foarte clar că închinarea poporului lui Dumnezeu este reglementată prin slujitorii lui Dumnezeu, de Dumnezeu, dar prin slujitorii lui, în timp ce munca și lucrurile care țin de societatea civilă sunt reglementate de conducătorii politici. Asta nu înseamnă că ei nu pot greși acolo. Deci acestea sunt două dimensiuni pe care vreau să le înțelegeți. Statul reglementează munca, slujitorii bisericii reglementează închinarea.

Dar ascultați-mă, Dumnezeu și ăsta este lucrul care nu este înțeles astăzi. Dumnezeu este autoritate finală asupra ambelor domenii și asupra statului și asupra bisericii. Știți că în vremea în care noi trăim se vorbește foarte mult despre separarea bisericii de stat. Și oamenii zic: „Biserica e biserică, statul este stat." Lucrul acesta este adevărat. Statul trebuie să fie separat într-un fel de biserică. Dar ascultați-mă, Dumnezeu nu este separat de stat. Înțelegeți? Biserica este separată de stat, dar Dumnezeu nu este separat de stat. De ce? Pentru că în toată Scriptura veți vedea că Dumnezeu acționează asupra statului cu autoritate și în foarte multe situații cere statului sau liderilor politici să facă anumite lucruri. Este foarte important să înțelegem lucrul acesta. Foarte, foarte important și veți vedea astăzi lucrul acesta.

Care este problema ridicată de acest text? Problema ridicată de acest text este că munca devine totul. Tot corect. Faraon ce spune? Nu închinare deloc. Și în tot pasajul acesta, dacă citiți pasajul de la versetul 4 până la versetul 19, aproape în fiecare verset se repetă un termen care are de a face cu munca. De exemplu, 14 duceți-vă la lucrările voastre. Cinci. De ce l-ai face să înceteze lucrările voastre? Șapte. Pentru facerea cărămizilor. Opt. Același număr de cărămizi. Nouă. Să se dea mult de lucru ca să aibă de lucru. 11. Nu vi se va scădea nimic din lucrul vostru. 13. Ispăviți-vă lucrul. 14. Numărul de cărămizi. 16. Faceți cărămizi. 18. Duceți-vă îndată de lucrați. Faraon are o singură obsesie. Ce? Muncă. Muncă. Deci el nu vrea să gândească nimic altceva. Muncă. N-ai suflet. Nu există Dumnezeu. Eu nu-l cunosc pe el. Nu există închinare. Ce poporul lui Dumnezeu? Nu. Nicio sărbătoare, niciun praznic, nimic. Muncă, muncă, muncă, muncă. Despre asta vorbește textul. Textul acesta prezintă această problemă. Când munca devine totul și când statul devine Dumnezeu. Ascultați-mă. Când munca devine totul și statul devine Dumnezeu. Când devine statul Dumnezeu? Statul devine Dumnezeu când intervine în acea zonă în care el nu are nicio jurisdicție, nicio autoritate. Care este zona aceea? Zona aceea este sufletul tău, conștiința ta. Zona aceea este relația ta cu Dumnezeu. Zona aceea este închinarea ta. În vremurile nu de puțin apuse, statul comunist, știm foarte bine că el a reglementat și a încercat să reglementeze lucrurile de felul acesta și este convingerea mea că acesta este motivul pentru care a fost demolat de Dumnezeu. Unul din motivele principale, pentru că a intrat într-o zonă în care nu era treaba lui. Nu era treaba lui.

Și acum haideți să ne uităm la text, să mergem pas cu pas să tratăm subiectul acesta. Avem mesajul mesajul slujitorilor transmis către Faraon, către lumea politică. Moise și Aaron, slujitorii, s-au dus apoi la Faraon și i-au zis. Și vedeți, vreau să fac câteva observații aici, foarte importante, de legat de modul în care biserica trebuie să se raporteze la stat. Observați dumneavoastră că nu s-a dus tot poporul la Faraon, ci s-au dus slujitorii, reprezentanții. Și ăsta este un lucru interesant și important. Ei s-au pus, cum spunem noi, în bătaia puștii. Nu i-au dus pe oamenii obișnuiți din popor să ducă ei să trateze cu statul. S-au dus slujitorii, reprezentanții statului, reprezentanții bisericii în fața autorităților statului. Ei s-au expus. Astăzi, Dumnezeu vorbește direct prin slujitorii lui. Dumnezeu a ales, de asta Scriptura spune să nu fie mulți învățători între voi. Dumnezeu a ales niște oameni pe care i-a chemat, pe care i-a înzestrat, pe care i-a autorizat, prin care Dumnezeu vorbește către autoritățile statului. Am auzit persoane care spun în anumite secvențe din Sfânta Scriptură când anumiți prooroci s-au dus și au vorbit cu împărații care nu erau împărați creștini evident în vremea Noului Testament sau nu erau împărați evrei în vremea Vechiului Testament, că profeții ăștia au greșit când s-au dus și au vorbit cu împărații, că profeții n-aveau nicio autoritate, trebuiau să vorbească numai cu poporul lui Dumnezeu. Este greșit. Este fundamental greșit și este un handicap al bisericii din România faptul că foarte mulți slujitori nu au absolut niciun fel de putere și nu au absolut niciun fel de curaj să vorbească autorităților statului, să vorbească cu parlamentari, să vorbească cu guvernanți când aceștia iau hotărâri împotriva poporului lui Dumnezeu și vor să dea legi sau fac proiecte de legi împotriva bisericii sau care constrâng biserica și fac biserica să fie îngrădită. Este este un handicap al nostru când ei nu vorbesc și ar trebui să vorbească pentru că au autoritate de la Dumnezeu asupra acestui lucru.

Al doilea lucru pe care vreau să-l observați nu sunt doar slujitorii care vorbesc, ci autoritatea cu care ei vorbesc. Ei nu zic: „Noi suntem reprezentanții cultului baptist și am venit să spunem ceva statului." Auziți cum spun ei: Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel." Autoritatea pe care ei au adus-o înaintea lui Faraon nu este autoritatea lor de slujitori. Ei aveau autoritate de slujitori, că le-a dat-o Dumnezeu. Ce autoritatea pe care ei o aduc înaintea lui Faraon este autoritatea lui Dumnezeu. Ei nu vorbesc aici însărcinați de popor. „Ne-a trimis poporul. Nu ne mai biciui atâta. Lasă-ne să ne închinăm și noi." Nu așa s-au dus ei. Ei s-au dus: „Ne-a trimis Dumnezeu. Ne-a poruncit Dumnezeu lucrul ăsta." Deci sunt slujitorii. Este autoritatea pe care Dumnezeu le-a dat-o. Este mesajul cu care ei s-au dus. Mesajul cu care ei s-au dus a fost introdus așa: Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel. Ei nu au venit cu niște opinii ale lor personale. „Uite, noi credem că asta ar trebui să faci față de poporul nostru. Asta este părerea noastră. Credem că așa ar fi bine." Nu. Ei au vorbit inspirați de la Dumnezeu ce le-a dat Dumnezeu. Da. N-au fost sugestii personale, soluții personale, strategii personale.

Și responsabilitatea comunicată statului în situația aceasta este înlesnirea închinării. Și ascultați-mă, aceasta este prima și principala datorie a statului față de biserică. Da, statul are o datorie față de biserică și datoria statului față de biserică este să lase biserica în pace, să-i înlesnească închinarea. Ascultați ce-i cere Dumnezeu lui Faraon. Îi zice așa: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel. Ascultați primul cuvânt care este: Lasă." Nu i-a zis să-i susțină. Nu le-a zis să le dea bani. Nu le-a zis să le dea oi pentru jertfe. Nu le-a zis să le dea slujitori care să-i ajute. Nu i-a cerut armata să vină să-i însoțească până în pustie. Nu-i așa? I-a zis doar atât, să-i lase. Și veți vedea de-a lungul istoriei, dacă analizați istoria, veți vedea că în general sistemele politice au avut tendința de a îngrădi, nu de a, de a îngrădi, de a exercita controlul, de a arăta cine-i șeful, cine comandă, cine conduce, cine cârmuiește. Însă aici este o problemă pentru că în treburile bisericii și a poporului lui Dumnezeu doar Dumnezeu are voie să se pronunțe. Evident, până când oameni care se spun creștini sau că fac parte din poporul lui Dumnezeu, că au existat secte de-a lungul timpului, au început să facă tot felul de nebunii să promoveze poligamia, alte secte să instaureze un fel de teocrație, să facă să dea pedepse fizice, da, să condamne la moarte și alte lucruri. Adică, când anumite secte, care s-au numit poate creștine sau cum s-au numit ele, au început să ia din atribuțiile statului, atunci da, statul are voie să intervină pentru că oamenii au luat-o razna. Dar ei n-au luat-o razna pentru că s-au ținut de Scriptură. Au luat-o razna pentru că nu s-au ținut de Scriptură. Pentru că nu s-au ținut de Scriptură.

Și de fapt Dumnezeu îi dă un test aici lui Faraon. Și acesta este testul oricărui sistem politic. Ascultați-mă. Testul oricărui sistem politic este ordonarea ierarhiei de putere în lume, nu în stat, ci în lume. Cu alte cuvinte, statului i s-a dat autoritate și putere asupra cetățenilor. Întrebarea este dacă statul se mulțumește sau politicienii se mulțumesc cu această autoritate pe care le-a dat-o Dumnezeu sau ei vor să ia și autoritatea pe care o are Dumnezeu. Înțelegeți? Asta este problema. În momentul în care statul vrea să reglementeze închinarea bisericii, s-o modifice, s-o limiteze, s-o îngrădească, el a intrat pe un teritoriu sfânt și încearcă să preia puteri. Încearcă să preia puteri și o autoritate pe care o are doar Dumnezeu. Dumnezeu este singurul care are dreptul să reglementeze închinarea poporului lui Dumnezeu și în Vechiul Testament și în Noul Testament.

Și hai să vedem ce chemare îi dă Dumnezeu lui Faraon, pentru că așa cum am spus, este o chemare a Evangheliei aceasta. De fapt, Dumnezeu îl cheamă pe Faraon. Îl cheamă pe Faraon să creadă în acea imagine a Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. Uitați ce spune în versetul întâi. Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel. Lasă pe poporul meu să plece. În versetul 3 spune: „Ei au zis: „Ni s-a arătat Dumnezeul evreilor." Și noi știm că arătarea lui Dumnezeu în mod final a fost în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Iisus a spus: „Cine m-a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl." Am observat în Exod capitolul 3 că cel care s-a arătat, îngerul Domnului, care s-a arătat în rug, a fost Domnul Iisus Hristos. Domnul Iisus Hristos a făcut izbăvirea poporului Israel din Egipt. A făcut-o prin mâna lui Moise, prin mâna lui Aaron, dar el a făcut izbăvirea lui Israel din Egipt. Nu există alt izbăvitor, alt eliberator în toată istoria acestei omeniri decât Domnul Iisus Hristos. El a fost ales de Dumnezeu din veșnicie ca să fie izbăvitorul nostru. Deci, practic, când Moise se duce la Aaron, când Moise cu Aaron se duce la Faraon, îi spun, cu alte cuvinte, ni s-a arătat, dacă îmi permiteți să spun lucrul acesta, deși ei nu-l cunoșteau în modul acesta deplin, ni s-a arătat Hristos. Ei l-au prezentat pe Hristos lui Faraon și Faraon l-a respins pe Hristos când a respins pe Dumnezeu. De aceea a fost grav ce a făcut Faraon.

Deci, avem revelația lui Hristos, avem răscumpărarea lui Hristos ilustrată aici, cum am spus deja, prin acest drum. Zice: „Dă-ne voie să facem un drum de trei zile." V-ați gândit vreodată, dar de ce a ales Dumnezeu trei zile? De ce nu două? De ce nu patru? De ce nu șapte? Uite, să fie cifra desăvârșită. De ce nu 10? Ai 10 porunci? De ce? De ce a ales trei? Eu cred că Dumnezeu prezenta și pregătea profetic chiar prin cifrele acestea pre-prezenta dinainte, profeția dinainte lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos. Știți câte zile s-au pregătit la Sinai ca să-l întâlnească pe Dumnezeu? Trei zile. Și veți găsi, dacă căutați în Biblie cifra trei repetată pentru o perioadă de pregătire înainte de întâlnirea cu Dumnezeu. Exact ce a făcut Domnul nostru Iisus Hristos. Trei zile, Domnul nostru Iisus Hristos a stat în mormânt, da, ca un fel de simbol al suferinței și al morții sale desăvârșite, pecetluite, pe care a adus-o înaintea lui Dumnezeu pentru răscumpărarea noastră. Israel când ieșea din Egipt, din robie spre libertate și călătoria trei zile, el imagina, prezenta lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos în moartea lui. Ce făcea Israel pentru Faraon? Îi arăta ce înseamnă ce urma să fie lucrarea lui Hristos. Îi arăta vizibil. Faraon vedea o imagine a lucrării Domnului nostru Iisus Hristos. Și când îl cheamă pe Faraon să-l lase, vedeți că Faraon nu contribuie cu nimic. Repet, de ce? Pentru că Faraon n-avea cum să contribuie un om la lucrarea de mântuire, la lucrarea de răscumpărare. Faraon n-avea cum, fiind un păgân, să contribuie el la jertfele pe care urmau să le aducă evreii.

Dar de ce afară din Egipt? De ce afară din Egipt? Acesta este tărâmul lui Hristos. Trei zile în pustie, pentru că în pustie era locul prezenței lui Dumnezeu. Pustia stă în contrast cu Egiptul. Egiptul era locul robiei, a apăsării, a muncilor grele. Și atunci, ca să arate bine lucrarea Domnului Iisus Hristos, ei trebuiau să iasă de pe tărâmul robiei din Egipt și să se ducă într-un loc al libertății, al întâlnirii cu Dumnezeu. Ce s-a întâmplat în pustie? În pustie s-a întâlnit Moise cu Dumnezeu. Apoi în pustie s-a întâlnit Aaron cu Moise la muntele lui Dumnezeu. Deci pustia pentru ei este locul eliberării, locul în care aduc jertfe, locul în care se bucură de libertate și se închină înaintea lui Dumnezeu. Este tărâmul lui Dumnezeu, tărâmul lui Hristos în care El i-a adus după eliberare. Și acolo spune foarte clar îi spune lui Faraon ca să aducem Dumnezeu îi spune „Lasă pe poporul meu să plece ca să prăznuiască în pustie un praznic sau o sărbătoare în cinstea mea." Iar în versetul 3 explică ce-i praznicul ăla: Ca să aducem jertfe Domnului. Ca să aducem jertfe Domnului. Este foarte clar, toate jertfele din Vechiul Testament erau o imagine a lucrării Domnului Iisus Hristos. Asta îi spune lui Faraon. Faraon, lasă-ne să prin călătoria noastră, prin prezența noastră în pustie, prin ieșirea noastră din robie, prin aducerea jertfelor, să prezentăm lucrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sigur că ei nu înțelegeau totul, nici Faraon, nici poporul Israel. Dar pentru noi astăzi care privim după aceste evenimente, știm că Dumnezeu prezenta ca într-un abecedar, ca în niște imagini lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos.

E foarte interesant ce spune în versetul 3. Moise cu Aaron zice ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie. Nu asta s-a întâmplat pentru că nu l-a lăsat. Nu l-a avertizat dinainte. Dacă nu aducem jertfele, ce fac jertfele? Jertfele în Sfânta Scriptură absorbeau mânia lui Dumnezeu. Jertfele în Sfânta Scriptură prin moarte, da, plăteau prețul pentru păcat. Și Dumnezeu era împăcat cu omul. Dacă Faraon respinge jertfele, în absența jertfelor rămâne ce? Judecată. Ciumă, sabie, moarte, judecată. Vreau să vă citesc un text din Noul Testament care spune exact același lucru. Deschidem la Evrei capitolul 10 ca să vedeți că asta e practic Moise cu Aaron predică Evanghelia lui Faraon. Moise cu Aaron îi predică Evanghelia lui Faraon. Lasă-ne să aducem jertfe. Lasă-ne să-l cinstim pe Dumnezeu. Lasă să prezentăm această imagine a morții Domnului nostru Iisus Hristos ca să nu vină judecata. Ascultați ce spune Scriptura. Versetul 28, 26. Dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, a primit cunoștința adevărului Faraon? I s-a dat adevărul așa în imagine cum era atunci. I s-a dat adevărul. A păcătuit Faraon voit împotriva cunoștinței adevărului. Da sau nu? Da. A respins. Ce? Jertfele le-a respins. Nu-i așa? A zis: „Lasă-ne să aducem jertfe." Și Faraon a zis: Ce? Nicio jertfă. Ce rămâne dacă n-ai jertfă? Să vedem. Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate. Păi, dacă ai respins jertfa aceea, nu mai există niciuna alta. Mai există altă jertfă. Uite, dacă Dumnezeu zice: „Poți să fii mântuit și iertat doar prin jertfa Domnului Iisus", dacă tu zici: „Eu nu vreau jertfa Domnului Iisus", ce se întâmplă? Nu mai este alta. De unde alta? E simplu. Dar ce rămâne dacă n-ai jertfă? Versetul 27. Nu mai rămâne, ascultați, nu mai rămâne nicio jertfă, ci doar așteptarea înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți. Asta spune Noul Testament. Ce-i spune poporul lui Faraon? Lasă-ne să aducem jertfe că dacă nu vine ce? Judecata. I-a lăsat? Nu i-a lăsat. A refuzat Faraon jertfele și atunci în locul jertfelor a venit ce? Judecata. Asta este și pentru noi. Asta este și pentru noi astăzi. Opțiunile sunt doar două. Ori primești pe Domnul Iisus Hristos și jertfa lui și primești iertarea, răscumpărarea și mântuirea deplină, ori ce rămâne în afară de jertfa Domnului Iisus Hristos este judecata.

Singurul loc. Vedeți casele evreilor la ultima plagă când a venit îngerul nimicitor și trebuiau să ungă ușorii ușii. Casele evreilor erau o imagine tot a lucrării Domnului Iisus Hristos. Fiecare casă, fiecare casă a evreului era o imagine a lui Iisus și a jertfei sale. Intrai pe ușa însângerată, adică intrai în locul protejat prin jertfa lui Iisus, că asta este ușa însângerată. Intrai acolo. Dacă intrai acolo erai protejat. Îngerul nimicitor se temea să intre acolo. N-avea voie să intre acolo. Dacă nu intrai în locul acela adăpostit de jertfa Domnului Iisus Hristos în afară, ce era? Moarte. Judecata lui Dumnezeu. Moarte. Asta este și pentru noi astăzi. Asta este chemarea Evangheliei. Să știți, chemarea Evangheliei are această, dacă mi permiteți, ademenire a dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Când Dumnezeu spune: „Am dat totul pentru tine. Tot pe Fiul meu l-am dat pentru tine ca să-ți șterg tot păcatul. Nu trebuie să faci nimic decât să crezi." Și chiar El pune credința aceea în tine prin cuvântul lui Dumnezeu. O seamănă în inima ta prin Duhul Sfânt. Dar are și o avertizare. Da, dacă mi permite, are chiar o amenințare. Dacă respingi jertfa, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, că asta este singura, ci doar judecata, văpaia focului care va mistui pe cei răzvrătiți. Pentru că este răzvrătire ca Dumnezeu să-ți dea totul și tu să nu primești. Este răzvrătire și asta rămâne în urma răzvrătirii. Ăsta este mesajul slujitorilor.

Dragii mei. Moise cu Aaron s-au dus la Faraon cu Evanghelia și cu Evanghelia trebuie să mergem și noi să nu uităm niciodată că chemarea noastră principală în adunare, în locul acesta și să facă Dumnezeu până la venirea lui Hristos, ca din locul acesta, de la amvonul acesta și în adunarea aceasta oricine s-ar perinda pe la amvonul acesta să se predice curat Evanghelia Domnului Iisus Hristos. Nici măcar Faraon, cel mai puternic om din lumea cunoscută de atunci, nu avea nevoie de alt mesaj. Avea nevoie de mesajul Evangheliei, să lase pe poporul Israel să plece ca să prezinte această lucrare a Domnului Iisus Hristos. Și dacă el, el nu făcea nimic, doar lăsa, credea, da, măi, cred că trebuie să facă lucrul ăsta că i-a chemat Dumnezeu să aducă jertfe ca să nu vină ciumă. Da, vreau să nu vină ciumă și judecată. Vreau. Îmi doresc lucrul ăsta. Aprob lucrul ăsta, cred lucrul acesta. Venea binecuvântarea și peste ei, nu-i așa? Nu venea binecuvântarea peste ei. Aduceți-vă aminte că împreună cu Israel din Egipt au ieșit mulți oameni au ieșit. Au ieșit egipteni de acolo. Au fost egipteni care au ascultat de Dumnezeu și au crezut. Au fost judecați. N-au fost judecați pentru că au crezut. Pentru că au crezut. La muntele Sinai n-au fost doar evrei. Au fost evrei cu mai mulți oameni din mai multe locuri care nu erau pur sânge, cum spunem noi, evrei. Nu erau din etnia evreiască. Dumnezeu chiar de atunci a arătat că jertfa era extinsă și urma să fie extinsă la toate neamurile pământului. Aceeași chemare dată lui Israel, aceeași chemare dată prin Moise și Aaron, aceeași chemare dată lui Faraon, aceeași chemare trebuie să răsune și astăzi pentru toți oamenii să vină și să creadă în Domnul Iisus Hristos și în jertfa lui.

Dar vedeți, în textul acesta ni se arată că politicienii pot acționa greșit față de popor. Greșit față de popor. Versetul 2. Faraon a spus așa: „Cine este Domnul ca să ascult glasul lui și să las pe Israel să plece?" Vedeți? Faraon spune: „Cine este Domnul? Dacă l-aș cunoaște pe Domnul, l-aș lăsa pe Israel." Corect. Dar zice el: „Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel." Deci dacă ai o relație greșită cu Dumnezeu, ai o relație greșită și cu cine? Cu poporul lui Dumnezeu. Să știți că toți oamenii, că își spun credincioși sau necredincioși, că sunt politicieni sau nu sunt politicieni, sunt oameni simpli. Toți oamenii care au o relație greșită cu Dumnezeu vor avea o relație greșită cu poporul lui Dumnezeu. Era poporul Israel perfect? V-ați adus aminte ce au făcut în pustie? Și totuși ăsta era poporul lui Dumnezeu. Nu-i așa? Că întâlnești oameni astăzi care zic: „A, m-am dus în biserica cutare și am găsit atâtea probleme." Păi, tu ai fi avut aceleași obiecții și cu Israel? Ai fi zis: „A, păi eu nu vreau să ies cu Israel din Egipt. Păi, nu-i cunosc eu pe ăștia. Nu-i cunosc eu pe ăștia. Mai bine rămân cu egiptenii. Îs mai buni egiptenii decât evreii." Așa spun unii astăzi. Și totuși, Israel a fost singurul popor răscumpărat, singurul care a trecut prin Marea Roșie, singurul care a călătorit prin pustie, singurul a căror copii au intrat în Țara Canaanului. Acesta este poporul răscumpărat de Dumnezeu, așa cum era el. Pentru el a dat Dumnezeu jertfele și acesta este poporul pe care fiecare evreu trebuia să-l iubească, din care trebuia să facă parte.

Și vedeți aici ni se arată cum un sistem politic necredincios respinge chemarea fundamentală a lui Dumnezeu și ni se dau câteva lucruri din inima acestor oameni. Uitați ce spune versetul 4: Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, ce făcuseră Moise și Aaron? au chemat pe Israel la închinare și au chemat pe Faraon să lase poporul să plece." Corect? Și ascultați ce spune Moise și Aaron despre ei. Și eu cred că mulți politicieni cred asta despre noi astăzi. Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul? Ce crede Faraon despre Moise și Aaron? Că acești slujitori ai lui Dumnezeu sunt niște sabotori sociali. Asta cred, nu-i așa? Că în loc ca poporul să se implice în societate și să muncească și să construiască cetățile, nu să devină împărăția lumii, Moise și Aaron ce sunt? Acestea sunt niște sabotori. Aduceți-vă aminte că în perioada comunistă exact asta se spunea despre credincioși. Îi vedeau ca pe niște păduchi sociali, ca pe niște oameni care sunt împotriva mersului bun al societății și de asta trebuie eliminați. De ce? Ca societatea să meargă bine, ca să fie prosperitate. Așa erau considerați oameni care se ocupă de nimic, că slujitorii se ocupă de nimic. Abate poporul de la muncă. Zice: Ce produceți voi? Ascultați că eu sunt foarte implicat în lumea asta online și văd ce comentează oamenii, în special atei, agnostici, oameni care nu cred în Dumnezeu. Asta cred că ne ocupăm cu nimic, că nu facem nimic, că pierdem vremea, că în loc să ajutăm ca lumea să se dezvolte și societatea, ei nu-și dau seama că ei vorbesc aceleași minciuni satanice pe care le spuneau comuniștii, exact aceleași lucruri. Zice: „Pentru ce abateți poporul? Pentru ce abateți poporul de la lucrul lui?" Deci cred despre slujitori că sunt niște sabotori sociali. Cred despre chemarea de la închinare că este ca o abatere, care este o abatere, dar la treburile noastre serioase.

Și ce vreau să observați aici este că munca pentru Faraon devine factorul principal dominator al vieții lor și care înlocuiește toate celelalte acțiuni spirituale. De ce nu ne putem închina? Că trebuie să... Știți ce e interesant? Că mulți pocăiți zic asta astăzi. De ce nu reușești să vii la adunare? Avem... Păi ăsta nu mai are nevoie de Faraon. El nu mai are nevoie de Faraon. El e singur Faraonul lui. Nu are timp să se roage, nu are timp să cânte, nu are timp să postească. Nu poate că trebuie să muncească. Nu are timp să stea de vorbă nici cu nevastă-sa. Nu are timp să stea de vorbă nici cu copiii lui. Că n-are timp, că ajunge târziu. De ce ajunge târziu? Că trebuie să muncească. Dar vreau să vă întreb acum, fiți sinceri. O ducem noi mai rău decât o duceau evreii în Egipt? Ar trebui, trebuie să fim la propriu să blasfemiem munca silnică sub suferința groaznică, adâncă în care au fost oamenii aceștia ca noi să spunem astăzi că o ducem mai greu decât ei. Să ne batem joc la propriu. Nu o ducem mai rău decât ei. Suntem infinit departe de ei și totuși n-avem timp. Zice: „Ajung seara acasă și sunt prea obosit." Ți-a dat Faraon de muncă. De fapt nici nu trebuie să ți-o dea, că o faci singur tu. O faci singur tu. Ne-am trasat niște standarde economice, materiale atâta de înalte. Atâta de înalte. Casele noastre trebuie să fie pline cu toate aparaturile. Trebuie să avem mașinile cele mai... Trebuie să avem și pentru asta trebuie să muncim. Și dacă muncim, nu mai avem timp de nimic. Nu mai avem timp de nimic. Asta se întâmplă aici. Munca devine dominatoare și devine de fapt o înlocuire a tuturor celorlalte activități, inclusiv asupra activităților spirituale, inclusiv asupra închinării înaintea lui Dumnezeu. Și vă spun, întotdeauna este greșit. Întotdeauna este greșit. Cuvântul lui Dumnezeu este clar în privința aceasta.

Care este teama lui Faraon? Mergem la următorul. Deci, avem chemarea acestor slujitori. Este trădată perspectiva lui Faraon asupra slujitorilor, asupra poporului, asupra închinării. Iar de la versetul 5 până la versetul 9 ne este prezentat un decret pe care îl dă Faraon. Faraon vrea să scoată din mintea evreilor ideea de închinare. Are o strategie. Ce strategie ați fi aplicat dumneavoastră? El are o strategie. Cum să faci să scoți din mintea oamenilor pe Dumnezeu ca suflet? Să se închine, să prăznuiască, să cinstească pe Dumnezeu. Cum să faci lucrul ăsta? Și el face în felul următor. Zice așa: În versetul 5 ni se arată două temeri ale lui Faraon. Prima temere zice: „Iată, Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară." Să știți că oamenii se tem când poporul lui Dumnezeu se înmulțește. Se tem când suntem mulți. Se tem de lucrul ăsta. Al doilea lucru și zice: „Și voi mai voiți să-l faceți să și înceteze lucrările." De astea sunt două lucruri de care se teme. Unul, de înmulțirea poporului și doi, de încetarea lucrărilor pentru ei, care sunt în beneficiul lor. Asta-i teama lui Faraon. Și pentru că asta-i teama lui Faraon, ce are Faraon la îndemână? Cum poate statul să-și îndeplinească scopurile? Vedeți, sunt oameni care vin cu propuneri legislative, dar tu nu știi ce e inima lui. Corect. Tu nu știi ce ce-l macină pe el, ce de ce se teme el și ajunge să facă o propunere legislativă pe care o justifică în tot felul de moduri care par atractive și par rezonabile și par raționale, dar în spate omul ăla care a făcut propunerile respective are niște motive ascunse. Exact cum Faraon aici se teme că nu va mai bubui economia cum a bubuit până atunci prin sclavie, prin dominarea unui popor, prin exploatarea unui popor, prin silirea la muncă și se teme pentru că poporul acesta s-a înmulțit. S-a înmulțit și așa este și astăzi. Să știți, în zone în care sunt foarte mulți pocăiți și evanghelici, politicienii se gudură pe lângă comunitățile evanghelice pentru că vor votul de acolo. De asta fac lucrul ăsta. Asta este teama politicianului, este teama de vot, este teamă de popor.

Și uitați, el dă o lege. Asta este la îndemâna lui. Ce poate să facă un politician? Să dea un decret, să dea o lege. Vine cu o propunere legislativă Faraon. Faraon nu face doar o propunere aici, că avea putere mult mai mare decât de a face propuneri. Ce spune și ea? Și chiar în ziua aceea Faraon a dat următoarea: Mă, e lege, n-ai ce face. La lege trebuie să te supui. Nu că Biblia spune să ascultăm de stat. Și a dat o poruncă, a dat un decret legislativ care să fie implementat în toată țara și zice așa: El suna în felul următor: Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. Totuși, să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte, să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși. De aceea strigă mereu: Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru. Să se dea mult de lucru oamenilor acestora ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci. Cum ar suna astăzi un proiect de lege în felul ăsta? Să-l citească ăștia în Parlament sau acolo și să-l citească și să spună: „Sunt niște leneși, hai, uite ce să facem." El avea putere discreționară. Da. Putea să facă ce vrea el și și-a permis să spună lucrurile acestea pe față. Și probabil că egiptenilor, care erau un popor distinct de evrei, le-a convenit lucrul acesta, o cară asta aruncată poporului lui Dumnezeu.

Ce vreau să observați este că prin legea aceasta, Faraon întărește aparatul administrativ de guvernare pentru că spune așa: Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților. Isprăvniceii erau puși peste logofeții lui Israel. Da. Deci ăsta era era Faraon, aparatul administrativ egiptean, isprăvniceii și după aceea începea următoarea parte: logofeții lui Israel, care erau luați dintre evrei, care erau puși să guverneze poporul care muncea. Deci ăsta era aparatul administrativ și ce face Faraon este să întărească acest aparat administrativ. Pentru că întărind aparatul administrativ egiptean, el putea să o preseze prin aparatul ăsta, că el nu putea să facă singur asta, nu-i așa? Avea nevoie de oameni care să execute ordinele lui. Prin el putea să limiteze, să forțeze poporul Israel.

Și ce face Faraon? Limitează în mod intenționat resursele și mijloacele de producție. Corect? Existau resurse în Egipt? Uitați-vă, nu se întâmplă exact același lucru astăzi? Exact același lucru astăzi. Sunt e sărăcie, îi austeritate. Nu sunt, nu mai este, domnule, nu mai este nimic. Ascultați-mă. Toți oamenii când trăiești într-o țară bogată ca a noastră, toți oamenii care fac lucrul acesta au planuri mârșave draconice ascunse. Totdeauna este așa. Și uitați-vă, lucrul acesta este vechi de mii de ani. Resursele erau acolo. Nu erau acolo resursele și să nu le mai dai. Ele existau. Le-au avut până atunci. Chiar pentru sclavi le-au avut și din momentul acesta vor să limiteze pentru ca să le facă viața grea, apăsătoare, așa încât din mintea lor să dispară gândul să se închine lui Dumnezeu, să aibă timp să se închine lui Dumnezeu, să aibă timp să-l laude pe Dumnezeu, să aibă timp să se strângă împreună. Și fiți atenți pentru că limitând resursele și mijloacele astea de producție, materia primă, cum ar veni, au solicitat poporul mai mult și l-au extenuat. Nu-i așa? Că tu când ești foarte, foarte obosit nu ai chiar același dor și drag de rugăciune. Nu-i așa? Nu-i așa că după ce ai muncit de noapte sau dacă ai muncit două-trei zile asiduu, îți e cam greu acum, fii sincer. Nu te gândești duminică dimineață: „Mă, ce bine era dacă adunarea începea la 9:00. Să stăm mai mult în prezența lui Dumnezeu, să ne bucurăm mai mult." Nu-i așa? Extenuarea fizică, extenuarea excesivă fizică spune un cuvânt inclusiv în privința lucrurilor spirituale. Faraon știa ce face. Faraon știa că apăsarea asta excesivă fizică, limitarea resurselor care ducea la extenuarea poporului urma să aibă un efect spiritual.

Și ascultați ce spune în continuare. El ne explică de ce a făcut asta. Zice: „Totuși, să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte, să nu le scădeți nimic din ele." De ce a făcut? De ce a făcut Faraon asta? De ce le-a luat materia primă și de ce voia să extenueze? Pentru că el avea o perspectivă despre credincioși, despre poporul lui Dumnezeu. Căci sunt niște leneși. Sunt niște leneși. Mă întreb ce făcea Faraon, cât de harnic era el. Dacă l-ai fi dus vreo două-trei săptămâni să facă el munca aia, cred că și schimba repede perspectiva. Nu credeți? Îs niște leneși. Asta e. Asta e părerea lui, perspectiva lui despre poporul lui Dumnezeu. Îi numește pe închinători niște leneși și ce faceți voi, măi, acolo? Aia e lene. Apoi, apoi observăm că strategia lui era de fapt să stingă dorința de închinare, pentru că spune așa: „Sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: haideți să aducem jertfe Dumnezeului nostru." Deci toată strategia lui era intenționată să aibă un efect spiritual. Strategia lui era împotriva lui Dumnezeu. Foarte clar era foarte clar.

Și ascultați cum numește pe Dumnezeu. Căutarea de a se închina lui Dumnezeu. Ascultați cum este numită de Faraon. Să se dea mult de lucru oamenilor acestora. Mulțumesc. Ca să aibă mult de lucru. Ascultați, și să nu mai umble după... Ce este pentru Faraon Dumnezeu? Un nălucă. Ce este căutarea de a te duce să te închini lui Dumnezeu? Ce este? Umblarea după năluci. Și zice: „Băi, noi n-avem timp de să umblăm după năluci. Nu, noi trebuie să muncim, măi, să construim imperiul ăsta. Da, nu pierdem vremea cu astfel de lucruri." Materialism. Materialism. Materialism. Asta este perspectiva lui. Și așa cum am observat, se folosește de lege. Faptul că ceva este în lege nu înseamnă neapărat că este corect. Nu înseamnă neapărat că este corect. Mai ales dacă strategia și scopul acelor legi este ca să oprească poporul, oamenii de rând, ca aceștia să nu se...

Preocupe de sufletul lor, de veșnicia lor, de împărăția lui Dumnezeu și de închinarea înaintea lui Dumnezeu. Și se aplică decretul de la versetul 10. Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: "Așa vorbește faraon." Le a spus decretul, le a citit legea, l au pus în monitor oficial. Nu vă mai dau paie. Duceți vă singuri, de vă luați paie, de unde veți găsi, dar nu vi se va scade nimic din lucrul vostru. Ce vedem aice? Se taie materia primă care este controlată de stat aici, dar se păstrează cerințele de producție. Ascultați ce spune. Duceți vă singur de vă luați pe de unde veți găsi, dar nu vi se va scade nimic din lucrul vostru. Ce se întâmplă? Uitați efectele la decret.

Versetul 12. Ascultați mă. Până atunci, poporul era strâns împreună și vocea lor devenea tot mai puternică, devenea un pericol pentru faraon. Nu i așa? Știți că faraoni de la început, faraonii care s au sucedat o perioadă de timp se temeau de Israel pentru că s au înmulțit, pentru că erau mulți, pentru că erau adunați laolaltă și vocea lor devenea tot mai puternică. Te temi de vocea mulțimii. Se Se temea de vocea mulțimii și strategia lui nu a fost doar să l epuizeze pe Israel. Strategia lui nu a fost doar să l epuizeze și să extragă din el dorința de închinare, ci strategia a fost și să l >> să l împrăștie. Că dacă îi auzi unu, doi, e material neglijabil, dar dacă strângi deodată te apucă oleacă frisoane. Mie, nu i așa? Când îs mulți? Și ei știu și astăzi lucrul acesta. Ascultați ce spune Scriptura că s a întâmplat. Poporul s a răspândit în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de paie. Deci a lovit unitatea și teritorială și socială a poporului Israel. O biserică dezmembrată, o biserică ruptă pentru o stare materială mai bună este o biserică fără putere.

Ascultați mă. Fiți atenți la lucrul ăsta. Ești în dimineața asta aici și gândește te. Există în viața mea lucruri care se întâmplă și care mă feresc, care mă împiedică să particip la închinarea poporului lui Dumnezeu. S ar putea, nu s ar e sigur că Satana este mai interesat de închinarea noastră decât suntem unii dintre noi. El se chinuie mai mult să ne împiedice la închinare decât ne chinuim noi ca să ajungem la închinare. Înțelegeți ce vă spun? El e mai strategic, este mai intențional. Este mai serios ca să ne împiedice la închinare decât suntem noi ca să ajungem la închinare. Nu ți s a întâmplat un lucru? Gata, bă, s a întâmplat, așa a fost. Poate Dumnezeu a vrut să rămână acasă să dorm sau poate n a vrut Dumnezeu. Poate a vrut altcineva. Nu te ai gândit? Că la un moment dat ce s a întâmplat cel mai mic lucru zicea„A n a fost pentru azi. De ce? Am întârziat oleacă mai mult la lucru și nu mai am timp să mă spăl. N am hainele care trebuie. A nu, nu mai am. Nu, nu mă mai duc. Ce scuze ușoare. Găsim scuze încontinuu pentru asta. Nu i așa?

Versetul 12. S au împrăștiat. Versetul 13. Cum numim noi asta în limbaj modern? Terorizare psihologică. Ascultați. Spune așa:nicii sileau zicând: Isprăvniți, isprăviți vă lucruri zi de zi ca și atunci când erau pain. Terorizează psihologic. Și știți că terorizarea psihologică este iarăși o armă a diavolului. Vă dau un alt exemplu tot din comunism, că dacă citiți cărțile fraților noștri, veți vedea că asta făceau ei. Domnule, ai spus te o luat, te o prins, te a băgat în închisoare. Da, să te țină în închisoare acolo. Dar nu, nu erau liniștiți. Ceva îi măcina. Trebuia să te scoale noaptea când erai amețit, turmentat de somn, nedormit, să te dezbrace, să te pună gol, te lua, te bătea, făcea înregistrări ca și cum ar fi soția ta care făcea nu știu ce cu nu știu cine. Copiii care urlau, care țipau ca să te terorizeze. Da, măi, te au închis deja. Lasă l pe omul ăla să stea închis, să putrizească în închisoare până la urma urmei. Uite, dacă asta ai vrut, de ce ai terorizat pe un om? Știți ce doreau? Doreau să te zdrobească. Doreau să te calce ca pe un viermi și să vadă că iasă viața din tine. Doreau să vadă că au reușit să scoată sufletul din tine. Îi terorizau psihologic. Au ajuns situații în care deținuți îi băteau și persecutau pe alți deținuți la comanda lor. Asta era dorința lor, terorizarea psihologică. Astea sunt strategii diabolice, satanice, care n au fost inventate acum 70 de ani. Mă înțelegeți? Astea au fost sunt lucruri inspirate diabolic care s au aplicat asupra copiilor lui Dumnezeu de mii de ani. De mii de ani. Iar noi trebuie să le cunoaștem. Biblia ni le arată. Deci au lovit unitatea poporului lui Dumnezeu. Au început să i terorizeze psihologic, să i amenințe. Știi că și noi suntem amenințați astăzi. Fii atent fiți atenți la un lucru. Încontinuu ni se spune de ani de zile gata, murim. Ne a spus în timpul Covid ului că murim toți, că mor bătrânii noștri. Nu vă mai întâlniți. Vă aduceți aminte? Pentru mine asta a fost. Mi se părea delirad. Veneam aici la adunare. Nu, n avem voie. N avem voie să fim doi, cinci, nu mai știu cât de Nu, n avem voie că murim toți. Murim, gata, murim toți. Și nu mă înțelegeți greșit. Noi am avut Covid, am suferit, ne a durut, am stat la o la o sesiune vreo nouă zile în pat și nu nu mă înțelegeți că am negat ce a fost acolo. Dar mă duceam în Târgu Jiu odată îmi dădeam masca pe jos să pot respira și eu la 39° să pot respira. Și ăla imediat miliția nu era pe mine. Eu eram singur pe stradă. Singur cuc. Eram eu cu Dumnezeu și cu copaci. Atât. Singur masca. Dacă nu vă dau amendă. Uite pe cine infectez copacii. Plopii fără să ce? Nu. Și intram în mall și în mall erau sute de oameni care mâncau cohoia unul la distanță 1 m unul de celălalt. Dar n aveam voie să mă întâlnesc cu nimeni la adunare. Nu îți pui o întrebare, băi, ceva este aice? Nu. Și era foarte multă terorizare psihologică. Deci nu înțelegeți, boala a fost reală cu opinia mea. Nu fac acuma, nu s medic, dar asta este opinia mea. Ce vreau să ilustrez este doar ideea asta de terorizare psihologică. Dacă deschideai internetul, totul era despre Covid. Dacă deschideai televizorul, morți. Saci morți în combinazoane, mașini. Asta era. Toată planeta murea. Ce efect a avut asta asupra oamenilor? I a terorizat psihologic. Foarte mulți oameni nu s au îmbolnăvit de boală, s au îmbolnăvit de cap. Au luat o razna pur și simplu. Și s a terminat asta și a început și suntem terorizați de ani de zile cu războiul, care este un război real. Nu mă înțelegeți greșit, eu nu neg lucrul ac este un război real, dar terorizare încontinuu. Încontinuu, încontinuu. Numai asta, asta ni se livrează încontinuu. Avem nevoie să ne înarmăm, avem nevoie să intrăm în austeritate, avem nevoie să facem lucrul acestea. De ce, domnule, vine nebunia peste noi, terorizați și acuma suntem terorizați economic. Domnule, te gândești aia când a trecut Covid ul, oamenii au răsuflat ușurați, nu că avem război. Dacă se termină războiul, nu că avem austeritate, că avem sărăcie, că nu mai avem cărbune, că nu mai avem cotare, că nu Încontinuu ei au metode ca să te terorizeze psihic, să te distrugă psihic. Ascultă mă ce spun. Tu ești copilul lui Dumnezeu. Tu ești copilul lui Dumnezeu. În lume vor fi boli, ciumi, războaie, sărăcie. O să fie lucrurile acestea reale. O să fie reale. Tu trebuie să știi lucrurile acestea din cuvântul lui Dumnezeu și să nu te lași apăsat și zdrobit de ele. Tu ai un suflet, ai un duh în tine locuiește Dumnezeu. A făcut din tine templul Duhului Sfânt. Nu te lăsa apăsa distrus de lucrurile acestea pentru că va trece viața ta și va trece viața ta risipită sub teroarea psihologică a acestor oameni. Dacă ți ai dat viața în mâinile lui Dumnezeu și dacă ai fi rob în Egipt, Dumnezeu te va scoate de acolo. >> Dacă ți ai dat viața în mâinile lui Dumnezeu, dacă nu, ascultă mă, ești o victimă. Ești o victimă și vei fi terorizat constant și continuu.

Și în final au trecut la abuz fizic. După ce i a împrăștiat și i a rupt unitatea, după ce e au terorizat psihic, au trecut la abuz fizic. Că ăsta este, asta este ordinea, că dacă nu te conformezi, că ei nici nu puteau săracii, ei voiau să conformeze, dar nu mai puteau. Au trecut la abuz fizic, au bătut chiar pe logul feții copiilor lui Israel, puși peste ei de izbrăvnicei lui faraon. Pentru ce li se zicea? N au isprăvit ieri și azi, ca mai înainte numărul de cărămizi care vă fusese hotărât. Și poporul, aceasta este următoarea secțiune. Poporul ripostează. Ce poate să facă poporul? Faci o petiție. Am să vă spun foarte multe în un limbaj modern. Fac o petiție. Domnule, nu ne convine, nu ne place, suntem apăsați, nu avem ce ne trebuie, nu putem munci, nu ne putem închina. Și poporul face o petiție și ascultați petiția, știți petiții online și semnează oamenii acolo cu am impresia o să schimbe foarte multe lucruri dramatic, o să schimbe universul, a făcut petiția online. Ascultați. Logo fiții copiilor lui Israel s au dus, au făcut un protest, ascultați, pașnic. Și aveau un memorandum acolo. S au dus la faraon și au făcut un protest pașnic și i au spus lui faraon, s au dus să se plângă la faraon și i au zis: Ascultați, pentru ce te porți așa cu cum se vedeau ei? >> Niște robi. Știți ce i a spus Dumnezeu lui Moise să i zică lui Faraon? Ascultați cum îl considera Dumnezeu pe Israel. Versetul 4 din 22. Așa vorbește Domnul. Israel este >> fiul meu, întâiul meu născut. El se duce Israel prin reprezentanții lui la faraon și spune: „Pentru ce te porți așa cu >> robii tăi?" Ce trebuiau să spună ei?Noi suntem fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu ne va scoate de aici. Dumnezeu a spus și a spus așa Dumnezeu:„Îți spun,"Lasă pe fiul meu să plece, să mi slujească. Dacă nu vrei să lași să plece, voi ucide pe Asta trebuiau să spun ei. Noi suntem fiii lui Dumnezeu și dacă nu ne lași să plecăm, Dumnezeu te va ucide. va uccide pe fiul tău și pe fiii voștri întâi născuți. Au spus așa. Nu știți de ce n au spus așa? Că aveau o mentalitate de >> sclavi. De sclavi. Ei nu aveau o mentalitate de oameni liberi. Aici este problema. În momentul în care ai o masă de oameni care au o mentalitate de sclavi, cu sclavii aceia faci ce vrei tu. Știți ce fac sclavii când îs opresați, bătuți și apăsați? Știți ce fac sclavii? Plâng. plâng. Ascultați ce spune. S au dus să se plângă. Sclavii n au pretenții. Sclavii n au curaj. Sclavii nu stau cu spatele drept. Sclavii plâng. Se văd ca niște sclavi și plâng. Asta este problema. Și problema și a noastră astăzi este dacă avem mentalitate de oameni liberi. Pentru că Domnul ne a făcut liberi. Domnul ne a făcut liberi și absolut nimeni în niciun fel nu are autoritate și drept asupra sufletelor noastre și asupra închinării înaintea lui Dumnezeu și asupra cinstei și sărbătorilor pe care noi o le avem înaintea Dumnezeului nostru.

Și ascultați versetul 15. S au dus la faraon și i au zis: „Robii, îi zic a doua oară, robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte." Și totuși ni se spune: „Faceți cărămiz a treia oară: "Ba încă robii tăi sunt și bătuți ca și când poporul tău ar fi vinovat." De trei ori spun despre ei, suntem robi, robi, robi și poporul Israel așteaptă o ușurare de la stat, nu de la Dumnezeu. Cine le a promis eliberarea? Nu i a spus Dumnezeu lui Moise: "Faraon nu v asculta să vă dea drumul. El știa asta. Poporul știa. Când am văzut că faraonul se împetrește, e clar, începe lucrarea lui Dumnezeu. Începem să vedem niște lucruri extraordinare. Nimeni n a văzut lucrurile acestea. Nimeni n a văzut lucrurile acestea. Și uitați care este răspunsul lui faraon la plângerea lor. Să vedeți cam ce efect au petițiile și plângerile. Faraon a răspuns: "Voi credincioșii, ăștia care vreți să vă închinați lui Dumnezeu și să faceți sărbătoare și să cinstiți pe Dumnezeul vostru, sunteți niște lene și niște trântori. Niște lene și niște trântori." Deci erau oamenii care munceau cel mai mult. Răspunsul lui faraon despre legea asta pe care el a dat o, care avea ramificații economice în organizarea socială, în câmpul muncii, răspunsul lui este unul spiritual. El nu spune, păi avem nevoie să mai construim. Uite, intrăm în faliment, suntem în austeritate, în sărăcie. Nu, asta este răspunsul lui. Legea pe care el odată avea un substrat, avea ceva ascuns spiritual, el îi considera pe credincioșii închinători niște leneși. Uitați ce spune despre dorința lor de închinare. De aceea ziceți haideți să aducem jertfe Domnului. Dorința lor de închinare, spune el, ascunde lenia lor și spune el acum duceți vă îndată de lucrați, nu vi se vor mai da paie și veți face același număr de cărămizi. Deci decretul lui de muncă silnică era motivat spiritual ca să nu se închine, ca să nu aibă o relație cu Dumnezeu, ca să n aducă jertfe și care este efectul? Ne uităm la efectul cum se încheie pasajul acesta, versetul 19. Logofeții copiilor lui Israel, adică cei din Israel care aveau grijă de organizarea muncii în popor, au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea:„Nu vi se scade nimic din numărul de cărăbiți, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile." Vedeți în versetul 19 ni se arată că erau profund deznădăjduiți, erau într o stare nenorocită. Logofeții nu mai credeau în Dumnezeu. Nu că n aveau credință că există Dumnezeu, dar nu mai aveau nădejde în promisiunile și în planul de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru ei. Îs atâta deznădăjuiți că atunci când a ieșit de la faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aon care i așteptau și le au zis: "Accultați să vadă Domnul și să judece." Deci ei cer judecata asupra cui? Asupra lui Moise și Aaron. Ei spun că dacă voi stăceați din gură, noi puteam să fim sclavi, liniștiți, obișnuiți, robi, dar măcar nu eram apăsați așa de mult. Lasă mă, nu era așa de important să închinăm, să ne închinăm lui Dumnezeu. Era bine așa cum era. Eram sclavi, dar era bine așa cum era. Măcar nu era muncă silnică. Nu era chiar așa. Măcar ne dădea paie, măi. Măcar ne dădea paie. Vedeți cu ce puțin se mulțumeau ei acum și a ajuns să i acuze pe slujitori, să i acuze pe slujitori datorită faptului că i au cerut lui Faraon să lase pe Israel să plece din Egipt. Eu am auzit povești de felul acesta când și în vremea comunistă au fost slujitori care s au dus înaintea statului și au zis: „Uite, vrem să construim o clădire și au zis: „Lasă că mai bine ne întâlneam pe ascuns." Nu, fraților, nu era mai bine că se întâlneau pe ascuns. Și a zis: „Noi o să organizăm un botez. Lasă că trebuia să facem botezul pe ascuns. Cu de acuma i am stârnit pe comuniști. Nu era normal să i lase să facă să facă botezul public. Dacă ați auzit de Liviu ăla care a fost în prin el Dumnezeu a lucrat, Dumnezeu a lucrat o trezire spirituală în zona Oradei, Timișoara și așa mai departe, comuniștii interziceau expres. Le spuneau de câte ori au voie să ia cina Domnului. Le spuneau de câte ori dacă au voie să facă botez. Și se ducea în Criș. Da. într un loc public, în aproape de centrul orașului, unde veneau sute de oameni și făcea acolo sfida sistemul comunist și acolo îi boteza. El n avea nicio treabă, nu vorbea de comuniști deloc, dar acolo făcea în public, putea să i boteze în adunare, putea să i boteze pe ascuns, dar nu făcea așa pentru că nu mi a spus Dumnezeu s o facă pe ascuns, că botezul era o mărturie publică și închinarea este o mărturie publică și întâlnirea noastră înaintea lui Dumnezeu trebuie să fie publică. Sigur că sunt situații în care opresați, fugăriți. Chiar Domnul Iisus Hristos le a spus: „Dacă vă vor persecurta într o cetate, fugiți în alta." Da, nu le spunea să ducă să și pună capul sub trup ca să execute ei, dar au fost oameni care au presat asupra acestor lucruri și au fost acuzați de alții. Alți frați spuneau despre ei, deși erau oameni prin care lucra Dumnezeu, prin care se întolceau poate sute sau mii de oameni la Dumnezeu, erau acuzați de alți frați de a lor, de alți slujitori care dăduseră mâna cu comuniștii. Erau acuzați ca niște răzvrătiți, ca niște rebeli. Și asta spun despre faraona, asta spun aice isprăvnici. Că logofeții lui Israel spun despre Moise și Aaron, că ei au adus opresiunea. Nu era vinovat faraon. Firon vinovat era Moise cu Aaron. Deci nu era vinovat Faraon că nu i lăsa să facă ce Dumnezeu le a spus să facă, ci vinovați era erau Moise și Aaron. Îi acusă pe slujitori de intenții criminale care erau a lui a lui Faraon. De fapt, auziți ce spune„Voi? Ne ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui. Ba încă le ați dat sabia în mână ca să ne omoare. Moise și Aaron erau vinovați? Nu. Vă dau un exemplu. Ca și cum statul ar spune: „Uite, dacă nu vă mai întâlniți la biserică, noi n avem nicio problemă cu voi. Păi, dar dacă vă întâlniți, noi o să o să facem lucruri rele pentru voi. Uite, dacă voi nu vă întâlneați, voi sunteți vinovați. Voi ați adus pedeapsa asupra voastră. Păi, nu e adevărat că noi am adus pedeaps asupra noastră, că noi avem datoria înaintea lui Dumnezeu de a ne întâlni public, avem datoria înaintea lui Dumnezeu de a ne închina, avem datoria înaintea lui Dumnezeu de a ne crește copiii. Ascultați mă, forme de persecuție legală, subtilă, la fel de satanică și rea, există acuma în Europa. Da, în Uniunea Europeană în care noi existăm acuma, în care sunt și lucruri bune, dar sunt și lucruri rele. părinți care sunt terorizați și cărora le este frică să și învețe copiii împotriva homosexualității, LGBTQ, tot alfabetul, părinți cărora le este teamă să intre în camerele copiilor fără zilele acestea ascultam un o poveste a unei doamne, nici nu cred că era credincioasă, nu mai știu din ce țară, din Europa, nu vreau să greșesc, în care spunea: este teamă să intru în camera copiilor și să le verific tehnologia. Îă intru în camera copiilor și să spun„Nu mai ai voie. Mi este teamă să intru în camera copiilor și să spun n ai voie să aduci pe cutare aici în casă. Îă sunt reclamată și sunt persecutată și sunt urmărită și sunt chemată la interviu și să se dau cu Senatul și să mi ia copiii. Asta este o formă de persecuție. Oameni care vor să trăiască normal și natural o departe de a trăi ca și creștini și care sunt terorizați cu legea în mână. Așa i legea. A, așa este legea. Asta s a întâmplat aici. Au început să acuze pe oamenii aceștia care erau slujitorii lui Dumnezeu.

Și ascultați mă, situația este atât de degrabă și demoralizarea este atât de profundă că nu doar logofeții lui Israel sunt deznădăjduiți și demoralizați și i acuză pe slujitori. În loc să facă front comun împotriva acestei tiranii, au început, asta a făcut Faraon, au început să se mănânce între ei. Au început să se mănânce între ei. Ci chiar Moise este demoralizat. Ascultați. Moise s a întors la Domnul și i a zis: „Dacă logofeții l au acuzat pe Moise și pe Aaron, Moise ce face? Dă blama pe Dumnezeu. A zis, s a dus la Dumnezeu și a zis: „Doamne, ascultați, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia?" Cine a făcut rău? Cine făcuse rău? Faraon și aparatul administrativ care o presa pe Israel. Pe cine acuzăm Moise? Pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu. I vedeți, deznădejdea, demoralizarea, terorizarea asta psihică, apăsarea aceasta profundă, a avut un efect inclusiv asupra lui Moise, care aruncă vina pentru răutatea lui faraon asupra lui Dumnezeu. Moise chiar își chestionează propria lui chemare. Zice: „Pentru ce m ai trimis? Mai bine nu mă chemai. Mai bine nu mă trimiteai. Deși aceasta urma să fie una dintre cele mai frumoase, poate cea mai importantă experiență a poporului Israel corporate vorbim ieșirea lui Israel din robie după sute de ani, trecerea prin Marea Roșiei, ceva ce a urma să fie o piatră temelie pentru însăși existența poporului lui Israel până astăzi. Până astăzi și el își chestionează chemarea pentru că demoralizarea a fost așa de adâncă. De aceea, asupra demoralizării și asupra depresiei și descurajării spirituale, trebuie să fim foarte foarte atenți. Chiar îl judecă pe Dumnezeu pentru planul lui răscumpărător. Zice așa:„De când m am dus la faraon ca să i vorbesc în numele tău, de când m am apucat de predicat, înainte mergea bine. Nu i așa? Cum am apucat? Că am întâlnit oameni. Am întâlnit oameni și vă dau o o aplicație într un alt loc. Păi și citesc tot versetul acesta. De când m am dus la faraon ca să i vorbesc în numele tău, el face și mai rău poporului acesta și n a izbăvit pe poporul tău. Neagă într un fel planul răscumpărător al lui Dumnezeu. Ă am întâlnit situații în care am fost la anumite conferințe pe familie și am vorbit despre catehizarea copiilor, despre educație, despre închinarea în familie, despre anumite lucruri de viață pe care eu le consider complet obișnuite, nu consider nimic special. Și au fost părinți care au zis: „Măi, m am dus și eu să încerc cu copiii mei să mă rocu. E așa simplu, să mă rocuie, să citesc din Scriptură, să Domnule, zici că a intrat Satana în casă. De atunci am început, au început copiii parcă să fie mai răi decât erau înainte. Parcă nu mă mai înțeleg cu nevasta, parcă nu știu ce. Păi, zice, parcă Acuma vreau să te întreb un lucru. Dacă tu niciodată nu te ai rugat cu copiii tăi ca tată și te apuci să te rogi cu ei într o seară un minut, crezi că diavolul o să i placă sau nu? >> Dacă tu îți iei soția și zici nevastă, noi suntem căsuriți de 5, 10, 20 de ani, uite, noi nu prea ne am rugat împreună. Uite, vreau să mă rog cu tine așa. Să să fim mai uniți decât am fost până acuma. Diavolulu să i placă sau nu? Nu. Dacă tu te hotărăști să fii punctual la adunare, diavolul să placă sau nu? Nu să vii la cina Domnului. Diavolului să i placă sau nu? Diavolului n o să i placă nimic din ce vrei tu să faci, care este după cuvântul lui Dumnezeu. Nimic. Dacă vrei să ți înveți copiii și să i pregătești pentru lumea aceasta, să ți educi copiii în cuvântul lui Dumnezeu, ascultă mă, foarte multe lucruri nebănuite și nepotrivite o să se întâmple în casa ta. Pentru că Satana n o să lupte împotriva cuiva care este deja de partea lui. Poate v am povestit lucrul acesta. Înainte să plec din America, ultima dată eram cu un grup de tineri. Așa stat așa mai târziu până dimineață cu ei la povești. Și unul dintre ei, așa mai șuguăț mă întreabă: "Noiu povesteam despre Dumnezeu, despre lucrarea lui Dumnezeu și întâmplări negative și experiențe mai puțin plăcute. El sun mirat așa de ce povesteam noi acolo cum își bagă diavolul el coarnele și coada prin mai multe lucruri și a zis: „Mă, cum mi sun vouă vi s o întâmplat atâtea lucruri?" Zice: „Mie nu mi s a întâmplat niciodată. Zice: Tot ce mie nu mi s a întâmplat niciodată. Ce spuneți voi?" Și i am zis, măi, un bătrân mi a zis o dată așa că dacă diavolul nu te deranjează niciodată, poate merge în aceeași direcție cu el. De ce să te deranjeze el dacă tu ți o faci singur cu mâna ta? Dacă tu ești pe același drum cu el și mergi în același drum, pentru ce te ar deranja diavolul? Nu, el te ar încuraja, mergi, du te, du te înainte. Da. Așa că atunci când sunteți când vedem exact ca în textul acesta că există o reacție virulentă a acelui rău în multe moduri care poate să fie în multe moduri care par pur și simplu omenești, pământești, situații care se dau peste cap, tot încălceli din astea în viață care toate vei vedea că sunt direcționate ca să te oprească pe tine de la lucrurile pe care ți le ai pus în mintea ta ca să le faci după voia lui Dumnezeu.

Și ascultați mă că unii zic a insistat așa mult. Ar putea să zică cineva a insistat așa mult să venim la adunare care e un lucru simplu, nu i așa? Să vii la adunare, asta i de bază, să vii la adunare, să vii la cina Domnului. Păi și ăsta este un lucru simplu, să vii și joia și ăsta e un lucru simplu, că trebuie să le facem. Da? Să te rogi personal, să citești din Scriptură, astea s lucruri simple. Să te rogi cu soția, cu copiii, poate astea s puțin extra, nu? să ți înveți copiii să ți i catehizezi. Dar totuși, dacă citiți în Scriptură, veți vedea că lucrurile acestea sunt lucruri, le aș numi așa, de grad întâi. Ele au fost cerute și evreilor să se întâlnească împreună, să și educe copiii, da, să respecte legea lui Dumnezeu, s o cunoască, s o citească, s o învețe. Au fost lucruri de bază. Da, au fost lucruri de bază. De ce este insistența asupra lucr acestor lucruri? Vă spun de ce. Pentru că ele, aceste lucruri, sunt mijloacele alese de Dumnezeu, pe care Dumnezeu le a hotărât, prin care Elrează în viețile noastre individual, în familiile noastre și în poporul lui Dumnezeu. Și ascultă mă, Satana exact împotriva lucrurilor ăstora se va lupta. De ce n a zis faraonul am mare lucru să duc cu trei zile? Și trei zile nu i nimic. Trei zile nu. Faraon știa că aici era o bătălie de putere spirituală. Cine conduce cu adevărat? Cine e Dumnezeu cu adevărat în viața ta? Ce este prioritar în viața ta? Este în viața ta în dimineața aceasta o măsură corectă a lucrurilor? Este prioritară? Este prioritară, adică prima sufletul tău, viața ta spirituală, relația ta cu Dumnezeu? Și aș vrea să vă încurajez. Uitați, băieții noștri de o săptămână au început în fiecare dimineață, n au reușit chiar în fiecare dimineață să și citească un verset. Tată am zis: „Mă, nu faceți mult. Un verset din Biblie și roagă te. Citești versetul din Biblie și roagă te." Unul a citit într o dimineață: "Un fiu nebun este o întristare pentru mama sa, dar un fiu înțelept este o bucurie pentru părinții săi." Sau cum spune acolo Scriptură și s a rugat:„Doamne, ajută mă să fie o bucurie pentru părinții mei astăzi. Amin. Cât s a luat? L am cronometrat. Am făcut cronometrul 40 de secunde, 50 de secunde. Dar dacă faci lucrul ăsta de 360 de ori pe zi, e mult, nu i așa? E mult, nu i așa? Lucrurile acestea trebuie implementate și în viețile noastre, a fiecăruia dintre noi și trebuie să ne ocupăm de copiii noștri ca să fie implementate în viețile copiilor noștri. Dar spun din nou să nu credeți că să diavolului vă vor plăcea aceste lucruri. El se va opune cu toată vehemența, în toate modurile posibile și imposibile ca să ne ferească de de la aceste lucruri care sunt sub promisiunea binecuvântării lui Dumnezeu. Sub promisiunea binecuvântării lui Dumnezeu. Nu suntem într o perioadă de persecuție. Slavă Domnului. Mai avem noi lucruri așa care seamănă cu puțin ce a făcut faraon pe aici, nu i așa? Dar nu deveni tu faraonul proprii tale vieții. Nu veni cu scuza asta încontinuu, cu aud la pocăiți încontinuu. Cu scuza asta încontinuu. Muncă e trebuie trebuie muncă. E E de muncă. N avem timp. Joia n avem timp că e de muncă. La cină Domnului nu pot veni dimineață prea devreme că e de muncă. E muncă. M am culcat târziu, muncă, muncă, tot, toate, tot încontinuu este în excesată partea aceasta materială mai importantă decât toate celelalte lucruri. Ascultați mă, munciți, dar prioritizați sufletul vostru și relația voastră cu Dumnezeu și a poporului lui Dumnezeu. Prioritizați lucrul acesta. Și al doilea lucru, găsiți măsura corectă a muncii. Găsiți măsura corectă. Și știți că ai găsit măsura corectă. Zic, păi cum îmi dau seama că e măsura corectă? N ai timp să te rogi, n ai măsura corectă. Simplu. N ai timp să vii la adunare să ești prea obosit. N ai măsura corectă. N ai timp să stai de vorbă cu soția ta, n ai măsura corectă. N ai timp să te rogi cu copiii tăi, n ai măsura corectă. N ai timp să i înveți din Scriptură, n ai măsura corectă. E foarte simplu. Poți să aduci tu jertfele pe care ți le a cerut Dumnezeu în Noul Testament al lui Dumnezeu. Dacă poți, muncește. Nu mai poți, ai o problemă. Exact textul acesta. Textul e foarte simplu. Demarcarea e foarte simplă. Nu spune să nu muncească, dar spune să aduci jertfe lui Dumnezeu, să te duci să cinstești pe Dumnezeul tău, să te duci să aduci să faci un praznic, o sărbătoare înaintea lui Dumnezeu. Ce este fiecare întâlnire a noastră aici? Asta este. Este un praznic și o sărbătoare în cinstea Dumnezeului nostru. Știți ce spunem aici în fiecare duminică și în fiecare joi? Că nu ne controlează faraon, nu ne controlează munca, nu ne controlează banii, nu ne controlează trupul cu poftele lui. Asupra noastră deține cârmuirea, stăpânirea supremă. Domnul, Dumnezeul nostru. Noi nu suntem sclavi. Nu suntem sclavi nici măcar a poftelor noastre. Nu suntem sclavi muncii, nu suntem sclavi banilor, nu suntem sclavi lucrurilor materiale, nu suntem sclavi confortului și lucr luxului. Noi suntem, așa spune Scriptura, fiul lui Dumnezeu. Suntem fiii lui Dumnezeu, înviați de el și să ne purtăm așa. Amin. >> Amin. Amen.