📱

Get Our Mobile App

Take your business learning on the go!

Download on the App StoreGet it on Google Play

Ce este o femeie? Adevărul biblic despre feminitate | Interviu cu Cristina Croitoru

Cross One Radio1:09:15

Transcription

să l îmbeți cu drăgălășeniile tale, cu dragostea ta, cu cât ești de jucăușă, cât ești de inventivă. Eu consider că chipul lui Dumnezeu este reflectat în femeie când ea se supune sau când ea îmbrățișează rolurile pe care i le a dat el. Feminismul a scos femeia din locul în care Dumnezeu a pus o. Să fii un ajutor nu este nimic denigrant. Feminitatea trebuie predată și băieților. Uite, Dumnezeu ți a dat sânii ăștia pentru că tu te vei pregăti să fii femeie, vei fi mamă. Indiferent de cum arată corpul acelei persoane, acelei femei, ea trebuie să înțeleagă că Dumnezeu a făcut o cu un scop așa. Vezi? Fete frumoase, înzestrate de Dumnezeu, cu trăsături. Designul este frumos, dar în același timp în ambalajul ăsta poate să zacă un mucegai. Noi avem în noi dorința aceasta de a ne urca deasupra bărbatului. Avem o dorință de a controla. Când tot sabotezi constant masculinitatea lui, deci nu te aștepta să l faci mai masculin. Da. Nu, tu l tragi tot mai mult în jos. Ai voie să iubești alți bărbați în Hristos, în Domnul și modul acesta de a iubi este manifestat prin decența cu care te îmbraci. Nu vrea doar să facem copii și ei să crească ca buruienile. Nu vrea chipul lui în ei. Îți dau anvonul acasă. Du te și predică le copiilor tăi. Mi aș dori să găsească fiecare femeie plăcerea aceasta de a de a ți rămâne în casa ta stâlpul. dragostei, al pasiunii pentru cuvânt în fața copiilor tăi, prin exemplul tău.

În urmă cu câțiva ani, Matt Walsh a publicat documentarul What is a woman? Ce este o femeie? Sper că l ai văzut pentru că exprimă câtă confuzie există în societate cu privire la acest subiect. O întrebare atât de simplă a declanșat atât de multe controverse. Așadar, astăzi, după câțiva ani, ne punem și noi aceeași întrebare: Ce este o femeie și mai ales ce spune Biblia că este o femeie? Răspundem astăzi la această întrebare și la multe altele despre feminitate cu invitata mea Cristina Croitoru, care este soție, mama trei băieți, autoarea a două cărți pentru copii și creatoarea canalului de YouTube Povești cu Cristina. Cristina, sunt tare bucuroasă că ai venit în vizită la noi. Ești pentru prima dată și sper să revii și de abia aștept să stăm de vorbă despre un subiect așa de fain. Mulțumesc tare mult că mi ai făcut invitația asta și în ciuda slăbiciunii noastre, eu chiar îmi doresc să să fie o discuție frumoasă între noi și de folos tuturor celor care ne vor asculta. Așa să fie. Să știi că m am gândit cu cine să fac subiectul ăsta despre feminitate și am dat așa o razie asupra persoanelor pe care le cunosc și m am oprit asupra ta pentru că mi se pare că ești o întruchipare a feminității. Frumusețe, autenticitate, o trăire frumoasă cu Domnul. Ești soție și mamă de trei copii și am zis că ești persoana potrivită să discutăm despre subiectul ăsta care e foarte drag. inimii mele și mai ales că suntem în preajma datei de 8 martie, zic eu că o să le binecuvântăm și pe femeile care ne ascultă cu câteva poate noi descoperiri din cuvântul lui Dumnezeu pentru că așa cum spuneam în introducere da, există multă confuzie cu privire la ce înseamnă să fii femeie. Dar ne întoarcem la Scriptură și prima mea întrebare pentru tine, Cristina, este cum putem defini feminitatea într un mod biblic și văd că amândouă avem Biblie aici. Să mi spui la ce deschid și eu.

Ca să înțelegem feminitatea este crucial să înțelegem primele trei capitole din Scriptură. Eu cred ca să înțelegi Scriptura, de fapt, să înțelegi cam orice subiect din Scriptură, ceea ce e legat de familie, de feminitate, de masculinitate, de orice din domeniul acesta, dacă înțelegi primele trei capitole din Scriptură ești câștigat. Așadar, eu tot timpul, în tot timpul acesta, cât m am pregătit pentru această emisiune, am studiat, citit, recitit primele trei capitole. Ok. Și deschid și eu atunci. Da, aice eu am luat Biblia lui Andrei, recunosc, l am rugat să mi dacă are niște notițe frumoase acolo și i am zis: „Lasă mi le că mi s foarte foarte la îndemână aice și mă ajută pe mine ca să înțeleg și eu pentru mine să înțeleg în primul rând că dacă nu înțeleg eu zic mai departe nu pot să livrez bine un mesaj dacă nu mi este mie clar. Așadar, eu cred că feminitatea trebuie s o găsim în primele pagini ale Scripturii, pentru că acolo Dumnezeu a creat lumea, acolo a creat bărbatul, acolo a creat femeia, acolo a creat totul și acolo a definit și tot acolo a definit și feminitatea. Așadar, pentru început, ca să, deși eu creduși că nu putem să dăm o definiție, e așa de mare conceptul acesta, nu putem să l cuprindem într o definiție clară, să spui asta este definiția feminității. Totuși, aș rezuma la următoarele cuvinte: feminitatea este o îmbrățișare cu inima benevolă, bucuroasă a rolurilor pe care Dumnezeu le a împărțit de la creație atât bărbatului, cât și femeii. Dar pentru că noi vorbim de femininitate, în mod special rolurile pe care El le a dat femeii.

Hai să vedem ce anume ce versete te au inspirat în direcția asta. Exact. Dacă luăm primul capitol trebuie să înțelegem că de fapt primul capitol până la versetul 24, de fapt nu luăm întreg capitolul. În trei capitolul este o derulare rapidă a modului în care Dumnezeu creează lumea și apoi de la capitolul doi Dumnezeu cumva pune zoom exact și reia ce s a întâmplat în versetele 24 25 26 în care spune că a creat pe om după chipul și asemănarea lui și apoi ne dă cumva zoom și spune uite ce am făcut uite așa am făcut lucrurile. Așadar, cred că ce versetul principal pe care trebuie să ne focalizăm spune așa din în 26, apoi Dumnezeu a zis exact: "Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră, el să stăpânească peste vite, peste tot pământul, peste toate târâtoarele cu care se mișcă pe care se mișcă pe pământ. Și apoi spune: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul său. Am întrebat și eu în dreapta și în stânga ce vrea să spună. L a făcut pe om după chipul său. L a făcut parte bărbătească și parte femeiască. Ă cuvântul acesta om se referă atât la partea femeiască aici, cât și la partea bărbătească și arată egalitatea lor în valoare. Dumnezeu când a creat omul, l a creat împreună valoros atât partea femeiască și partea bărbătească. Iar mai târziu când Dumnezeu dă zoom în capitolul 2 și ne arată exact cum a creat omul, partea femeiască, apoi îi descrie rolurile ei și apoi partea bărbătească îi descrie și lui rolurile. Ceea ce înseamnă că nu rămânem doar am fost creați așa, bărbat și femeie, suntem cu toții egali, trăim cum putem în lume, nu? Dumnezeu intenționat se apropie apoi și începe să ia particular lucrurile definind ce este feminitatea, definind ce este masculinitatea.

Hm. Măi, asta e o veste bună pentru cei care contestă Biblia și spun că de fapt Biblia este o carte patriarhală, că femeia mereu a fost subjugată de către bărbat și tu ai vorbit aici de o egalitate. Cumva și femeia și bărbatul reflectă chipul lui Dumnezeu. Și acuma dacă ne gândim la anumite trăsături ale lui Dumnezeu, tu le vezi reflectate mai bine într o femeie? Eu consider că chipul lui Dumnezeu este reflectat în femeie când ea se supune sau când ea îmbrățișează rolurile pe care i le a dat El. Și aici ne ducem la mandatul creației când după ce Dumnezeu le le creează o grădină, le face un spațiu frumos ca ei doi să trăiască împreună, le dă porunci și apoi le dă niște roluri și ăsta este mandatul creației. Le dă niște porunci. Scuză mă. Așa. Ă ă și acesta se numește în teologie mandatul, porunca creației sau mandatul creației și spune așa: Creșteți, înmulțiți vă și umpleți pământul. Și cred că la baza înțelegerii greșite a feminității este înțelegerea faptului tot greșită că acest verset a fost pentru atunci și nu mai este pentru acum. Eu consider că noi existăm astăzi tocmai datorită acestui mandat, nu că părinții noștri l au respectat, nu? Exact. Deci dacă noi două facem astăzi aice această emisiune, e emisiune, sper că zic bine, este pentru că părinții noștri au îmbrățișat fiecare rolul pe care Dumnezeu le a dat și au trăit în ascultare de cuvânt. Hm. Așa că toată toată discuția aceasta a noastră se concretizează în jurul acestui mandat al creației. Hm. Și de aice eu cred că trebuie să extragem rolurile care ne definesc feminitatea.

Foarte fain că am început cu începutul. Ăă, mă gândesc că Dumnezeu a lăsat să se reflecte ă feminitatea biblică în diferite femei ale Bibliei. Nu știu dacă tu ai vreo preferată vreo persoană poate pe care ți ai pus o ca model. Eu știu că în general, tocmai pentru că există o confuzie la nivel de definiție a feminității oamenilor sau femeilor, nouă femeilor ne este mai lezne să căutăm modelele acelea gingașe din Biblie, acele modele despre care se spun lucruri frumoase, o Estera, o Abigail. Totuși este greșit să privim feminitatea doar din această perspectivă. E mai e mai greu să privim feminitatea dintr o Iael. Când te uiți la ce a făcut ea lui Sisera, zici: "Ok, nu acolo numai feminitate nu văd." Dar eu una privind la rolurile pe care Dumnezeu le a dat unei femei, rolul de a proteja, rolul de a a și lua căminul sub mâini și a fi o stăpână a căminului ei, acolo Sisera a ajuns în cortul ei, era domeniul ei. Ea a făcut ce trebuia să facă în casa ei și eu văd o acolo o manifestare a feminității, o leoaică care și apără teritoriul, să zic așa. Exact. Exact. tocmai pentru că noi am redus feminitatea doar la aspectul exterior, ceea ce este total greșit și nu ne dăm seama că de fapt feminitatea aceasta exterioară, care ea este naturală, este normală, este bună, este de apreciat, dar ea lăsată de sub controlul feminității ca virtute, lăsată liberă este exact ca o leoaică lăsată liberă pe străzi, va face numai ravagii dacă ea nu este controlată de feminitatea ca virtute care vine din îmbrățișarea rolurilor pe care ni le a dat Dumnezeu prin mandatul creației. Atunce ea tinde asta exterioară tinde să exagereze. Da.

Ai spus două lucruri importante aici. Deci tu vorbești de feminitatea exterioară, care este designul acesta feminin, de la anatomia care e diferită de cea a bărbatului, până la, nu știu, poate anumite trăsături psihologice specifice feminității și apoi despre o feminitate interioară, virtutea de a fi femeie. Exact. Foarte frumos. Da. Și eu cred, eu cred că orice femeie care cunoaște Scriptura, care îl cunoaște pe Dumnezeu, trebuie întotdeauna să pună accent pe partea din lăuntru care va modela și partea din afară, care va pune reguli, va pune bariere sănătoase, bune, fără legalism. Le va pune pentru că este hrănită feminitatea din interior. Hm. Adică acea feminitate care se supune mandatului creației, adică feminitatea care înțelege că a fost creată după chipul lui Dumnezeu, ceea ce își vede valoarea în ochii lui Dumnezeu. Feminitatea care are bucurie de a procrea, indiferent că ești sau nu căsătorită, nu trebuie să fii neapărat căsătorită ca tu să îmbrățișezi o idee biblică. Una este să o îmbrățișezi și apoi una este să ai harul de a o pune în practică. Așadar, feminitatea văzută prin mandatul creației nu este doar pentru femeile căsătorite și discuția aceasta nu este doar pentru ele. Pentru că dacă începem să gândim sănătos de când suntem tinere ă atunci trasăm o linie groasă și bună și care susține o teologie bună de a lungul vieții care te și linia aceasta, firul acesta roșu te călăuzește apoi în pașii căsătoriei, în creșterea copiilor, care iarăși este legat de feminitatea care este văzută prin mandatul creației. Iarăși feminitatea care ăă îmbrățișează sau primește rolul acesta cu bucurie, rolul de a fi un ajutor potrivit. Feminitatea care primește sau privește cu bucurie rolul de supunere față de autoritate, indiferent care este autoritatea. Nu trebuie să fie neapărat soțul. Să zicem că suntem sunt o fată tânără, necăsătorită. Feminitatea mea interioară, feminitatea ca virtute este acea feminitate care dorește să se supună și prima oară vei arăta supunere față de părinții tăi, față de o autoritate a bisericii, față de orice altă autoritate. Asta arată o supunerea ta, dorința ta de a te supune într un mod sănătos și biblic este virtutea aceasta din tine. Feminitatea asta ca virtute arată înspre ea. Exact asta contestă feminismul, nu? Da. Pentru că feminismul este o declarație de independență. Ăă are un sâmbure de răzvrătire. Nu mai supun bărbatului vreau să ies din în în afara căminului. Vreau să fiu poate chiar deasupra bărbatului pentru că n au înțeles egalitatea asta despre care vorbeai. Exact. Da. Ă Dar asta e lumea în care trăim. Deci foarte mult valorile biblice sunt puse în balanță cu cele ale culturii și feminismul asta transmite. Cum ți se pare sau cum cum să ne raportăm la asta?

Da. atunci când nu înțelegi Scriptura și cel puțin când nu o înțelegi așa cum trebuie înțeleasă în adevărul ei, da, ai tendința să patinezi și să iei de bun ceea ce spune feminismul, care pare să te împuternicească, pare să ți dea un scop, dar îți dă un scop de greșit. Te scoate din mediul pentru care ai fost creată și te minte. Te minte că vei putea să faci lucrurile alea, dar nu ți spune pentru cât timp. Hm. te minte că poți să duci aceeași luptă ca a bărbatului, dar nu ți spune pentru cât timp și nici nu spune ce presiune pune pe tine că trebuie să duci cot la cot cu un bărbat anumite lucruri, anumite servicii, anumite treburi. Și feminismul pentru mine este total greșit din ca fundament și atunci când fundamentul este greșit, chiar dacă așa în sus mai găsești câte o cărămidă care pare să zică ceva bun, este pe un fundament greșit și da atunci când fundamentul este demolat, se demolează tot ce s a lucrat pe deasupra. Feminismul a scos femeia din locul în care Dumnezeu a pus o. Dumnezeu a pus o să fie o stăpână. a casei ei, un ajutor al bărbatului care să poată să ducă mandatul acesta mai departe. Bărbatul nu se poate înmulți singur. Bărbatul nu va putea să facă să ducă mandatul la îndeplinire fără o femeie. Hm. Să fii un ajutor nu este nimic denigrant, nu este nimic rău, nu este nicio insultă să te numești un ajutor. Nu este nimic mai inferior, pentru că Dumnezeu este cel care se numește un ajutor la vreme de nevoie pentru noi. Asta mă gândeam și eu. El nu El nu s ar insulta pe sine însuși dacă termenul de ajutor ar fi ceva care ar trebui să ne insulte și pe noi. Da. Și când te uiți la femeia din proverbe, nu ți o imaginezi ca acea femeie o primată despre care vorbește feminismul. Da. Femeia de la cratiță care săraca, n are nicio niciun orizont în față și dimpotrivă, e o femeie care pune bine în balanță și fragilitatea și pasiunea pentru frumos, dar și forța.

Ce ne facem însă? Trec la următoarea întrebare cu femeile care nu își îmbrățișează, cum spuneai tu la început, cu bucurie feminitatea. Au o problemă cu poate cu felul în care arată, poate cu felul în care relaționează cu alți bărbați, cu felul în care au fost privite în familie și mă gândesc aici la culturi în care o femeie, o fetiță la naștere era aruncată pentru că era considerată nevaloroasă. Da. Și toate astea unele femei și le interorizează și dezvoltă un fel de >> complexe. Complex, da. Ca la o boală autoimună când te întorci împotriva ta. Exact. Cu ce ai spune unei femei care nu și iubește feminitatea?

Da. E foarte interesant cât de mult poate să dăuneze o creștere greșită a unor copii. O o familie sănătoasă care are copii, care a fost binecuvântată cu copii, trebuie să și înțeleagă cât de important este să crești într un mediu sănătos creștin, nelegalist, într un într un mediu în care Biblia este cinstită. Dumnezeu este cinstit și este pus în valoare tot ceea ce a creat Dumnezeu ca fiind bun și frumos. În momentul în care Dumnezeu te a binecuvântat cu niște fetițe, ești datoare. Eu nu sunt mamă de fetițe, eu sunt mamă de băieți, dar în același timp eu nu predau feminitatea. Eu nu cred că feminitatea trebuie predată doar doar fetițelor. în mod special fetițelor, dar feminitatea trebuie ăă predată și băieților, pentru că băieții vor vedea în mine un model că vreau sau nu vreau, vor vedea un model de viitoare soție. în el, în capul lui, prin în capul lor, prin modul în care mă percep pe mine, se creionează un portret al viitoarei soții. Apoi mă întorc la ideea principală legată de creșterea fetițelor. Fetițele trebuie crescute într un mediu în care trebuie să li se spună că ceea ce a făcut Dumnezeu cu ele este bine și frumos. Dumnezeu le a dat corpul pe care le a dat cu un anumit scop foarte bun. Dumnezeu le a dat sânii nu ca să fie un motiv de râs și de batjocură. Dumnezeu nu le a dat ciclul menstrual ca să fie un lucru de care să se simtă rușinate, ci acolo trebuie să intervină mama cu înțelepciunea divină și care trebuie să le explice că uite, Dumnezeu ți a dat corpul ăsta pentru ca mai târziu el se formează corpul tău. Sânii sunt o parte a corpului tău necesară și frumoasă. Și oricând mama vede că fata vine acasă cu anumite, nu știu cum să le numesc, rușini pentru că sau complexe pentru că a fost batjocorită sau s a râs de ea într un anumit mediu pe baza sânilor, mai ales când sunt în creștere. Mama trebuie să fie acolo ca o vegheatoare și să spună: „Uite, Dumnezeu ți a dat sânii ăștia pentru că tu te vei pregăti să fii femeie, vei fi mamă și cu pieptul acesta vei alăpta copii. Uite, uite ce care este rolul ciclului menstrual. Tu nu trebuie să te simți rușinată că ți se întâmplă. Asta este perfect natural. Haideți să discutăm despre asta. Corpul tău se pregătește. pregătește un așa le am explicat eu băieților mei pentru vârsta lor este un cuib acolo care se pregătește ca să să vină puișorii și uite când nu vin puișorii, cuibul ăla trebuie distrus să fie unul proaspăt tot timpul. Hm. Ăă și adevărul pe care trebuie să l livrezi trebuie să lvezi în dragoste și tu trebuie să l crezi ca mamă și trebuie să l transmiți copiilor astfel încât ei să crească cu ideea că ceea ce li se întâmplă este frumos și este de la Dumnezeu și astfel dispar complexe. Cele mai multe lupte pe care le ar duce în viitor cu propria persoană sunt deja anulate de tine pentru că ți ai făcut datoria de a i explica că Dumnezeu când a făcut corpul ei așa l a făcut bine și frumos și că va fi cineva care o va aprecia așa cum arată ea. Ce frumos ar fi ca toate fetițele să crească într un context atât de sigur cu o mamă așa de înțeleaptă. Realitatea e că nu se întâmplă asta.

În ce măsură, nu știu, la maturitate poți să schimbi aceste narațiuni din mintea ta, probabil tot expunându te cuvântului lui Dumnezeu și înlocuind categoric aceste gânduri despre tine cu ceea ce spune Dumnezeu și Scriptura despre tine. Exact. Eu cred că trebuie să existe un studiu personal al Scripturii ca să se întâmple această metanoia, această schimbare a minții prin nașterea din nou pe care spune că cuvântul, spălarea pe care o face cuvântul, numai cuvântul îți poate spăla ideile greșite și să le înlocuiască cu unele sănătoase. Nu spun că este un proces ușor, ciori este anevoios. Ăă, nu spun că este un lucru instant, ci uneori este un proces mai lung pentru că ăă s au cimentat anumite idei în capul tău și este greu să spargi cimentul acela. Dar cred de asemenea că atunci când din ecuație a ieșit familia pentru că nu a oferit informațiile necesare, biserica este responsabilă, femeile sunt responsabile, surorile sunt responsabile. Să fie acele femei despre care vorbește Biblia că le învață pe celelalte. Da, trebuie să le învețe cum să și iubească soții, cum să aibă grijă de copiii, cum să fie gospodine la casele lor, dar sunt și multe alte subiecte, cum ar fi acesta. să să iubești ceea ce a făcut Dumnezeu în tine. Noi vorbim evident de un corp de care te îngrijești, un corp pe care î respecți. Acuma cred că sunt și persoane care dezinteresate de propriul corp și când ești dezinteresat e posibil să ai parte de surprize și să te afecteze lucrul ăsta, să nu ți mai placă cum arăți. Deci aice vorbim de un om care se îngrijește cât de cât și indiferent de cum arată corpul acelei persoane, acelei femei, ea trebuie să înțeleagă că Dumnezeu a făcut o cu un scop așa. Dar în același timp trebuie, eu cred că trebuie să înțeleagă că partea aceasta exterioară nu trebuie atât de supraapreciată. Știu că este sunt e mare această ispită când te uiți în jurul tău și chiar vezi fete frumoase, înzestrate de Dumnezeu cu trăsături. Designul este frumos, dar în același timp în ambalajul ăsta poate să zacă un mucegai înăuntru. să fie mucegai și dacă tu vrei, dacă vrei cu adevărat să fii să îmbrățișezi feminitatea și îți dai seama că nu o poți lucra atât de mult exterior, întoartoate la cuvânt care îți spune că feminitatea poți s o îmbrățișezi altfel și trebuie și este bine s o îmbrățișezi prin mandatul creației, îmbrățișând rolurile acelea și vei vedea că la un moment dat lucrurile acestea te vindecă pe interior. Hm. și vei vedea că nu vei nu vei mai pune atât de mult preț pe exterior, nu preț exagerat, pentru că este bine să pui preț, din nou, este bine să te aranjezi. Eu cred că este bine. Dar Petru spune în 1 Petru 3, cred că capitolul 3, dacă nu mă înșel, spune că femeile de odinioară se împodobeau într un anumit fel. În primul rând enumeră niște calități interioare. Nu spune că nu se împodobeau exterior, ci spune că în primul rând se împodobeau interior și atunci jocul blând și liniștit. Nu. Exact. Exact. Calitățile astea, blândețea, liniștea aceasta pe care trebuie s o aibă o femeie ca virtute care sălășluiește în tine, care este acolo oricând cineva te ar deschide, dacă ar putea să ți deschidă sufletul. Într adevăr, uite, femeia asta are virtuțile astea în ea. Să te împodobești înseamnă iarăși un proces, că împodobirea chiar și fizică, da, presupune un proces. Când te împodobești îți iei un timp, da? Și pentru calitățile interioare, pentru feminitatea aceasta ca virtute interioară, trebuie să ți dai timp. Se șlefuiesc lucrurile acestea în timp.

Măi, eu cred că ce ai spus tu acum e un mesaj și pentru băieți, pentru că mulți se opresc la crustă, la suprafață, la ambalaj și poate e un semnal pentru ei să știe că trebuie să meargă dincolo de asta. Exact de asta am spus că eu cred că feminitatea trebuie trebuie predată în familie nu numai fetelor, ci și băieților. Fetelor trebuie să le le o predai. cum să o manifeste băieților trebuie să le o predai cum s o găsească. Hm. Ce fain! Bun.

Am vorbit puțin mai devreme despre fragilitatea și puterea unei femei și vreau să mai zăbovim asupra acestui subiect pentru că da, Biblia vorbește despre o femeie ca vas mai slab. Ce înseamnă asta? Știți când mai văd și eu, din păcate, mai văd în mediul online anumite replici așa spuse, nu? Da. Da. La adresa femeilor cu vasul mai slab, ciocul mic. Am mai auzit și tot felul de glume de prost gust denotă o înțelegere greșită a pasajului respectiv pentru că acolo Petru le spune să le spune bărbaților le poruncește să onoreze vasul mai slab. Hm. Dacă vasul mai slab ar fi fost o calitate denigratoare, ar fi fost ceva rău, o slăbiciune chiar trupească, o slăbiciune rea, de ce ar fi poruncit să onoreze? Deci ca și cum onorați mizeria. Da. Nu, nu are logică. Deci ceva trebuie să fie acolo o altă definiție a vasului mai mai slab. Și eu consider că este vorba despre fragilitatea ei, este vorba despre sensibilitatea femeii. Onoreaz o că este o o ființă mai fragilă, mai sensibilă. Tu nu ai nevoie ca bărbat de un alt caracter bărbătesc lângă tine. Tu ai nevoie de această fragilitate, de această slăbiciune pe care bărbatul să o ocrotească. Exact. Cineva Am întrebat despre această întrebare pe cineva și î spune„ Păi uite, hai să ți dau o imagine. Și imaginea este un pic amuzantă, dar este atâta de de reală. Imaginați vă bărbatul ca o găleată din asta așa neagră, mare cu care poți să cari și mortar poți să cari și ăsta este el este forța brută. Este chemat să stăpânească pământul, să muncească și să fie acolo activ. Și este un vas în care se toarnă tot felul de, nu știu, car și gunoi cu el, car și tot ce este nevoie. Cari pentru că el cară moluz și tot ce trebuie, dar în același timp avem și femeia ca un vas este ca o cănuță de ceai pe care vrei s o prinzi doar cu două degețele și să sorbi din ea. Și ea este vasul, dar nu este mai slab în sensul că este mai urât, este mai nefolositor, dar și dacă torni moluzul acela în ceșcuța aia de cafea, ceșcuța s ar s ar sparge. Da. și ai demolat toată sensibilitatea ei, toată frumusețea ei, rolul ei l ai l ai l ai spurca acolo pur și simplu dacă torni brutalitatea în ea. Așa trebuie văzut și acest text, această sintagmă de femeia ca vas mai slab și totuși în slăbiciunea ei, Dumnezeu i a dat un rol colosal în familie. Da. Sper să nu se supere bărbații că i am făcut asemenea unei găleți cu mortar. Era doar un exemplu dat de altcineva. O ilustrație într adevăr cred că duc mai mult cel puțin din punct de vedere fizic. Exact. Dar văd la o femeie o o putere, nu știu, poate emoțională, poate de a îndura durerea. Mă gândesc la durerile nașterii, nu?

Hai să vedem când slăbiciunea asta poate fi supralicitată de o femeie și să devină mofturoasă casei și să se scuze prin această fragilitate. Ce aduce în familia ei genul ăsta de raportare? Când înțelege greșit definiția vasului mai slab, atunci o va exploata într un mod greșit. Când ea înțelege că slăbiciunea ei înseamnă că ea are voie să facă mofturi oricând, oricum. Este o înțelegere greșită a acestei sintagme și da, o folosește greșit în familie și aduce mult mult devor. Mai apoi o aduce mofturile acestea sau nu știu înțelegerea greșită poate să fie pentru că nu și îmbrățișează rolurile despre care am am vorbit la început. rolul de a fi femeie în casă, de a stăpâni căminul tău, rolul acela de a te supune, rolul acela de a fi ajutor potrivit când când nu le îmbrățișezi și nu crezi că ai fost creată cu puterea necesară ca să duci toate rolurile acestea, atunci intră mofturile și scuzele. Hm. O femeie care stă în cuvânt și care este feminină în sensul de virtute, da? Ea îmbrățișează înaintea cuvântului, zi de zi, aceste roluri. Zice: „Doamne, îți mulțumesc pentru că mi ai dat puterea să fiu în casa mea cu copiii mei, să pot să i cresc, să pot să l slujesc pe soțul meu, să pot să slujesc copiii mei, să pot să slujesc în biserică, să pot să slujesc mai departe, oriunde m ar pune Domnul să slujesc cu casa mea, cu copiii mei, alături de soțul meu. Hm. Deci de la extrema asta asupra licitării slăbiciunii putem merge în zona cealaltă în care Zoe vrea să fie bărbată. Da. Și să și stăpânească soțul. Și cred că de asta sunt și atâtea porunci de presupunere, pentru că există o tendință a femeii așa de a ieși în peisaj, ca să zic. Ăă, în ce fel dăunează genul ăsta de manifestare a unei feminități masculinizate? Interesant e că atunci când Dumnezeu îi creează pe om și pe pe Adam și pe Eva, ei păcătuiesc și atunci Dumnezeu îi pedepsește, să zicem așa, le dă le spune că îi spune femeii că cu durere lui îi spune că vei lucra pământul cu trudă și spin și pălămidă va da. Și ei îi spune că îi va mări durerile nașterii. Spune că dorințele tale se vor ține după bărbat. Ceea ce denotă că noi avem în noi dorința aceasta de a ne urca deasupra bărbatului, avem o dorință de a controla care trebuie ținută în frâu tot prin cuvânt. O femeie care se oglindește zilnic în cuvânt înțelege cât de dăunător este să încerci să iei rolul bărbatului tău și să crezi că tu ai fost creată mai bine să i să exerciți tu rolul acela decât înțelepciunea absolută Dumnezeu care l a făcut pe el potrivit să facă lucrul acesta. Tu în momentul acela te pui chiar deasupra lui Dumnezeu. Ai fi tu mai înțeleaptă. Știi tu de fapt cum cum ar trebui făcute lucrurile în lume? Da. Și cred că ne luăm poveri pe care n ar trebui să le ducem. Deci o femeie care preia rolul soțului, pe de o parte cred că î distruge soțul pentru că un soț lipsit de putere în casa lui va ajunge, nu știu în ce din urmă, disprețuit chiar de femeia care l a pus în postura asta. Da. Un soț slab care nu știe să ia decizii, care este condus de nevastă, sună parcă și ridicol când tot sabotezi constant masculinitatea lui. Deci nu te ai aștepta să l faci mai masculin. Da. Nu, tu îl tragi tot mai mult în jos. Hm. Și eu consider că o femeie care înțelege că supunerea este legată foarte mult de modul în care am fost creată că spune că am fost creat parte bărbătească și parte femeiască după chipul lui Dumnezeu înseamnă că și rolul care mi a fost dat nu este mai puțin important. Dacă mie mi a spus să mă supun, supunerea nu este rolul meu nu este mai puțin important decât rolul pe care i l a dat Dumnezeu acela de a mă stăpâni, de a mă conduce. Hm. Nu sunt roluri diferite care au aceeași importanță. Numai că asta este ispita femeii să creadă că nu, nu celălalt e mai bun. Nu ce mi a dat mie Dumnezeu să fac. Mie mi a spus să stau ceva. Deci ei l a dat lui pe ăla. Tot timpul chestionăm, chestionăm, sabotăm autoritatea lui Dumnezeu. Hm. Și înțelepciunea lui care ne a spus că uite tu în rolul ăsta te potrivești. Eu te am creat așa. Designul pe care ți l am făcut ție se potrivește așa și nu așa. Acuma, în leadership există conceptul ăsta de conducere în sus. Uite, poate discutăm un pic despre asta. Ce înseamnă conducere în sus? Înseamnă că din poziția de subaltern, nu știu dacă e potrivit pentru soție să o considerăm așa, ă poți să vii cu idei legat de o problemă din familie, din gospodărie și să transmiți nivelului superior, adică soțului poate un grad de înțelepciune mai mare pe care î ai pe o anumită zonă. Și în felul ăsta tu îl ajuți pe soț își urmeze drumul de cap al familiei, beneficind și de darurile pe care Dumnezeu le a pus în tine. Cum ți se pare? E minunată ideea. Deci doar pentru că Dumnezeu ne poruncește să fim supuse nu înseamnă că am avea o lipsă. Tu nu prea știi pe acolo. Tu rămâi supusă. Ceea ce auzi des la Anvon, spus de la Anvon, auzi ea, Eva, știe ea să tot felul de remarci din astea ironice și Da. Vă dau exemplu, la noi în familie cele mai multe lucruri așa se fac. Discutăm încontinuu. Încontinuu discutăm să vedem întotdeauna o perspectivă nouă, o perspectivă din cealaltă parte te ajută să iei o decizie bună, să echilibrezi, să cântărești. Și eu cred că așa este natural și normal. Eu nu cred că Dumnezeu l a făcut sau noi nu trebuie să ne imaginăm așa că Dumnezeu l a făcut pe el de nota 10 la tot. Deci noi nu putem decât să ascultăm ce spune soțul. De atâtea ori Dumnezeu ne a înzestrat pe noi cu atâtea calități frumoase, așa fel încât să fim un ajutor, nu o piedică. Hm. Noi la asta suntem chemate. Dacă eu am o idee mai bună, exact cum a cum ai spus, dacă eu am o idee mai bună ca soție, ca pe el să l ajut să meargă mai bine pe drumul lui, să fie mai puternic, să fie mai strălucitor, să fie mai capabil, să fie mai încrezător, eu acolo îmi îndeplinesc și manifest feminitatea ca virtute, ca ajutor potrivit, ca supunere în credincioșie față de un bărbat pe care eu îl arăt că l respect, arăt că l iubesc. și arăt de asemenea o ierarhie biblică frumoasă și anume că el este că Dumnezeu este capul lui și eu sunt și el și el este capul meu. Și atunci eu acționând sub această ierarhie acționez și în liniște, acționez și în siguranță, iar el va el va simți din partea mea că sunt un ajutor și beneficiile sunt de ambele părți. Eu mă simt împlinită că l am ajutat, el se simte respectat și are tendința să mă iubească, să mă protejeze mult mai mult. Hm. Dar așa se întâmplă când există o relație sănătoasă. Dar mă gândesc la o masculinitate abuzivă, la o feminitate manipulativă. Acolo lucrurile nu vor funcționa. Deci, pe de o parte, bărbatul disprețuiește, de ce parte femeia încearcă să și găsească drum, dar pe niște căi așa ca la Dalila și e total Da. și departe de ce a intenționat Dumnezeu cu familia. Și de multe ori genurile astea noi de familii se autojustifică prin faptul că uite familia tradițională nu funcționează, uite bărbat care î bate nevastă, uite femeie care nu știu ce. Nu i problema cu familia tradițională, ci cu faptul că ea nu e funcțională atunci când cei doi nu manifestă masculinitatea și feminitatea în termenii lui Dumnezeu. Da, întotdeauna soluția este întoarcerea la Scriptură, întoarcere la primele trei capitole din Geneza și îmbrățișarea rolurilor pe care Dumnezeu le a dat fiecăruia. Dar este greu uneori să ți faci un remene spiritual și să te autoconfrunți și să ți dai seama unde ești greșit, că le iei ca pe o slăbiciune, din păcă și ca să înceapă celălalt, să să schimbe celălalt ceva. Da. Deși eu cred în într un anumită măsură, cred că este rolul bărbatului să dea tonul, în același timp, eu n o scuz pe femeie că ea nu are rolul ei personal în fața Scripturii, de a se oglindi în ea, de a și de de a se radiografia în fața Scripturii. Zilnic, măi, oare împlinesc eu? E atât de simplu să te pui în fața primului capitol din Geneza să spui: „Oare îndeplinesc eu ceea ce mi cere mie Dumnezeu aici?" Deci, nu ne putem disculpa dacă celălalt nu și îndeplinește rolul nicidecum. Atâta timp cât spunem că l cunoaștem pe Dumnezeu și că iubim Scriptura, nu ai cum să te disculpi. Nu.

Da. În același timp, vreau să privim cu empatie la femeile care poate sunt credincioase și au soți necredincioși care n au nicio treabă cu masculinitatea biblică și cred că e multă suferință acolo în a ți găsi, nu știu, forța să te supui unui bărbat care nu este cu adevărat capul familiei. Cred că sunt din nou în Scriptură promisiuni pentru asemenea persoane. promisiuni că Dumnezeu are har îndeajuns și în asemenea situații. Cred că trebuie apelat la biserică pentru ajutor, consiliere. Ă sunt suficiente instrumente în ziua de astăzi? Chiar sunt instrumente. Știu că este greu să faci poate pasul înspre a cere ajutor pentru că de multe ori gândești că îți strici mărturia sau te faci de râs sau n ai vrea să l faci chiar pe el de râs. Tu dintr o bună intenție de a fi femeie de bun simț și de a proteja. Pentru că noi avem instinctul ăsta feminin de a proteja și vrei să ți protejezi căminul, vrei să ți protejezi copiii, vrei să l protejezi pe el și imaginea lui. Totuși sunt niște limite și aici trebuie discutat în biserica locală fiecare potrivit cu cazul în care se află și trebuie văzut și trebuie acționat în consecință. Hî, dar eu cred că sunt promisiuni ale lui Dumnezeu care dau putere în asemenea cazuri și întăresc asemenea femei și n ar trebui să descurajeze. Iar noi, care am avut harul să creștem lângă soți care îl iubesc pe Dumnezeu și care își îndeplinesc rolurile rolurile, nu trebuie să fim niște femei care vânturăm în fața lor bunăstarea noastră, ci trebuie să fim acele femei smerite care întotdeauna să fim gata să întindem mâna Hm. Ăsta e un gând un gând bun.

Bun. Femeie și bărbat, feminitate, masculinitate. Acuma, o femeie căsătorită sau necăsătorită interacționează cu o mulțime de bărbați în diferite contexte, sociale, familiale, în biserică. Cum ar trebui să se manifeste feminitatea unei femei față de soțul ei versus față de alți bărbați? Sigur e o diferență, dar vreau să stăm un pic pe subiectul ăsta. Atunci când o femeie își se simte bine în mediul în care Dumnezeu a făcut o să se simtă bine în familia ei, cu soțul ei, acolo are libertate deplină să și manifeste feminitatea interioară și feminitatea exterioară după buna plăcere a celor doi. însemnând aici ștandrețe, intimitate sexuală. Exact. Exact. Și apoi discuțiile de împlinire a mandatului, de procreere. de buna înțelegere a procreerii, a înțelegerii înmulțirii. Bărbatul o respectă și înțelege într un mod corect că ea nu este doar instrumentul prin care el înmulțește lumea și atât sau își împlinește sau își împlinește nevoile. Exact. Ci ea este colucrătoarea lui la împlinirea mandatului. Este un ajutor potrivit. este acea coastă care nu poate, fără de care nu poate trăi și nu poate îndeplini mandatul lui Dumnezeu. Că e interesant Dumnezeu face animalele din pământ, îl face și pe om din pământ și singura care este făcută din creație deja, deci e creată din creație. Exact. Este Eva, este luată din el. Eu cred că este o imagine tipologică a mai târziu a lui Hristos care este străpuns în coastă și care din moartea sa, din somnul lui, dar se naște biserica și mai ales mai ales noi privind astfel rolul nostru privindu l și escatologic ca noi fiind o imagine a bisericii care a ieșit din coasta lui Hristos cu atât mai mult trebuie să ne simțim țim valoarea pe care ne a dat o Dumnezeu. Și revenind acuma în cadrul feminitatea manifestată în cadrul familial, acolo suntem cele Acolo ai voie să ți manifești feminitatea, ai voie s o discuți și după buna plăcere să o manifești împreună cu soțul tău, față de soțul tău. Dar pentru că societatea este ăă de așa natură, astfel încât femeile sunt puse în niște ipostaze destul de ăă ispititoare, dacă pot să spun, și pentru că muncesc mult și pentru că sunt multă presiune pusă pe ele, începe să se zgudie temelia locșorului de acasă, unde trebuia să fie să existe o feminitate să existe o relație intimă, bună. ă frumoasă între ei. Nu mai este timp de intimitate, nu mai este timp de discuții. Se sapă la temelia familiei lor și atunci încep dezechilibrele și în mediul în care ea merge la muncă

Sau mediul în care este expusă cu mai multe persoane de sex masculin în jurul ei. Și da, te predispune la tot felul de ă comportamente ă ciudate pe care la început nu ți le explici, care mai târziu devin o normă și dacă n-ar fi harul lui Dumnezeu, în multe cazuri s-ar ajunge la distrugeri mari, la aventuri emoționale, la >> aventuri intime, >> tocmai pentru că tu ai fost scoasă din mediul ăla, din mediul tău unde erai în siguranță în familie și tu în familie îți îndeplineai nevoile acestea pe care le ai în tine, nevoile de intimitate, de a fi apreciată, de a fi iubită, de a fi protejată.

În momentul în care ai ieșit din familie, tu ai ieșit, aceste nevoi nu s-au oprit. Ele sunt în tine și clocotesc. Și pentru că nu ai bărbatul aproape care să ți le împlinească, cauți oriunde. Nevoia asta devine așa de mare și de acerbă încât vei căuta orice apreciere din jur și asta distruge foarte mult. >> Hm.

Acuma, nu vreau să se înțeleagă că orice femeie care iese prin natura serviciului în afara familiei, poate ajunge în acest context de ispită. Dar cred că e o relație între cât de bine funcționează relația de acasă și cât de expusă este femeia să caute apreciere în altă parte. >> Mă gândesc acum la exemplul tot din Geneza a Rebecăi și a lui Isaac, care au fost priviți și fără prea multe explicații lumea a înțeles că sunt soț și soție. Da. A existat acolo tandrețe, o drăgălășenie în relații care ar trebui să existe, joacă intimă acolo. >> Exact.

Lucruri care ar, cred că ar trebui să existe și chiar să se vadă din afară în anumite limite. Da, dar e frumos să privești un cuplu care știe să fie drăguț unul cu celălalt și sunt așa, transmit armonie. Îmi vine în minte versetul din Cântarea Cântărilor în care spune că îi spune bărbatului: "Fii îmbătat tot timpul de drăgălășeniile ei." >> Deci nu spune bea un pic din drăgălășeniei. Acolo arată, fiind bătat, arată o doză destul de mare de drăgălășenie care ar trebui să existe și noi din partea femeii și noi pentru că suntem create să fim făpturi gingașe, să fim făpturi drăgăstoase, dar ar fi mai ciudat să ți imaginezi că el ar trebui să fie cel care inițiază a fi drăgăstos. A noi suntem. Da. Noi dăm tonul în fam. >> Noi dăm tonul, da, și noi avem datoria să i îmbătăm. Deci nu doar să le dăm așa doze cam atâta, cred că nu să l îmbeți cu drăgălășeniile tale, >> cu dragostea ta, cu cât ești de jucăușă, cât ești de inventivă, >> cât ești de dornică, cât ești de lipicioasă, cât ești de >> orice. >> Hm. Da. Frumos.

În aceeași măsură, toate lucrurile astea e ca și când tragi în sertare totul și închizi. Atunci când ești în prezența altor bărbați, trebuie să ți impui limite sănătoase, de la felul în care te îmbraci până la glumele pe care le faci, ce ți permiți să vorbești cu un alt bărbat, da, nu este cadru să treci la dezvăluiri foarte personale cu cineva care nu este soțul tău, pentru că se creează acolo o intimitate. Care după aceea poate să ducă la altceva și nu știu, poate îți mai vin ție idei cum cum ar trebui o femeie să să se raporteze la alți bărbați. Eu cred că un mod de a iubi, ai voie să iubești alți bărbați în Hristos, în Domnul. >> Și modul acesta de a iubi este manifestat prin decența în care te îmbraci, cu care te îmbraci. Este un mod de a spune tuturor: Uite, pentru că vă iubesc în Hristos și vă iubesc soțiile voastre și vă respect, nu vreau să fiu eu o pricină de supărare în familia voastră, pentru că el m-a văzut pe mine în modul în care m-am îmbrăcat și vrea și el acum la soția lui și aduce o presiune acolo. Încep să se rupă legăturile lor și multe alte ispite cu imagini și tot felul de de lucruri nepotrivite pe care eu le stârnesc prin modul meu de a mă îmbrăca. >> Ă iarăși un mod de a iubi pe cei din jur, chiar și pe bărbații în în în preajma căreia te afli, cărora te afli. Este modul în care îți alegi cuvintele și exact cum ați cum ai spus, nu sunt subiecte pe care niciodată nu trebuie să le dezbați tu ca femeie cu alți bărbați. Sunt vorbe n-ar trebui să le spui în prezența altor bărbați. Tu nu stai la glume și să râzi cu alți bărbați. Tu ca femeie. Tu ca femeie nu ți permiți să o apropiere nici măcar emoțională. Nici măcar emoțională, să nu mai spunem de apropierile fizice și trebuie să fim suficient de ferme și suficient de feminine și să le îmbinăm pe acestea două când suntem puse în situații de tot felul.

Cu siguranță tuturor ni s-a întâmplat ăă scene așa care te strâng în spate. Adică un om care nu este obișnuit cu felul tău de a te purta și nu știe care îți sunt limitele, vine să te ia în brațe sau din chiar fără intenții. Și atunci tu trebuie să să fii destul de feminină și destul de fermă, să spui: „Uite, haideți să dăm mâna, haide să Uite, noi avem, uite, este soțul meu aice mi ar plăcea să ne cunoaștem astfel. Noi nu îmbrățișăm, noi nu ne pupăm pe obraz, noi dăm mâna și ne salutăm cu dragoste și cu respect. Și nu este niciun fel de rușine >> să pui niște limite sănătoase. Eu le spun băieților mei când când mai zic ei, mami, dar mi e rușine să mă duc să mi cer iertare. Zic, rușine să ți fie când păcătuiești, nu când trebuie să ți ceri iertare. Zic, haideți să nu confundăm când trebuie să ne fie rușine. Deci rușine ar trebui să mi fie dacă eu sunt o ispită pentru cei din jur, nu să mi fie rușine să pun niște bariere sănătoase și care să nu să nu l facă pe celălalt să se simtă prost în momentul în care sau nu foarte mult >> să se simtă nu știu ciudat prin modul în care am pus barierele. Trebuie să fiu înțeleaptă, feminină, fermă și probabil că să reiasă foarte clar din conversații că tu vorbești despre soțul tău categoric. Da. Fizic este prezent în mintea mea, în inima mea, în >> Unde întorc privirea, parcă l-aș vedea lângă mine. >> Și asta arată, trădează o sănătate din cuplu >> pe care o ai cu soțul tău. Dacă el nu este prezent acolo ca o masculinitate biblică, cu o masculinitate biblică care să te protejeze, să ți satisfacă nevoile într-adevăr ispita este mai mare să cedezi și să începi >> să așa să te deși în fața altor bărbați. >> Hm. >> Da. Un subiect sensibil, dar sper că a fost primit de cei care ne ascultă și înțeles cum trebuie.

Măi, ne apropiem de final și aș mai avea două două subiecte pe care să le abordăm. Unul ar fi despre felul în care se transferă moștenirea asta despre feminitatea biblică de la o generație la alta. Spuneai că ești mamă de băieți și probabil că vorbești cu ei, cum spuneai, instruiești în ce privește feminitatea, dar poate ai și fete în biserică cu care stai de vorbă, dar la rândul tău ai primit de la mama ta sau de la bunica? Cum cum e lanțul ăsta la tine? Ce crezi că ai primit și ce vrei să dai mai departe în ce privește feminitatea? Da, eu cred că feminitatea ca virtute, că despre asta vorbim, feminitatea aceea care se supune rolurilor pe care și sau care îmbrățișează rolurile astea cu toată inima, eu cred că feminitatea asta >> poate fi foarte ușor observată de către copiii prin modul în care o manifestă mamele. Dacă mama își manifestă cu drag, nu spun acuma continuu, ea zâmbește și este veselă tot timpul cu o veselie din asta care deja devine penibilă, că ea trebuie să fie veselă, o mamă veselă în în jurul copil, în mijlocul copiilor ei. >> Nu despre asta vorbim. În ciuda greutăților cu care ducem mandatul și ne ducem rolurile, în ciuda intemperiilor prin care trecem și a >> crizelor >> oboselii. Crizelor, da, exact. Că sunt crize existențiale la un moment dat în viață, după naștere, depresii și tot felul de de gânduri și >> totuși rămâne un fir, un fir, eu îl numesc așa, un fir, un fir roșu pe care oricine, orice copil l-ar detecta la mama lui. Indiferent că este fetiță sau băiat, el va ști că mama tot timpul la fundament a iubit a iubit a fi mamă, a iubit să i crească, a iubit să i îngrijească, >> l-a iubit pe Dumnezeu. Deci eu cred că feminitatea trebuie învățată și prin modul în care o practici și prin expunere la cuvântul lui Dumnezeu constant. Eu trebuie să le spun, uite de ce fac lucrul ăsta. Eu fac lucrul acesta pentru că uite ce mi spune mie Biblia. Dar eu nu fac lucrurile acestea de capul meu. Și eu le spun de multe ori băieților mei, zic, uite, când se întâmplă cutare lucru sau cutare lucru, să nu credeți că noi ca părinți sau eu ca mamă, eu fac de capul meu așa. Eu îmi permit, eu sunt autoritate absolută și eu am voie să fac orice. Zic, și eu sunt sub o autoritate și tati și împreună cu tati suntem sub autoritatea lui Hristos și noi dăm socoteală de lucrurile pe care le facem. Și întotdeauna mă argumentez cu Scriptura. Uite, mie asta îmi cere Scriptura să fac față de voi. Uite, mie îmi cere să vă cresc în ascultare de cuvânt, în legea Domnului. Îmi Îmi cere să vă cresc oameni care să reflectați chipul lui Dumnezeu pe pământul acesta, că aceasta este, uite, asta este, ne spune prin mandat la început, să umplem pământul de chipul lui Dumnezeu, >> cum spune în Maleahi, ce altceva vrea Domnul decât sămânță dumnezeiască pe pământul ăsta? Nu vrea doar să facem copii și ei să crească ca buruienile. Nu vrea chipul lui în ei. Și chipul lui, într-adevăr, nu suntem noi cei care mântuim sufletul. Spune Andrei un lucru interesant. Dacă copilul este nenăscut din nou, nu este neapărat treaba ta, este treaba Domnului. Dar dacă copilul este needucat din punct de vedere spiritual al Bibliei, acolo este problema ta. Deci noi putem să transmitem feminitatea fetițelor învățându le despre rolurile pe care trebuie să și le asume de mici. >> Supunerea se învață nu doar când ești sub soț. Înveți fetița de mică exact mamă >> cum mă vede pe mine că mă supun soțului. Cum mă vede pe mine că mă supun Scripturii. Cum mă vede pe mine că mă supun autorității bisericești. Cum mă vede pe mine că mă supun autorităților statului, >> așa trebuie să învețe și ea de mică să se supună autorității părinților, care mai târziu este transferată sub un soț. Ă toate aceste calități se învață din familie și eu cred, da, eu cred că am dobândit o parte cel puțin din din aceste calități de la o mamă care și-a manifestat feminitatea ca virtute în familia noastră, care și-a dedicat viața ca să crească copiii, care ne-a arătat că se poate, că nu este imposibil dacă ești alături de Dumnezeu și dacă stai în lumina cuvântului lui și de acolo primești puterea necesară pentru fiecare zi. >> Hm. Ferice de tine că ai avut o mamă credincioasă și că toate convingerile astea atât de conturate cu privire la feminitate odată le ai primit așa, le ai subt odată cu laptele matern metaforic, să zicem. Da. Și apoi le ai descoperit tu însăți în Scriptură și iată cât de de clare și nu e loc de confuzie. Ăă, foarte fain și sper că vei da și mai departe. Amin.

Eu le predau, încerc ce ține de mine, eu le predau băieților ceea ce consider că este ăă >> de vrednic de găsit la o viitoare parteneră, la o viitoare soție, nu parteneră, o viitoare soție. >> Și vreau să le predau asta și prin propriul meu exemplu, dar și predându le sau susținându mi, argumentându mă cu Scriptura. >> Da. Până la urmă e cel mai bun argument. >> Da. >> Dincolo de cuvintele noastre. >> Ești Cristina, soție de lucrător și ultima discuție aș vrea să fie despre feminitatea în biserică. Am trecut de la familie la diferențe cadre sociale, dar cum se poate manifesta o soție, o femeie, hai să nu zic soție în biserică, ce oportunități are și ce limite are? Dacă discutăm despre soția, chiar soția păstorului, rolul de soție de păstor, aici avem avem o discuție un pic aparte, dar în general vorbim despre femeie ca design, ca modul în care ne-a ca deci modul în care Dumnezeu ne-a creat pe noi, Dumnezeu ne-a înzestrat cu anumite calități frumoase și pe care le putem manifesta chiar și în biserică. De ce la grupele de copii în general sunt femeile? Pentru că acolo, pe lângă faptul că este predată Scriptura sau ar trebui să fie predată Scriptura, nu jocuri și altceva, da, trebuie să să ne focalizăm pe aa mai departe Scriptura copiilor. Acolo este nevoie de un suflet de femeie care protejează, care îngrijește, care transmite cu căldură, care poate să creioneze în sufletul copiilor Biblia într-un mod în care ei să o înțeleagă ca de la o mamă. Văd o manifestare a feminității în cadrul bisericii și multe alte slujiri. Femeia poate sluji în biserică cu ajutorul acesta pe care îl arată celorlalte surori, ori mai tinere decât dacă este o femeie mai în vârstă, dar poate să arate spre cele tinere, poate să arate ajutor, cum să și chivernisească mai bine casa, cum ar putea să își iubească soții, cum să soțul, cum să și crească copiii și cum să facă lucrurile acestea mai bine din punct de vedere biblic, cu ajutor și cu suport biblic. Sunt multe lucruri pe care femeia le poate face în biserică. Acum că ea are întotdeauna tendința spre mai mult și uneori reinterpretează pasajele Scripturii și dorește să ajungă în locul în care nu i este permis acela de a predica. Ă Asta e Asta trebuie >> sau la leadership. >> Așa. Da. Aici trebuie trebuie lucrat cuvântul, trebuie să se supună autorității cuvântului, trebuie să și facă din nou o scanare prin cuvânt. Este adevărat sau nu ce mi spune Scriptura că predicatul cuvântului este dat pentru bărbat și noi trebuie să rămânem în supunere. Și spune că suntem scoase sau salvate din acest aparent oprobiu că noi n-avem voie să dăm învățătură în biserică dând naștere de fii. Mântuirea prin naștere de fi. Stai un pic. >> Nu mântu. Nu, nu mântuirea sufletului tău. Nu este vorba de mântuirea sufletului tău, ci este vorba acolo un pasaj de o salvare de sub aparentul oprobiu care ar spune că tu nu ai voie să dai învățătură, dar du-te acasă și învață pe fiii tăi. Predică-le lor, spune-le lor despre Hristos. Tu ce asimilezi în cadrul bisericesc, du-te acasă. Du-te și spune-le lor: Uite, ai o ocazie să fii salvată de acest mare chin al tău, că nu poți să urci la amvon. Uite, du-te acasă, îți dau amvonul acasă. Du-te și predică-le copiilor, copiilor tăi seară de seară, dar nu ne place acolo că nu ne vedem nim. >> Apropo de faptul că tu ai acel canal cu povești, nu? >> Da. Da. Da. Este un mod de Eu îmi aleg în așa fel încât poveștile ca să pot să le dau adevăruri din Scriptură copiilor. >> Hm. Da. >> Da. Și dar ispita este că noi vrem în anumite cadre unde noi vrem, spun noi ca un concept feminin. Unele dintre noi doresc puterea asta în fața lumii, în fața >> unei audiențe. Acasă e mult, nu te vede nimeni, e mult mai greu. Nu, nu mai pare așa de interesant să predici acasă, nu? Nu mai pare așa de interesant seara să iei Scriptura, să le le o tălmăcești copiilor și de fapt acolo acolo se dă bătălia amară, că de acolo viitorii copiii mici, copiii mici sunt viitorii poate predicatori, sunt viitorii nu știu ce lucrători în biserică. Da, e o slujire ascunsă pe care o femeie creștină o face acasă și doar prin faptul că și-a îngrijit bine soțul și a crescut bine copiii, cred că face o slujbă duhovnicească pentru biserica respectivă pentru că aduce înaintea lui Dumnezeu o familie sănătoasă. >> Nu spune în Proverbe 31 că fii ei se scoală și o numesc fericită și spun că o laudă la porțile cetății pentru ceea ce face ea acasă. Este lăudată la porțile cetății. >> Și eu doresc să fac eu în dreptul meu, eu doresc să fac acea lucrare care nu se vede atât de mult, dar care aduce laudă, care stârnește laudă în gura copiilor mei la adresa mea. >> Nu vreau să fac ceva care stârnește laudă în afară și care aduce amărăciune în sufletul copiilor mei, că ei știu că de fapt nu este nimic acolo ce fac. Afară, floare, în casă mucegai. >> Hm. Și da, eu eu una în dreptul meu asta mi-aș dori și mi-aș dori să găsească fiecare femeie plăcerea aceasta de a de a ți rămâne în casa ta stâlpul dragostei, al pasiunii pentru cuvânt în fața copiilor tăi prin exemplul tău. Da, cred că e un gând bun pentru persoanele care ă poate cu intenții bune vor să facă o slujire vizibilă în biserică. și neglijează ce se întâmplă acasă.

Da, am >> am ajuns la finalul discuției noastre. Cristina, slavă ți lui Dumnezeu că a fost cu noi și eu zic că am discutat lucruri faine de interes pentru persoanele care ne ascultă și dacă am reușit să le facem un să se bucure puțin mai mult pentru faptul că sunt femei, eu zic că ne-am îndeplinit scopul. Exact. Și dacă mi-ar plăcea să rămână cu ceva din toată discuția aceasta este din când în când, dacă nu cât de des, să vă întoarceți la primele trei capitole din Geneza. Tot timpul vi se va părea un izvor nesecat de cunoștință nouă, de de noi informații duhovnicești pe care le poți afla din aceste trei capitole care să te întărească pe tine înlăuntrul tău în feminitatea aceasta ca virtute și care să ți readucă aminte atunci când uiți de tine, de scopul tău și de rolul pe care ți-a fost rolul care ți-a fost dat. Și când uiți, ele îți vor reaminti că Dumnezeu te-a creat valoroasă și ți-a dat rolurile pe care ți le-a dat pentru că te-a creat ca să le poți îndeplini. Mulțumesc foarte mult că ne-ai plimbat de la Geneza la Apocalipsa și că ne-ai spus povești personale, ne-ai spus sfaturi, ne-ai dat sfaturi din Scriptură și sper ca Domnul să te binecuvânteze în manifestarea feminității tale în familie și în biserică. >> Amin. La fel îți doresc. >> Mulțumesc. Mulțumesc că ne-ai urmărit până la final. Sper ca după tot ce ai auzit, un lucru să ți fie clar. Feminitatea biblică nu este o limitare, ci este o chemare, cum spunea și John Piper. Iar dacă ești femeie, te încurajez să urmezi această chemare și să onorezi darul feminității pe care l ai primit. Ți-a plăcut episodul? Dă like, abonează te, activează clopoțelul ca să nu ratezi următoarele discuții. Ne vedem data viitoare.