Ascultă-ți Corpul Ep. 3 | Nutrigenetica: Află Ce Preferă ADN-ul Tău

Este un proces fiziologic, cu toții îmbătrânim. Nu putem să evităm îmbătrânirea. Putem însă să îmbătrânim frumos.

Carbohidratul ne dă bucurie, descarcă dopamină și ne dă acea plăcere de scurtă durată. Este un drog. Mâncăm la fel, dar reacționăm total diferit. Știința spune că am putea preveni până la 40% dintre cancere printr-o dietă personalizată. Și sunt persoane care resimt stresul la nivel organic; noi spunem somatizare. Toate aceste efecte negative persistă în timp și duc la deteriorarea celulelor. Acea cauză nevăzută și de foarte multe ori neglijată pentru boli metabolice și implicit cancer.

Decodificăm mesajele ADN-ului alături de Andreea Cătană, medic genetician. Hai să afli lucruri pe care nu le știai încă despre tine, într-un episod special despre ADN-ul tău. Shoot! O știm deja. Ceea ce mâncăm ne transformă corpul, atât pe interior, cât și pe exterior. Dar dacă v-aș spune că peste 40% dintre cancere pot fi prevenite printr-o dietă personalizată? Sau de ce un adolescent poate dezvolta diabet în timp ce un adult cu o viață plină de excese? Nu. Răspunsul nu ține doar de stil de viață, ci și de ADN.

Astăzi decodificăm mesajele ADN-ului nostru alături de Andreea Cătană, medic genetician. Bună, Andreea, mă bucur să te avem aici. Bună, Silvia. Mă bucur de invitație și îmi pare bine să fiu alături de tine.

Andreea, cum putem să explicăm celor de acasă ce înseamnă nutrigenetică? Este important să cunoască aceste noțiuni legate de nutrigenetică, pentru că este o testare relativ nouă pentru țara noastră, dar este foarte importantă în contextul prevalenței atât de mari pentru boli metabolice, aceste boli ale adultului care apar la vârste tot mai tinere, a cancerului, și testarea asta s-ar putea să ne ajute să facem diferența pe stilul nostru de viață și să ne ajute în luarea anumitor decizii personalizate, individualizate, pentru a avea o viață mai bună, mai lungă și cu o calitate mai bună. Testarea aceasta nutrigenetică are oarecum menirea să aducă la cunoștința celui care face acest test care sunt particularitățile lui genetice. Așa cum spuneai și tu, sunt niște variații foarte mici la nivelul ADN-ului care ne oferă fie avantaje, sau fie dezavantaje în relație cu ceea ce facem noi zi de zi, cu ceea ce mâncăm, cu mișcarea pe care o facem, cu orele de somn de care avem nevoie, cu anumite predispoziții care sunt scrise în genele noastre, dar care nu sunt neapărat sinonime sau sentințe la niște afecțiuni; și atunci aceste reglaje fine pe care noi le putem adopta în stilul nostru de viață pot să facă diferența ca și vârstă adultă sau ca și, nu știu, vârstă a treia, sau longevitate, sau absolut tot ceea ce ține de o viață cât mai lungă și mai sănătoasă. Este o testare care se face o singură dată în viață, de fapt, pentru că ADN-ul nostru nu se modifică și ea ne aduce la cunoștință aceste predispoziții, și exemplele ar fi diabetul zaharat, care e o boală metabolică comună a adultului, hipertensiunea arterială, bolile cardiace, și vezi și tu că este boala care are mortalitatea, morbiditatea cea mai mare actualmente. Moară, din păcate, foarte mulți adulți, chiar tineri, și este o afecțiune în care partea de stil de viață, de dietă, de exercițiu fizic lasă o amprentă grea asupra predispoziției, să spunem, care vine și pe istoric familial. Și pe lângă identificarea acestor predispoziții, putem să vedem care sunt intoleranțele și care sunt particularități pentru diferite grupuri, să spunem, etnice și pentru diferite persoane, dar și niște, să spunem, particularități care țin de modalitatea în care tu metabolizezi anumiți nutrienți, absorția anumitor vitamine, efectul stresului asupra organismului tău, și aici mă refer la efectele negative ale stresului asupra părții de metabolic și celular, și toate acestea împreună integrate, evident, în contextul clinic pentru fiecare persoană care face testarea pot să facă diferența pe ceea ce înseamnă calitatea vieții. Calitatea vieții. Atât acum cât și evita o apariție a anumitor boli pentru care foarte mulți dintre noi, de fapt, avem o predispoziție. Da. Este acel 0.1%, 1% nu care pare infinit, dar este cel care ne face unici și atât de diferiți. Nu din punct de vedere genetic; diferențele între noi sunt foarte mici și de cele mai multe ori noi tindem să fim subiectivi, să le, să le exacerbăm, să vedem niște diferențe foarte mari, dar exact ele ne oferă aceste avantaje, și unii au niște avantaje în ceea ce privește, de exemplu, partea de metabolism. Sunt acei norocoși care pot să mănânce puțin mai mult sau care nu se îngrașă, dar sunt și persoane care au dezavantaje, și asta ține oarecum și de loteria genetică, pentru că noi suntem, aș spune, rezultatul unei îmbinări a informației genetice care vine de la cei doi părinți, un 50% și un 50% de la fiecare dintre ei, dar discutăm despre niște predispoziții, și așa cum spuneai, nu despre niște sentințe la anumite afecțiuni, pentru că dacă avem grijă, aceste predispoziții s-ar putea să nu fie manifeste niciodată. Dovadă că sunt persoane cu istoric familial pozitiv pentru ceea ce înseamnă diabet zaharat, mai multe persoane care au afecțiunea, și dacă instaurează un anume stil de viață, așa cum îl numim noi sănătos, nu fac boala sau o fac la vârstă înaintată, și asta face o mare diferență pe calitatea vieții. Da. Nu, nu trebuie să ne temem să știm. Din contră, cu informațiile pe care le avem, poate chiar să schimbăm mici lucruri. Despre asta vom vorbi și astăzi, că nu sunt lucruri foarte mari pe care trebuie să le schimbăm în viața noastră. Dar expozițiile există, le-am moștenit, ele rămân în genele noastre. Important este să le cunoaștem, să le acceptăm și să avem soluții pentru ceea ce ține de controlul nostru. Asta este cel mai important, să oferi soluții persoanei pentru ceea ce poate să modifice, și studiile de nutrigenomică au dovedit că prin ceea ce facem noi zi de zi putem să influențăm expresia genelor în favoarea noastră. Adică nu tot ceea ce este scris în gene se va întâmpla. Se va întâmpla. Nu tot ceea ce este oarecum cu tentă negativă va veni cu niște dezavantaje pentru tine, și făcând niște lucruri care sunt bazate tocmai pe o testare de acest fel care identifică unde sunt acele probleme particulare pentru tine, vei putea oarecum acționa chiar acolo, la nivelul acelei cauze. Noi îi spunem etiopatogenic, chiar la rădăcina problemei, punctuali, punctuali, generalizat cu sfaturi bune pentru toată lumea, și evident ai șansa la, hai să spunem așa, la un outcome maximal pentru tine. Hm. Asta e foarte important. Ă Sunt unii dintre noi mai norocoși decât alții în ceea ce privește genele? Cu toții avem cunoștințe care nu se îngrașă când mănâncă paste, care pot să bea cafeaua seara, adică pot avea orice fel de stil de viață și pare că totul funcționează perfect. Este adevărat, așa cum anumite persoane au dezavantaje și nu aș vrea să cadă în panta aceea de exces sau de, să spunem, de bun, am o predispoziție, nu prea am ce să fac, se va întâmpla, și atunci nici măcar nu iau măsuri de siguranță. Pe de altă parte, sunt acei norocoși. Și procentul este mic aici. Adică ar trebui să fim sinceri că nu depășește 5% în populație. Sunt acei norocoși cu o semnătură genetică avantajoasă din mai multe puncte de vedere și pe partea de metabolism. Au un metabolism, să spunem, optimal, au o capacitate de metabolizare ideală, au niște, poate, calități fizice care le permit să facă exercițiul fizic maximal. Poate nu au intoleranțe, poate au o abilitate extraordinară de a avea reacție la stresorii din mediul exterior. Știm și noi că sunt, de exemplu, fumători care nu dezvoltă cancer pulmonar. Sunt probabil persoane care au o abilitate genetică de a detoxifia organismul mai eficient decât alte persoane. Da, sunt aceștia, aș spune eu, superhumans, pe care evident îi privim aparte pentru că într-adevăr sunt cu adevărat norocoși, dar restul, cu toții avem niște predispoziții și cu toții avem probabil niște avantaje și respectiv dezavantaje din acest punct de vedere. Hm. Restul de 95%, suntem mai mulți care trebuie să lucrăm un pic ca să ajungem la acel echilibru și acea putere care la unii se resimte de la sine. Da.

Putem interpreta un pic diferit aceste rezultate în funcție de genul pe care îl avem. E diferit la bărbați versus femei, sau vedem o rezistență care se manifestă diferit? Există niște diferențe genetice între cele două sexe biologice și avem avantaje, respectiv dezavantaje. Dacă noi, femeile, din punct de vedere genetic, avem un avantaj pe ceea ce înseamnă – n-aș vrea să se înțeleagă greșit – dar pe partea de inteligență emoțională, să spunem că avem niște avantaje. Partea de, ăă, să spunem, de fluctuație hormonală, pe de altă parte, vine ca un dezavantaj pe partea de ciclu menstrual, și aici apar acele dezechilibre care țin de cumpătare, pentru că vin pe un deficit de control emoțional, dar pe de altă parte este dovedit faptul că noi, femeile, trăim mai mult și avem o calitate mai bună a vieții comparativ cu bărbații, și explicația genetică, componenta genetică vine aici, aici pe un procent undeva de 30-40%. Hm. Și asta este foarte important de menționat, că sunt niște lucruri care vin în avantajul femeii. Pe de altă parte, bărbații au niște avantaje pe parte de physical, de cele mai multe ori, și lor li se potrivește foarte bine partea de mișcare, de exercițiu fizic, de foarte, în majoritatea cazurilor, acolo e vorba despre controlul greutății sau dereglajele astea despre care discutăm, la ei funcționează puțin mai bine decât la femei pentru că nu există aceste fluctuații hormonale în primul rând, ăă, și au probabil și alte abilități fizice. Majoritatea dintre ei, da, există diferențe între noi, cu avantaje, respectiv dezavantaje, și interpretarea testului trebuie să ia, să țină cont de vârsta celui care face testarea, pentru că una este să discutăm cu un adolescent care poate face un sport de performanță și are un alt necesar nutrițional, sau de exemplu o femeie care este în perioada perimenopauzei sau chiar a menopauzei și care își dorește să își mențină greutatea sau să scadă în greutate. Interpretarea acestor date este diferită pentru că contextul este diferit, și aici intervenția nutriționistului este foarte importantă. Trebuie să iei în calcul foarte multe lucruri: ce îți place să mănânci, calitatea somnului, cât exercițiu, care este efortul fizic pe care îl faci în fiecare zi, ce tip de meserie ai? Pentru că majoritatea dintre noi stăm pe scaun ore bune în fiecare zi, și atunci în acest context, care ia în calcul toate aceste variabile, putem să integrăm informația pentru a avea rezultate optimale. Hm. Și a înțelege cât mai bine rezultatele acestui test. Ă ne uităm și la zona, locul în care omul care a făcut testul s-a născut, sau și eu mă gândeam la acest lucru, ardeleancă fiind. Întotdeauna m-am gândit că probabil regiunea din care am eu originea ar fi adaptată mai bine la ceea ce înseamnă proteină de origine animală. Nu știu dacă o fi adevărat, nu avem studii de acest fel în România, dar cu siguranță arealul geografic din care tu îți ai originea, și aici discutăm despre nu doar despre părinți, despre bunici și alimentația pe care ei au adoptat-o de la o generație la alta, o lasă amprentă asupra expresiei genelor tale, și avem aceste adaptări – nu sunt majore, nu sunt diferențe majore, dar cu siguranță există areale geografice și persoane din acele areale geografice care, să spunem, au nu neapărat doar o preferință, ci se împacă mai bine cu partea de proteine de origine animală, alții pe partea de vegan, de vegetarian, alții, de exemplu, trăind într-un anume areal geografic, probabil că au niște restricții legate pe partea de absorbție pentru că nu au acces la anumite alimente, pentru anumiți micronutrienți, seleniu, vitamina D și așa mai departe. Hî. Și atunci trebuie să ținem cont și de aceste aspecte. Mă, suntem compuși foarte mult atât din mediul de acum în care ne dezvoltăm, cât și legăturile generaționale, până la urmă, din câte înțeleg. Da, e multă finețe acolo, înscrierea acestor gene este, pentru că tot ceea ce este cercetare nouă pe parte de nutrigenetică și nutrigenomică, asta însemnând cum reacționează organismul nostru la nutriție, dar și care sunt efectele dietei noastre asupra genelor noastre, au dovedit faptul că sunt niște informații care se transmit nu doar pe partea genetică ca și informație la nivel de ADN, ci sunt transmise și prin niște mecanisme sau mesaje chimice. Aici discutăm despre, despre epigenetică, acele mesaje care reglează expresia genelor noastre și care poate să fie transmisă dintr-o generație în generație. Sunt lucruri foarte interesante, da, și pe care începem să le cunoaștem și să le înțelegem tot mai mult în contextul tehnologic actual. Hm. Sunt toate aceste diferențe care pare că încep să aibă sens atunci când le contextualizăm, diferențele între noi. Vin cu explicații pentru foarte multe persoane. Exact. Și avem pacienți, consumatori care facă testul acesta și spun: „În sfârșit am o explicație, un răspuns pentru un anume lucru sau pentru altul, sau înțeleg mai bine de ce nu mi se potrivește dieta aceasta.” Mhm. E un test pe care îl poate face oricine, nu-i așa? Nu trebuie neapărat să fii sportiv de performanță. Cred că probabil un sportiv de performanță se uită la alte rezultate sau alte părți ale testului, dar poate fi făcut de către oricine, la orice vârstă. Da, în principiu poate să fie făcută de absolut oricine. Este totuși bine să fii informat înainte de a face testul privind, să spunem, rezultatele lui, care ar putea să fie rezultatele posibile, și evident oamenii își setează întotdeauna niște obiective, au niște expectative pe baza acestui rezultat și ele trebuie să fie realiste și trebuie să înțeleagă ce înseamnă de fapt testarea aceasta, că ea vine cu informații, dar soluțiile țin de foarte multe ori de noi, de stil de viață și de o altă componentă psihoemoțională care este diferită de la o persoană la alta, dar în principiu sunt informații care ajută atât copiii, în special pe parte de intoleranțe sau copiii care au tulburări metabolice, adolescenții, sportivii de performanță, așa cum spuneai, adultul tânăr care își dorește să aibă o viață mai sănătoasă și de ce nu și vârstele mai înaintate unde pot să apară deja aceste probleme legate de îmbătrânire. Și îmbătrânirea este un proces fiziologic pe care noi nu putem să-l evităm, însă putem să-l modelăm, putem să îmbătrânim frumos, și aici informațiile de acest fel ne pot ajuta. Hm.

Ai menționat despre intoleranțe. Știu că intoleranțele alimentare nu sunt prezente la naștere, nu? Ă, adică genetica nu dictează vârsta la care apar. E ceva ce facem noi. Există, există câteva intoleranțe care pot să fie prezente de la naștere. Sunt niște defecte genetice cu care copilul, să spunem, se naște, fie că sunt ele moștenite de la un părinte, fie apar de novo. Întotdeauna poți să fii primul în familie, da, ghinionistul familiei, care fiind primul care are o boală de acest fel. Dar important de menționat că noi facem parte dintr-un grup, și populația europeană, despre asta discut, în care 70% din populația noastră odată cu înaintarea în vârstă, datorită acestor particularități genetice comune, așa cum spuneam, în populație, dezvoltă intoleranțe pentru că activitatea acestor gene scade în timp. Evident, scade și activitatea acestor enzime pe care noi le folosim în, de exemplu, în digestia și metabolismul lactozei sau respectiv a glutenului, și apar manifestările acestea neplăcute, balonare, acea senzație de prea plină, inflamația în corp pe care fiecare o resimte diferită, neuroinflamația pe care de foarte multă lume nici n-o percepe, și toate aceste lucruri sunt de fapt triggere, sunt factori de risc pentru bolile despre care discutăm. Da, dar în majoritatea cazurilor aceste intoleranțe, spunem că sunt datorate unei predispoziții, hm, și apar pe parcursul vieții, diferit de la o persoană la alta. Fiecare, așa cum am menționat, suntem diferiți. Sunt persoane la care identificăm intoleranțele deja la 30 de ani, alte persoane care tolerează foarte bine acești nutrienți și la vârsta de 50 de ani. Hm. Dar trebuie menționat că 70% dintre noi avem această dizabilitate, pentru că pe de altă parte persoanele care, să spunem, că sunt tolerante pe tot parcursul vieții sunt acei norocoși care și au originea în populații care s-au adaptat foarte bine genetic, și noi în România nu facem parte din această categorie. Mai avem nevoie probabil de multe generații să ajungem în acel stadiu, și cu siguranță vor fi alte soluții medicale. În acest context nu cred că vom aștepta evoluția naturală să ne adaptăm, dar în principiu suntem cu toții, sau mare parte dintre noi, o populație predispusă pentru intoleranțe de acest fel. Purtăm aceste intoleranțe și le putem activa la o vârstă sau alta în funcție de ce mâncăm. Dacă am înțeles bine. Da.

Ca și genetician, aș putea să vin cu un exemplu din perspectiva mea. Longevitatea la specia noastră era destul de redusă comparativ cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre. 200-300 de ani, oamenii nu trăiau mai mult de 40 și 50 de ani. Foarte multe din genele noastre sunt oarecum programate să aibă o activitate limitată în timp, să își facă datoria pe parcursul vieții de 45-50 de ani. Nu au reușit să se adapteze faptului că la noi a crescut mult longevitatea, astfel că va trebui să așteptăm destul de mult să apară această evoluție naturală la nivelul genelor noastre, și noi nu avem parte de timp, pentru că asta înseamnă nu sute de ani, de foarte multe ori mii de ani. Ăă, adaptarea pentru a putea digera acest zahăr din lapte, lactoza, a fost dobândită acum aproximativ 16000 de ani. Și cu toate acestea mulți dintre noi avem aceste intoleranțe, dovadă că necesită foarte mult timp să ne adaptăm la lucruri noi pentru genetica noastră. Hm. Unii vor spune: „Da, dar pe bunicul meu nu l-am auzit niciodată să aibă intoleranță la lactoză sau la gluten. De ce au apărut toate lucrurile astea acum sau de ce le percepem acum?” Pentru că noi ne expunem și la alți factori de risc. Gândiți-vă la alimentația pe care o aveau bunicii noștri, străbunicii noștri, la acele perioade de fasting pe care ei le numeau post religios. Exact. La restricția calorică, la efortul fizic pe care îl depuneau zi de zi, la stilul lor de viață, la lipsa poluării. Aveau, să spunem, într-un context general un stil de viață mult mai sănătos decât noi. Dar dacă ar fi să privim așa, per ansamblu, longevitatea și calitatea vieții, pentru mulți dintre bunicii noștri nu a fost atât de bună. Lucruri care persistă și acum pentru că trăim mai mult, dar asta nu înseamnă că trăim mai bine și că în ultimii, să spunem, 20 de ani ai vieții noastre, calitatea vieții este atât de bună, pentru că cu toții avem fie o durere aici, colo, ne încearcă o durere de spate, ai probleme legate de greutate, apare demența la foarte multe persoane mult mai repede, mult mai devreme. Da. Și aici nu discutăm neapărat de intoleranțe propriu zis, ci și de această expunere de care noi, din păcate, avem parte încă din copilărie, pentru că avem partea asta – este adevărul – de diete procesate și ultraprocesate, și aici sunt foarte mulți, noi îi numim antigeni, sunt substanțe care sunt străine organismului nostru și care de multe ori nu pot să fie metabolizate sau sunt metabolizate în niște chimicale care sunt toxice și inclusiv pentru ADN-ul nostru, și asta, ăă, cumulativ, scade vârsta la care apar aceste boli, te sensibilizează, vine cu uzură pentru organismul tău, și atunci scade și longevitatea și calitatea vieții implicit.

Dacă am compara intoleranța la gluten cu cea la lactoză, e vreuna dintre ele care apasă mai greu sau se resimte mai puternic sau nu? Din punctul meu de vedere, și aici discut ca și genetician, consider că intoleranța la gluten, chiar dacă de multe ori nu este atât de sonoră și identificată, să spunem, la persoană, este subdiagnosticată, aș spune că are niște efecte mult mai nocive asupra organismului pentru că dă o inflamație cronică în organism, și această inflamație cronică este per se un factor de risc pentru boli autoimune, pentru această neuroinflamație, și de aici e riscul pentru boli neurodegenerative așa cum este boala Alzheimer, unde mai sunt și alți factori de risc, pentru ceea ce înseamnă colon iritabil. Sigur auziți acest diagnostic, dacă pot să-i spun deseori, sau este acea stare generală de oboseală inexplicabilă, insomniile, cefalee la foarte multe persoane, este, să spunem, o intoleranță cu multe fețe ascunse și care este diferită de la o persoană la alta. De aceea trebuie manageriată particular pentru fiecare individ. Hm.

Cum explicăm această diferență de cum procesăm carbohidrații ă pentru fiecare dintre noi? Da, asta este o discuție dificilă pentru toată lumea, pentru că carbohidratul ne dă bucurie, descarcă dopamină și ne dă acea plăcere de scurtă durată și care necesită repetiție și repetiție pentru că te face să te simți atât de bine, te poți concentra, ești fericit, e la îndemână. Da. Da, este un drog. Cu toate acestea, are cam aceeași acțiune ca și derivații de cocaină. De aceea este foarte greu să reduci consumul, să o scoți atunci când există probleme severe din dieta ta. Dar nu putem să trăim, să existăm fără carbohidrați. Important este să-i alegem pe cei care îi considerăm a fi sănătoși, acei carbohidrați complexi, orezul negru, leguminoasele, în special cele care sunt verzi, care vin și cu mulți antioxidanți, ăă, și să încercăm să evităm ăă zahărul acesta procesat, ăă dulciurile, ăă bomboanele, zahărul pe care le punem în fiecare zi în cafea, pentru că ăă acesta are efecte nedorite în organism, și nu discutăm doar despre boli metabolice și despre diabet implicit, ci și despre această inflamație, și din perspectivă oncologică consumul excesiv de zahăr este un puternic carcinogen, adică că este un factor de risc major în toate tipurile de cancer. Apropo de ceea ce spuneai, acel risc de a dezvolta cancer pe o dietă necorespunzătoare. Zahărul ăă din această categorie ar trebui, pe cât posibil, să lipsească din dieta noastră. Este foarte greu de evitat pentru că se găsește, se găsește în orice, de la mezeluri care chiar sunt dulci, la, și atunci ar trebui să evităm ceea ce este oarecum sub controlul nostru, și dar nimeni nu spune – personal nu sunt adepta acestor restricții care sunt duse în extremă – pentru că sunt persoane care, de exemplu, au niște variații genetice pentru gustul dulce și care pot tolera mai bine partea și care aduce beneficii pe calitatea vieții. Cred că moderația, și ăsta e un lucru despre care se poate discuta mult și bine, mai ales la noi, la români, unde niciodată nu ne ridicăm de la masă până ce nu suntem sătuli. Vedeți asiaticii, întotdeauna se ridică la cel 80% da, de sațietate, dar ăă zahărul, în general vorbind, nu este benefic pentru organismul nostru în cantități mari. Pe lângă asta, duce la îmbătrânire. Pentru că suntem femei, trebuie să spun să știți că aproape că dublează riscul de apariție a ridurilor, te îmbătrânește mult mai repede, duce la demență, dacă ar fi să luăm în calcul toate aceste informații. Ă Deja sunt aproape convinsă. Da. Încerci să convingi persoanele despre efectele nedorite ale acestui zahăr. E, e un… Nu sunt mare, mare fan al acestei expresii, dar este un rău mai mic. Dacă vrem să mâncăm ceva dulce, e, e imposibil să nu mâncăm. Dar dacă am alege un rău mai mic, care ar fi răul mai mic? Putem alege mierea sau alegem fructe sau alegem să gătim noi acea plăcintă în loc s-o cumpărăm deja făcută? Mierea este o alternativă, să spunem. E, e rău, mai puțin rău în comparativ cu zahărul rafinat pentru că are și fructoză, și ea se digeră puțin mai greu și, să spunem, că nu are efecte atât de nedorite la nivelul organismului nostru. Și pe lângă asta, mierea vine și cu alți nutrienți. Are minerale, are niște, să spunem, oligoelemente care ne ajută pe partea de imunitate. Este, să spunem, un carbohidrat puțin mai complex, dar și el trebuie să fie consumat cu moderație pentru că până la urmă este metabolizat la molecula aceea de glucoză și în timp are aceleași efecte. Dar dacă este s-o luăm așa și să fim nu atât de stricți, am spune că este un rău mai puțin rău decât zahărul rafinat.

Vorbind de stereotipuri alimentare, personal am aflat foarte, foarte târziu că nu trebuie să fugim de grăsimi. Evitam să mănânc grăsimi cu orice preț. Alegeam iaurt 0%, fugeam de orice formă de grăsime. O percepeam ca fiind, în primul rând, nesănătoasă și în al doilea rând mă gândeam și la dietă, la cum se va vedea asta în corpul meu. Ulterior am aflat că nu e chiar așa. Poate ne spui un pic care e diferența între aceste grăsimi. Cu toții știm că există două grupe mari de grăsimi: acele grăsimi saturate care sunt considerate a fi mai puțin bune, nocive pentru organismul nostru, și acele grăsimi care sunt nesaturate sau chiar polinesaturate, din grupul cărora face parte omega 3, omega 6, și care, pentru care există și surse de origine vegetală, nu doar animală, sunt extrem de benefice pentru noi, mai ales pentru sistemul nostru nervos, pentru partea de imunitate, pentru partea de longevitate și foarte, foarte important pentru partea de detoxifiere. Ele sunt o bună tamponare pentru reacțiile acestea chimice care duc la eliberare de radicali liberi și care au întotdeauna efecte nocive în organismul nostru. De aceea ele trebuie consumate zilnic. Important este raportul. Și idealul spune că ar trebui să consum cât mai puține grăsimi care sunt saturate, de cele care sunt solide la temperatura camerei. Și aici, în categoria asta, intră foarte mult acele grăsimi pe care noi le folosim la prăjire. Ăsta iarăși este un proces chimic care este cu efecte negative și pe termen scurt și pe termen lung pentru ceea ce înseamnă dieta noastră, și ar trebui să consumăm cât mai multe grăsimi sănătoase, așa cum e peștele, și aici mă refer nu la peștele de crescătorie pentru că el vine cu o problemă pe parte de, da, tratamente chimice, da, dar avem la îndemână, avem avocado, avem uleiul de pește, avem semințele, nucile care au un, să spunem, un conținut foarte mare de ceea ce înseamnă grăsimi sănătoase. Dar și aici, atenție, ele vin și cu destul de multe calorii, comparativ, de exemplu, aproape dublu față de carbohidrați. Trebuie să fie consumate însă moderat, în anumite combinații, întotdeauna însoțite de legume, de fructe, de fibre. Idealul este de…

Exemple, să pui ulei nerafinat, acel ulei virgin de măslină pe salată. Da. Urma să te întreb, putem să punem acel ulei să consumăm cu lingurița? Așa. Am înțeles că sunt persoane care consumă în fiecare dimineață, nu știu, un o jumătate de cană sau de pahar de ulei extravirgin. Este mult prea mult. Ok. Și asta deja este un exces din din punctul nostru de vedere. Hm. Reapare cuvântul moderație și cred că este important să să găsim acest echilibru pentru fiecare dintre noi. Se se clarifică un pic ansamblul.

Dacă este să vorbim despre omega 3, cel mai puternic antioxidant în corp. Se regăsește, cum ai spus, în lucruri pe care le putem alege zi de zi. Ok, cu peștele poate fi o problemă. Într-adevăr, este mult mai accesibil pe dietele mediteraneene, exact. Și nu putem să comparăm, să spunem, accesul nostru la alimente de acest fel, precum Italia, Grecia, unde evident partea de de geografie îți oferă aceste avantaje și cunoaștem care sunt beneficiile dietei mediteraneene. De cele mai multe ori necesităm o suplimentare, suplimente alimentare pe partea aceasta, pentru că în populația din România avem un acces destul de limitat la alimente care să aibă conținut adecvat și acel necesar zilnic de de omega 3. Și atunci în cele mai multe situații recomandăm evident tot așa, în context clinic, ok? Care sunt persoanele care ar trebui să suplimenteze de fapt acest omega 3? Și aici mă refer la persoane cu boli metabolice, deja persoanele la care apare un nivel crescut de colesterol, de trigliceride și încercăm să să aducem un echilibru prin administrare, prin suplimentare externă.

Mi-ar plăcea să ne mai uităm la un lucru important care cred că apare deseori în testele la care te uiți: reacția la stres. Observăm că unii oameni reacționează puternic, lucru care nu se traduce doar într-o viitoare anxietate sau într-o viitoare depresie, ci și resimțim schimbări la nivelul corpului. Pur și simplu putem dezvolta anumite boli dacă suntem mai stresați și reacționăm mai puternic la stres. Este adevărat și mie mărturisesc pacienții de foarte multe ori și mă întreabă: „Doamna doctor, e posibil să fi făcut acest diabet sau să fi făcut acest cancer? Pentru că am trecut acum un an printr-un mare stres emoțional. Nu știu, ai pierdut pe cineva drag, ți-ai pierdut jobul și așa mai departe.” Și răspunsul este de cele mai multe ori da. Problema este că nu putem să cuantificăm cu adevărat care a fost în acel moment efectul acelui stresor asupra organismului tău, dar testarea epigenetică ne poate spune în timp real care este efectul stresului, aceea ce noi denumim stres asupra metabolismului tău, asupra celulelor tale, pentru că și reacția aceasta este diferită de la o persoană la alta. Descărcăm și folosim diferit neurotransmițătorii aceștia și sunt persoane care resimt stresul la nivel organic. Noi îi spunem somatizare.

Acelea persoane pe care le vedem din exterior ca fiind emotive, care au emoții înaintea unui examen, cărora le transpiră palmele, care au dureri de burtă înaintea unui eveniment, care implică, da, un efort emoțional și atunci toate aceste efecte negative persistă în timp și duc la deteriorarea celulelor. Este, să spunem, acea cauză nevăzută și de foarte multe ori neglijată pentru boli metabolice, boli cardiovasculare și implicit cancer. Da, sunt acele persoane care poate din exterior, da, par să nu aibă alți factori de risc, adică nu au probleme cu greutatea, sunt relativ tineri, dar stilul de viață stresant duce la declanșarea bolii. Acea persoană care tipic spune: „Am făcut diabet de stres” nu este tocmai un mit, pentru că stresul este un mare factor de risc în diabetul zaharat al adultului. Ceea ce se vede din afară ca o incapacitate, nu, de a gestiona emoțiile. Poate, exact cum ai spus, da, cineva care pare emotiv. Există stigma aceasta că aceste persoane sunt, spunem, mai slabe. Nu este adevărat. Sunt persoane care probabil au un potențial emoțional neexploatat și care se confruntă probabil cu diferite situații. Dar componenta genetică să știți că este importantă aici, pentru că heritabilitatea asta înseamnă cât la sută din acest caracter se moștenește și se transmite dintr-o generație în alta. În anxietăți, în depresii discutăm chiar de un procent cuprins între 30 și 40%. Este destul de crescut comparativ. Da. Și atunci ăă este foarte important, dar pe de altă parte factorul social și ceilalți triggeri sunt la fel de importanți, pentru că până la urmă rămân niște predispoziții la fel ca și pentru alte afecțiuni care pot să nu devină neapărat manifeste sau care pot să fie gestionate.

Sunt situații de acest fel care pot să fie gestionate și prin dietă, prin administrare de diferite vitamine. De exemplu, sunt persoane care au o deficiență genetică legată de metabolismul acidului folic și prin simpla administrare a derivaților de acid folic pot să își îmbunătățească starea de bine, chiar emoțională, sau magneziu. Știm că este una din indicațiile frecvente pentru cei care au insomnii, care au anxietate, care au palpitații. Sunt soluții care țin de stilul nostru de viață, simple, aș spune eu, dar care trebuie să vină indicate în acest context clinic pentru fiecare în parte. Chiar chiar urma să te întreb ce le-ai recomanda persoanelor care au această reacție puternică la stres și mi-ai răspuns că este o suplimentare. Nu putem suplimenta cu diferite lucruri? Da. În principiu chiar și colegii noștri psihiatri și colegii psihologi recomandă alternative care țin de stilul de viață. Acest echilibru, pentru că toată această disfuncție este de fapt consecința unui dezechilibru declanșat de ceva. Da. Și pe care tu probabil nu ai reușit să-l manageriezi la fel ca și alte persoane. E și atunci trebuie să restabilești acest echilibru. Ai la îndemână să Da. ai la îndemână soluțiile care țin de stilul tău de viață și de ceea ce poți să faci tu pentru tine, dar sunt și în situații și ă aici trebuie să să știm cu toții că sunt situații care depășesc aceste alternative pentru că sunt foarte grave, mai ales cele care au fost neglijate foarte mult timp și acolo discutăm de tratament psihiatric, de psihoterapie și astea sunt soluțiile oferite de partea de nutrigenetică. Întotdeauna sunt adjuvante și de termen lung, pentru că trebuie să-ți formezi un stil de viață ca aceste lucruri să nu se repete sau să scazi riscul să se repete în viitorul apropiat sau mai îndepărtat.

Pare că toate aceste lucruri se întâlnesc într-un singur punct. Da, e pare că e o sănătate cu totul pe care trebuie s-o privim din mai multe unghiuri. Da, nu mai este o singură cauză am rezolvat aici. Cu siguranță nu voi mai fi anxioasă niciodată. Cheamă de mult timp Mensana Incorporesanu. Este foarte importantă ambalajul, este foarte importantă funcția și este foarte importantă partea de mental și toate aceste împreună definesc de fapt starea de sănătate, o conexiune minte, corp puternică și conștientă. Da. H, revenind la ce am spus la început, pare un statement așa foarte puternic că putem preveni 40% din cancere prin ceea ce mâncăm. Cum explicăm asta oamenilor de acasă? E cu adevărat posibil? Este posibil. Vedem tot mai frecvent cancere la vârste destul de tinere, dar în special la persoane care au perturbări metabolice. Pot să vă dau un exemplu: o femeie care este cu supraponderale sau obezitate, adică are destul de multe kilograme în plus, are un risc aproape dublu de a dezvolta cancer de sân. Poate că nici nu te gândești la acest lucru, cancerul de sân, ce are de a face cu obezitatea? Pentru că acest țesut grăsos, acest țesut adipos sintetizează niște hormoni care în exces duc la niște perturbări în corpul tău și care vin ca și factor de risc pe partea de cancere ginecologice la femei. Și deseori vedem aceste femei care la diagnostic vin de fapt cu obezitate și obezitatea a persistat ani de zile înaintea apariției acestei afecțiuni și atunci implicit dieta și stilul de viață ar fi putut să facă probabil diferența la aceste femei care poate nu au alți factori de risc. La fel și pentru bărbați și partea de cancer de de colon, de prostată sunt în strânsă relație cu nutriția, cu dietetica, cu mișcarea și pe lângă alți factori de risc. Hm.

Dar așa să vă gândiți că de fapt noi în principiu mâncăm zi de zi, cel puțin de trei ori, unii de cinci ori, unii de mai multe ori. Sunt lucruri repetitive și dacă ele nu sunt foarte bine echilibrate, standardizate și dacă facem excese care persistă, întotdeauna efectul este negativ. Este adevărat, majoritatea din cancerele și nu doar cele care sunt din care țin de partea de digestie, de tub digestiv, așa cum este cancerul de stomac sau de colon, au legătură cu partea noastră de nutriție, cu dieta. Cam toate cancerele sunt sunt sunt sunt legătură cu ceea ce facem noi zi de zi, pentru că ne putem face rău prin dietă. De multe ori nici nu știm, nu suntem conștienți, fie din lipsa informației, lipsa culturii care ține de partea asta de nutriție și de stil de viață și ele cuantificate, pentru că sunt repetitive, cântăresc destul de mult la un moment dat. Schimbă ceva. Da, dar menținerea greutății corporale este un ideal pe care îl recomandă și colegii oncologi, dovedit fiind faptul că persoanele care reușesc să aibă o greutate corporală în acel parametru considerat a fi normal, acel indice de masă corporală normal, au, de exemplu și o reacție mult mai bună la tratamente pentru boli cronice și un risc mult mai mic de recidivă pe boli oncologice. Și de fapt este un lucru care pare ăă minor, dar efectul este major pe ceea ce înseamnă boli de acest fel, boli grave pe de altă parte de acest fel sunt există un top trei al alimentelor periculoase. Marele nu de evitat dincolo deja de zahăr. Zahăr. Da. Tot ceea ce înseamnă ultraprocesat. Și aici în categoria aceasta intră mezelurile toate. Cam toate. Cam toate. În special cele care sunt afumate și extrem de aditivate, cele care au termen de garanție destul de îndelungat. Hm. Ok. Da. Uleiurile de prăjire și se discută despre acest lucru cum că sunt extrem de carcinogene, adică pot să ducă la apariția cancerului pe lângă alte afecțiuni genetice. Hm. Dar în principiu asta ar fi cele trei cei trei, să spunem, zmei răi ai nutriției noastre. Sunt factori de risc majori pe care putem, cred noi, să îi controlăm și să-i evităm pe atât posibil. Putem prăji ceva sănătos? Tot în cer. Poate, poate se găsește. Nu, nu putem. Nu. Atunci o să schimbăm și felul în care ne preparăm, nu? Este important felul în care gătim și asta până la urmă este o cultură și spre nu neapărat spre surprinderea mea mă bucură de fapt acest lucru. O văd tot mai mulți tineri care pun mai mare preț pe ceea ce mănâncă, pe modalitatea în care este preparat acel fel de mâncare, pe calitatea nutrițională pe care ți-o oferă. Să știți că și timpul pe care ți-l aloci pentru consumul unei mese este foarte important, acel să savurezi masa pe care o consumi, să nu mănânci foarte repede, să mesteci, să nu folosești telefonul în timp ce mănânci, să te ridici de la masă când ești aproape sătul. Toate aceste lucruri care țin, aș zice eu, de bun simț fac diferența și fac o mare diferență de bun simț și poate spune și chiar respect față de sine, știi? Să ne să ne alocăm și să ne dăm timpul de a fi prezenți în ceea ce facem. Spune corpul nostru și avem parte doar de un corp, ar trebui să fie templul nostru și vedeți și influența asupra părții de emoțional. Da. Pentru că ceea ce facem zi de zi are un impact pozitiv sau respectiv negativ asupra mentalului nostru.

Andreea, mereu am fost curioasă să aflu mai multe lucruri despre mine, despre cum funcționez, lucruri care poate nu se văd cu ochiul liber, cum ai spus și tu. Să știu dacă ceea ce mănânc cu adevărat îmi face bine, să știu dacă rutina aia de care mă țin de ani de zile, pentru că știu eu clar că mă ajută, chiar îmi face bine cu adevărat. Așa că mi-am făcut și eu testul de nutrigenetică. Da, am testul tău aici în față. Mă bucur că l-ai făcut, că ai avut curajul. Asta spune necesită curaj și nu cred că ține neapărat de rezultat în sine, ci de ceea ce implică de fapt anumite informații care ulterior țin de ce am discutat acum câteva minute, de ceea ce implică de fapt aceste rezultate și anume schimbarea stilului de viață și adoptarea probabil a unui abord diferit față de ceea ce făceai până în momentul respectiv. Mhm. Da, sunt pregătită să fac niște schimbări. Ești ești pregătită oare? Bun. Până găsești pe partea de de fizică la tine și aicea e important să menționăm un lucru: noi suntem o specie care are nevoie de exercițiu fizic zilnic, că vrem, că nu vrem, că ne place, că nu ne place și suntem relativ statici. Majoritatea dintre noi este un must. Este un lucru pentru care nici măcar nu ai nevoie de testare genetică sau de nutrigenetică. Însă testarea de nutrigenetică vine în ajutorul alegerii tipului de exercițiu fizic, care, să spunem, este cel mai potrivit pentru tine. Da. Și la tine am observat niște abilități, aș spune, niște avantaje, niște variante genetice care îți permit să faci exerciții fizice de scurtă durată și intensitate mai mare, care merg mult pe anaerob și care țin de de forță, de sprint, de reacții. Da. Dar și exerciții fizice de anduranță, acele exerciții fizice care, să spunem, depășesc 40 de minute, da? Și care sunt tipice pentru cei care își doresc să facă notă, cross, maraton și așa mai departe. Ar trebui oarecum să profităm de aceste avantaje pentru că pe lângă faptul că îmbunătățesc starea generală de sănătate, te ajută să-ți menții greutatea, te scapă de hormonii de stres și te fac și mai fericit. Ă idealul pentru tine este să faci exerciții fizice și mișcare în prima parte a zilei și să nu faci efort fizic în a doua parte a zilei, pentru că descărcarea aceasta de adrenalină care este fiziologică în exercițiul fizic s-ar putea să ducă la o tulburare a somnului dacă este făcut seara înainte de culcare. Există și persoane care pot să facă acest lucru. Este mai rar, este o caracteristică mai rară, dar exercițiul fizic, în general vorbind, este recomandat în prima parte a zilei. Hm. Dar cred că am observat că dacă sunt zile în care aleg să fac antrenamentul seara, mut ora de culcare mult mai târziu, sunt extrem de activă, vreau să lucrez, dar cumva e nenatural, vine nenatural. Și acum îmi și explic acel răspuns de „am nevoie să fac sport azi, deși sunt obosită”. Aleg să fac 20 25 de minute, descarc este de descărcat și cumva toată tensiunea a dispărut. Nu e doar de a fi a arăta perfect, e lucrează mult mai mult. Mai ai un avantaj ă care poate să vină un ca dezavantaj mare pentru alte persoane care își doresc, de exemplu, un exercițiu fizic de intensitate mai mare. Nu ai o predispoziție să dezvolți inflamație în exercițiul fizic de intensitate mai mare. Ăsta poate să fie un dezavantaj și nu doar pentru sportivi de performanță, pentru că înseamnă acea suprasolicitare a organismului, uzura organismului și implicit punând în balanță este devine un dezavantaj să nu se înțeleagă greșit. Nu sunt persoane care nu trebuie să facă exercițiu fizic, doar că sunt acele persoane care pot să dezvolte o inflamație în exercițiul fizic care nu este foarte bine controlat și implicit au un risc mai mare de a se accidenta, mai ales la nivel ligamentar sau la nivel muscular. E, dar tu ești în categoria celor favorizați care nu par să dezvolte inflamații în exerciții fizice, ceea ce este grozav. M-am început cu lucrurile bune. Bun. Am văzut și alte lucruri pe acolo. Le luăm pe toate pe rând. Sunt aici. Am în față lista ta de ceea ce înseamnă absorbție și utilizarea vitaminelor și aici sunt vești foarte bune pentru tine. De exemplu, pentru vitamina D care este esențială nu doar din perspectiva sănătății osului și toată lumea o leagă de partea de osteoporoză, dar este foarte importantă. Da. pentru imunitate este un puternic anticarcinogen. Ăă este un element important în lupta împotriva demenței, deci are foarte multe efecte pozitive în în organismul nostru, un rol important. Tu oarecum ești în range-ul normal, în în să spunem ai niște variante genetice care nu par să altereze absorbția la nivel intestinal și transportul în organismul tău. Hm. Dacă teoretic tu consumi alimente care sunt bogate în vitamina D, nu ar trebui să ai deficiențe. Dar idealul, pentru că noi nu prea avem o alimentație care să fie bogată în vitamina D și expunerea la soare pentru Da. acea activare a vitaminei D, în special în sezonuri este deficitară. Idealul este s-o dozezi în sânge și să fie suplimentată pentru că deficiența de vitamina D poate să fie periculoasă și este un factor de risc pentru foarte multe afecțiuni. Tu ai avantajul genetic, nu ai această, să spunem, dizabilitate, dar să dăm și niște vești, nu neapărat mai puțin bune, dar vitamina B12 Hm. pare să aibă o absorbție ușor alterată și atunci trebuie să te gândești unde găsești vitamina B12. De obicei se găsește în produsele de origine animală. Dacă nu îți plac produse de acest fel, există și soluțiile alternative pe parte vegetală și sunt aceste leguminoase, în special cele cu frunze verzi, cărnoase, care au, să spunem, mai multe vitamine de din grupul B12, dar este o vitamină foarte importantă pentru ceea ce înseamnă calitatea sângelui. Hm. și este foarte importantă și pentru sistem nervos central și atunci ar trebui dozată în sânge și suplimentată dacă există probleme. Seleniu, la fel, este o modificare genetică destul de comună pentru populația noastră și lumea de multe ori nici nu știe seleniu, seleniul fi ăsta ă îți oferă pe lângă acel boost imunitar, el este un stabilizator al multor reacții care au loc în organismul nostru, este un cofactor enzimatic și atunci este important să se regăsească în cantități ideale pentru că nu apar dezechilibre metabolice. Sunt persoane care prin suplimentare de seleniu, pentru că erau în deficiență, au reușit mult mai ușor să scadă în greutate, să echilibreze partea de metabolic. Sursele naturale pentru seleniu, și aice trebuie să privim cu grijă sunt nucile, semințele și consumate în cantități foarte mari, în special la persoanele care își doresc să scadă în greutate, vin cu un aport caloric mare, contraintuitiv, nu? Da. Și atunci cu aceste persoane este mai degrabă recomandată soluția alternativă de suplimentare alimentară non-alimentară. Da.

Traduc și înțeleg că fiecare dintre noi poate alege și trebuie să aleagă să suplimenteze diferit. Adică eu și prietena mea cea mai bună nu trebuie să luăm vitamina D împreună și să considerăm că funcționează la fel și totul e acoperit. Există această tendință de mimetism și de împrumutare pentru că e tentant. Dacă a funcționat atât de bine la cineva, de ce n-ar funcționa și la mine? Și s-ar putea să funcționeze. Nimeni nu spune că nu funcționează. Doar să știi că în cazurile în care nu funcționează s-ar putea să nu fie potrivit pentru tine. Și atunci contextul ăsta despre care discutam este foarte important. Să vezi dacă greutatea persoana este în limite normale, care-i vârsta, care este contextul clinic, poate are niște afecțiuni, poate consumă niște medicamente da și atunci astea pot să interfere chiar și cu absorbția anumitor nutrienți sau vitamine. Este important să discuți cu fiecare persoană în parte și să faci aceste indicații, recomandări personalizat. M sunt multe variabile pe care trebuie să le să le înțelegem.

Am văzut ceva care pot să spun că poate m-a speriat un pic, dar poate mă liniștești tu: ăă, predispoziție la diabet. Este tot o trăsătură comună pentru populația noastră această predispoziție pentru dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. Despre asta discutăm. Acum toată lumea trebuie să știe că acolo unde ai deja în familie pe cineva diagnosticat cu această afecțiune, în special dacă este o rudă de gradul întâi, de gradul doi, aproape sigur moștenești această predispoziție, adică acest dezavantaj pentru a dezvolta boala, dar nu înseamnă că vei face diabet, ci nu înseamnă că vei face diabet la vârste foarte tinere. Este oarecum o dezabilitate, un dezavantaj genetic pe ceea ce înseamnă rezistență la insulină. Și am să explic acest lucru. Insulina toată lumea știe, este foarte importantă în relațiile cu bolile metabolice și nu doar, în general vorbind, este foarte importantă în organismul nostru. Dacă noi consumăm carbohidrați în special din grupul acela, rău zahărul zi de zi, dacă facem, avem acest consum, dacă ne stresăm și descărcăm stresul, să știți că pregătește organismul pentru ceva rău, o alertă. Ceva se va întâmpla. Evident că ai nevoie de energie pentru că va trebui probabil să fugi, să faci de acel care urmează și atunci crește glicemia, ai nevoie de insulină. Aceste lucruri repetitive care formează un cerc vicios duc la ceea ce înseamnă rezistență a celulelor la acțiunea insulinei și asta este un prediabet, aș spune, sau chiar un diabet. Și din păcate mulți dintre noi avem această trăsătură genetică să dezvoltăm această rezistență la acțiunea insulinei. Este scrisă în genele noastre, dar nu trebuie să se întâmple dacă încercăm să intervenim asupra acestor factori de risc. Și dieta, da, este foarte importantă aici, dar să nu uităm stresul și l-am tot menționat pe buri metabolice, greu de cuantificat, greu de controlat, dar este un factor de risc și are o acțiune negativă întotdeauna asupra părții metabolice. H, putem corela anumite lucruri din test, precum cum ai spus, cred că apare în test și răspunsul la stres, nu? Da. Ăă și că tot ai menționat diabetul făcut pe stres, ăă există și răspunsul la stres și putem înțelege cum se leagă între ele. Nu sunt doar lucruri punctuale. Organismul tău pare să fie un prototip biologic, să zic așa, care somatizează, care tinde să sufere mult, care strigă, să spun așa, durere la stres. Te rog, nu mă chinui. Chiar dacă cei din exterior nu văd lucrul ăsta, chiar de care probabil de multe ori nici tu nu resimți lucrul acesta. Dar ai niște particularități genetice care ne arată că celulele tale, metabolismul tău pare să sufere mai mult decât alte persoane la ceea ce înseamnă factor de stres. Și aici identificăm un factor de risc pe boală cardiovasculară. Știm că și acolo stresul este un factor de risc major pe partea metabolică. Poate să altereze calitatea somnului și știm că somnul este foarte important și acele ore în care ar trebui să avem o bună calitate a somnului ca să ne permită să ne trezim odihniți și să nu începem ziua să spunem inundați de cortizol, de hormonul acesta de stres și să avem o activitate de calitate pe tot parcursul vieții. Da. Și aici să știi că sunt foarte multe intervenții care țin pe parte de de dietetică. Da. Să ai o dietă antiinflamatorie pentru că scăzând inflamația scazi să spunem și hormonul de stres și apare un echilibru. Nu de pe o zi pe alta, necesită săptămâni, dar persistă mult mai mult timp. Hm. Și atunci aceste reglaje fine pe care le poți adopta în stilul tău de viață duc la niște modificări în calitatea vieții remarcabile. Abia când îți reviți dai seama de fapt ce bine e, ce bine și ce rău a fost și nici măcar de multe ori nu știai ce se întâmplă cu tine. Hm. Sunt foarte multe lucruri care sunt în puterea noastră și cu siguranță o să te mai rețin după după ce terminăm să să mergem prin toate.

Dragă, în discuția noastră, în fiecare episod din podcast avem o secțiune numită Mit sau adevăr. Mergem spre ceva mai dinamic. Am emoții aici. De ce e cea mai cea mai simpatică? Ce înseamnă mit adevăr? Întrebări care se vor fi scurte, ăă cu răspunsuri scurte, care demontează mituri sau aduc informația mai aproape de cei de acasă într-un mod pe care îl pot înțelege și aplica foarte ușor. Șut, șut. Ora la care bei cafeaua îți influențează energia toată ziua. Adevărat. Ideal ar fi să consumăm cafeaua cam la o oră și jumătate, două ore după ce ne-am trezit. Dacă ne trezim la 7:00 dimineața, undeva la o 9:30, nu trebuie să alterăm cu acea sinteză de cortizol, acel hormon care ne trezește, ne aduce la viață, pentru că asta poate să aibă efecte nedorite și poate să ducă chiar la dependență. Și dacă necesităm a doua cafea și probabil că unii se miră doar a doua cafea, da, idealul ar fi de două cafele într-o zi, undeva după masa de prânz, dar niciodată după ora 16:00, da, niciodată după 4:00, după-amiaza nu ar trebui să fie consumată, pentru că s-ar putea să influențeze starea aceasta de veghe și somnul bun. Sunt persoane care au abilități extraordinare, sunt metabolizatori ultra-rapizi a cafelei și pot să consume multă cafea fără efecte nedorite. Dar în principiu și aici discutăm despre moderație și orele la care sunt este consumată cafeaua sunt foarte importante. Deci nu e primul lucru când ne trezim. Nu mai stăm un pic pe un pahar cu apă. Facem câțiva pași. Da. Unii oameni chiar pot mânca tot felul de carbohidrați fără să se îngrașe. Putem să mâncăm paste săptămânal și să nu ne îngrășăm. Sunt excepții. Sunt acele excepții despre care discutam și pe care noi le invidiem. Da. Și de foarte multe ori spunem a sunt mituri. Nu prea cred că e adevărat pentru că eu doar respir lângă ciocolată și m-am îngrășat 1 kg și uite prietena mea mănâncă o ciocolată și nu pare să se îngrașe. Nu înseamnă că efectele asupra organismului nu sunt nocive. A lua în greutate este doar unul din efectele nocive a consumului de carbohidrați, dar da, sunt persoane cu un metabolism accelerat care reușesc să utilizeze în mod ultra eficient carbohidrații, dar sunt excepționale aceste persoane. Majoritatea dintre noi suntem în acei parametri ai Nu e un cuvânt poate foarte potrivit, a normalului și la un exces de carbohidrați ne îngrășăm. O dietă bazată pe ADN te poate ajuta să previi cancerul. Da. Răspunsul este da, pentru că am menționat deja aceste lucruri. Suntem diferiți și predispoziția în cancer este diferită de la o persoană la alta și acolo discutăm despre alte testări, dar o persoană care are o încărcătură familială, are o semnătură genetică dezavantajoasă și pentru această patologie trebuie să aibă grijă mult.

Mai mare la partea de dietă, pentru că oarecum deja ai un factor de risc pe care nu-l poți schimba. Și atunci, stilul tău de viață și nutriția cântăresc foarte mult. Adoptarea unei nutriții și a unei diete încă de la vârste tinere, da, au doar efecte benefice pentru ceea ce înseamnă profilaxia bolii canceroase.

Putem schimba felul în care îmbătrânim? Da, întotdeauna am spus că este un proces fiziologic. Cu toții îmbătrânim, nu putem să evităm îmbătrânirea, putem însă să îmbătrânim frumos. Și acest frumos înseamnă să îmbrățișăm, să acceptăm și să îmbrățișăm, da, acest, să spunem, parcurs fiziologic. Aș spune că unii suntem chiar norocoși că avem posibilitatea să îmbătrânim, pentru că sunt persoane care, din păcate, cedează la vârste destul de tinere din cauza diferitelor patologii. Deci, suntem, să spunem, norocoși cei care ajungem la vârste destul de înaintate, dar este foarte important cum îmbătrânim. Și ceea ce facem noi zi de zi și, în special, partea aceasta de nutriție poate să influențeze acele gene, care sunt acele gene ale longevității și acele gene care se ocupă de bunăstarea noastră, de detoxifiere, de menținerea calității celulare, de lungimea telomerelor noastre, acele unități care se tot scurtează de la o zi la alta și de aceea îmbătrânim. Și toate aceste procese sunt strâns în relație cu partea de nutriție, așa că da, este foarte important.

Și aici aș menționa, pentru că trebuie să știe cei care ne ascultă, restricția calorică, acel post, acel, nu știu, intermittent fasting sau oricum vreți să spuneți. Chiar dacă și acesta trebuie personalizat în funcție de persoană, de sex biologic, de vârstă și așa mai departe, este foarte important. Este dovedit faptul că este una din metodele cele mai eficiente de luptă împotriva bolilor metabolice și a cancerului, pentru că organismul tău intră într-o stare de alertă și primele celule care sunt atacate de către sistemul imunitar, în această stare de alertă, sunt cele care sunt lezate, deteriorate. Este oarecum o detoxifiere metabolică pe care poți să o faci prin această restricție de calorii, prin acest, să spunem, fasting, o curățare a propriului organism, printr-o pauză alimentară, da, mai lungă sau mai scurtă, în funcție de gen sau de nevoie și de obiectivele pe care le ai și de cât îți permite starea de sănătate, pentru că nu este potrivit pentru toată lumea. Nu-l recomandăm la copii, nu-l recomandăm la cei care au necesități intense pe exercițiul fizic zilnic, dar la fel trebuie pus în contextul personal pentru fiecare și cu siguranță va funcționa.

Da. Presupun că, de exemplu, o femeie în timpul menstruației ține fasting diferit sau nu ține versus un bărbat sau versus o femeie în afara acestei perioade. Da. Câteva zile din lună care sunt, pentru foarte multe femei, o mare încercare din punct de vedere fiziologic și metabolic, stres al organismului. Este și această fluctuație hormonală și nu neapărat menstruația propriu-zisă, dar perioada de după menstruație. Hm. Este, să spunem, puțin mai problematică dacă înainte de menstruație scade imunitatea puțin și starea de spirit se duce în jos. Undeva după menstruație, datorită creșterii estrogenului, da, ne schimbăm și aportul nutrițional este ușor diferit. Noi resimțim aceste schimbări, doar că probabil că din necunoștință, nu avem informațiile necesare și nu știm cum să abordăm, de fapt, toate aceste fluctuații și, prin dietetică, toate aceste semnale ale corpului. Știm doar că înainte de menstruație avem acea tendință de a ne trezi și noaptea și de a consuma puțină ciocolată, că ne face bine. Da, e adevărat, îți face bine pe moment. Hm. Dar probabil că sunt și alte soluții în aceste momente.

Sportul intens, benefic pentru toată lumea? Da sau nu? Nu neapărat. Acum depinde ce spunem intens, dar am văzut foarte multe persoane care fac exces pe partea aceasta și aici mă refer la uzura care apare prin inflamație. Sunt persoane, de exemplu, care sintetizează foarte mult acid lactic și care, dacă nu este metabolizat și scos din organism, duce la inflamație. Persoane care, de exemplu, au un colagen cu particularități genetice puțin mai friabil, calitate mai puțin bună și sunt persoanele care sunt predispuse să sufere tot felul de rupturi ligamentare, rupturi musculare și așa mai departe. Și această inflamație cronică poate să pusă în balanță cu ceea ce înseamnă exercițiul fizic, la un moment dat, să fie dezavantajoasă pentru organismul tău. Aceste persoane trebuie să facă exercițiu fizic, dar cu moderație și este important să știm ce cauzează eventual această inflamație sau aceste, să spunem, efecte nedorite. Dar, în mare parte, sportul de performanță nu mai este considerat a fi fiziologic, suprasolicită organismul și știm și noi că maratoniștii sau cei care fac un exercițiu fizic de consum foarte mare și repetitiv, da, prin suprasolicitarea organismului, de foarte multe ori experimentează și efectele nedorite a acestui tip de efort fizic, spunem noi, exagerat.

Să și o ultimă întrebare. Credem sau nu în dietele minune? Diete minune, mă refer la dietele pe care le vedem undeva pe internet și le aplicăm automat și ne așteptăm să funcționeze. Răspunsul meu este nu la această întrebare, pentru că, în primul rând, poate a funcționat pentru cineva. Hm. Nu știm dacă de fapt a funcționat cu adevărat și nu au fost și alte alternative pe care le-a asociat pe această dietă. Și de cele mai multe ori vin cu o mare dezamăgire pentru cei care le încearcă și asta te duce oarecum într-un cerc vicios, în care intri în acel „n-am reușit nici așa” și renunți să ai abordări care, într-adevăr, sunt particularizate și care, pentru ei, pot chiar să funcționeze. Nu sunt adepta acestor diete împrumutate de pe Insta, de pe TikTok. Nu înseamnă că toate sunt în categoria non-funcțională și dezavantajoasă sau nu sunt bune, dar de foarte multe ori s-ar putea să nu ți se potrivească. Am văzut diete care sunt duse în niște extreme, paradoxal, care te pot depriva de anumiți nutrienți și îți faci mai mult rău. Da. Și nu cred că sunt avantajoase pe termen lung.

Asta a fost. N-a fost atât de rău. Nu, eu zic că a fost foarte bine și sper că am reușit să aducem informații importante pentru cei care vor vedea acest episod al podcastului. Nu doar informații importante, Andreea, ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine și a fost o reală plăcere să înțelegem toate aceste lucruri.

Înainte de a încheia, sunt foarte curioasă. E ceva ce și tu înveți de la pacienții tăi, de la toate testele pe care le vezi zi de zi? E ceva ce iei cu tine acasă? Mărturisesc că de la fiecare pacient cred că am învățat ceva important și asta m-a modelat și cu siguranță voi învăța multe de la ei. Fiecare este o poveste în sine. Ăă, am fost martora a unor povești de viață care au schimbat foarte mult și în mine și în atitudinea pe care o am în relație cu cei cu care vorbesc, fie că sunt persoane sănătoase și care își doresc să trăiască mai bine și mai frumos, sau fie că sunt pacienți oncologici, pentru care fiecare minut este important, ei își doresc să câștige timp și văd puțin altfel viața.

Andreea, îți mulțumesc foarte, foarte mult. A fost o reală plăcere.

Mulțumesc. Mi-a părut și mie bine să fiu alături de tine. Sunt Silvia Dumitru și acesta a fost un nou episod al podcastului „Ascultă-ți corpul”.