Transcription
Pseudonimul Boabe și ascultă mai de arhitect cu Paul Olteanu. Viața noastră nu e doar despre creier, e despre minte și relații. Iar episodul de azi e exact despre asta: despre cum se integrează aceste trei concepte și cum te pot duce în jos sau în sus. Chiar dacă îți place ceea ce ai auzit, nu numai că poți intra pe mai.de.arhitect, dar și pe kit.ro pentru alte episoade și resurse. Dar ne poți susține pentru a continua producția acestui podcast pe pagina de patroni de pe saitul nostru. [Muzică]
Paul: Numerele au fost întotdeauna magice, dar trei e chiar un număr special. Frumusețea de trei ori peste cap, petrecerile durează trei zile și trei nopți, Sfânta Treime… Dar de ce am vrea să vorbim astăzi despre triunghiul vieții? Ce e triunghiul vieții? Înainte să răspund direct la asta, e un neurocercetător pe care îl recomand oricui ne ascultă. Pentru mine, a fost unul dintre autorii care mi-au structurat universul cunoașterii în zona asta. Adică, foarte, foarte fain! Daniel, sigur îl cheamă Daniel Siegel. A scris mai multe cărți foarte faine. Dau două pe care le-aș recomanda: una se numește „Mindsight” și cealaltă se numește „The Developing Mind: How Relationships and the Brain Interact to Shape Who We Are”. El e și psihoterapeut, și neurocercetător. A venit cu o idee foarte interesantă. El, de fapt, spune că… e researcher and interpersonal neurobiologist, așa se cheamă domeniul ăsta de cercetare. Are o grămadă de filme cu el, vorbește la conferințe… un om foarte, foarte smart. Și mie mi-a plăcut că, cel puțin în percepția mea, el apropie subiectele astea cumva neprietenoase de oameni care nu au mai avut contact anterior cu subiectul. Și în ambele cărți – de asta am făcut introducerea asta mai lungă despre el, înainte să răspund – vorbește despre triunghiul ăsta pe care se sprijină viața noastră. Un triunghi format din trei elemente și anume: creier, minte și relații (brain, mind și relationships). Și cumva, și o să povestim noi azi, ele sunt în interdependență; cum te influențează una pe cealaltă și de ce, când începe un proces de transformare mare, personal sau organizațional, de ce e important să ne uităm la toate trei.
Sunt foarte interesante, Paul, lucrurile despre creier. Cred că am vorbit… poate ne faci o recapitulare rapidă, fără să intru în ce am povestit noi în celelalte episoade. Zic așa, sigur, cum definește creierul? E cumva ăla mai ușor de definit dintre ele trei. El spune așa că… mă rog, avem și o completare la asta. Creierul e, într-un fel, hardul, dacă vreți, sau cum îi spune Daniel, suportul fizic prin care circulă energie și informație. Mintea… aici e interesant. În ambele cărți mi-a rămas în minte exemplul ăsta pe care l-a dat în discuție, că a fost la mai multe conferințe cu profesioniști din diverse domenii din astea tangențiale cunoașterii de sine și interumane: gen neurostiintă, biologie, sociologie, psihologie și așa mai departe. Și partea cea mai interesantă pe care o să o dezbatem în discuție, că ne întâlnim la conferințe și vorbim despre minte, sănătate mentală, dar noi nu știm ce e mintea. Adică, nu avem o definiție universală pe care să cadă de acord toate profesiile astea sau toate disciplinele astea diferite despre ce e mintea. După ce face introducerea asta, până la urmă vine cu o definiție despre ea și spune așa: aia pe care au căzut de acord toți în conferința respectivă, după ce cumva au dezbătut subiectul, e că e un proces emergent, deci un proces încorporat și relațional care reglează fluxul de energie și informație în timp. Eu, când am auzit definiția asta… chiar conduceam când am auzit asta, că am ascultat într-una… zic: „Aoleu, stai un pic, rewind!” Explic în rapid, dacă vreți, varianta simplă pentru oamenii care ne ascultă: dacă creierul e hardul, mintea e softul. Dar dincolo de asta, procesul emergent înseamnă că nu e static, nu e într-o stare fixă niciodată. Mintea noastră e ceva fluid, o funcție de interacțiune cu mediul, de chimia din corpul nostru, se modifică focusul, dacă vreți. Intru pe asta pentru că are nevoie de un suport fizic prin care să circule, de o relație cu creierul. Deci, cumva au căzut de acord că mintea, în absența creierului, nu ar putea să existe. Și relațional… și asta e very interesting. E foarte importantă partea asta, pentru că mintea noastră se modifică tot timpul în relație cu oamenii cu care interacționăm. Nu știu, uite, poate o trăiți și voi. Dau un exemplu: ai un cerc de prieteni cu care ieși. Am gânduri foarte diferite. Când mă întâlnesc cu unii, am gânduri mai serioase, de treabă: de ce lucrăm, de ce construim, investiții, nebunii. Când mă întâlnesc cu alții, e o stare de liniște și am focus pe chestii mai relaxante. Acum, mă întâlnesc cu alții… nu știu, câteodată, mister… nasoale, trebuie să zic și pe asta. Îmi dă o stare de anxietate sau de stres sau de încărcare. Dar asta face mintea: un proces care e și relațional. Voi o trăiți așa? Știi că există și o teorie că tu ești nivelul mediu al ochilor oamenilor din jurul tău. Și îmi place asta. Dacă lucrez, de exemplu, în Italia, schimb pneurile de vară cu pneurile de iarnă… e neapărat bine pentru mintea ta, de acord? Și cumva îmi place că a adus asta în discuție. Uite, eu sunt la birou acum, unde am de lucru training și coaching, și mă uit la un citat, scot din zbor… îl cheamă pe tipul care l-a spus și zice așa: „The fastest way to change your thinking is to change your thinking”. Cel care știe parola de doi ani… da, care e fix din registrul ăsta. Adică, în momentul în care face tranziția și către al treilea pilon: relațiile. Ele nu sunt network-ul cu creierul (hardul), mintea (softul). Relațiile sunt network-ul cu… și sigur spune că sunt cel în care schimbăm energie și informație cu cei din jur. Creierul e hardul, suportul fizic prin care circulă energia și informația. Mintea e softul, procesul emergent, încorporat și relațional, care reglează fluxul ăsta de energie și informație, pe ce ne focalizăm atenția. Și relațiile sunt network-ul, felul în care schimbăm energie și informație unii cu ceilalți. Asta înseamnă că trepiedul ăsta e contextual, că practic combinația dintre hard, soft și network, în funcție de mediul în care ne învârtim, în funcție de oamenii cu care ne vedem, în funcție de gândurile pe care le avem… presupune că e un lucru dinamic.
Exact, exact! Și cumva, lucrul ăsta pe care neurostiinta îl propune într-o manieră serioasă, științifică, e un lucru pe care alți oameni l-au surprins, de la cea descrisă mai devreme, la citatul ăsta din biroul meu. În practică, mediul în care stăm, respectiv oamenii de care ne înconjurăm, ne focalizează atenția pe un lucru sau altul. Și focalizarea repetată a atenției modifică la propriu harta, modifică creierul, apar modificări structurale. Asta e partea interesantă: că mintea are capacitatea, prin focalizarea atenției, să modifice geografia, arhitectura creierului. Pe mine mă… ceva… mă rog, ce povestești… provoacă să spun eu un subiect care ni se pare că în România e foarte puțin acoperit, care are legătură cu relația dintre credință și relații, mai ales în mediile profesionale. Subiectul burnout-ului… nu există un cuvânt în limba română. Ionuț Cristian a scris un articol despre el și spune că „prăjeală” e cel mai bun, cel mai bun exemplu sau cea mai bună traducere, dacă efectiv nu există un cuvânt echivalent în limba română. Ori, tu… eu… ceva ce în România este groază necunoscută. Dar eu știu cel puțin doi oameni din cercul meu de prieteni care sunt fie în burnout, fie în prag de burnout. Iar burnout-ul nu e nimic altceva decât epuizare, mai ales psihică, mai puțin fizică, pentru oamenii care lucrează în medii foarte stresante. Și eu am trecut prin burnout de două ori: o dată când lucram pentru… nu din cauza lui… a fost și tu… și atunci când am plecat de acolo, pentru că am plecat… era un traseu în faza de destructurare, ca să spun așa, încât am dat… trebuit să plec acasă ca să pot să fiu… să mă salvez, ca să zic așa, de dramatism. Și vreau să zic că am stat trei luni de zile pur și simplu fără să fac nimic, dormind la părinții mei, care erau destul de îngrijorați, dai seama, că… după cinci ani de zile de activitate foarte intensă, trei luni de zile pur și simplu nu mai puteam ridica din pat. Are legătură burnout-ul cu integrarea dintre aceste trei elemente de care vorbești tu, între creier, minte și relații? Are o super legătură și mi se pare un exemplu foarte bun, mai ales din perspectiva asta, că e ceva ce mulți oameni trăiesc. Adică, cred că nu e o cursă în organizație, mai ales la nivelul ăsta, apar middle și top management, în care cum vorbim despre uzură psihologică și fizică… să nu vorbim cu capetele aprobatoare… religiile burnout-ului… un lucru care se instalează cu un… na, sprijinit pe astea trei picioare ale trepiedului. Adică, dacă, de exemplu, sunt într-un mediu în care toți oamenii din jurul meu sunt foarte pe repede înainte, mediul mă invită să termin totul până ieri, și presiune mare… asta îmi ține pe mine, pe de o parte, tot timpul declanșat emoțional, e trezit elefantul despre care noi am povestit în episoade anterioare, sunt tot timpul în survival mode, pentru că vine un email, cere ceva, uite, trimite asta și așa mai departe. Asta cumva îmi modifică focusul atenției. Deci, practic, mediul, relațiile, contextul în care ne aflăm activează creierul într-un anume fel, care mută focusul atenției pe lucruri care țin mai degrabă de informație negativă. Ca povestea cu elefantul: are focus pe negativ, vede lucruri benigne și le vede amenințătoare. Plus e o schimbare a stării emoționale per total. Adică, pur și simplu, momentul în care ajung acolo sunt atât de lipsită de resurse psihice… e greu să mă scot din starea aia. E greu. Și când ajung acasă mă bucur de lucrurile de acolo, pentru că a apărut o modificare hardware, dacă vreți, o modificare… cum să zic… după care ne putem reveni. Dovada fiind povestea ta, în care tu ai trăit-o de două ori. Dar e totuși ceva care nu ține doar de o stare emoțională de moment, pe care, cu ajutorul minții, pot să aleg să îmi focalizez atenția pe altceva. Apare o modificare hardware. Sunt curios cum te-ai scos din starea respectivă, dacă poți să ne împărtășești un pic, să vedem care ar fi soluția, cel puțin cea care a mers la tine.
Eu, așa cum povesteam, am trecut de două ori prin acest episod, două episoade distincte de burnout, la intervale de timp foarte mari unul de celălalt, din motive foarte diferite. În primul episod, mult somn. Am dormit masiv, uite, trei luni de zile efectiv. În paranteză scurt aici, mă leg un pic de ce spui: somnul e ceva ce acționează la nivelul hardului, de ce o intervenție la nivelul ăsta al suportului fizic… dormim, se curăță creierul, se întâmplă tot felul de procese benefice. Pentru cei curioși, sunt mult mai puțin competentă să explic asta decât un om care a scris o carte care se numește „Why We Sleep”, Matthew Walker. Și aș recomanda resursa asta pentru toată lumea care vrea să înțeleagă efectul benefic al somnului în viața noastră. Și mă bucur că a adus în discuție că arată iată cum a acționat în turnant din situații… pârghia asta hardware. Iar al doilea episod, când deja eram mai experimentat și știam să recunosc că… apropo de ce povestești tu de partea hardware, burnout-ul se manifestă inclusiv la nivel fizic. Adică, te poți simți bolnav fără să ai un motiv anume, sau poți să răcești mai des. Dar cum se întâmplă… e destul de frecvent în ultima perioadă, înainte de ultimul burnout, în care am observat gata răceala din avion, Viena… soluții inexplicabile. Deci, mă stătea un frig… nici nu era nimeni bolnav în jurul meu să zic că am luat de la cineva. A doua oară, în burnout, pur și simplu am zis „stop joc”. Deci, m-am oprit din ceea ce făceam, m-am oprit trei luni de zile și m-am decuplat. Ai nevoie de timp, real friends. Aici ce descrie e o acționare mai degrabă pe pârghia a doua, pe minte, unde tu ai ales conștient să folosești resursa asta: să te scoți din mediul care îți făcea rău. E o alegere conștientă, să te retragi de acolo. Asta e un lucru extrapolabil frumos și în alte situații. De exemplu, să fii într-un mediu cu oameni toxici, care văd totul în jur negru, nimic nu funcționează, cinism… așa, pe care îl vedem de multe ori prin organizații. Și genul ăla de relații, genul ăla de persoane… simți tot timpul atenția focalizată pe ce e nasol. E fix… se povestește mamei mele… sunt spate la Antena 3 două-trei ori pe zi. Acum, din fericire, am depășit momentul. Cumva, cred că a ajuns la mesajul tău: vedem tot timpul în jur și zicem „mama, nici nu are legătură cu calitatea informației”. Dacă ești… atenția minții focalizată două-trei ore pe tot ce e prost… că la orice talk show să uiți… îți distrag atenția… critică ceva sau pe cineva… la un moment dat începi să gândești așa… îți apare o autostradă neuronală, o activare în creier atât de rapidă… când cineva spune o temă nouă, față de natură… o să zici „nu merge”, „nu știu”. Am avut niște discuții: „Hai să mergem la munte”. „Au reușit să stea atâtea ori în coadă în coloana de mașini… nouă azi mergem în afara țării… o, e departe… am văzut eu și Costel la graniță…” Și asta e fix genul ăsta de spate în care… lucru despre care vorbim… nici măcar nu e amenințător, a plăcut. Dacă mintea mea se focalizează mult pe un subiect, apare o modificare hardware de natură… acaparare, asociere mentală mult mai rapidă, negativă. Mă gândeam acum, ascultându-vă, am și un exemplu și cred că se leagă la un moment dat, ca și metodă de time management… nu am propus să merg la dans… așa am susținut totdeauna că eu… metoda cu care mă ajută pe mine să îmi fac managementul timpului, pentru că mă forța de două-trei ori pe săptămână să plec la ora 6:00 de la birou, că avem întâlnire cu soția, să mergem la dans. Super frumos! Și acum realizez că, de fapt, triunghiul ăsta m-a ajutat să scap de burnout-ul de care vorbea Tudor. Ducând la dans… hardul meu… mintea mea se concentra pe… avea un alt focus, pe motricitate, pe sincronizare… gândurile pe care le aveam mă scoteau din aria în care… deci, efectiv, reușeam să mă rup de gândurile de la business. Ca să nu mai vorbesc de tipul de oameni cu care mă înconjuram: oamenii veneau la dans să se simtă bine, indiferent de unde veneau și ce jobs stresante aveau. Acolo se zâmbea, era o atmosferă extraordinară de caldă, oameni din toate domeniile, din toate părțile sociale. Realizez acum că, de fapt, era vorba despre același triunghi. Nu știu ce părere ai, Paul.
Exact! Mi se pare că ai văzut foarte bine și ai deschis o excelentă… și construit pe toate exemplele, pe toate lucrurile aduse în discuție până acum… un lucru care mi se pare potențial super valoros pentru ascultătorii noștri: să înțeleagă… spectaculos! Dacă mă pot să schimb ceva la mine, de exemplu, vreau să slăbesc, să intru într-o formă fizică mai bună, să îmi îmbunătățesc ceva la viața mea… ce mi se pare că e de îmbunătățit… important e să privim efortul asta de transformare un pic holistic. Adică, de la mediul în care stăm, casa… fizic, ce se întâmplă în jurul nostru… să punem acolo artefacte care ne țin mintea, softul, focalizată pe ceva ce ne dorim. Exemplu: nu știu, vreau să mă apuc de slăbit… pot să îmi pun în casă artefacte care să ne aducă aminte de asta. Eu, de exemplu…
Eroul… te rog… turnul… pe cineva… eu cunosc pe cineva… da, care atunci când vrea să slăbească își pune pe oglinda din baie greutatea țintă. Excelent! Ceea ce îți ține tot timpul atenția focalizată pe subiect. Un… un lucru care pe mine mă ajută mult, tot așa, în linie cu asta… la mine contează tare de tot oamenii de care mă înconjor. Subiectul ăsta al relațiilor… cum am prins… știi că la training… la trei din… te duci două zile, mediu… trei zile, unde asculți niște lucruri cu oameni care se ocupă de aceleași lucruri și cum trainerul îți explică lucruri… și în zilele alea începi să gândești altfel în ceea ce privește cu pas… alte lucruri. Dar dacă după aia te duci în drum… mediu… și aud asta super des la cursuri… zic, cu precădere femeile, din păcate… povestesc asta… vă… mă duc acasă, e poveste soțului despre ce am aflat aici și vreau să fie curios… cel ce ai fost la un curs de la… și interesant… cum… știi cum relațiile din viața noastră sunt o pârghie super puternică pentru transformare. La fel cum, dacă mergem în drumeții cu oameni preocupați de lucruri care ne preocupă și pe noi, sau cu obiceiuri sănătoase, dezirabile la care și noi aspiram… nici nu trebuie să îți propui să faci ceva în sensul ăla, pentru că stricta conversație și interacțiune îți ține mintea focalizată în direcția respectivă. Și focalizarea asta, la un moment dat, devine obicei. Că practic asta e magia care se întâmplă între toate trei: oriunde schimbi ceva, influențează pe altul, apare un obicei nou, aia o să ducă la gânduri diferite, cum să zic, focalizate pe ce îți dorești… schimb la oamenii din viața ta, schimb lucrurile pe care ai focus și așa mai departe. O interdependență foarte faină între astea trei.
Foarte interesant! Mulțumim foarte mult, Paul! Cu mult drag le dorim oamenilor care ne ascultă să aibă un triunghi stabil și sănătos, care să îi ajute să construiască viețile pe care și le doresc și să nu uite să se uite în ansamblu. Ați ascultat un episod din Mai de Arhitect, cu Paul Olteanu și Anca Tudor. Mai de Arhitect este o producție Rod Caz și poate fi ascultat pe Spotify, Apple Podcast sau oriunde asculți podcasturi. La Mai de Arhitect contribuie cu vocea lui și Vlad Boș. Abonează-te la podcast pentru episoadele viitoare. Iar dacă vrei să ne susții pentru a continua producția acestui podcast, intră pe mai.de.arhitect, în secțiunea Donează sau dă un share în rețeaua ta. [Muzică]