Transcription
Capitolul 6, Lecția a Cincea: Cei Bogați Inventează Banii
Aseară am făcut o pauză și n-am mai scris, dar am privit la televizor. Un film despre viața unui tânăr pe nume Alexander Graham Bell. Acesta tocmai își brevetase telefonul și avea probleme tot mai mari, pentru că exista o mare cerere în privința invenției sale. Cum avea nevoie de o companie mai mare, s-a adresat marelui potentat al acelor vremuri, Western Union, rugându-l să-i cumpere brevetul împreună cu mica lui firmă. El a cerut 100.000 de dolari pentru toată povestea asta. Președintele companiei Western Union, iar, râs în nas, refuzându-l și spunându-i că prețul este caraghios. Restul este istorie. S-a născut o industrie multimiliardar în dolari.
Și așa a apărut ATM. Imediat ce s-a terminat povestea lui Alexander Graham Bell, a urmat știrile. S-a pomenit de o reducere de personal la o companie locală. Muncitori erau furioși, se plângeau că proprietarii firmei sunt incorecți. Unul dintre directorii concediați avea vreo 45 de ani, o nevastă și doi copii și îi implora pe cei de la pază să-l lase să vorbească cu proprietarul pentru a rediscuta punerea lui pe liber. Tocmai își cumpărase o casă și se temea să nu piardă. Camera de luat vederi a luat un prim-plan cu el, cum se ruga de zor ca să-l vadă bine toată lumea.
Evident că povestea asta mi-a stârnit interesul. Mi-am făcut o meserie din a preda lecții. Din 1984, acest lucru a reprezentat o mare experiență, dar m-am simțit și răsplătit. Este însă o profesie nu foarte comodă, pentru că am învățat mii de oameni și am observat că există un lucru comun tuturor, inclusiv mie. Cu toții avem un extraordinar potențial și suntem hărăziți de Dumnezeu. Și totuși, singurul lucru care ne pe loc este îndoiala de sine. Nu atât o lipsă de informații tehnice ne blochează, cât mai degrabă o lipsă de încredere în sine. Și unii sunt mai afectați decât alții.
După ce terminăm școala, cei mai mulți dintre noi își dau seama că diplomele și notele nu contează prea mult în lumea reală. În afara facultăților mai există și altceva în afară de note. Unii spun tupeu, alții cutezanță, alții îndrăzneală, neînfricare, încumetare, bravadă și reticență, tenacitate și măreție. Indiferent cum am categorisi și acest ingredient, în cele din urmă el hotărăște viitorul nostru într-o măsură mai mare decât notele de la școală.
În fiecare din noi există un personaj curajos, strălucit și îndrăzneț, dar există și cealaltă fațetă a firii, cei care sunt în stare, dacă este cazul, să se milogească în genunchi. După un an în Vietnam, ca pilot în infanterie, mi-am dat seama că amândouă aceste personaje sălășluiesc în mine. Niciunul nu e mai bun decât celălalt. Și totuși, ca profesor, mi-am dat seama că neajunsurile cele mai mari ale genului personal sunt frica excesivă și îndoiala de sine. M-a durut sufletul să văd cursanți care știau răspunsul și totuși, din lipsă de curaj, nu îndrăzneau să spună.
În realitate, nu cel deștept ajunge cel mai adesea departe, ci cel îndrăzneț. Din experiența mea, am constatat că genul financiar presupune atât cunoștințe tehnice, cât și curaj. Dacă frica este prea mare, genul este înăbușit. La ore, îi îndemn din suflet pe studenți să învețe să-și asume riscuri, să fie îndrăzneți, să lase geniul să convertească frica în putere și strălucire. În unele cazuri, sistemul funcționează, pe alții înspăimântă.
Până la urmă, am înțeles că majoritatea oamenilor, atunci când este vorba despre bani, preferă să nu-și asume riscuri. A trebuit să fac față unor întrebări de genul: De ce să ne asumăm riscuri? De ce trebuie să-mi dezvolt IQ-ul financiar? De ce trebuie să mă analfabetizez în finanțe? La toate acestea, răspunsul meu este: pentru a avea mai multe opțiuni.
Urmează niște schimbări enorme, pentru că tocmai am pomenit despre povestea tânărului inventator Alexander Graham Bell. Îmi dau seama că în anii ce vin vor fi tot mai mulți ca el. Vor fi cel puțin 100 de oameni ca Bill Gates și companii cu reușite enorme, așa cum este Microsoft, ce vor apărea an de an în întreaga lume. Sigur că vor fi și mai multă falimente, concedieri și restructurări de personal.
De ce este bună dezvoltarea unui IQ financiar? La această întrebare nu puteți răspunde decât voi. Totuși, vă pot spune la ce mi-a folosit mie. Am făcut-o pentru că e fascinant. Prefer să mă entuziasmez la ideea că pot câștiga milioane, decât să mă sperie faptul că nu mi se mărește leafa.
Perioada pe care o trăim este una dintre cele mai palpitante, fără precedent în istoria lumii. Generații întregi de acum înainte vor privi înapoi spre această perioadă și vor spune: "Ce fascinant trebuie să fi fost!". Este era sfârșitului Vechiului și a nașterii Noului, o adevărată vâltoare palpitantă. Așadar, de ce v-ați ostenit să vă dezvoltați IQ-ul financiar? Pentru că dacă o veți face, veți prospera serios. Și dacă nu o faceți, această perioadă vi se va părea înspăimântătoare. Va fi o vreme în care lumea se va mișca extrem de îndrăzneț, mereu înainte, în vreme ce alții se vor crampona de o viață care piere.
Acum 300 de ani, pământul reprezenta o avere. Cel care deținea terenul, deținea averile. După care au urmat fabricile și producția, iar America începu să domine lumea. În prezent, informația este totul. Cel care deține cele mai multe informații la timp, deține averi. Problema este că informațiile zboară în lumea întreagă cu viteza luminii. Noile averi nu mai întâlnesc cu preliți în granițe precum terenurile și fabricile de altădată. Schimbările vor fi mai rapide și mai puternice. Va fi o creștere extraordinară a numărului noilor multimilionari, dar vor exista și din cei care vor rămâne undeva în urmă.
Cred că în prezent mult prea mulți oameni se chinuie și adesea muncesc mai greu doar pentru că se agață de vechile idei. Ei vor ca lucrurile să fie caldă dată, se opun schimbării. Cunosc persoane care și-au pierdut slujba sau casa și dau vina pe tehnologie, sau pe economie, sau pe șefi. Din păcate, nu înțeleg că problema ar putea să fie ele însele. Ideile învechite sunt pasivele lor cele mai mari. Ele reprezintă niște pasive, pur și simplu, pentru că nu înțeleg că acest lucru care a fost un activ până mai ieri, a încetat să mai fie, pentru că ieri nu mai există.
Într-o după-amiază, predam despre investiții, folosind un joc pe care îl inventasem, numit Cash Flow, și care reprezenta un fel de învățare. O prietenă mai adusese pe cineva să asiste la cursuri. Această prietenă a unei prietene tocmai divorțase și pierduse foarte mult la partaj, iar acum căuta niște soluții. Prietena ei se gândise că acest curs îi putea fi de ajutor. Jocul este conceput astfel încât oamenii să înțeleagă cum funcționează banii. Jucându-l, ei află despre interacțiunile dintre Declarația de Venit, Bilanț. Ei mai învață despre circuitul financiar dintre cele două și cum drumul spre avere presupune încercarea de sporire a circuitului banilor lunar din coloana activelor pentru a depăși cheltuielile lunare. Odată ce veți reuși asta, veți putea ieși din Cursa Șobolanului și veți putea intra pe Pista Rapidă.
Așa cum unii urau acest joc, altora nu le plăcea, iar alții nu-l înțelegeau. Această femeie a arătat ocazia extraordinară de a învăța ceva. Din prima rundă, a tras o carte cu o ambarcațiune pe ea. La început, a fost foarte încântată: "Am câștigat o ambarcațiune!". Apoi, când prietena ei a încercat să explice în ce mod cifrele au un impact asupra declarației sale de venit și asupra bilanțului, s-a simțit de-a dreptul frustrată, pentru că ei nu-i plăcuse niciodată matematica. Restul jucătorilor așteptau câtă vreme prietena ei continua să explice relația dintre Declarația de Venit, Bilanț și circuitul financiar. Dintr-odată, când a înțeles cum funcționează cifrele, acestea au început să acționeze împotriva ei, iar ambarcațiunea i-a costat o avere. Mai târziu, de-a lungul partidei, a fost concediată la o reducere de personal și a mai făcut și un copil. Pentru ea, era absolut oribil.
După cursuri, prietena ei a trecut pe la mine și mi-a spus că persoana pe care adusese era foarte supărată. Venise la ore ca să învețe cum să investească și nu i-a plăcut ideea că își pierde atât timp cu un joc prostesc. Prietena ei a încercat să-i spună că ar fi mai bine să încerce să se privească pe sine și să observe dacă nu cumva acest joc se reflectă asupra ei într-un fel. La această propunere, femeia a cerut banii înapoi. Numai ideea că acest joc ar putea fi o reflectare a personalității ei i se părea ridicolă. Banii au fost returnați imediat și a plecat.
Din 1984 încoace, am obținut milioane făcând exact ceea ce nu face școala. În școli, majoritatea profesorilor țin cursuri amărâte. Cursurile, când eram student, mă plictiseau foarte repede și îmi fugea gândul în altă parte. În 1984, am început să predau prin jocuri și simulări. Întotdeauna i-am încurajat pe cursanții adulți să perceapă jocurile ca pe o reflectare a ceea ce știu și a ceea ce trebuie să învețe mai mult. Jocurile reflectă comportamentul fiecăruia. Este un sistem de feedback instantaneu. În loc ca profesorul să țină un curs, jocul oferă feedback-ul unui curs personalizat, realizat pe măsura fiecăruia.
Prietenă femeii care a renunțat ulterior m-a sunat ca să-mi spună ce s-a mai întâmplat. Ea mi-a spus că prietena ei se simte mult mai bine, s-a calmat și a început să vadă niște legături între joc și viața ei. Chiar dacă ea și soțul ei nu avuseseră o ambarcațiune, deținuseră aproape orice altceva imaginabil, ea se enervase după divorț, nu numai pentru că el fugise cu altă femeie mai tânără, dar și pentru că după 20 de ani de căsătorie acumulase foarte puțin la capitolul active. Practic, nu aveau ce împărți. Cei 20 de ani de căsătorie fuseseră extrem de amuzanți, dar acumulaseră doar o tonă de prostioare și a dat seama că supărarea e din momentul în care a început să se preocupe de cifre. Declarația de venit, bilanțul provenea din jena de a nu le înțelege. Crezuse că finanțele sunt treaba bărbatului, se ocupase de casă și de distracții, iar de finanțe răspunsese el. Acum era aproape sigură că în ultimii 5 ani de căsătorie, el pusese deoparte niște bani fără știrea ei. Era furioasă pe ea însăși pentru că nu și-a dat seama nici unde s-a dus banii, nici că păruse o altă femeie. Exact ca în cazul jocului, întotdeauna lumea ne oferă un feedback instantaneu. Am putea învăța mai multe de la el, cu condiția să-l sesizăm.
Într-o zi, nu demult, m-am plâns soției mele, spunându-i că mi-au intrat pantalonii la spălat. Soția mea a zâmbit amabil și m-a bătut pe burtă, dându-mi astfel de înțeles că nu pantalonii au intrat la apă, și altceva a crescut. Eu. Jocul Cash Flow a fost conceput în așa fel încât să ofere fiecărui jucător un feedback personal. Scopul lui este să ofere opțiuni. Dacă tragi cu ambarcațiunea și o treci la datorii, întrebarea este: Ce puteți face acum? Câte opțiuni financiare diferite aveți? Acesta este scopul jocului: să-i învețe pe cei care-l practică să gândească și să creeze noi și diverse opțiuni financiare.
Am urmărit peste 1000 de persoane care au intrat în joc. Cei care ies cel mai repede din Cursa Șobolanului sunt cei care înțeleg cifrele și au o minte financiară creatoare. Ei disting între diversele opțiuni financiare. Cel mai greu este pentru cei care nu sunt familiarizați cu cifrele și care adesea nu înțeleg importanța investițiilor. Oamenii bogați sunt adesea creatori și își asumă riscuri calculate. Au existat și unii care au jucat Cash Flow și au câștigat o mulțime de bani la masa de joc, neștiind apoi ce să facă cu ei. Cei mai mulți nu au reușit financiar nici în viața reală. Parc-a toată lumea le-a luat înainte, chiar dacă ei inițial au avut bani. Acest lucru se întâmplă în realitate: o mulțime de oameni care au o grămadă de bani și totuși nu se descurcă financiar. Ați limita opțiunile, cam aceleași lucru cu a te agăța de idei vechi.
Am un prieten din liceu care în prezent are trei slujbe. Acum 30 de ani, era cel mai bogat din clasă. Când plantația de zahăr a dat faliment, compania la care a lucrat a dispărut odată cu plantația. După părerea lui, nu avea decât o posibilitate: cea de modă veche, muncitul din greu. Problema era că nu și-a mai găsit o slujbă echivalentă, adică nicio companie nu i-a recunoscut valoarea pe care o avea la vechea companie. Ca urmare, era supra calificați pentru slujbele pe care le avea în mărunțiș, iar leafa era mai mică în prezent. Și-a luat trei slujbe ca să câștige cât să poată supraviețui.
Am văzut cum unii dintre cei care joacă Cash Flow se plâng că acele cărți cu ocazii excepționale niciodată nu cad la ei. Cunosc oameni care procedează așa și în viață: așteaptă ocazia excepțională. Am mai văzut și jucători care trag cartea "ocazie ideală", dar între timp nu mai au destui bani și atunci se plâng, spunând că dacă ar fi avut mai mulți bani, ar fi putut ieși din Cursa Șobolanului și stau pe loc. Și realitatea există oameni care procedează așa. Să-i vezi tot felul de ocazii, dar nu au bani. Mai sunt și cei care trag o carte cu o mare ocazie, o citesc cu glas tare și nu-și dau seama că este ocazia. Au banii necesari, e momentul, au cartea, dar nu înțeleg că ocazia le stă la dispoziție. Nu reușesc să-și dea seama că acea carte s-ar potrivi perfect planurilor financiare, tocmai pentru a scăpa din Cursa Șobolanului. Aceștia sunt cei mai numeroși, mai mulți decât toți ceilalți la un loc. Majoritatea au ocazie unică chiar la picioarele lor și nu observă. Un an mai târziu, află despre ea, dar asta abia după ce toți ceilalți s-au îmbogățit deja.
Inteligența financiară înseamnă a avea mai multe opțiuni. Dacă opțiuni nu vin în întâmpinarea noastră, cum vă puteți îmbunătăți situația financiară? Dacă ocazia pică din cer și n-aveți bani și banca nici nu vrea să discute cu voi, cum puteți face ca această casă să fie în favoarea voastră? Dacă flerul vă înșeală și nu se întâmplă ceea ce vă contați, cum puteți transforma un ghinion în milioane? Asta e inteligența financiară. Nu contează ce se întâmplă, și câte soluții financiare diferite iei în considerare pentru a transforma un ghinion în milioane. Este măsura în care ești creator în rezolvarea problemelor financiare. Majoritatea au o singură soluție: muncesc din greu, economisesc și iau cu împrumut.
Așadar, de ce ați vrea să vă dezvoltați inteligența financiară? Pentru că ați dori să fiți acea persoană care își face norocul de unul singur, profită de orice se ivește. Puțin înțeleg că omul își construiește singur norocul. Tot așa, omul face și banii. Și dacă vreți să fiți mai norocoși și să creați în loc să munciți din greu, atunci contează enorm inteligența financiară. Dacă ești genul care așteaptă să i se pară ocazia potrivită, o să aștepți mult și bine. E ca și cum ai aștepta ca toate stopurile să fie pe verde pe o distanță de cel puțin 8 km înainte de a porni la drum.
Copil fiind, tatăl meu cel bogat ne spunea mereu mie și lui Mike că banii nu există. Din când în când, tatăl cel bogat ne amintea cât de mult ne-am apropiat de taina banilor în acea primă zi în care ne-am întâlnit și am început să facem bani din plumb. "Cei săraci și cei din clasa de mijloc muncesc pentru bani," spunea el. "Ce bogați fac bani." "Cu cât vei socoti mai mult că banii sunt o realitate, cu atât vei munci mai mult pentru ei. Dacă vei pricepe ideea că banii nu există, te vei îmbogăți mult mai repede."
"Și atunci ce sunt?" am întrebat. "Mike și am adăugat și eu: ce sunt banii dacă nu există?" "Sunt ceea ce acceptăm să fie," spunea tatăl bogat. "Cel mai valoros, puternic activ al tuturor este mintea noastră. Dacă este bine pregătită, ea poate crea o avere enormă în ceea ce poate părea o clipă, o avere mai mare decât cea la care visau regii și reginele acum 300 de ani. O minte neformată poate crea însă o sărăcie extremă, care să dureze o viață de om și pe care o să o transmită și familiei."
În era informației, banii cresc exponențial. O mână de oameni devin cumplit de bogați din nimic, adică din simple idei și contracte. Veți constata că acest lucru se întâmplă mereu, mai ales dacă vă gândiți cum câștigă cei care negociază acțiuni sau alte investiții. Adesea, milioanele se pot face instantaneu din nimic. Prin nimic, nu înțeleg că se face un schimb de bani. Ei provin din contracte. Un semnal cu mâna la o licitație, un click pe calculator unui comerciant din Lisabona, din partea unuia din Toronto, și răspunsul transmis în același mod la Lisabona ar fi de ajuns. Un către agentul meu de bursă prin care îi spun să cumpere și apoi să vândă. Nu banii trec dintr-o mână în alta, ci contractele.
De ce să ne dezvoltăm genul financiar? Numai voi puteți răspunde la această întrebare. Vă pot spune însă de ce mi-am dezvoltat eu această zonă a inteligenței: pentru că vreau să fac bani rapid. Nu neapărat pentru că am nevoie, ci pentru că așa vreau. Este un proces de învățare fascinant. Dezvolt IQ-ul financiar pentru că vreau să particip la cel mai rapid și mai măreț joc din lume, în felul meu. Vreau să fiu părtaș la această evoluție fără precedent a omenirii, în acea zonă în care oamenii lucrează strict cu mintea și nu cu trupul. Și apoi, asta este adevărata viață. Se întâmplă ceva, este stimulator, este înspăimântător, este amuzant. De aceea investesc inteligența mea financiară, dezvoltându-mi cel mai important bun pe care îl dețin. Vreau să fiu alături de cei care dansează cu îndrăzneală. Nu vreau să fiu de cei care sunt lăsați în urmă.
Am să vă dau un simplu exemplu de creare a banilor. La începutul anilor '90, economia Phoenix era cumplită. Mă uitam la emisiunea de televiziune "Bună Dimineața, America" și la un moment dat a apărut un finanțist care a prevăzut o situație economică tot mai sumbră. Soluția lui era: "Economisiți bani. Puneți deoparte 100 de dolari pe lună," spunea el, "și în 40 de ani veți fi multimilionari." Ei bine, ideea economisirii lunare este una sănătoasă. Este o opțiune, opțiunea la care subscrie aproape toată lumea. Problema este însă următoarea: omul nu mai vede bine ce se întâmplă de fapt. Ratează majoritatea ocaziilor prin care ar putea să se îmbogățească serios. Totul trece pe lângă el.
Cum spuneam, situația economică era îngrozitoare în acel moment pentru investitori. Era însă piața ideală. O parte din banii mei erau investiți în acțiuni, iar alții în apartamente. Aveam puțin bani gheață, pentru că toată lumea vindea, eu cumpăram. Nu economiseam bani, investeam. Soția mea și cu mine aveam peste un milion de dolari care lucrau pe piață, care creștea rapid. Era cea mai bună ocazie de a investi. Situația economică era îngrozitoare, nu se putea să trec pe lângă o asemenea ocazie, s-o ratez. Ca să le ce valorau cumva 100.000 de dolari, ajunseseră la 75.000. Dar în loc să cumpăr de la firmele de proprietăți imobiliare, achiziționam de la avocații specializați în falimente sau chiar de pe treptele tribunalului. În aceste locuri, o casă la 75.000 putea fi achiziționată uneori cu 20.000 sau chiar mai puțin. Cei 2000 de dolari pe care mi-i împrumutase un prieten pentru 90 de zile, cu o dobândă de 200 de dolari, i-am dat unui avocat să-i dea ca avans pentru casă. În timp ce se petrecea achiziția propriu-zisă, am dat repede anunț la ziar că vând o casă cu 75.000 cu doar 60. Oamenii și fără avans. Telefonul nu mai contenea să sune. Potențialii cumpărători erau înregistrați și, de îndată ce proprietatea devenea a mea legal, potențialii cumpărători puteau să-și vadă casa. Intrasem într-o adevărată frenezie. Casa s-a vândut în câteva minute. Cerusem o taxă de 2500 $ de la cumpărător, pe care el mi-a dat-o bucuros. Și mai departe s-au ocupat firma de intermedieri. I-am dat înapoi cei 2000 de dolari prietenului meu, plus cei 200. A fost încântat. Cei care au cumpărat casa au fost și ei încântați. Avocatul a fost și el încântat, și eu eram încântat. Am vândut cu 60.000 o casă care mă costase 20.000. Cei 40.000 de dolari au fost creați în coloane de active, unde figurau sub formă unei polițe a cumpărătorului. Ore de lucru per total 5.
Și acum, celor care sunteți alfabetizați din punct de vedere financiar și vă pricepeți la cifre, am să vă arăt cum felul acesta, de fapt, un exemplu de bani pur și simplu inventați. În timpul crizei de pe piață, soția mea și cu mine am reușit să facem șase asemenea tranzacții simple în timpul nostru liber. Cu mare parte a banilor noștri era investit în proprietăți mai mari și acțiuni. Am reușit să creăm peste 190.000 de dolari în active ipotecare, cu 10% dobândă în cele șase tranzacții de cumpărare, creare și vânzare. Asta a dus la aproximativ 19.000 de dolari pe an venit, în majoritatea adăpostiți în firma noastră particulară. Mare parte din acești 19.000 de dolari pe care au fost folosiți pentru cumpărarea mașinilor, a benzinei, pentru călătorii, asigurări, mese cu clienții și altele. Până să se apuce statul să impoziteze acest venit, el a fost folosit pe cheltuielile legale permise, din banii de dinainte de impozitare. Acesta a fost un exemplu simplu pentru felul în care banii sunt inventați, creați și protejați, folosind inteligența financiară.
Întrebați-vă cât ar dura să economisiți 190.000 de dolari. Oare banca v-ar da o dobândă de 10% pe acești bani? Iar polița este valabilă pe 30 de ani. Sper să nu împletească niciodată cei 190.000 de dolari, pentru că ar trebui să plătesc impozite și apoi 19.000 de dolari pe 30 de ani ar însemna un venit de peste 500.000 de dolari. Unii m-au întrebat ce se întâmplă dacă persoana nu plătește. Se poate și asta și este o veste bună. Piața de proprietăți imobiliare a Phoenixului între 1994 și 1997 a fost una dintre cele mai fierbinți. Casa de 60.000 de dolari putea fi revândută la 70.000 de dolari și se mai obținea 2500 $ pentru taxa de împrumut. Pentru noul cumpărător ar fi fost tot o tranzacție cu avans 0 și procesul poate continua. Deci, dacă ești suficient de atent, prima dată când vând casa, dau înapoi cei 2000. Nu investesc bani din tranzacție. Câștigul din investiții este însă infinit. Acesta este un exemplu clar pentru faptul cum poți să faci o mulțime de bani fără bani. În cea de-a doua tranzacție, când o revând, bag în buzunar 2000 de dolari și prelungesc din nou împrumutul la 30 de ani. Care ar fi câștigul meu dacă mi s-ar plăti niște bani ca să fac bani? Nu știu. Dar, desigur, dacă economisești 100 $ pe lună, sunt de fapt 150 $ pe lună, pentru că este un venit după impozitare, timp de 40 de ani, cu 5% impozitați fiind doar cei 5%. Acest lucru nu este prea inteligent. E fără riscuri, poate, dar nu e o treabă deșteaptă.
În 1997, când scriu această carte, situația pieței este exact la polul opus față de acum cinci ani. Piața de proprietăți imobiliare la Phoenix este invidiată de întreaga Americă. 110.000 de dolari. Încă mai sunt ocazii, dar m-ar costa prea mult timpul pe care l-aș pierde ca să le caut. Ocaziile sunt rare în prezent. Sunt mii de cumpărători care caută asemenea afaceri și doar puțin sunt cei care câștigă cu adevărat ceva din asta. Piața s-a schimbat. Trebuie mers mai departe și căutate alte ocazii ce pot fi incluse în coloana activelor. Nu poți să faci asta aici, contravine legii. Minți au de asemenea comentarii mult mai des decât cele de genul: "Puteți să-mi arătați exact cum faceți asta?" Matematica este simplă, nu e nevoie de algebră sau de calcule sofisticate. Nu scriu prea multe, pentru că firma de intermediere se ocupă de tranzacțiile legale și de plăți. Nu trebuie să repar acoperișuri sau să desfund toalete, pentru că de asta se ocupă proprietarii. Este casa lor. Din când în când, câte cineva nu plătește și asta este minunat, pentru că sunt niște rate neplătite și curând proprietatea este revândută. De asta se ocupă tribunalul. S-ar putea ca acest sistem să nu funcționeze în zona voastră. Condițiile de piață. Oricine are liceul poate să o facă și totuși majoritatea nu fac. Ei ascultă sfatul tipic: "Munceste din greu și economisește bani." În urma 30 de ore de muncă s-au creat aproape 190.000 de dolari, incluși în coloana activelor și nu s-a plătit niciun fel de impozit. Ce vi se pare mai complicat: să munciți din greu, să plătiți 50% impozite și să economisiți ce rămâne și astfel să câștigați din economii 5% bani impozabili la rândul lor, sau să vă acordați răgazul de a vă dezvolta inteligența financiară și de a vă stăpâni puterea minții și coloana activelor? Adăugați la toate acestea cât pot lua timpul, fiind unul dintre cele mai importante bunuri active, pentru a economisi 190.000 de dolari în cazul în care ați alege opțiunea 1. Acum înțelegeți de ce dau din cap atunci când îi aud pe părinți spunând: "Copilul meu se descurcă bine la școală și primește o educație excelentă." Poate că e bine, dar e suficient?
Știu că această strategie de investiție pe care am ilustrat-o este una măruntă. Ea este folosită pentru a arăta cum ceva neînsemnat poate deveni ceva cu greutate. Din nou, reușita mea reflectă importanța unei puternice baze financiare, care pornește de la o educație financiară solidă. Am mai spus-o, dar merită s-o repet: inteligența financiară înseamnă următoarele patru tehnici principale:
1. ABC-ul financiar: capacitatea de a citi cifre.
2. Strategii de investiții: știința banilor care fac bani.
3. Viața: cererea și oferta. Alexander Graham Bell a oferit pieței ceea ce își doreau, ca și Bill Gates, de altfel. O casă de 75.000 de dolari oferită cu 60.000 de dolari și care a costat 20.000 de dolari este tot rezultatul faptului de a profita de ocazia creată pe piață. Cineva cumpără și altcineva vinde.
4. Legea: cunoașterea legilor și a regulilor de contabilitate la nivelul companiilor, a statului și la nivel național. Vă sfătuiesc să jucați după reguli.
Acest fundament de esență, care este combinarea celor patru tehnici, contează reușita, indiferent că se recurge la cumpărarea de case mai mici, apartamente mari, companii, acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale, metale prețioase, ilustrate cu jucători de baseball sau orice altceva.
În 1996, piața imobiliară cunoscută nouă vânt și toată lumea s-a implicat în aceste afaceri. Piața de acțiuni înfloritoare și toți cumpărau acțiuni. Economia SUA se redresase. În 1996, am început să vând și am călătorit în Peru, Norvegia, Malaezia și Filipine. Investițiile erau altele. Renunțasem la piața imobiliară, cel puțin în ce privește achizițiile. În acest moment, vedeam doar cum crește valoarea activelor și cum probabil o să încep să vând la sfârșitul anului respectiv. Depinde și de legile care pot fi votate între timp în Congres. Bănuiesc, o parte din cele șase căsuțe să vă vând la 40.000 în sus și voi putea transforma totul în bani gheață. Trebuie doar să-mi sun avocatul să fie pregătit pentru acești bani. Închid spre a le găsi o întrebuințare.
Ceea ce aș vrea să subliniez este că investițiile vin și pleacă. Piețele cresc sau scad, economiile progresează sau se prăbușesc. Lumea vă oferă permanent ocazii unice în fiecare zi, dar mult prea des nu le observăm. Dar nu există. Cu cât lumea se schimbă mai mult, cu atât se schimbă și tehnologia și cu atât ocaziile de a vă asigura securitatea financiară pentru voi și familiile voastre și pentru generațiile care urmează vor fi tot mai numeroase.
Și atunci, de ce să vă mai obosiți să vă dezvoltați inteligența financiară? Din nou, numai voi puteți răspunde la asta. Eu știu de ce continui să învăț și să progresez. O fac pentru că știu că urmează niște schimbări. Prefer schimbarea, căci nu-mi place să mă agăț de trecut. Știu că vor exista perioade înfloritoare și perioade de prăbușire a pieței. Vreau să-mi dezvolt permanent inteligența financiară, pentru că la fiecare schimbare a pieței vor exista unii care se vor ruga în genunchi pentru slujbă. Între timp, alții vor lua fructul vieții în mâinile lor și cu toții avem acces din când în când la aceste fructe ale vieții și le vor transforma în milioane. Asta este inteligența financiară.
Am fost întrebat adesea cum e cu aceste fructe, transformă milioane. Eu personal folosesc prea multe exemple referitoare la propriile investiții pe zid pentru că mă tem să nu se spună că mă laud sau că mă împac cu rezultatele mele. N-am deloc această intenție. Folosesc exemplele doar ca ilustrații numerice și cronologice ale unor cazuri reale și simple. Folosesc exemplele pentru că vreau să știți că e simplu și cu cât sunteți mai familiarizați cu bazele inteligenței financiare, cu atât e mai simplu. Personal, folosesc două vehicule principale pentru obținerea avantajelor financiare: proprietățile imobiliare și acțiunile mici. Proprietățile imobilele sunt baza permanent. Ele produc un circuit financiar și din când în când o creștere spectaculoasă a valorii. Totodată, acțiunile cu valoare mică sunt folosite pentru o creștere rapidă. Eu nu recomand nimic din ceea ce fac. Exemplele sunt simple exemple. Dacă se ivesc niște ocazii complexe și nu înțeleg investiția, n-o fac. Matematica simplă și bunul simț sunt tot ceea ce trebuie pentru o reușită financiară.
Iată cinci motive pentru care folosesc exemple: pentru a-i îndemna pe oameni să învețe mai mult, pentru a-i face să afle că e ușor dacă există o bază solidă, pentru a arăta că oricine se poate îmbogăți semnificativ, pentru a arăta că există milioane de modalități de atingere a scopurilor, pentru a demonstra că nu este o știință prea sofisticată.
În 1989, obișnuiam să fac jogging într-un foarte frumos cartier din Portland, Oregon. Era o suburbie cu niște căsuțe ca din turtă dulce. Erau foarte dulci, drăguțe, aproape că mă așteptam să apară Scufița Roșie, aflată în drum spre bunicuța. Peste tot erau pancarte pe care scria "De vânzare". Piața de crestele mergea groaznic, ce acțiuni tocmai se prăbușise, iar economia era în plină criză. Una dintre străzi, am observat că în dreptul unei case scria "De vânzare" de mai mult timp decât celelalte. Părea foarte bătrânească. Făcând jogging, am trecut într-o zi pe lângă ea și m-am întâlnit cu proprietarul, care părea foarte îngrijorat. "Cât cereți pe casa?" am întrebat. Proprietarul s-a întors și mi-a zâmbit timid. "Spune-mi cât îmi dați," spuse el. "Am scos-o la vânzare de mai bine de un an și nici măcar s-o vadă nu mai vine nimeni." "Aș vrea eu să văd," am spus, și în mai puțin de o jumătate de oră am cumpărat-o cu 20.000 de dolari mai puțin decât prețul pe care îl ceruse. Era o căsuță tare drăguță, cu două dormitoare și cu ornamente din lemn la toate ferestrele. El adună albastru deschis cu puțin cenușiu și fusese construită în 1930. Înăuntru erau un frumos cămin și două dormitoare minuscule. Casa ideală pentru chiriași. I-am dat proprietarului 5.000 de dolari avans pentru o casă de 45.000, care valora de fapt 65.000 de dolari, dar nimeni nu voia să cumpere. Într-o săptămână, proprietarul s-a mutat, fericit că scăpase, și s-a instalat primul chiriaș, un profesor la școala din cartier. După plata ipotecii, a taxelor și a cheltuielilor, am băgat în buzunar aproape 40 de dolari la sfârșitul fiecărei luni. Nu era prea mult.
Un an mai târziu, criza de pe piață imobiliară din Oregon a început să treacă. Prețurile au mai crescut. Investitorii din California au dat buzna cu bani câștigați de pe înfloritoarea lor piață imobiliară și au început să cumpere mai la nord, în Oregon și Washington. Am vândut căsuța pe 95.000 de dolari unui tânăr cuplu din California, care a socotit chestionare, care a fost de aproximativ 40.000 de dolari. L-am plasat conform legii 1031 de amânare a impozitării și am căutat ceva de cumpărat, ceva în care să-mi investesc banii. Cam într-o lună, am găsit o casă cu 12 apartamente chiar lângă fabrica Intel din Beaverton, Oregon. Proprietarii locuiau în Germania, deci nu știau cât valorează și voiau doar să scape de ea. Am oferit 275.000 de dolari pe o clădire care valora 450.000. Au acceptat 300.000. Am cumpărat-o și am ținut-o doi ani. Folosind aceleași procedee 1031, am vândut clădirea pe suma de 495.000 de dolari și am cumpărat o clădire cu 30 de apartamente, Phoenix, Arizona.
Între timp, ne-am mutat la Phoenix ca să mai scăpăm de ploi și oricum trebuia să vindem. Exact ca în cazul pieței din Oregon de altădată, piața imobiliară de Phoenix era în criză. Prețul unei clădiri cu 30 de apartamente la Phoenix era 875.000 de dolari, cu un avans de 225.000. Circuitul financiar din cele 30 de apartamente era cu puțin peste 5000 $ pe lună. Piața din Arizona început să crească și în 1996, universitar din Colorado mi-a oferit 1,2 milioane de dolari pentru această proprietate. Soția mea și cu mine ne-am gândit să vindem, dar am hotărât să mai așteptăm pentru a vedea dacă legea câștigurilor din capital nu va fi modificată în Congres. Dacă urma să se întâmple asta, atunci valoarea proprietății mai creștea cu 15 până la 20% și în plus, cei 5.000 de dolari pe lună reprezentau un circuit financiar considerabil.
Logica acestui exemplu demonstra faptul că o sumă mică se poate transforma într-o sumă mare. Din nou, este o chestiune de înțelegere a declarațiilor de venituri, a strategiilor de investiții, de fler în ce privește piața și de legi. Dacă oamenii nu sunt versați în aceste direcții, sigur că atunci trebuie să urmeze regulile standard, adică fără riscuri, investind exclusiv în lucruri sigure. Problema investițiilor sigure este că sunt adesea anihilate, iar faptul că sunt prea poate face ca final câștigurile să fie mult mai mici. Majoritatea firmelor mari de brokeraj nici nu se ating de tranzacțiile speculative pentru a-și proteja clienții, dar și pe ei. Aceasta este o politică înțeleaptă. Afacerile cu adevărat serioase nu sunt de obicei la îndemâna oricui. Adesea, cele mai bune afaceri care îi îmbogățesc și mai mult pe cei bogați sunt rezervate celor care înțeleg regulile jocului. Practic, este ilegal să oferi cuiva considerat a fi insuficient de sofisticat asemenea afaceri speculative, dar sigur că se mai întâmplă. Cu cât dau peste mai multe afaceri așa-zis sofisticate, cu atât îmi ies mai multe ocazii cale.
O altă situație în care se dezvoltă inteligența financiară pentru o viață de om este cea în care apar și mai multe ocazii. Cu cât inteligența voastră financiară este mai mare, cu atât e mai ușor de spus dacă o afacere este bună sau nu. Inteligența vă ajută să identificați o afacere bună sau proastă, sau chiar să faceți o afacere bună sau proastă. Cu cât învăț mai multe și sunt multe de învățat, cu atât câștig mai mulți bani, pur și simplu, deoarece câștig totodată experiență și înțelepciune odată cu trecerea anilor. Am prieteni care nu risc niciodată, muncesc din greu în meseria lor și nu reușesc să dobândească acea înțelepciune financiară care presupune timp pentru a se dezvolta.
În ansamblu, filozofia mea de viață constă în semănatul în coloana activelor. Aceasta este formula mea. Ea începe cu acțiuni de mică anvergură, plantând semințe. Unele cresc, altele nu. În cadrul firmei noastre de proprietăți imobiliare, avem proprietăți în valoare de câteva milioane de dolari. Acesta este ceea ce numim noi "rate", adică "real estate". Învățați ideea pe care vreau s-o subliniez este că majoritatea acestor milioane au început cu investiții între 5000 și 10.000 de dolari. Am avut norocul ca toate aceste avansuri să crească rapid pe piață și au crescut fără a fi impozitate, fiind negociate de mai multe ori de-a lungul anilor. De asemenea, deținem un set de acțiuni în cadrul unei companii pe care eu și soția mea o deținem. Fondul nostru mutual personal. Avem prieteni care tratează anume cu investitori ca noi, care au lunar bani de investit. Noi cumpărăm cu riscuri mari companii private speculative, care sunt pe cale să fie scoase pe piață la bursă în SUA sau Canada. Un exemplu despre cum pot crește rapid câștigurile este momentul în care sunt achiziționate 100.000 de acțiuni cumpărate la 25 de cenți fiecare, înainte ca firma să iasă pe piață. 6 luni mai târziu, compania este inclusă la bursă și cele 100.000 de acțiuni valorează acum 2 $ fiecare. Dacă această firmă este bine condusă, prețul acțiunilor continuă să crească și poate ajunge la 20 de dolari sau chiar mai mult. Au existat ani în care cei 25.000 de dolari noștri au ajuns la avion în mai puțin de 12 luni. Acesta nu este un simplu joc de noroc. Dacă știi exact ce ai de făcut, devine un joc de noroc doar atunci când arunci bani într-o afacere și apoi te rogi să iasă bine. Ideea în toată este să-ți folosești cunoștințele tehnice, înțelepciunea și plăcerea de a juca pentru a diminua cât mai mult riscurile. Evident că există întotdeauna riscuri. Inteligența financiară sporește însă șansele. Astfel, ceea ce este riscant pentru o persoană, este mai puțin riscant pentru alta. Acesta este principalul motiv pentru care eu încurajez permanent oamenii să investească mai mult în educația financiară decât în acțiuni, în proprietăți imobiliare sau în alte piețe de capital. Cu cât sunteți mai deștepți, cu atât aveți mai multe șanse să câștigați, în ciuda tuturor greutăților.
Felul în care investesc eu în acțiuni este unul extrem de riscant, deci nu vi-l recomand. Folosesc aceeași metodă încă din 1979 și am avut și eu multe eșecuri. Dar dacă veți reciti de ce asemenea investiții sunt foarte riscante pentru majoritatea oamenilor, veți putea să vă organizați astfel viața, încât cei 25.000 de dolari să se transforme într-un milion într-un an, dar cu riscuri mult mai mici. Așa cum spuneam și mai înainte, nimic din ceea ce scriu aici nu este o recomandare directă de a proceda la fel. Toate acestea sunt exemple de lucruri simple și posibile în marea schemă a afacerilor. Eu vin cu lucruri mărunte. Totuși, pentru o persoană obișnuită, un venit de peste 100.000 de dolari pe an nemulțumitor și nu e foarte greu de obținut, în funcție de piață și de cât de inteligenți sunteți. El poate fi obținut într-o perioadă de 5 până la 10 ani. Dacă veți continua să trăiți modest, fără "marketuieli", cei 100.000 de dolari ca venit suplimentar vă vor face plăcere, indiferent unde lucrați. De acum încolo, puteți să munciți sau nu, în funcție de cum alegeți. Realizați, folosind sistemul de impozitare în favoarea voastră și nu împotriva voastră.
La mine, baza o constituie proprietățile imobiliare. Îmi place să mă ocup de asta pentru că este ceva stabil și care se modifică lent. Baza de ce rămâne stabilă. Circuitul financiar este destul de stabil la rândul lui, dacă este bine manevrat și chiar are toate șansele să crească în valoare. Frumusețea unei baze solide, cum sunt afacerile imobiliare, este că asta îmi permite să risc ceva mai mult în cazul acțiunilor speculative pe care le cumpăr. Atunci când am profituri mari de pe piața de acțiuni, îmi plătesc impozitul pe câștigurile din capital din chiar acest câștig și apoi reinvestesc ceea ce mai rămâne în proprietăți imobiliare, asigurând un bază activelor.
Încă ceva despre afacerile imobiliare: am călătorit în toată lumea și am ținut cursuri despre cum să investești în fiecare oraș. Oamenii mi-au spus că nu poți cumpăra ieftin proprietăți imobiliare. Eu, din experiență, știu că lucrurile stau altfel. Chiar și la New York sau la Tokyo, ori în jurul oricărui oraș, există adevărate chilipiruri pe care nimeni nu le bagă în seamă. La Singapore, unde veșnic cresc prețurile la proprietăți imobiliare, există încă multe chilipiruri la tot pasul. De câte ori aud pe cineva când spune: "Așa ceva nu se poate aici," referindu-se la felul în care investesc eu, le reamintesc tuturor că dacă ar fi fost să se exprime corect, ar fi trebuit să spună: "Nu știu cum s-ar putea face așa ceva aici." Deocamdată, multe ocazii nu se văd cu ochiul, ci cu mintea. Mulți oameni nu se îmbogățesc.
Niciodată pur și simplu pentru că nu au pregătirea financiară necesară pentru a detecta ocaziile aflate chiar sub nasul lor. Adesea sunt întrebat cum să începi. În ultimul capitol oferi 10 pași pe care i-am urmat pe drumul libertății mele financiare. Nu uitați însă ca întotdeauna să vă și distrați, pentru că este un simplu. Uneori câștigați, alteori învățați, dar distrați-vă.
Majoritatea oamenilor nu câștigă niciodată pentru că se tem prea tare să nu piardă. De aceea, școala tradițională mi se pare o prostie. La școală învățăm că nu este bine să greșești și suntem pedepsiți de fiecare dată când greșim. Și totuși, dacă priviți cu atenție felul în care sunt concepuți oamenii, ei învață tocmai din greșeli. Învățăm să mergem căzând mai întâi. Dacă n-am fi căzut niciodată, n-am fi mers niciodată. Același lucru este valabil și pentru mersul cu bicicleta. Încă mai am cicatrice pe genunchi, dar acum pot merge pe bicicletă fără să mă gândesc măcar.
Același lucru este valabil și în cazul îmbogățirii. Din păcate, principalul motiv pentru care majoritatea oamenilor nu sunt bogați este că se tem să nu piardă. Învingătorii nu se tem de pierderi, de eșecuri, dar ratații se tem. Eșecurile sunt parte componentă a procesului reușitei. Cei care evită eșecurile, evită și reușita. Eu privesc banii mai curând ca pe un meci de tenis. Joc serios, greșesc, mă corectez, apar alte greșeli, mă corectez și mă îndrept. Când pierd meciul, mă duc la plasă, îi strâng mâna adversarului, îi zâmbesc și spun: „Ne vedem sâmbăta viitoare.”
Există două tipuri de investitori. Primul și cel mai obișnuit tip de investitor este cel care cumpără un pachet de investiții. Acesta sună un intermediar, cum ar fi o companie de proprietăți imobiliare, un agent de bursă sau un finanțist, și cumpără ceva. Poate să fie o participare la un fond mutual, acțiuni sau obligațiuni. Este o modalitate bună, cinstită și simplă de a investi. Un exemplu ar fi acela al unui client care merge la un magazin de calculatoare și cumpără un calculator direct de pe raft.
Cel de-al doilea tip de investitor este cel care creează investiții. Acest investitor, de obicei, pune pe picioare afaceri, asemenea celor care cumpără componente de calculatoare și apoi le asamblează. Este un fel de a croi după măsura clientului. Eu habar n-am cum se asamblează componentele într-un calculator, dar știu să asamblez ocazii sau cunosc alți oameni care știu să o facă. Acesta, al doilea tip de investitor, este mai mult ca sigur investitorul profesionist. Uneori durează ani de zile pentru a pune cap la cap toate piesele componente, alteori nu se potrivesc în veci. Acest al doilea tip de investitor este cel pe care mi l-a sugerat tatăl cel bogat să mi-l iau ca model. E important să învățăm cum se asamblează piesele, pentru că aici sunt câștigurile uriașe și uneori și pierderile uriașe, atunci când curentul este împotriva noastră.
Dacă vreți să faceți parte din cea de-a doua categorie de investitori, trebuie să vă dezvoltați trei abilități principale. Aceste abilități se adaugă celor necesare pentru a deveni inteligenți din punct de vedere financiar:
1. Cum să descoperiți ocazii pe care toți ceilalți le-au ratat. Trebuie să vedeți cu ochii minții ceea ce alții nu reușesc să vadă cu ochii. De exemplu, un prieten a cumpărat casa aceea fără gândită. Era sinistră, numai când te uitai la ea, toată lumea se întreba de ce o fi cumpărat-o. Însă, ceea ce el a constatat și noi nu, este ca acea casă era însoțită și de patru terenuri goale. El a înțeles acest lucru atunci când s-a adresat companiei de la care a cumpărat dreptul de proprietate. După ce a cumpărat casa, a demolat-o și a vândut cele cinci parcele de pământ unui constructor pentru suma de trei ori mai mare decât cea pe care o dăduse el. A câștigat 75.000 de dolari pentru o muncă de două luni. Nu e o sumă foarte mare, dar depășește cu mult salariul anual minim și nu e deloc greu din punct de vedere practic.
2. Cum se strâng banii. Oamenii obișnuiți merg doar la bancă. Cel de-al doilea tip de investitor trebuie să știe însă cum se adună capital și există multe feluri de a aduna fără a fi nevoie de o bancă. Pentru început, am învățat să cumpărăm case fără sprijinul băncii, nu atât ca să le deținem, ci dobândirea capacității de a strânge bani, lucru absolut neprețuit. Mult prea des ai auzit oameni spunând: „Nu mi-e dă mie banca bani” sau „N-am cu ce să cumpăr.” Dacă vreți să faceți parte din a doua categorie de investitori, trebuie să învățați să rezolvați problemele care blochează pe cei mai mulți oameni. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor lasă ca banii să fie o prealabilă în încheierea unei afaceri. Dacă veți putea depăși acest obstacol, veți fi cu mult înaintea celor care nu învață aceste lucruri. De multe ori am cumpărat o casă, acțiuni sau un bloc fără un ban în bancă. O dată am cumpărat o casă cu mai multe apartamente cu 1,2 milioane de dolari. Am încheiat ceea ce se numește o obligație de plată cu un contract scris între vânzător și cumpărător, după care am adunat 100.000 de dolari pentru avans și mi-au rămas 90 de zile în care să testez banii. Deci, am făcut-o pur și simplu pentru că știam că de fapt valorează 2 milioane de dolari. Nu am reușit niciodată să strâng banii. În schimb, persoana care depusese 100.000 de dolari mi-a dat 50.000 de dolari pentru că i-am găsit afacerea asta. A preluat-o în locul meu, iar eu mi-am văzut de treabă. Tot azi, zile de lucru.
3. Din nou precizez că de fapt contează mult mai mult ceea ce știi și nu ceea ce cumperi. Investiția nu înseamnă cumpărare, este mai degrabă o formă de cunoaștere.
3. Cum se organizează oamenii deștepți. Oamenii inteligenți sunt cei care muncesc alături de o persoană pe care eventual o angajează și care este mai inteligentă decât ei. Când aveți nevoie de un sfat, aveți grijă să vă luați consilierii cei mai buni. Sunt multe de învățat, dar răsplata poate fi astronomică. Dacă nu vreți să vă însușiți aceste taine, alegeți atunci primul tip de investitor, pentru că vă este mult mai potrivit. Ceea ce știți, cea mai mare avere pe care o dețineți. Ceea ce nu știți, este cel mai mare risc pe care vi-l asumați. Riscul există întotdeauna, așa că învățați să riscați, nu să evitați riscurile.