Transcription
2 Corinteni, capitolul 2, versetul 14 spune Biblia: Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne face să triumfăm în Hristos și răspândește prin noi în orice loc aroma cunoașterii lui. Căci pentru Dumnezeu noi suntem mireasma plăcută a lui Hristos, atât printre cei ce se mântuiesc, cât și printre cei ce se pierd. Pentru unii suntem un miros al morții spre moarte, iar pentru alții un miros al vieții spre viață. Și cine este adecvat pentru aceste lucruri? Soră, aș dori să ne puteți învăța ce înseamnă să fim aroma cunoașterii lui Dumnezeu, cum poate fi percepută această aromă în viața unui credincios și de ce aceeași mireasmă poate fi pentru unii viață, iar pentru alții moarte. De asemenea, ce responsabilitate presupune a fi mireasma lui Hristos atât pentru cei ce se mântuiesc, cât și pentru cei ce se pierd? Vă mulțumim mult, soră, și Domnul să vă binecuvânteze.
În poporul din vechime, în legea lui Moise, Domnul i-a învățat pe cei din popor că împreună cu jertfele trebuiau aduse și tămâia și multe arome, multe miresme și parfumuri. Toate acestea trebuiau pregătite și rânduite cu grijă. Preoții aveau responsabilitatea să le organizeze și să le înalțe ca semn că erau un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu. Se spune că parfumierul cel specializat în prepararea parfumurilor le aducea la templu și le prezenta sub formă de tămâie sau în alte moduri. Erau considerate un miros pentru Dumnezeu, deoarece totul era fizic. În acea vreme, Dumnezeu cerea poporului să-i aducă reverență și să-l onoreze într-un mod fizic. De aceea existau jertfele de animale și tămâia al căror miros se înălța către Dumnezeu. Dumnezeu i-a învățat să facă lucrurile în acest fel, nu pentru că El ar fi avut nevoie de acele miresme, ci pentru că dorea ca poporul să se ocupe de lucrările Lui, să se străduiască, să muncească și să facă ceva pentru Dumnezeu. De aceea li se cereau cele mai bune mirosuri, cele mai bune parfumuri, iar tămâia trebuia să fie adusă doar de fiii preoților. Nimeni altcineva nu avea voie să o folosească. Toate acestea reprezentau un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Acest miros plăcut avea însă o semnificație simbolică legată de viitor. În viitor, mirosul plăcut pentru Dumnezeu este omul sau femeia dreaptă, corectă, sfântă, care îi place lui Dumnezeu, îl slujește, se depărtează de rău și de păcat și caută întotdeauna să-l mulțumească pe Domnul prin fapte bune, drepte și corecte. Acea persoană devine un miros plăcut pentru Dumnezeu. Aceasta era simbolistica tămâiei în vechime. Se spune că uneori Dumnezeu era atât de nemulțumit de tămâia adusă încât fumul se împrăștia. Dar când fumul se ridica drept spre cer, era semnul că Dumnezeu o primise. Când se împrăștia, însemna că Dumnezeu era mâniat, pentru că oamenii îi greșeau.
Astăzi noi, credincioșii, dorim din toată inima să fim acel miros plăcut pentru Dumnezeu, acel parfum sau acea tămâie. De aceea citim în capitolul 2 versetul 14 unde se spune: "Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care întotdeauna ne face să triumfăm în Hristos și răspândește prin noi în orice loc aroma cunoașterii lui." Această mireasmă sau aromă a cunoașterii lui Dumnezeu se manifestă pretutindeni în viața ființei umane și mai spune căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă sau o aromă plăcută a lui Hristos. În vechime era mirosul tămâiei și al parfumurilor, dar în Evanghelie aroma plăcută sunt credincioșii. Suntem o mireasmă plăcută a lui Hristos, atât printre cei ce se mântuiesc, cei drepți, cei corecți, cei care îi plac lui Dumnezeu, cât și printre cei ce se pierd. Pentru unii suntem un miros al morții spre moarte, iar pentru alții un miros al vieții spre viață. Și cine este adecvat pentru aceste lucruri?
Apostolul spune apoi: "Căci noi nu suntem asemenea celor mulți care profită de pe urma cuvântului lui Dumnezeu, ci vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos din sinceritate ca din partea lui Dumnezeu." El subliniază nevoia de sinceritate și dreptate în vestirea cunoașterii lui Iisus Hristos. Pentru ei în acea vreme era foarte dificil, deoarece toți fuseseră evrei și acum treceau printr-o schimbare profundă în viața lor spirituală, crezând în Iisus Hristos.